Într-o zi, lupul a întâlnit un miel(ignenok) care se rătăcise (poteralsea) de turma

(staia) lui și , hotărât(reșenîi) să nu mănânce prada (dobîcia) lui, a început sa îi

explice (obisneati) de ce avea dreptul (imel prava) sa îl mănânce. El a vorbit
astfel :
" Băiete, anul trecut (proșlom godu) m-ai supărat".
"chiar așa ?", behăi cu o voce amară mielul ,
"Dar eu nici nu eram născut pe-atunci".
Ii spuse lupul atunci:
"Bine , dar te-ai hrănit de pe pajiștea mea ".
"N-am făcut asta, domnule" , replica mielul ,
"Eu încă nu am gustat din iarba". Lupul continua :
"Ai băut apa din fântâna mea ".
"Oh , nu, domnule" exclamă mielul ,
"Eu nu am pus apă în gura până acum, pentru ca laptele mamei mi-a folosit atât de
mâncare, cât și de băutură".
Nemaiavând ce să spună, lupul l-a înhățat pe miel și l-a mâncat dintr-o înghițitură,
zicând : "Ei bine, chiar daca ai găsit răspuns la toate acuzațiile mele, nu am de
gând sa rămân fără cină"