Principalele tipuri de discurs sunt următoarele 

:
- discursul narativ - discursul explicativ
- discursul descriptiv - discursul argumentativ

1.- Discursul narativ

Ioan Slavici, Mara (text narativ)
Intenţia
Caracteristici
enunţiatorului
- prezenţa unei istorii, a unei intrigi (succesiunea acţiunilor şi a evenimentelor în timp)
- punerea în scenă a unor personaje care evoluează într-un cadru contextual definit
- alegerea naraţiunii: perspectivă, puncte de vedere narative, organizarea temporală
Indici:
- Prezenţa reperelor temporale (indicatori temporali şi conectori temporali)
- Verbe de acţiune la perfect simplu sau la prezentul narativ
Să relateze
- Stil direct, indirect sau indirect liber
Registre (sau tonalităţi):
- realist, comic, fantastic, patetic, didactic, etc.
Exemple: Roman, povestire, nuvelă, memorii, epopee, jurnal intim, etc.

2. – Discursul descriptiv
George Călinescu, Enigma Otiliei (text descriptiv)
Intenţia
Caracteristici
enunţiatorului
- să prezinte un loc, - aşezarea în spaţiu;
un personaj, un - alegerea unui punct de vedere descriptiv;
obiect Indici:
- absenţa sau prezenţa redusă a naraţiunii;
- îi permite- prezenţa reperelor spaţiale;
receptorului să-şi- verbe care arată starea, verbe de mişcare şi/sau de percepţie (vizuală în special);
imagineze - predominanţa substantivelor şi a adjectivelor;
- utilizarea imperfectului şi a prezentului descriptiv;
- numărul mare de figuri de stil pentrua spori subiectivitatea descrierii;
Registre (sau tonalităţi)
- punctul de vedere descriptiv (focalizarea) va determina o descriere obiectivă
(documentar) sau subiectivă;
- În acest ultim caz, descrierea va fi : contemplativă, lirică (peisajul în acord cu starea de
spirit; critic sau satiric (portrete); realist (funcţia narativă subliniind psihologia
personagelor) sau poetică (anticipând acţiunea printr-o serie de semne;
- Exemple: Genul romanesc, poemele în proză, în versuri, textele documentare.

3.- Discursul explicativ (informativ)

Grigore Alexandrescu, Fabule (text argumentativ)
Intenţia
Caracteristici
enunţiatorului
Să dea explicaţii -Vocabular precis şi tehnic;
-Enunţiatorul neutru;
Să răspundă la o Indici:
întrebare -Conectori logici şi cronologici;
-Funcţia referenţială este dominantă (informaţii obiective, definiţii, chifre, date, nume,
Să-i permităetc.;
receptorului să-Funcţia utilitară a limbajului;
înţeleagă -Neutralitatea şi impersonalitatea discursului: neutralitatea emiţătorului care prezintă sau
explică cu obiectivitate un fenomen;
-Pronume la persoana a III-a, vocabular tehnic sau specialisat;
-Prezentarea unor adevăruri general valabile.
Registre (sau tonalităţi):
-Didactic
Exemple: notiţe, explicaţiile dintr-un dicţionar sau din enciclopedii, manuale şcolare,
instrucţiuni de folosire, etc; literatura de erudiţie;

4.- Textul argumentativ

DOOM 2
Intenţia
Caracteristici
enunţiatorului
- Prezenţa unei teze (ceea ce crede locutorul despre un anumit lucru) susţinută de
Să convingă argumente (idei avansate pentru a demonstra că teza este adevărată) care sunt susţinute la
rândul lor de explicaţii şi de exemple care permit ilustrarea tezei;
- prezenţa locutorului în enunţare (judecăţi, opinii);
- alegerea unui punct de vedere;
Indici:
-Organizarea logică a argumentării: teza întărită de argumente susţinute de exemple;
- Conectori logici;
- Importanţa indicilor enunţării (Cine vorbeşte? Cui?) care informează cu privire la
atitudinea emiţătorului faţă de cele enunţate: gradul de certitudine (modalizatori), judecăţi
de valoare (vocabular apreciativ/depreciativ);
- dorinţa de a convinge (utilizarea resurselor textelor explicative şi injonctive cu scopul de
a convinge; utilizarea exemplelor sau a întrebărilor retorice, etc.;
- cuvinte care exprimă opinia;
Registre (sau tonalităţi):
- Orator: amploarea ritmică a frazelor, imagini surprinzătoare şi contrastante, textul adresat
unui auditoriu ;
- Polemic: opoziţii spuse cu francheţe, grija de a da cât mai multe exemple şi dovezi,
confruntări, respingeri;
- Injonctiv: adresat destinatarului, imperativ, interogaţii oratorice;
- Exemple: Eseuri, articole, discursuri, pamflete, pledoarii, rechizitoriu, discursuri
politice, mustrări, manifest, afiş publicitar, fabule, etc..

