Clasa a XI-a

Subiectul: Valoarea stilistică a semnelor de punctuație

Funcția stilistică a semnelor de punctuație este subiectivă și nu interesează gramatica.Datorită
principiului logico-semantic existent în limbă,semnele de punctuație trebuie să reflecte intenția
scriitorului, tendința lui de a accentua idei, imagini, emoții, stări psihice.Așadar, utilizarea
semnelor de punctuație va fi determinată, în primul rând, de sensul celor exprimate.Astfel,
scopul de bază al scriitorului este să transmită cititorului emoția sa.

Virgula se foloseşte:
- în situaţiile în care este necesar să se accentueze, să se releve o anumită parte a enunţului
(cuvânt, enunţ) pentru a se atrage atenţie asupra faptului că ceea ce se izolează este de primă
importanţă pentru text;
-în situaţiile în care partea izolată este facultativă şi poate fi lesne omisă, din cauză că această
omitere nu ştirbeşte din valoarea comunicativă a enunţului;
-în situaţiile în care elementele frazei antepuse sunt accentuate în mod intenţionat de către autor
pentru că ele prezintă, de fapt, ceea ce este esenţial pentru mesajul textului;
-în situaţiile în care are funcţia stilistică de a releva modul în care are loc acţiunea;
-în situaţiile în care delimitează, separă două complemente care sunt amplasate în acelaşi
context, consecutiv;
-în situaţiile în care izolează un complement indirect antepus predicatului (depinde de poziţia
complementului);
-în situaţiile în care scoate în prim-plan ceea ce este mai important pentru context;
-în situaţiile în care se formează un contrast între elementele mesajului din strofă

Punctele de suspensie:
- deschid diverse perspective de interpretare a mesajului: disperare, meditaţie, nedumerire,
îngândurare, suspendare, renunţare, haos în gândire;
-deschid undă verde derulării unei profunde dureri materializate în meditaţie;
-sugerează posibilitatea interpretării meditative a unei sintagme (cuvânt, enunţ);
-sugerează ideea de proporţie a elementelor mesajului;
-implică sentimentul vinei, determinat de naivitatea şi inocenţa sentimentului;
-constituie fundalul pe care se realizează trăiri şi sentimente;
-reprezintă declanşarea unei game de bogate şi variate emoţii, atitudini;
-interiorizează starea de spirit (a autorului, a eului liric);
- redau surprinderea, ezitarea, îndoiala, tensiunea, incoerența vorbitorului.

Semnul interogării:
-concentrează valori stilistice în interogaţiile retorice;
-încearcă de a te plasa pe o poziţie, de a soluţiona o problemă, de a găsi un răspuns (de fapt fiind
o întrebare care nu aşteaptă răspuns);
-constată un adevăr;
- se transmite o informație, un mesaj, în asociere cu atitudini ale vorbitorului, precum îndoiala,
nedumerirea, indignarea etc..
 Punctul şi virgula:
-se utilizează când este necesară o pauză mai mare decât virgula şi mai mică decât punctul;
- marchează ezitarea autorului de a trce la alt segment de comunicare;
-face o legătură între cele enunţate anterior şi cele ce urmează să fie spuse în continuare

Linia de pauză:
-se foloseşte cu aceeaşi funcţie ca şi virgula, doar că ea vine, deseori, ca o concluzie, cu valoare
de precizare, în susţinerea aserţiunii anunţate până la ea;
-deschide perspectiva unei dezvăluiri, unei elucidări şi a unei insistări;
-are valoare de semn de egalitate, de echivalenţă totală între două realităţi, făcându-se o
identificare între elementele mesajului

Două puncte:
-marchează o pauză, uneori mai mică decât punctul, pauză care pregăteşte şi anunţă o vorbire
directă, o enumerare, o explicaţie sau o concluzie;
-are valoare stilistică atunci când poate fi înlocuit, eventual cu alte semne de punctuaţie, care au
aceeaşi funcţie ca şi el, dar se recurge anume la el;
-are rolul de a anunţa ceea ce presupune respect, ceea ce constituie un element specific, de altă
factură decât alte elemente ale realităţii;
-introduce o constatare, de o mare valoare, de o mare revelaţie;
-este un segment de pornire, de demarare a unei constatări derivate din ceea ce a trăit şi, în
consecinţă a conchis autorul

Semnul exclamării:
- exprimă revolta, durerea de care poate fi cuprins un suflet răvăşit;
-exprimă admiraţia ce nu poate fi redată prin cuvinte;
-exprimă imnele de laudă care sunt înglobate în interjecţii;
-exteriorizează starea de spirit (a poetului, a eului liric), o face cunoscută cititorului

Ghilimelele:
- se întrebuințează pentru reproducerea întocmai a unui text spus sau scris de cineva;
- pot înlocui linia de dialog, în interiorul unei narațiuni;
- pot marca ironia la adresa cuiva.
Linia de dialog:
- indică începutul vorbirii directe, intervenția fiecărei persoane care ia parte la o conversație

Parantezele:
-arată un adaos în interiorul propoziției sau al unei fraze, includ o exemplificare, o explicație, o
precizare, un detaliu

Cratima(liniuța de unire sau despărțire):

-se folosește în repetiții (încet-încet) , în expresii (tura-vura) , între două numerale pentru a indica
aproximația numerică (două-trei zile) sau perioada (1850-1889)
 Formule de utilizat:
a) Virgula îndeamnă cititorul spre...
b) Punctele de suspensie reprezintă declanșarea unei game de emoții...
c) Semnul exclamării scoate în evidență...
d) Semnul întrebării provoacă un interes...
e) Semnul exclamării exteriorizează starea de spirit a poetului/a eului liric…

2.Interpretează, în 4-5 rânduri, efectul stilistic al semnelor de exclamare din ultima secvență a
textului „Momița la bal masche” de Gh.Asachi:

„Fără crier, turmă oarbă,

Tot e bun ce e strein,
Vezi la cine te închini!
Sistema ți-i părtinire,
Interesul și-ngiosire;
Meritul cel învățat,
Cugetul cel mai curat,
Sentiment de omenire
N-au la tine prețuire,
Și mai bine-ți place-o vită,
Ce-n minciuni îmbrobodită,
Neștiința și-nfoiere
Le ascunde prin tăcere!”

3.Interpretează, în câte 4-5 rânduri, efectul stilistic al semnului întrebării și al adverbelor din
textul propus.

Asa se întâmplă logic,

plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă,1 pentru un ceas,2 pentru o viaţă,3
poate nu trebuia să plecam, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva
totul e logic
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri? 4
(”Lecție inutilă de logică” de O.Paler)