Moduri de expunere

1.Dialogul – este un procedeu literar, o modalitate de expunere,

care presupune alternarea de replici între două sau mai multe
persoane, pentru a evidenţia gândurile şi sentimentele
personajelor, contribuind astfel la crearea ritmului şi
dramatismului acţiunii. Dialogul este caracteristic genurilor epic
şi dramatic.
Structură și caracteristici:
 dialogul este format din replici (unităţi minimale de constituire a
dialogului)
 ca semne ortografice și de punctuație specifice regăsim liniuța
de dialog, două puncte
 sunt prezente verba dicendi (verbele de declarație): a spune, a
zice, a răspunde, a întreba
Tipuri de replici:
  formule de iniţiere (bună ziua, salut, alo, ce mai faceţi?, cum o
mai duceţi?)
 formule de menţinere (înţeleg, te ascult, desigur, chiar asa?, etc.)
 formule de încheiere (la revedere, pa, cu bine, etc.)
Reguli:
 acordă atenţie
 preia/ cedează cuvântul la momentul potrivit
 nu acapara discuţia
 nu da semne de nerăbdare, plictiseală
 nu-ţi demonstra superioritatea
 acordă atenţie atât elementelor verbale cât şi celor
paralingvistice (non/ paraverbale)
 exprimă-ţi opinia respectând politeţea
Tehnici:
 adecvarea la situaţia de comunicare: alegerea tipului de limbaj
(formal/ informal),
 adecvarea la auditoriu (vârstă, nr. persoane, relație, reacția)
 adecvarea la context (clasă, familie etc.), utilizarea eficientă
a elementelor nonverbale și paraverbale pentru o comunicare
complexă: ton potrivit, privirea partenerului, ritmul potrivit etc.)
 adecvarea la scopul comunicării (informare,
argumentare,divertisment): numărul ideilor nu prea mare pentru
eficiența argumentării, ordonarea argumentelor de la cele
puternice la cele slabe, preîntâmpinarea eventualelor
contraargumente: „eu știu că … dar cred că… ”
Tipuri:
1. conversaţia familiară, informală, fără reguli stricte, fără
limitări de temă sau cadru
2. discuţia (formală) argumentativă- restricţii cu privire la cadru,
tematică şi finalitate
 
2.Narațiunea =un mod de expunere propriu genului epic (este
chiar fraza genului epic). Narațiunea este modul de expunere
prin care se aduce la cunoștința cuiva (ascultător/cititor) o
întâmplare sau o succesiune de întâmplări, reale sau imaginare,
care sunt atribuite unor personaje și prezente în desfășurarea lor.
 faptele,întâmplările sunt prezentate în ordine cronologică (adica
asa cum s-au desfășurat, adică în succesiunea lor) sau sunt
prezentate pe secvențe (fără a se păstra ordinea cronologică).
 în narațiune acțiunea e elementul predominant
 prezența personajelor
 se observă frecvența verbelor
3.Descrierea este un mod de expunere prin care se prezintă
trăsăturile caracteristice ale unui colț din natură, ale unui peisaj,
fenomen al naturii, portretul unui personaj etc. De asemenea,
descrierea este și o operă literară organizată pe baza descrierii
literare. Ea poate fi:
 de tip tablou (descrierea unei furtuni, unui lac, unui anotimp,
etc.);
 de tip portret (enumerarea trăsăturilor fizice și morale ale unei
persoane).
Caracteristici:
 frecvența substantivelor, a adjectivelor, cu accent pe verbele
statice la modul indicativ, timpul prezent sau imperfect;
 prezența imaginilor artistice și a figurilor de stil;
 sunt prezentate trăsăturile caracteristice ale unui obiect, ale unui
colț din natură, etc;
4.Monologul – permite personajului să-și analizeze adevaratele
sentimente și adevăratele cauze ale faptelor sau gesturilor sale
 Uneori monologul interior este o forma de extereorizare a unor
trăsături intime.
 se folosesc de obicei ghilimelele ca semne de punctuație
specifice
 textul este scris la persoana I