- Platon - Grigorie din Nazianz - Mussolini

- Aristotel - Ioan Gură de Aur - Hitler
- Socrates - Toma d’Aquino - Goebbels
- Cicero - Danton - Gaulle
- Quintilian - Robespierre - Titulescu
- Seneca - Lamartine - Roosevelt
- Ambrozie - Quinet - Kennedy
- Augustin - Garibaldi - Martin Luther King
- Vasile cel Mare - Gambetta
Discursul este o formă a comunicării.
 - plăcerea de a vorbi (ton prietenos, politicos, privire agreabilă)
- naturaleţea
- claritatea (respiraţie, mişcarea lejeră a buzelor)
- corectitudinea (reguli gramaticale, ordinea logică)
- precizia
- armonia (să încânte, să motiveze)
- fineţea (cuvinte sau expresii care să transmită sentimente, gânduri, idei)
- concizia (ne concentrăm pe subiectul ales, nu divagăm)

EMIŢĂTORUL
- declanşează actul comunicării, având următoarele calităţi:
 claritate (respiraţie, mişcarea lejeră a buzelor)
 acurateţe (folosirea unui vocabular bogat)
 empatie (arta de a te pune în locul receptorilor)
 sinceritate
 atitudine (evitarea schimbărilor bruşte ale poziţiei corpului şi ale tonalităţii vocii)
 realizarea contactului vizual (necesar)
 înfăţişarea (ţinută şi vestimentaţie adecvată)
 postura (poziţia corpului, a mâinilor, picioarelor, a capului, a spatelui)
 vocea
 viteza de vorbire (nici prea mare, nici prea înceată)
 pauzele de vorbire (înaintea unei idei importante)

RECEPTORUL
- recepţionează mesajul emiţătorului
- poate reacţiona astfel:
 reacţie adaptivă (preia şi prelucrează mesajul)
 reacţie de autoapărare (încearcă să salveze aparenţele, îţi crează imaginea de sine în acord cu
părerea celorlalţi)
 reacşia expresiei valorice (apreciază rolul mesajului)
 reacţie cognitivă
- Disponibilitatea: urmăreşte, ascultă mesajul
- Manifestarea interesului: ascultă astfel încât emiţătorul să înţeleagă că este ascultat, urmărit
- Ascultarea în totalitate: nu intervine deloc
- Urmărirea ideilor principale: când se pierde şirul şi cereţi o revenire, apelaţi doar la ideea
principală
- Ascultarea critică: identificaţi cui aparţin ideile care se comunică
- Concentrarea atenţiei:
- Luarea de notiţe:
- Susţinerea vorbitorului:

