Procedee artistice / fenomene stilistice şi rolul lor în operele literare

COMPARAŢIA

- sintagmă inedită, plastică şi sugestivă;

- oferă o multitudine de sugestii (asemănări/deosebiri) ce uimesc prin noutate şi dau sentimentul
frumosului;
- un termen are menirea să-l evoce pe celălalt (termenul comparat, A, este ca termenul
comparant, B);
- măreşte puterea de sugestie;
- poate fi:
o Antitetică: „şi ca un spin...Mi-a trecut un gând străin/ În gândul meu ferice”
o Ascendentă (care tinde spre hiperbolizare): „Unde valurile fac noduri albe ca o
barbă nepieptănată de crai”
o Descendentă: nici cât un ou de muscă...

METAFORA

- este o comparaţie nedezvoltată;

- A este ca B, dar termenul comparativ (ca, precum, ca şi, asemeni) lipseşte;
- primul termen, A, rămâne cu sensul lui propriu, celălalt capătă un sens figurat;

Ex.: Ana este ca o floare. ..................................Ana este floarea.

Copilul este ca un înger. .............................Înger de copil.
Elena este ca un bujor. ...............................Elena este un bujor de fată.
Parcă ar sta iarba cu săbiile trase. ...............Stă iarba cu săbiile trase.
....................Vorbitorul latră de o oră la ședința asta.

....................Pe omul acesta nu-l prea ajută bostanul.

PERSONIFICAREA

- se atribuie însuşiri şi manifestări de persoană;

- imaginea artistică este mai vie, mai ...umanizată;
- se înrudeşte cu invocaţia: „Lună, tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci.”
„Noapte, iar mă laşi singur pe cărări pustii”

EPITETUL

- subliniază însuşirile estetice ale unui obiect;

- scoate în evidenţă trăsătura esenţială;
- are putere de sugestie, de evocare;
- Subliniază o particularitate a fanteziei autorului;
1
ENUMERAŢIA

- rol de prezentare detaliată a aspectelro;

- se amplifică ideea exprimată;
- creează impresia intensivă de multiplicare şi acumulare;
- subliniază, ajută la conturarea mesajului;
- evidenţiază o multitudine de nuanţe;
- este cu atât mai expresivă cu cât se combină cu alte procedee stilistice.

INVERSIUNEA

- prin inversarea ordinii obişnuite a unor cuv. Se accentuează o idee, o nuanţă;

- apare şi ca mijloc de păstrare a structurii versurilor;
- cerută de necesităţi de: versificaţie; fluiditate ritmică; rimă;
- intensifică expresivitatea comunicării.

REPETIŢIA

- procedeu de insistenţă;
- creează o impresie mai puternică de multiplicare, acumulare;
- subliniază, potenţează, întăreşte ideea conţinută;
- contribuie la realizarea unui tablou mai dinamic;
- are mai multe nuanţe de sens: de intensificare, presupune cantitatea, progresia, distribuţia,
frecvenţa.

HIPERBOLA

- exagerează, mărind sau micşorând trăsăturile unui obiect, fiinţe, fenomen;

- imaginea apare peste limitele sale fireşti pentru a impresiona pe cititor;
-„obiectul oricărei hiperbole este de a ajunge la adevăr prin minciună, o ficţiune care nu
înşeală” (Seneca)
- impresionează puternic, evită monotonia, banalul;
- creează impresia de multiplicare, acumulare;
- uneori, creează umorul, comicul sau ironicul.
-„Sălbatecul vodă e-n zale şi fier/ Şi zalele-i zuruie crunte, / Gigantică poart-o cupolă pe frunte/
Şi vorba-i e tunet, răsufletul ger, / Şi vodă-i un munte.” (G. Coşbuc)

ANTITEZA

- pune în contrast – în opoziţie – personaje, situaţii, idei, sentimente cu scopul de a reliefa unul
din termeni prin celălalt
- “Căci voi murind în sânge, ei pot să fie mari.”

2
INVOCAŢIA RETORICĂ

- procedeul artistic care constă în adresarea directă către o persoană absentă sau imaginară, de la
care nu se aşteaptă, de fapt, nici o intervenţie, nici un răspuns:
“Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine…”
- Se realizează prin substantive în vocative, însoţite sau nu de interjecţii;
- Poate fi adresată unor personalităţi istorice, fiinţei iubite, unor elemente din natură etc.;
- Creează impresia de dialog imaginar cu interlocutorul.

EXCLAMAŢIA RETORICĂ

- procedeul artistic care pune în evidenţă diferite stări emoţionale, sentimente puternice ale
vorbitorului prin intermediul unor interjecţii, al adresării directe şi printr-o intonaţie
exclamativă:
“Aoleo! Mă arde focul
Ca să-mi cerc şi eu norocul.
Aoleo! De rău, de bine
Ţipă sufletul în mine!”

- Subliniază idei şi sentimente, conferă vioiciune/energie dialogului şi dă relief personajelor (le

conturează).

INTEROGAŢIA RETORICĂ

- constă în adresarea unei întrebări sau a unui şir de întrebări la care nu se aşteaptă răspuns sau
care conţin în ele răspunsul:
“Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni.
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni.”