“SECRETUL SI FARMECUL VIETII NOASTRE NU STAU

IN LIPSA UNUI CONFLICT,CI IN HOTARIREA SI

PRICEPEREA NOASTRA DE A-L REZOLVA.”

A.MAKARENKO

TEMA:
“TIPURI DE CONFLICTE ȘI MODALITĂȚILE LOR
DE SOLUȚIONARE”
 I COMPETENŢE GENERALE :
ÎNSUȘIREA ŞI APLICAREA CUNOŞTINŢELOR SPECIFICE
METODOLOGIEI SOLUȚIONARII CONFLICTELOR ÎN
PROXIMITATEA MEDIULUI ȘCOLAR.

II COMPETENŢE SPECIFICE:

- Iniţierea în managementul situaţiilor cu potenţial conflictual;

- Familiarizarea cu natura,metodologia abordării conflictului;
- Interpretarea şi evaluarea strategiilor de analiză / soluţionare a
conflictului şcolar;
- Dezvoltarea competenţelor de utilizare a cunoştinţelor în situaţii
operaţionale date
 TEHNICA EXPLOZIA
STELARĂ
Ce?
Cine?
Pe cine?
De ce?
Unde?
Cind?
Cum?
Care?
Cit?
Cu ce scop?
DEFINITIA CONFLICTULUI
TERMENUL DE „CONFLICT”:
LATINESCUL CONFLIGO- A SE LUPTA, A SE BATE;
CONFLICTUS( PARTICIPIUL SUBSTANTIVAT)- CIOCNIRE,
ŞOC, CEARTĂ;

1-Conflictul este un fenomen psihosocial tridimensional, care

implică o componentă cognitivă( gândirea, percepţia situaţiei
conflictuale), o componentă afectivă ( emoţiile şi
sentimentele) şi o componentă comportamentală( acţiunea,
inclusiv comunicarea).
2-FRIEDRICH GLASL DĂ O DEfiNIŢIE MAI PRECISĂ
A CONflICTULUI:
O INTERACŢIUNE ÎNTRE AGENŢI -INDIVIZI,
GRUPURI SAU ORGANIZAŢII - ÎN CARE CEL PUŢIN UN
AGENT SIMTE INCOMPATIBILITĂŢI ÎNTRE
GÂNDIREA,IDEILE,PERCEPŢIILE SAU SENTIMENTELE
SALE ŞI CELE ALE CELUILALT AGENT (SAU CELORLALŢI
AGENŢI) ŞI RESIMTE ACŢIUNILE CELUILALT CA PE O
LIMITARE.
 CONSECINȚELE CONFLICTELOR
Există o serie de consecinţe negative, printre care:
produc emoţii şi sentimente negative: furie, anxietate, teamă,
suferinţă şi agresiune, resentimente, tristeţe, stres, singurătate,confuzie
afectivă şi cognitivă,îmbolnăviri psihice şi organice ,pot distruge
coeziunea şi identitatea grupului,risipă de timp,privarea de libertate, etc.
Conflictul nu presupune în mod obligatoriu aspecte negative: tensiune,
ceartă. El presupune şi o serie de efecte pozitive:
• creşte motivaţia pentru schimbare, combat stagnarea;
• îmbunătăţeşte identificarea problemelor şi a soluţiilor;
• creşte coeziunea unui grup după soluţionarea comună a conflictelor;
• creşte capacitatea de adaptare la realitate;
• oferă o oportunitate de cunoaştere şi dezvoltare personală;
• dezvoltă creativitatea;
• consolidează încrederea în sine şi stima de sine;
• creşte calitatea deciziilor;
• eficientizează activitatea;
• încurajează intercunoaşterea, etc.
CAUZELE ȘI SURSELE
CONFLICTULUI IN SCOALĂ

Incompatibilitatea şi diferenţele
Comunicarea defectuoasa
Lezarea stimei de sine
Conflictul de valori
Conflictul de norme
Comportamente neadecvate
Agresivitatea.
Statutul, puterea şi prestigiul.
 ETAPELE
CONFLICTULUI