CODUL
- Ales în aşa fel încât să fie înţeles de receptor

INTRODUCEREA
 Este partea de inceput a unui discurs si trebuie sa traseze linia de desfasurare a discursului,
continand ca elemente principale:
- Salutul
- Prezentarea personala (numele si prenumele)
- Enuntarea temei
- Prezentarea ideii centrale a discursului (si a argumentelor)
- Explicarea termenilor care urmeaza a fi folositi (definitii) daca este necesar
Enuntarea temei, a ideii principale si a argumentelor inca din inceputul discursului este
necesara pentru a putea oferi publicului o imagine despre intregul continut. In mod similar, definirea
termenilor specifici asigura vorbitorul ca in timpul discursului nu vor aparea termeni care sa ridice
probleme publicului. Explicatiile devin necesare atunci cand se folosesc termeni tehnici,
neologisme sau concepte specifice anumitor domenii de activitate cum ar fi: medicina, relatiile
publice, tehnica de calcul etc. Scopul principal al introducerii este de a capta atentia publicului. De
asemenea, se urmareste si atragerea simpatiei (captatio benevolentia) din partea acestuia. De aceea
se pot folosi, mai ales de catre vorbitorii experimentati, glume sau lucruri menite sa creeze senzatie.
În introducere trebuie să facem minim 4 lucruri:
1. Salutăm publicul și ne prezentăm. Natura discursului depinde de auditoriu. Daca este
mai numeros și cadrul discursului este mai oficial, atunci și discursul trebuie să conțină anumite
elemente formale (”Buna ziua, doamnelor și domnilor! Sunt Ion Andrei și astăzi aș dori să vă
vorbesc despre…”). Dacă publicul este format numai din câteva persoane familiare, atunci discursul
poate și chiar trebuie să fie mai puțin formal (”Salut tuturor! M-am gândit mult la ce aș vrea să vă
prezint astăzi, anume…”). Ca atare, în funcție de context, putem începe salutând publicul într-un
mod mai oficial sau mai familiar. De asemenea, trebuie să încheiem prin a mulțumi pentru atenția
acordată și prin a solicita întrebări din partea publicului.
2. Captăm atenția publicului. Putem începe povestind o întâmplare sau un caz celebru
(sau chiar o experiență personală). Oamenii sunt mereu atenți când povestim ceva; o poveste
interesantă atrage mereu atenția. Sau prezentăm o statistică interesantă: ”Știați că industria
producătoare de carne produce mai multe gaze cu efect de seră decât toate transporturile la nivel
mondial și că, de asemenea, renunțând la consumul de carne mai degrabă decât la folosirea unei
mașini personale producem mai puține gaze cu efect de seră?”. Sau putem începem cu o glumă ori
prezentând câteva imagini sau un scurt film.
3. Precizăm cât mai clar după momentul de captare a atenției, care este subiectul
discursului despre ce vorbim. Ex: ”Astăzi vă voi vorbi despre încălzirea globală provocată de
consumul, la scară globală, de carne”.
4. Prezentăm o hartă a discursului (un rezumat în câteva fraze). Ex: ”Voi începe prin a
vă prezenta câteva statistici interesante care arată că oamenii consumă, pe cap de locuitor, din ce în
ce mai multă carne și că impactul industriei producătoare de carne asupra mediului este șocant. Apoi
voi explica de ce am ajuns, la nivel global, să consumăm atât de multă carne. Voi încheia prezentarea
mea expunând ceea ce consider a fi soluția cea mai bună: nu să renunțăm total la consumul de carne,
ci să devenim consumatori informați și activi astfel încât să forțăm o schimbare în cadrul industriei
producătoare de carne.”
Important: Putem începe direct prin captarea atenției și abia apoi ne salutăm, ne prezentăm
și expunem clar care este subiectul discursului. De asemenea, putem alege o altă ordine: salutăm, ne
prezentăm, expunem care este subiectul discursului și abia apoi captăm atenția (efectul părții ce
reprezintă captarea atenției în acest ultim caz poate să fie ceva mai redus).
Câteva propoziţii pentru a vă începe discursul:
- Vă mulţumesc pentru prezentare/ cuvintele alese, Dle. Preşedinte…
- Aş dori să-mi încep discursul prin a …
- Mai întâi aş dori să fac câteva remarci privitoare la …
- Mai întâi aş dori să menţionez pe scurt …
- Să începem cu …

CUPRINSUL
 Este partea discursului in care se prezinta argumentele si se aduc dovezi in sprijinul acestora.
Pe parcursul acestei sectiuni trebuie urmarite:
- Dezvoltarea ideii centrale
- Dezvoltarea argumentelor
o Premiză
o Raţionament
o Concluzie
- Exemple (dovezi) care sa sustina argumentele
Pentru a nu se pierde atentia publicului, pe parcursul prezentarii argumentelor trebuie
evitata monotonia. Din acest motiv inaintea introducerii punctelor cheie ale discursului se folosesc
tehnici de captare a atentiei. Tehnicile de captare a atentiei constituie subiectul unui articol separat.
Trebuie să conțină o detaliere a hărții discursului prezentată în Introducere. Important:
1. Expuneți logic ideile principale, argumentele, informațiile relevante pentru fiecare
idee.
Înainte de a trece de la o idee la alta, încercați să rezumați măcar într-o frază ideea principală
pe care tocmai ați expus-o. Pentru a trece la următoarea idee folosiți metode specifice: întrebări,
liste, exemple concrete. Exemplu: ”Dar care sunt oare cauzele crizei ecologice? Voi enumera trei
dintre ele și apoi le voi prezenta în detaliu”.
2. Este recomandabil să folosim expresii specifice în trecerea de la o idee la alta.
Putem apela la întrebări (”Dar oare care sunt cauzele tuturor acestor dezastre?”), la liste (”Voi
începe vorbind întâi despre…, apoi despre… și voi termina prezentând…”; ”În primul rând… În al
doilea rând…” ) sau putem folosi structura exemplu-idee (”Gândiți-vă ce se întâmplă când…; ca
atare, cred că trebuie să discutăm și despre…”).
3. Discursul e mai bine să fie mai scurt decât lung și plictisitor.
Dacă ceea ce am spus a fost concis dar interesant, atunci cei care ascultă s-ar putea să pună
întrebări la sfârșitul prezentării. Ca atare, vom putea să oferim mai multe detalii pe care, poate, nu le-
a inclus în discurs.

