Efectele stilistice ale semnelor de punctuație:

Virgula – ”,”
•
Virgula separearea unei apoziii/explicaii suplimentare, izolarea unei construcii în
vocativ, separarea a două idei aflate în raport adversativ (dacă întîlnim conjuncia
dar,iar, însă,ci) sau disjunctive (dacă întîlnim conjuncia ”sau”), elipsa predicatului
(Mama vine, sora, nu), construcie incidentă (vino, zise).

•
Virgula se folosește în situaiți în care este necesar să se accentuieze să se releve o
anumită parte a enunțului.

•
Virgula scoate în prim-plan ceea ce este mai important pentru acest context.- în situaţiile în care
este necesar să se accentueze, să se releve o anumită parte a enunţului (cuvînt,enunţ) pentru a se
atrage atenţie asupra faptului că ceea ce se izolează este de primă importanţă pentrutext;
  Formul de utilizat: Exemple:
Virgula provoacă cititorul spre ...
Punctele de suspensie – ”...”
•
Punctele de suspensie marchează inreruprea șirului gîndirii și o pauză afectivă ce accentuează
sentimentele exprimate în text.
•
Punctele de suspensie evidențiază surprinderea, ezitarea, durere, regret, îndoială, o vorbire
încoerentă, disperare, meditașie, nedumerire, renuțnare, haos în gîndire.
•
În textul literar, reprezintă un semn grafic, dar și de tonalitate, care marchează discursul
fragmentar, de tip reflexiv/meditativ, semnificând interorizarea trăirilor saua gîndurilor.
•
Punctele de suspensia marchează întrerupere comunicării. Motivațiile subiectului
vorbitor sunt multiple; consideră că destinatul subînțelege ceea ce urmează; un moment de
surpriză sau oc emoional, avînd ca efect instaurarea tăcerii
semnificative; o pauză psihologică, intenționată, a vorbitorului, după care urmează un
cuvînt neateptat, care poate avea nuană ironică.
•
Punctele de suspensie interiorizează starea de spirit (a autorului, a eului liric). Ele constituie
fundalul pe care se realizează trăiri și sentimente.
- deschid diverse perspective de interpretare a mesajului: disperare, meditaţie, nedumerire,
îngîndurare,suspendare, renunţare, haos în gîndire;-deschid undă verde derulării unei profunde
dureri materializate în meditaţie;-sugerează posibilitatea interpretării meditative a unei sintagme
(cuvînt, enunţ);-sugerează ideea de proporţie a elementelor mesajului;-implică sentimentul vinei,
determinat de naivitatea şi inocenţa sentimentului;-constituie fundalul pe care se realizează trăiri
şi sentimente;-reprezintă declanşarea unei game de bogate şi variate emoţii, atitudini;-
interiorizează starea de spirit (a autorului, a eului liric)
  Formule de utilizat:
Punctele de suspensie reprezintă declanșarea unei game de emoții (atitudini) ...
  Model:
Rar ninge-n noapte fără vindecare, Cu leru-i ler peste un sfert de veac...Mi-e dor...Punctele de
suspensie marchează întreruperea enunțului, a descursului liric. Au valoarea de a sugera starea
profundă a eului liric de retrăire a amintirilor legate de frumusețea tradițiilor, de casă părintească
și de părinți. Ele angajează și cititorul într-o stare de reflexivitate.
Punctele de suspensie folosite în mod repetat în text sunt pauze afective în fluxul narativ și
sugerează reflecțiile rememorării unor întîmplări din trecut.
Punctele de suspensie îndeamnă la meditație, sugerînd totodată o puternică încurcătură
emoțională
eului liric. Punctele de suspensie din ultimul vers au rol stilistic și semnifică melancolia eului
liric, îndemnul spre meditație.
Punctele de suspensie din strofa a patra sunt folosite tocmai pentru a da o oarecare continuitate a
versului, au rolul de a atrage atenția asupra spuselor sale și reprezintă o pauză de gîndire a
personajului sugerînd astfel și o stare emoțională.

Linia de pauză – ”-”

• Linia de pauză este marca unei tensiuni lirice deosebite, cînd este plasată după un enunț cu
caracter confesiv, inducînd cititorului contiina gravităii mărturisirii:
• ”Carbonizat, amorul fumega – 
Parfum de pene arse...”
•
Linia de pauză are rolul de a atrage atenția cititorului asupra trăirilor afective ale eului  liric și
conferă o frumoasă notă de expresivitate.
•
Linia de pauză este cea mai adecvată pentru a reda o pauză, care deschide perspectiva unei
dezvăluiri, unei precizări, unei elucidări și a unei insistări.