În faza premergătoare
sunt sesizate conflictele latente sau deja manifeste, fără a
fi însă evaluate (încă) ca fiind negative.
În faza de escaladare
se pune în mişcare o dinamică specifică care acutizează
conflictul.
În faza de lămurire
interesul se concentrează pe redefinirea şi reorganizarea
convieţuirii.
Toate aceste faze mai sunt cunoscute şi sub numele de
"arc al conflictului".
DINAMICA CONFLICTELOR
Pre-conflict
(Posibilitatea conflictului apare oricând oamenii au nevoi, valori
sau interese diferite. Dar conflictul este ascuns şi nu se află pe
ordinea zi. În această fază, pot exista tensiuni în relaţiile dintre
părţi şi/sau o dorinţă de a evita contactul.)
Confruntare
(Conflictul nu devine evident până când nu apare un „eveniment
declanşator“ care duce la emergenţa conflictului vizibil şi, posibil,
la confruntări. Fiecare tabără îşi adună resursele şi încearcă să îşi
găsească aliaţi, probabil, în vederea intensificării confruntării şi a
violenţei.
Criză
(Criza descrie punctul culminant al conflictului, în care
tensiunea sau violenţa se manifestă cu intensitate maximă.
Comunicarea normală între părţile implicate a încetat, probabil.)
DINAMICA
CONFLICTELOR
Rezultat
(Escaladarea nu poate, totuşi, să continue la infinit. Criza trebuie
să ajungă la un deznodământ, într-un fel sau altul. E posibil ca una
din părţi să se predea sau să accepte cererile formulate de partea
adversă. E posibil ca părţile să cadă de acord să poarte negocieri,
cu sau fără sprijinul unei părţi terţe. În orice caz, în această fază,
nivelele tensiunii, confruntării şi violenţei scad oarecum,
deschizând calea spre soluţionare).
Post-conflict
(În sfârşit, situaţia se rezolvă într-un mod care pune capăt
tuturor confruntărilor violente, duce la scăderea tensiunilor şi la
normalizarea relaţiilor între părţile implicate. Totuşi, dacă
problemele şi punctele de controversă ce rezultă din
incompatibilitatea scopurilor nu au fost soluţionate în mod
adecvat, în cele din urmă, această fază poate duce la regresia în
pre-conflict.)
DINAMICA
CONFLICTELOR
Dinamica conflictelor a fost comparată de multe ori
cu un aisberg.
Modelul 'aisbergului' ne dă de înţeles că doar o
mică parte a conflictelor este vizibilă la suprafaţă.
Şase şeptimi dintr-un aisberg se află sub apă,
ele sunt cele care determină însă dimensiunea şi
comportamentul aisbergului. Modelul 'aisbergului'
este folosit de multe ori pentru a arăta că doar o
parte din cele ce se întâmplă în cadrul unui conflict
şi din dinamica conflictului este accesibilă în mod
direct.
Celelalte părţi ale acestei dinamici trebuie mai
mult ghicite.
STILURI DE ABORDARE
Chestionarul Kenneth W. Thomas and Ralph
H. Kilmann (TKI) este unul dintre cele mai bune
instrumente de evaluare a stilurilor de rezolvare a
conflictelor,  de mai bine de 30 de ani.  
Acest instument nu necesita calificare speciala
pentru administrare si este folosit in domeniul
educatiei, resurselor umane, dezvoltarii
organizationale ca un catalizator pentru a deschide
discutii, a facilita invatarea cu privire la situatiile
conflictuale (agresivitate, violenta, bullying), a
intelege dinamica personala si de grup.
STILURI DE ABORDARE
I. BROASCA TESTOASA (Retragere)
Broasca testoasa se retrage in carapacea ei
pentru a evita conflictul. Ea renunta la scopurile si
relatiile ei personale ce creeaza conflicte sau cu
care este in conflict. Broasca testoasa crede ca nu
exista speranta in a incerca sa rezolvi un conflict.
Se simte neajutorata. Crede ca e mai usor  sa te
retragi (fizic si psihologic) dintr-un conflict, decat
sa accepti confruntarea.
STILURI DE ABORDARE
II. RECHINUL (Confruntarea)
Rechinul incearca sa isi domine adversarii
facandu-i sa accepte solutia lui intr-un conflict.
Scopurile lui personale sunt foarte importante
pentru el, in timp ce relatiile interpersonale sunt de
o importanta minima. Cauta sa-si atinga telurile cu
orice pret. Nu-i intereseaza nevoile celorlalti. Nu-l
intereseaza daca ceilalti il plac sau il accepta.
Rechinul presupune ca un conflict se rezolva cand
o persoana castiga sau pierde. El vrea sa fie
castigatorul. A castiga ii da rechinului un
sentiment de mandrie si de realizare personala. A
pierde ii da un sentiment de slabiciune, neadaptare
si ratare. Incearca sa castige prin atac, coplesire si
intimidare.
STILURI DE ABORDARE
III. URSULETUL (Aplanare)
Pentru ursulet relatiile interpersonale sunt foarte
importante, in timp ce propriile scopuri au o
importanta mica. Ursuletul doreste sa fie placut  si
acceptat de ceilalti. El crede ca un conflict ar trebui
evitat in favoarea armoniei, si mai crede de asemenea,
ca oamenii nu pot discuta in contradictoriu fara a
strica relatiile dintre ei. Se teme ca daca un conflict va
continua, cineva va avea de suferit, si asta va
compromite relatia cu acea persoana. Este in stare sa
renunte la scopurile personale, pentru a pastra o
relatie cu cineva. Ursuletul spune: ,,renunt la scopurile
si interesele mele si te las sa obtii ce doresti din
dorinta de a ma face placut tie". Ursuletul incearca sa
aplaneze conflictul din teama de a nu periclita relatia
cu cineva.
STILURI DE ABORDARE
IV. VULPEA (Compromisul)
Vulpea este interesata in aceeasi masura de
scopurile personale, cat si relatiile cu ceilalti.
Vulpea tinde sa faca compromisuri: renunta partial
la scopurile ei, convingand cealalta tabara sa faca
la fel. Intr-o situatie conflictuala, solutia vulpii va fi
ca fiecare parte implicata sa castige ceva- solutia
de mijloc intre doua extreme. Este capabila sa
renunte partial la scopurile si relatiile ei pentru a
ajunge la o intelegere.
STILURI DE ABORDARE
V. BUFNITA (Colaborarea)
Bufnita pretuieste extrem de mult atat scopurile
personale, cat si relatiile interpersonale. Ea vede
conflictele ca probleme ce trebuie rezolvate si
cauta solutii care sa satisfaca atat interesele
personale, cat si pe cele ale taberei adverse.
Bufnita vede conflictul ca o metoda de
imbunatatire a relatiilor, prin reducerea tensiunii
dintre doua persoane. Incearca sa porneasca o
discutie pentru a identifica conflictul ca problema.
Prin cautarea solutiilor care sa satisfaca ambele
parti, bufnita mentine relatiile. Bufnita nu este
multumita pana cand tensiunile si sentimentele
negative nu au fost pe deplin rezolvate.
 METODE SI TEHNICI DE
SOLUTIONARE A
CONFLICTULUI:
Medierea
Negocierea
Luarea deciziilor consensuale