CONCLUZIA
Este partea finala si trebuie sa ofere o privire de ansamblu asupra discursului. In cadrul ei, in
masura timpului ramas, trebuie urmarite pe scurt:
- Explicarea eventualelor neclaritati aparute de-a lungul discursului (daca au o importanta
majora in sustinerea ideii principale)
- Accentuarea punctelor puternice ale discursului
- Privire de ansamblu asupra intregului discurs
Explicarea eventualelor neclaritati din timpul discursului este importanta mai ales cand
acestea au un rol cheie in intelegerea argumentelor.
Accentuarea punctelor puternice in finalul discursului ofera o garantie sporita asupra faptului
ca acestea au fost retinute si ca vor conta in luarea deciziei.
Pe parcursul concluziei se urmareste atingerea unui tonus maxim, scopul fiind convingerea
audientei asupra celor spuse, dar evitandu-se agresivitatea.
Desi repetitia punctelor importante din discurs poate parea la un moment dat plictisitoare,
cheia claritatii si a abilitatii retorice se poate reduce la sintagma:
"Spune-le ce o sa le spui"
"Spune-le ce trebuie sa le spui"
"Spune-le ce le-ai spus"
În Încheiere trebuie să prezentăm iarăși harta discursului și insistăm asupra unei idei ce
reprezintă concluzia noastră.
Exemplu: ”Dat fiind toate consecințele consumului de carne asupra mediului, consider că
fiecare dintre noi ar trebui s devină un consumator informat și activ: să se intereseze cum este
produsă carnea, să caute furnizori mici, apropiați de locul în care stăm și care hrănesc natural
animalele. De asemenea, să încerce să consume mai puțină carne și mai multe vegetale. Este
important ca încheierea să conțină o frază memorabilă. Exemplu: Mai puțină carne înseamnă să
trăim mai sănătos pe o planetă mai sănătoasă, provocând mai puțină suferința în jur!” sau ”Tăind mai
multe animale ne tăiem singuri craca de sub picioare!”
Înainte de a încheia, trebuie să mulțumim pentru atenția acordată și să rugăm pe cei care ne
ascultă să ne adreseze, dacă au, întrebări referitoare la prezentare. Este important să ascultăm
întrebările până la capăt. Apoi este recomandabil să facem un compliment (Ex: ”Întrebarea este
interesantă…”). Putem repeta chiar întrebarea și o putem reformula într-un mod care să fie mai clar
pentru public. Dacă întrebarea este mai complexă, atunci trebuie să facem clar faptul că de fapt sunt
ridicate mai multe probleme și că o să răspundem pe rând. Atunci când răspundem este important să
nu divagăm și să răspundem cât mai concis lăsând posibilitatea ca cel care a pus întrebarea să ne dea
un feed-back. În general, cel care a pus întrebarea mulțumește pentru răspunsul oferit.
În prezentarea discursului ar trebui să folosim întotdeauna mijloace retorice adecvate,
mijloace care ne asigură că ideile noastre vor fi exprimate în așa fel încât să aibă un impact  puternic
și durabil. Iată câteva exemple de astfel de mijloace:
 Repetiția. Repetați o propoziție sau un cuvânt de câteva ori.
 Regula celor trei termeni: Folosiți grupuri de 3 expresii.
 Regula aliterației: folosiți într-o propoziție expresii ce conțin aceleași sunete.
 Analogia: Faceți comparații puternice și trageți anumite concluzii. Etc.
Câteva fraze cu care să vă sfârşiţi discursul:
- Îmi voi încheia acum discursul cu o scurtă privire către viitor.
- Aşa cum v-am prezentat …
- Doresc să închei această conferinţă spunând câteva cuvinte despre …
- Voi concluziona prin a spune că …
- Aş dori să conchid prin a afirma că …
- În concluzie, aş dori să repet că …
- Studiile ulterioare ar putea examina …
- Aceste studii ar putea să conducă, finalmente, la o înţelegere mai complexă a …

