Efectele stilistice ale semnelor de punctuaie:

Dintre semnele ortografice, valoare expresiva (sau mai degraba stilistica) are
mai intai cratima, atunci cand este folosita in operele literare scrise in vers
clasic, tinand cont de consecintele ei in prozodie:mentine masura, conserva.
ritmul, contribuie la realizarea rimei (atunci cand se afla in finalul versului; de
pilda, patemi- singuratate-mi, din poezia „Mai am un singur dor”, de Mihai
Eminescu).
Apostroful marcheaza, in plan expresiv, un ritm rapid in rostire, o exprimare
neingrijita(colocviala sau regionala).
Semnele de punctuatie, din punct de vedere functional, delimiteaza cuvinte,
grupuri de cuvinte,propozitii si fraze in functie de intonatie si de pauzele
prezente in vorbire.
Dintre semnele de punctuatie, valori expresive au: a) virgula (cand folosirea
ei se refera la o parte devorbire in cazul vocativ sau la o interjectie); b)
semnul exclamarii (in aceleasi situatii ca virgula, dar siatunci cand se
foloseste dupa exclamatiile retorice); c) semnul intrebarii (in interogatiile
retorice saucand se asociaza cu o exclamatie in propozitiile interogativ-
exclamative); d) punctele de suspensie (cand marcheaza intreruperea
momentana a vorbirii din cauza unor stari emotive puternice).
Semnul intrebarii si semnul exclamarii exprima o implicare afectiva
puternica:indoiala, nedumerirea, uimirea, emotia, bucuria, surpriza, furia etc.
Cand sentimentele exprimate sunt deosebit de puternice, semnul exclamarii
este folosit dublu sautriplu.
Punctele de suspensie mai evidentiaza surprinderea, ezitarea, indoiala sau
o vorbire incoerenta.
Uneori, chiar punctul are valoare expresiva atunci cand segmenteaza frazele
pentru a marca oanumita tensiune sufleteasca sau o gradare ascendenta
a actiunii.
In stilul modern, el poate izola, cu efect expresiv, o subordonata de regenta
ei.
O anumita ritmicitate confera frazei si punctul si virgula prin care se
subliniaza si unele asemanariintre unitatile sintactice constitutiv

Din punct de vedere functional, semnele ortografice separa cuvintele dupa

sensul lor lexical si dupavalorile lor gramaticale. t2i24itDintre semnele
ortografice, valoare expresiva (sau mai degraba stilistica) are mai intai
cratima, atuncicand este folosita in operele literare scrise in vers clasic,
tinand cont de consecintele ei in prozodie:mentine masura, conserva. ritmul,
contribuie la realizarea rimei (atunci cand se afla in finalulversului; de pilda,
patemi- singuratate-mi,
din poezia „Mai am un singur dor”, de Mihai Eminescu).
 Apostroful marcheaza, in plan expresiv, un ritm rapid in rostire, o exprimare
neingrijita(colocviala sau regionala).Semnele de punctuatie, din punct de
vedere functional, delimiteaza cuvinte, grupuri de cuvinte,propozitii si fraze
in functie de intonatie si de pauzele prezente in vorbire.Dintre semnele de
punctuatie, valori expresive au: a) virgula (cand folosirea ei se refera la o
parte devorbire in cazul vocativ sau la o interjectie); b) semnul exclamarii
(in aceleasi situatii ca virgula, dar siatunci cand se foloseste dupa
exclamatiile retorice); c) semnul intrebarii (in interogatiile retorice saucand
se asociaza cu o exclamatie in propozitiile interogativ-exclamative); d)
punctele de suspensie(cand marcheaza intreruperea momentana a
vorbirii din cauza unor stari emotive puternice).Semnul intrebarii si semnul
exclamarii exprima o implicare afectiva puternica:indoiala, nedumerirea,
uimirea, emotia, bucuria, surpriza, furia etc.Cand sentimentele exprimate
sunt deosebit de puternice, semnul exclamarii este folosit dublu
sautriplu.Punctele de suspensie mai evidentiaza surprinderea, ezitarea,
indoiala sau o vorbire incoerenta.Uneori, chiar punctul are valoare expresiva
atunci cand segmenteaza frazele pentru a marca oanumita tensiune
sufleteasca sau o gradare ascendenta a actiunii.In stilul modern, el poate
izola, cu efect expresiv, o subordonata de regenta ei.O anumita ritmicitate
confera frazei si punctul si virgula prin care se subliniaza si unele
asemanariintre unitatile sintactice constitutive.