Metode de analiză a situaţiilor conflictogene

Metode de analiză a conflictului (Ulrike C. Wasmuth)
TEHNICA : Luarea deciziilor pe pași(Alis Ghebuta)
Analiza câmpurilor de forţă(Alis Ghebuta
“Eu în conflict” ( Günther Gugel)
Tehnica Urcind pe scara(D. Sapiro)
Tehnica Arborele(D. Sapiro)
CUM FUNCTIONEAZA MEDIEREA
SCOLARĂ?
Prima etapă – începerea medierii

comunicarea mesajului de întroducere în mediere

explicararea esenţei medierii, rolului mediatorului
cunoaşterea cu regulile ce trebuie respectate în cadrul medierii
pregătirea părţilor pentru medierea însăşi

Etapa a II-a – relatările părţilor/identificarea

problemelor

mediatorul propune părţilor să povestească pe rând întâmplarea

mediatorul rezumă să se convingă că mesajul a fost înţeles correct
mediatorul calrifică esenţa conflictului din toate părţile
MEDIEREA SCOLARA
Etapa a III-a – identificarea soluţiilor

părţile propun cât mai multe soluţii pentru soluţionarea conflictului

alegerea soluţiilor care sunt acceptate de ambele părţi
mediatorul ajută la identificarea momentelor de interes comun
mediatorul se încredinţează că soluţiile alese sunt reale şi înţelese bine de
ambele părţi

Etapa a IV-a – încheerea medierii

dacă părţile au ajuns la soluţii, care sunt acceptabile, mediatorul le înscrie în

acordul de mediere şi face cunoştinţă părţile
dacă mediera s-a finisat fără un rezultat aşteptat pentru părţi, mediatorul rămâne
imparţial şi încheie procesul medierii, lăsând părţile să hotărască singuri etapa
următoare
MEDIEREA SCOLARA
Etapa a V-a – munca post mediere

parte integrantă a medierii, când mediatorul

evaluează etapele care au avut loc şi abilităţile de
mediator
propunerea unor căi de îmbunătăţire a procesului
de mediere şcolară.
NEGOCIEREA-PRINCIPII
METODOLOGICE
Negocierea este procedura care nu poate lipsi din arsenalul metodelor de
rezolvare efectivă a situaţiilor conflictuale, inerente conducerii
organizaţiilor şcolare. Negocierea a devenit o condiţie sine qua non
pentru atingerea obiectivelor şi chiar pentru existenţa unei organizaţii.
În noile condiţii, un director de şcoală este dator să negocieze cu
elevii, cu părinţii, administraţia locală şi agenţii economici, cu profesorii
şi cu inspectoratul.
La modul cel mai general, negocierea poate fi definită ca
interacţiune între grupuri sau persoane cu interese şi obiective iniţial
divergente, care vizează, după discutarea şi confruntarea poziţiilor,
obţinerea unui acord şi luarea unor decizii comune.
Negocierea nu este nicidecum o procedură ad hoc , ea trebuind
să fie pregătită şi realizată cu multă grijă, pentru că numai astfel decizia
sau soluţia rezultată va atinge optimalitatea de care pomeneam.
I-PREGĂTIREA
NEGOCIERII.