Discursul și comunicarea non-verbală

 Pentru a trece peste emoțiile normale ce țin de discursul public este bine ca cel care vorbește
să se gândească că, de fapt, este singur cu fiecare persoană la cere se uită. Astfel reușim uneori să
eliminăm anxietatea, respirația rapidă, nervozitate, vocea tremurată sau lapsus-urile.
Este important să zâmbim din primul moment. Zâmbetul trebuie să fie cald și sincer (pentru
aceasta trebuie să folosim, atunci când zâmbim, toți mușchii feței; zâmbetele nesincere sunt cele care
pun în mișcare numai mușchii din partea de jos a feței). De asemenea, zâmbetul, pentru a avea efect,
trebuie să apară lin pe fața noastră, nu brusc. În ultimul rând, zâmbetul în care ni se văd dinții nu are,
statistic vorbind, un efect favorabil.
Desigur, privirea este extrem de importantă în cadrul discursului public. Uitându-ne pe rând
și direct în ochii persoanelor care ne ascultă (câte minim 3 secunde la fiecare persoană) creăm
senzația că vorbim cu fiecare în parte. Astfel cei care ne ascultă simt că vorbim pentru fiecare în
parte și vor fi mai atenți. De asemenea, dacă privim direct în ochi și lung persoanele cu care vorbim
vom crea impresia că suntem sinceri, puternici, că am pregătit discursul foarte bine și că suntem
pasionați de ideile noastre. În nici un caz nu trebuie să ne încruntăm. Mimica feței trebuie să fie
dinamică, în funcție de ceea ce spunem.
Comportamentul non-verbal pe care îl adoptăm se va reflecta asupra publicului. Zâmbind
vom crea o atitudine de simpatie față de noi. Privirea directă va face să fim priviți și noi direct și
continuu. Pasiunea și interesul nostru vor trezi pasiune și interes.
Vocea. Pe lângă faptul că trebuie să ne uităm direct în ochii celor cu care vorbim, trebuie, de
asemenea, să vorbim destul de tare pentru a fi auziți ușor, iar vocea nu trebuie să fie uniformă.
Trebuie ca vocea noastră uneori să accentueze o idee prin faptul că vorbim mai apăsat sau mai tare.
Modulația vocii denotă energie și pasiune și menține atenția publicului.
Gesturile noastre mențin atenția și denotă faptul că noi credem în ceea ce spunem. Dacă
arătăm că suntem interesați și pasionați, atunci această stare se va transmite și publicului. Trebuie să
creăm starea mentală propice gesticulării, nu gesturi artificiale care să-i facă să creadă pe ceilalți că
suntem pasionați de ideile expuse.
Daca vedem că nu suntem ascultați, atunci trebuie să schimbăm stilul nostru de prezentare:
trebuie să vorbim mai tare și să gesticulăm puțin mai intens, să schimbăm subiectul, să spunem o
glumă etc.
Relaxarea fizică și o stare mentală pozitivă, de încredere în forțele proprii sunt foarte
importante. Asemenea unui alpinist care trebuie să sară de pe un perete pe altul, trebuie să credem că
vom reuși. Dacă nu gândește pozitiv s-ar putea să ezite și să cadă. Așa și în cadrul prezentării,
trebuie să fim încrezători că vom reuși. În plus, o stare optimistă și un entuziasm reținut vor face