-în situaţiile în care se formează un contrast între elementele mesajului din

strofă
Punctele de suspensie:
-deschid diverse perspective de interpretare a mesajului: disperare,
meditaţie, n
edumerire,îngîndurare, suspendare, renunţare, haos în gîndire;
-deschid undă verde derulării unei profunde dureri materializate în meditaţie;
-sugerează posibilitatea interpretării meditative a unei sintagme (cuvînt,
enunţ);
-sugerează ideea de proporţie a elementelor mesajului;
-implică sentimentul vinei, determinat de naivitatea şi inocenţa
sentimentului;
-constituie fundalul pe care se srealizează trăiri şi sentimente;
-reprezintă declanşarea unei game de bogate şi variate emoţii, atitudini;
-interiorizează starea de spirit (a autorului, a eului liric)

Semnul interogării:
-concentrează valori stilistice în interogaţiile retorice;
-încearcă de a te plasa pe o poziţie, de a soluţiona o problemă, de a găsi un
răspuns (de fapt fiind o întrebare care nu aşteaptă răspuns);
-constată un adevăr
Punctul şi virgula:
-se utilizează cînd este necesară o pauză mai mare decît virgula şi mai mică
decît punctul;
-marchează ezitarea autorului de a trce la alt segment de comunicare;
-face o legătură între cele enunţate anterior şi cele ce urmează să fie spuse
în continuare

Linia de pauză:
-se foloseşte cu aceeaşi funcţie ca şi virgula, doar că ea vine, deseori, ca o
concluzie, cu valoare deprecizare, în susţinerea aserţiunii anunţate pînă la
ea;
-deschide perspectiva unei dezvăluiri, unei elucidări şi a unei insistări;
-are valoare de semn de egalitate, de echivalenţă totală între două realităţi,
făcîndu
-se o identificare între elementele mesajului

Două puncte:
-marchează o pauză, uneori mai mică decat punctul, pauză care pregăteşte
şi anunţă o vorbiredirectă, o enumerare, o explicaţie sau o concluzie;
-are valoare stilistică atunci cînd poate fi înlocuit, eventual cu alte semne de
punctuaţie, care auaceeaşi funcţie ca şi el, dar se recurge anume la el;
-are rolul de a anunţa ceea ce presupune respect, ceea ce constituie un
element specific, de altăfactură decît alte elemente ale realităţii;
-introduce o constatare, de o mare valoare, de o mare revelaţie;
-este un segment de pornire, de demarare a
unei constatări derivate din ceea ce a trăit şi, înconsecinţă a conchis autorul

Semnul exclamării:
-prin ele poetul (eul liric) îşi exprimă revolta, durerea de care poate fi cuprins
un suflet răvăşit;
-prin ele poetul (eul liric) îşi exprimă admiraţia ce nu poate fi redată prin
cuvinte;
-prin ele poetul (eul liric) îşi exprimă imnele de laudă care sunt înglobate în
interjecţii;
-exteriorizează starea de spirit (a poetului, a eului liric), o face cunoscută
cititorului
Substantivul, adjectivul serveşte drept potenţial stilistic în vederea formării a
numeroase figuri destil: metaforă, epitet, comparaţie, antiteză, personificare,
metonimie. Acest fapt se realizează graţie polisemiei lui foarte ramificate şi
bogate; fiecare sens al lui cumulează variatevalori conotative
Adjectivul serveşte drept potenţial stilistic în vederea formării a numeroase
figuri de stil: metaforă,epitet, comparaţie, antiteză