Primul pas îl reprezintă stabilirea

următoarelor elemente ale negocierii :
1-poziţia iniţială în care sunt expuse
pretenţiile maxime,
2-punctul de ruptură dincolo de care nu
suntem dispuşi să cedăm.
3-Apoi, vor fi vizate trei zone majore de
interes:
DESFĂŞURAREA
PROPRIU-ZISĂ A
NEGOCIERII

Desfăşurarea propriu-zisă sau târguiala reprezintă

cea mai importantă parte a negocierii în care se
încearcă micşorarea faliei care separă părţile.
Ca recomandări generale, este bine ca să se
urmărească în mod consecvent negocierea unui
pachet întreg de obiective iar propunerile făcute să
fie condiţionate şi niciodată concesii unilaterale. În
această etapă pot fi aplicate tacticile de negociere.
TACTICI DE NEGOCIERE
Frontul rusesc – insinuaţi că eşecul unui punct de
negociere major pentru dvs., dar pe care îl faceţi să
pară minor, va duce la anularea tuturor înţelegerilor
stabilite până atunci.
Bomba atomică – sugeraţi că dacă nu se cade de
acord asupra unui anumit punct consecinţele vor fi
catastrofale.
Placa stricată – repetarea iar şi iar a propriului
punct de vedere –prea adesea oamenii au tendinţa
de a ceda după ce aud primul NU.
Mesagerul – spuneţi că o a treia parte, acum
absentă, este responsabilă pentru lucrurile
neplăcute pe care le susţineţi.
 TACTICI DE NEGOCIERE
Negociere timpurie – încercaţi să aflaţi până unde sunt
dispuşi ceilalţi să ajungă – evitaţi astfel resentimentele
care apar când cineva este forţat să treacă dincolo de
limita reprezentată de punctul de ruptură.
Tăcerea – este un gol pe care oamenii simt obligaţi să-l
umple – dacă pui o întrebare şi primeşti un răspuns
nesatisfăcător, cel mai bun lucru este să nu mai spui
nimic – rămânând tăcut, e un semn că solicitaţi mai
multe informaţii.
Împietrirea – arată-te uimit de ceea ce vrea celălalt.
Diversiunea – subliniaţi o problemă relativ
neimportantă, când adevărata problemă va apare, ea va
avea parte de o atenţie mai mică, în beneficiul părţii
care a utilizat.
INCHEEREA NEGOCIERII
Încheierea negocierii este, firesc, ultima etapă care
se face prin evaluarea a ceea ce se poate obţine
prin concesiile condiţionate, rezumarea acordului
şi stabilirea poziţiei finale care poate fi încheierea
sau nu a târgului. Amintim faptul că odată obţinut
un acord şi luate nişte decizii comune, ele vor
trebui aplicate ca atare, fără distorsiuni sau
interpretări suplimentare. De aceea este imperios
necesar ca paşii necesari aplicării deciziilor
comune să fie foarte clar şi concret stabiliţi.
ACTIVITATI REALIZATE
PE PARCURSUL
SEMINARULUI
Activitatea “Agenda intilnirilor-ceasul”;
Tehnica ”Explozia Stelara”;
Prezentare Power Point;
Tehnica Graficul T;
Tehnica “Arborele Conflictului “ D.Sapiro
Analiza Comparativa “Urcind pe scara”
Activitate de diminuare a furiei intr-un conflict ”Papucii Conflictului”
Energizante,Activitati in grup,Elaborare de strategii si Idei;
Povestea Fluturele si Gindacul;
Tehnici de impartire in grup;
Reflectii.
ÎN ÎNCHEERE:
Nu exista REŢETE unice de rezolvare a situatiilor de
conflict, pentru ca sunt mult prea multe variabile in joc:

Fiecare copil sau adult e o persoana diferita de celelalte,

-cu un anumit temperament si anumite trasaturi de caracter,
-care a crescut intr-o familie diferita de celelalte,
-cu un anumit set de valori,
-care frecventeaza o scoala diferita sau are un loc de munca
diferit,
-intr-o comunitate diferita,
-care face parte din unul sau mai multe grupuri,cu anumite
nevoi, dorinte, aspiratii  etc