gesturile noastre naturale.
Trebuie să fim atenți la ticurile verbale și non-verbale. Majoritatea dintre noi avem așa ceva,
ceea ce duce, atunci când prezentăm un discurs, cel puțin la distragerea atenției publicului, dacă nu
și la faptul că facem o impresie proastă.
Modul în care ne îmbrăcăm este important din două puncte de vedere. În primul rând, dacă
suntem eleganți, atunci vom emana încredere în sine, autoritate și profesionalism (creăm impresia că
suntem bine pregătiți și că știm despre ce vorbim). În al doilea rând, îmbrăcămintea noastră ne va
influența pe noi înșine: dacă suntem mai eleganți ne vom simți mai siguri și mai încrezători în noi,
vom fi mai relaxați și mai optimiști. Desigur, trebuie să ne îmbrăcăm în funcție de public. Dacă
publicul este oficial și ne așteptăm la multe costume și taioare, atunci și noi ar trebui să ne îmbrăcăm
mai oficial. Dacă prezentăm în fața colegilor și ei vin îmbrăcați casual, atunci și noi trebuie să
adoptăm o ținută casual, însă elegantă. Este important, în ambele cazuri, ca ținuta să nu atragă în
mod special atenția. Cămașa e recomandată în ambele situații, însă dacă are imprimeu cu capete de
mort, atunci nu este cea mai bună alegere. Tot astfel, în cazul domnișoarelor sau doamnelor, o
cămașă este recomandată în ambele situații. Însă dacă cămașa are deschisă prea mulți nasturi atunci
altceva decât ceea ce se spune s-ar putea să atragă atenția…
- Terminaţi-vă propoziţiile corect, nu le lăsaţi să se piardă în tăcere.
- Evitaţi folosirea cuvintelor de umplutură: „ăăăăă”, sau „bine” şi „OK” prea des.
 a. Adaptaţi nivelul de conţinut al prezentării dvs. la public, adică nu prezentaţi unui public
profan un curs specializat, plin de jargon profesional.
b. Prezentaţi cursul cu o structură clară, adică cu un început clar, mijloc şi încheiere. Spuneţi-
i publicului despre ce veţi vorbi, de la începutul cursului.
c. Legaţi diferitele părţi ale discursului dvs. prin intermediul cuvintelor de legătură, cum ar fi:
mai întâi…, pe urmă …
d. Atenţie specială la sfârşitul discursului dvs.: acesta nu ar trebui să se termine abrupt, aşadar
pregătiţi-vă publicul pentru încheiere, rezumând din nou toate ideile dvs. principale, trăgând
concluzii sau făcând recomandări referitoare la cercetări ulterioare.
Este, de asemenea, important, să pregătiţi dinainte o propoziţie finală bună sau să rostiţi o
frază ca „Mulţumesc că m-aţi ascultat” la sfârşitul cursului dvs.
e. Dacă prezentaţi o cantitate mare de informaţii sau dacă informaţia este foarte complexă,
rezumaţi sau repetaţi din când în când principalele idei prezentate.
f. Alternaţi informaţia cu exemple; dacă densitatea de informaţie a prezentării dvs. este prea
mare, publicul dvs. îşi va pierde interesul.
g. Dacă este posibil, folosiţi material vizual corespunzător pentru a vă susţine prezentarea şi
pentru a vă ajuta să păstraţi atenţia publicului.
 EVALUAREA UNUI DISCURS

