Citirea atentă a fiecărei sarcini este foarte importantă.

Regula de aur pe care trebuie să o reții este că structura

fiecărui item respectă triada de întrebări: Ce? Cât? Cum?
SUBIECTUL I
Sinonimele/antonimele
La identificarea sinonimelor/antonimelor contextuale, vei respecta forma paradigmatică a
cuvântului propus (gen, număr, caz, persoană, timp, mod etc.). După identificarea
sinonimului/antonimului, vei plasa, imaginar, cuvântul în context pentru a te asigura că
integritatea stilistică/semantică a textului se păstrează.
Perechile de cuvinte
La încadrarea perechilor de cuvinte în enunțuri, este obligatoriu să păstrezi categoria morfologică
a lexemelor, dar poți modifica forma paradigmatică a acestora. Enunțul realizat va elucida o
relație de sens dintre aceste cuvinte. prin urmare, vei identifica un context semantic potrivit (cine
face acțiunea? care este acțiunea? care sunt circumstanțele de loc, timp, mod etc.).
Locuțiunile și expresiile frazeologice
Expresiile frazeologice/locuțiunile vor fi scrise în forma inițială (dacă ele conțin un verb, acesta
va fi Ia modul infinitiv). Nu se vor accepta proverbele, chiar dacă acestea conțin cuvântul-cheie.
La încadrarea expresiilor și locuțiunilor în enunțuri, se acceptă modificarea formei paradigmatice
a verbului!
Redactare: reguli ale citării
La rescrierea unor sintagme/fragmente de text, vei utiliza ghilimelele/semnele citării („text”).
Dacă fragmentul citat are un semn de punctuație final, acesta se pune în interiorul ghilimelelor.
La sfârșitul întregului enunț, vom avea al doile a set de punctuație final: „text!/?”. În cazul când a
fost citată o propoziție enunțiativă, primul semn se suprimă.
Pentru delimitarea versurilor, se folosește bara oblică: /
Comentarea simbolului literar

Simbolul literar este o imagine concretă cu semnificație abstractă (prin urmare, este exprimat
printr-un substantiv concret care are, în text, o altă semnificație decât cea exprimată de sensul
denotativ al acestuia).
La comentarea simbolului vei respecta următorii pași:
 numește simbolul literar (fiind o figură de stil, se marchează prin ghilimele!);
 identifică secvența de text;
 relevă semnificația generală a simbolului;
  comentează semnificația contextuală prin raportare la imaginile din text;
 identifică un alt simbol cu care are o relație de sens;
 compară semnificația simbolurilor și formulează o concluzie;
 explică relația de sens a simbolurilor cu tema/ideea poetică.
Comentarea motivului literar
Motivul literar este un element/o parte ce conturează tema. El poate fi exprimat printr-o idee, o
imagine reluată, un simbol (ex. codrul), un sentiment dominant (ex. dorul), o acțiune/situație
arhetipală (ex. călătoria inițiatică).
La comentarea motivului literar vei respecta următorii pași:
• numește motivul (fiind o subunitate tematică, motivul nu se marchează prin ghilimele!);
• identifică secvența de text pe care se axează;
• numește și comentează mijloacele artistice prin care se exprimă;
• explică relația de sens cu tema/ideea poetică.
Identificarea și comentarea stărilor/sentimentelor eului liric
Pasul 1 — Identifică: stările/sentimentele eului liric; întrucât ele pot fi deduse din mesajul
textului, urmează să le formulezi de sine stătător; alteori, le vei regăsi în forme explicite în text:
sunt singur"/„singurătate”; „ mi-e dor.
Pasul 2 — Comentează: analizează corelația dintre procedeele stilistice, motivele literare și
stările de spirit oglindite.
Exemple de stări/sentimente ale eului liric: meditație, dor, tristețe, bucurie, extaz, revoltă,
spleen, dezgust, dispreț, durere, admirație, respect, recunoștință, aspirație către ideal,
incertitudine, nedumerire, îngrijorare, tensiune metafizică, nostalgie etc.
Argumentarea formulei de titlu
Titlul, de regulă, este cheia care ne ajută să deschidem exercițiul de interpretare a textului.
La analiza acestuia, te vei referi la:
 tipul formulei de titlu (este un titlu-temă, un titlu sugestiv sau un titlu generic);
 structura titlului (este un cuvânt, o sintagmă, un enunț) și statutul morfologic al acestuia
(cu specificarea clară a relației dintre persoana/timpul/modul verbului sau
genul/numărul/cazul substantivului etc., în raport cu ideea poetică);
 valoarea stilistică a imaginilor poetice (identifică figura de stil prezentă în formula de
titlu; dacă titlul este reluat, specifică rolul reiterării acestuia în text;
 sugestia/referentul anticipat (ce indică: o stare a eului liric, un motiv, elemente de
cronotop etc.);
• efectul stilistic al semnelor de punctuație: de regulă, semnul exclamării exteriorizează anumite
stări, iar punctele de suspensie, semnul întrebării interiorizează stările eului liric.
• relația cu mesajul ideatic al textului (tema, ideea poetică, motivele literare).
Argumentarea formulei proprii de titlu
La itemul de argumentare a opțiunii proprii pentru formula de titlu vei urmări:
• relevanța titlului pentru textul dat (corelează-l cu tema sau cu motivul central);
• respectarea formulei solicitate prin item (vei propune un lexem/o sintagmă sau o figură de stil
concretă);
• argumentarea se va face în raport cu gradul de potrivire a formulei noi cu textul, Ia nivel de
temă, idee, motive literare, stări ale eului liric, câmpuri semantice etc.