•
”Cade
Tot ce-i frumos i unic – 
Cade sufletul.”
•
Linia de pauză are valoare de semn de egalitate, de echivalență totală între două realități

•
Toamna – strugure de chihlimbar 
•
Linia de pauză marchează totodată o schimbare a intonației ș i pune în evidență o atitudine
afectivă a eului liric.
•
Linia de pauză:
•
-se foloseşte cu aceeaşi funcţie ca şi virgula, doar că ea vine, deseori, ca o concluzie,cu valoare
de precizare, în susţinerea aserţiunii anunţate pînă la ea;
•
-deschide perspectiva unei dezvăluiri, unei elucidări şi a unei insistări;
•
-are valoare de semn de egalitate, de echivalenţă totală între două realităţi, făcîndu-seo
identificare între elementele mesajului
Două puncte – ”:”
•
Două puncte au rolul de a atrage atenția asupra a ceea ce urmează.
•
Două puncte introducere o contestare de mare valoare, de o mare revelație
•
Două puncte marchează o pauză, uneori mai mică decît punctul, pauză care pregătește și anunță
o vorbire directă, o enumerare, o exclamație sau o concluzie.
•
Semnul două puncte este un segment de pornire, demarare a unei constatări derivate din ceea ce
a trăit și a conchis autorul.
•
marchează o pauză, uneori mai mică decît punctul, pauză care pregăteşte şi anunţă ovorbire
directă, o enumerare, o explicaţie sau o concluzie;
•
-are valoare stilistică atunci cînd poate fi înlocuit, eventual cu alte semne de punctuaţie, care
au aceeaşi funcţie ca şi el, dar se recurge anume la el;
•
-are rolul de a anunţa ceea ce presupune respect, ceea ce constituie un elementspecific, de altă
factură decît alte elemente ale realităţii;
•
-introduce o constatare, de o mare valoare, de o mare revelaţie;
•
-este un segment de pornire, de demarare a unei constatări derivate din ceea ce a trăitşi, în
consecinţă a conchis autorul
Semnul exclamării – ”!”
•
Semnul exclamării marchează grafic o atitudine a vorbitorului, o stare sufletească. Aceasta poate
fi: suferința, bucuria, deznădejdea, admirația, regretul, dezaprobarea,
ciuda etc. Contextul are un rol foarte important în identificarea corectă a acestei stări.
•
Semnul exclamării marchează conturul internaițonal al unui enunț exclamativ, dar și participarea
afectivă a autorului, accentuînd sentimentele exprimate; poate marca și adesarea directă și
evocarea unei personalități istorice din trecut
•
Prezența propozițiilor exclamative într-un text narativ (cînd nu aparțin personajelor) indică
implicarea afectivă a naratorului, iar într-unul liric reprezintă o marcă a eului liric. În amîndouă
situațiile, propoziițile exclamative, imprimă textului o notă  puternică de subiectivitate. -prin ele
poetul (eul liric) îşi exprimă revolta, durerea de care poate fi cuprins un suflet răvăşit;-prin ele
poetul (eul liric) îşi exprimă admiraţia ce nu poate fi redată prin cuvinte;-prin ele poetul
(eul liric) îşi exprimă imnele de laudă care sunt înglobate în interjecţii;-exteriorizează starea de
spirit (a poetului, a eului liric), o face cunoscută cititorului
  Formule de utilizat:
•
Semnul de exclamare vine să nuanțeze...
•
Semnul de exclamare evidențiază...
•
Semnul de exclamare scoate în evidență...
•
Semnul de exclamare exteriorizează starea de spirit a eului liric...
Semnul interogării – ”?”
•
Semnul interogării exprimă o implicare afectivă puternică: indoială, nedumerire, uimirea, emoția,
surpriza, furia, dilema, incertitudine, căutare febrilă, suferința,nehotărîrea, indignarea etc.
•
Semnul interogării marchează conturul intonațional al unui enuț interogativ, evideniază starea de
incertitudine sau starea meditativă a eului liric (în funcie de situație):

-încearcă de a te plasa pe o poziţie, de a soluţiona o problemă, de a găsi un răspuns (de fapt fiind
oîntrebare care nu aşteaptă răspuns);-constată un adevăr 
  Semnul întrebării 
[?]
Poate sugera şi el o gamă variată de sentimente şi stări sufleteşti : suferinţa, uimirea,
nehotărârea,indignarea
,, Să cheltuiesc pentru el?...”
Valoare expresivă deosebită o au propoziţiile interogative în monologul
interior.Propoziţiileinterogative care reprezintă de fapt false întrebări se numesc
interogative retorice.
Vorbitorulcomunică ceva, vrând sa sublinieze mesajul, să-i impresioneze şi să-i implice
pe ascultători (cititori).
  Formule de utilizat 
Semnul de interogării provoacă un interes...
  Model:
Florile surînd în taină; Oare ce-ar surîde ele? Semnul de interogării relevă starea de revelație, de
surprindere, pe care o trăiește eul liric în raport cu personificarea Florile surînd. Semnul mai
exprimă i o încercare a eului liric de a găsi un răspuns, de aș exprima o nedumerire.
Punctul și virgula – ”;”
Punctul  și virgula marchează ezitarea autorului de a trece la alt segment de comunicare, el face o
legătură  între cele enunate anterior și cele ce urmează să fie spuse în comunicare. se utilizează
cînd este necesară o pauză mai mare decît virgula şi mai mică decît punctul;- marchează ezitarea
autorului de a trece la alt segment de comunicare; -face o legătură între cele enunţate anterior şi
cele ce urmează să fie spuse în continuare 
  Punctul şi virgula
[;]
 – marchează o coborâre a tonului şi o pauză mai mare. Conferă frazei o anumită armonie,
ritmicitate.
  Model:
Florile surîd în taină; Punctul și virgula marchează finalul unei descrieri, a cadrului de natură,
realizat printr-o stare calmă, feerică și trecerea la un alt segment de comunicare.