A. Generală
Aţi putut să înţelegeţi uşor discursul?
Dacă nu, cărui aspect i s-a datorat acest lucru:
- unei teme complicate/ unui nivel de conţinut prea înalt
- jargonului professional
- vitezei prea mari de vorbire
- lipsei unei structuri clare

B. Introducerea
A spus vorbitorul ceea ce a anunţat că va spune?

C. Structura/ legătura
1. Au existat suficiente modalităţi de legătură?
2. Modalităţile de legătură au fost corespunzătoare?
3. Legăturile/ tranziţiile au fost line sau ciudate?

D. Încheierea
1. Ce fel de încheiere a folosit vorbitorul?
- concluzie
- rezumat
- recomandare
- combinaţie
- altul
2. Cum a fost încheierea, lină sau abruptă?
3. Propoziţia finală a fost pregătită dinainte?

E. Prezentarea
1. Cum a fost limbajul corporal al vorbitorului:
- a susţinut discursul
- repetitiv
- a distras atenţia
2. Care a fost intonaţia vorbitorului: animată/ plană/ naturală?
3. Care a fost viteza de vorbire: încet/ mare/ prea mare?
4. Vorbitorul a menţinut contactul vizual cu publicul?
5. Vorbitorul a respectat limita de timp?

F. Mijloace vizuale
1. S-a putut citi materialul vizual?
2. A fost suficientă/ mult prea multă informaţie pe o folie transparentă?
3. Vorbitorul şi-a integrat corespunzător materialul vizual în discursul său?
4. Vorbitorul şi-a exprimat materialul vizual suficient de clar?
5. Vorbitorul s-a ocupat corespunzător de aparatura vizuală?
Fişa 1 DISCURSUL ARGUMENTATIV

PLANUL DIALECTIC AL ARGUMENTĂRII

1. TEZA (ideea directoare) 1. ANTITEZA
punctul de vedere pe care vreau (idei opuse tezei)
să-l justific
Viteza este utilă Viteza nu este utilă
2. ARGUMENTELE 2. CONTRAARGUMENTE
elemente abstracte care permit elemente abstracte care permit
justificarea tezei argumentarea antitezei şi
3. EXEMPLELE infirmarea tezei.
elemente concrete care ilustrează 3. EXEMPLELE
argumentele ( citarea nu este o elemente concrete care ilustrează
probă, este o dovadă ) contraargumente

Argumente Exemple Contraargumente Exemple

1.viteza poate -transfuzii de sânge 1. viteza ucide -accidente de
salva vieţi -transplante de motocicletă
organe -accidente de
- intervenţia maşină
Salvării -accidente de
2.viteza -intervenţia Poliţiei avion
permite -intervenţia
oamenilor să-şi pompierilor 2. viteza provoacă o Omoară şi
lărgească -rapiditatea percepţie superficială mutilează mai
orizontul de mijloacelor de asupra lumii des decât multe
cunoştinţe transport ne 3. viteza influenţează -turistul grăbit
permite să negativ echilibrul nervos parcurge o
3. viteza descoperim regiune fără să
provoacă civilizaţii fie atent la
bucurii îndepărtate micile detalii ale
puternice -un motociclist are locului pe care îl
sentimentul că este traversează;
stăpânul spaţiului -stresul;
-teama de
accidente.

SINTEZA
Discutarea tezei şi a antitezei Stabilirea concluziilor
Exemple de teze:
Sportul este o activitate umană foarte importantă.
Jocul este o activitate umană foarte importantă.
Vizionarea unui spectacol de teatru este foarte interesantă.
Televiziunea dispune de cea mai mare putere de convingere.
Trebuie să fim moderni.
Vacanţele sunt utile.
Drogul-rai sau iad ?
Fişa 2
DISCURSUL ARGUMENTATIV
Elogiul mersului pe jos
Nu concep decât un singur mod de a călători mai plăcut decât acela de a călători călare, şi
anume călătoria pe picioare. Pleci când vrei, te opreşti când ai poftă, faci ce vrei. Poţi cunoaşte chiar
ţara întreagă; apuci pe unde vrei: dacă ai luat-o la stânga, te poţi răzgândi şi întoarce la dreapta; te
poţi apleca asupra oricărui lucru care îţi atrage atenţia. Dacă vezi un râu, te poţi bălăci în el, vezi o
pădurice deasă, rămâi cât vrei sub umbra ei; vezi o peşteră, o vizitezi; vezi o carieră, îi examinezi
mineralele. Poţi rămâne cât vrei într-un loc, iar în momentul când te-ai plictisit, nu te obligă nimeni
să rămâi acolo. Nu depinzi nici de cal, nici de maşină, nici de tren. Eu, personal, nu simt nevoia să
merg pe drumurile bătute, pe drumuri obişnuite; îmi place să merg peste tot pe unde un om poate să
meargă, vreau să văd tot ceea ce unui om îi este permis să vadă; şi, nedepinzând decât de mine
însumi, mă bucur de toată libertatea de care un om se poate bucura...
Mi-e greu să înţeleg cum poate un filosof să călătorească altfel decât pe picioare şi astfel să se
lipsească de frumuseţea, de bogăţia pe care i-o oferă pământul! Ce om, care iubeşte câtuşi de puţin
agricultura, nu şi-ar dori să cunoască efectele pe care clima le are asupra recoltelor zonei pe care o
traversează ? Ce om, care are câtuşi de puţin dezvoltat gustul pentru natură , poate să se mulţumească
doar cu simpla traversare a unui loc, fără să-l observe îndeaproape, poate să treacă un munte fără să-i
studieze măcar câteva specii de plante ?
Câte plăceri diferite se pot resimţi alegând această manieră agreabilă de călătorie, fără a
socoti sănătatea care se întăreşte, spiritul ce se înveseleşte. Oamenii care călătoresc cu maşina mi s-
au părut mereu trişti, gânditori sau bolnavi, pe când pietonii, mi s-au părut mai veseli, mai vioi.
Când vrei, pur şi simplu, să ajungi undeva, ia maşina sau trenul, dar atunci când vrei să
călătoreşti, fă-o pe jos !