Încadrarea în gen/specie/curent literar

Inițial, vei numi distinct genul/specia/curentul literar.
Argumentarea încadrării textului in gen/specie/curent literar va respecta formula: raționament+
exemplu din text.
Încadrarea în genul liric
Argumentele de încadrare in genul liric sunt:
• prezența eului liric (vei cita un exemplu textual care conține mărcile stilistice ale eului liric:
pronume, forme verbale, adresări etc.);
• caracterul subiectiv marcat de sentimentele eului liric;
• limbaj poetic (citat/exemplu cu specificarea figurii de stil);
Comentarea figurilor de stil
Este important să numești corect figura de stil și să o identifici, textual, integral, totodată, fără a
angaja secvențe în plus.
Vei identifica procedeul prin care s-a construit figura de stil (transfer semantic, analogie,
asociere, opoziție, schimbarea topicii, reluarea unor fragmente ale comunicării, comparare).
Vei analiza sugestia contextuală prin raportare Ia: imaginea artistică conturată (vizuală, auditivă,
olfactivă etc.), starea de spirit a eului liric, motivul literar pe care-l exprimă, ideea poetică, tema
textului poetic.
SUBIECTUL AL II-LEA
Pentru a asigura coerența și coeziunea textului, vei utiliza conectorii logici.
Respectând sarcinile propuse și cele trei părți mari ale textului (introducere, cuprins încheiere),
vei folosi:
Conectori de premisă: în primul rând, în al doilea rând, pentru început, pe de o parte;
Conectori de exemplificare, de susținere a cauzalității, a comparației: de asemenea, de exemplu,
pentru că, spre deosebire de, la fel ca, deoarece, fiindcă, în aceeași ordine de idei.
Conectori de concluzie: așadar, în consecință, de aceea, în concluzie, prin urmare.
N.B. conectorii logici, de regulă, se izolează prin virgulă de restul enunțului.
Identificarea tipului uman
• Inițial, vei identifica, în text, prezența/acțiunile personajului indicat în sarcină.
• Specifică dacă este un personaj actant sau un personaj narator (relatează de la pers. l).
N.B. Personajul narator nu se va confunda cu autorul fragmentului!
Pentru identificarea tipologiei, vei urmări patru aspecte:
l. Statutul personajului (profesia, îndeletnicirea, locul ocupat în societate: domnitor, țăran, mamă,
tată, artist etc.;
2. Vârsta personajului (copil, adolescent, tânăr, bătrân etc.);
3. Trăsătura-cheie, definitorie în fragmentul propus (care rezultă din faptele, acțiunile, gândurile,
atitudinile, prejudecățile personajului, dar și din aprecierile directe ale naratorului sau ale altor
personaje), exprimată în formă adjectivală (tiran, generos, avar etc.);
4. Starea de spirit exprimată (visător, disperat, îndrăgostit, decepționat, revoltat etc.)
Pasul final constă în asocierea două câte două a aspectelor indicate, după formula: 1-3; 2-4; 1-4,
2-3 (de exemplu: domnitorul tiran sau tânărul îndrăgostit).