Fişa 3
VALIZA
Soţul şi-a pregătit valiza pentru a putea petrece zece zile la Paris, de sărbători. Soţia nu-l
poate însoţi, însă a făcut o listă cu tot ceea ce doreşte să-i cumpere din capitala Franţei. Obiectele de
pe listă ar depăşi, cu mult posibilitatea valizei soţului.
Regulile jocului
1. Soţia trebuie să selecţioneze obiectele la care consideră că poate renunţa soţul său; încearcă
să găsescă un număr cât mai mare de argumente pentru
a-şi face soţul să renunţe la cât mai multe obiecte;
2. Soţul încearcă să păstreze cât mai multe obiecte; trebuie să găsească un număr cât mai mare
de contraargumente;
3. Cei doi soţi trebuie să menţină polemica;
4. Este interzis să detalieze obicete.

Conţinutul valizei
-un costum obişnuit; -un stilou;
-un costum pentru masa festivă; -o agendă;
-un costum sport; -două aparate de fotografiat (unul color, unul
-patru cămăşi; alb-negru);
-trei cravate; -o cameră video;
-douăzeci de batiste; - un joc remy;
-trei pixuri; -trei suveniruri.

1. Stabiliţi care este scopul discursului dvs.; scopul dvs. va fi, probabil, transmiterea de
informaţii, dar s-ar putea, de asemenea, să trebuiască să dovediţi ceva, să vă convingeţi
publicul că opinia dvs. este cea corectă etc.
2. Analizaţi-vă publicul.

Cât de mare va fi grupul?

Împărtăşesc un interes comun?
Au aceeaşi pregătire/ aceleaşi cunoştinţe?
De ce ar trebui să fie interesaţi de ceea ce le veţi spune?
Încercaţi să vă imaginaţi întrebările pe care vi le vor pune.
3. Brainstorming

Puneţi pe hârtie, la întâmplare, toate gândurile, ideile, informaţiile dvs. etc. referitoare la tema
pe care aţi ales-o.

4. Alegeţi-vă propoziţia principală şi principalele idei de susţinut. Ordonaţi-le şi enumeraţi-le.

5. Selectaţi exemple, ilustraţii şi material vizual.
6. Pregătiţi acum structura textului dvs. şi fiţi foarte atent la început şi la sfârşit:

a. Spuneţi publicului dvs. despre ce veţi vorbi la începutul conferinţei dvs.

b. Faceţi în aşa fel încât, cu ajutorul cuvintelor de legătură, structura discursului dvs. să
devină explicită, cum ar fi, mai întâi, …, pe urmă… etc.
c. Fiţi foarte atent la sfârşitul conferinţei dvs. şi gândiţi-vă dinainte la o propoziţie finală.
d. Evitaţi marea densitate informaţională:

- adaptaţi nivelul de conţinut al conferinţei dvs. la public

- alternaţi informaţia cu exemple
- nu folosiţi prea mult jargon
- nu vă faceţi propoziţiile prea lungi sau prea scurte

e. Gândiţi-vă la nişte tăieturi, adică la părţile din discurs pe care le-aţi putea da deoparte
dacă nu aţi mai avea timp.

7. În acest moment puteţi fie să vă formulaţi prezentarea oral sau să vă scrieţi discursul ca şi
cum aţi vorbi.
8. Tot acum ar trebui să fiţi atent la corectitudinea gramaticală, să căutaţi sinonime, să verificaţi
dacă folosiţi un limbaj corespunzător, şi să verificaţi pronunţia corectă a cuvintelor
necunoscute. V-ar fi foarte folositor un dicţionar, ca, de exemplu, Collins Cobuild (pentru
limba engleză).
9. Faceţi o listă cu ideile pe care le veţi menţiona, dacă nu aţi făcut deja acest lucru.