Introducere – Mirela Nicorici

• Buna ziua tuturor, suntem prima echipa care sparge gheata prezentarilor la Psihologie Interculturala.
• Prezentarea noastra se numeste “Aculturatia” si datorita faptului ca am pregatit-o intr-un timp record,
speram sa fiti ingaduitori cu noi ☺
• Pentru ca pana la urma dezbaterea despre aculturatie incepe cand un neamţ de la Piatra Neamt intra intr-un
bar si cere un Martini. „Dry?”, întreabă barmanul. „Nein, doar unul”.
• Deci….DIMENSIUNILE ACULTURATIEI.
Cap.1 – Definitie si istoric – Lucian Ciuchita
• Aculturația desemnează procesul prin care o cultură integratoare impune prin intermediul unor agenţi ai
socializării (preponderent secundari) reprezentanţilor unei culturi mai puţin influente patternurile sale
definitorii.
• Sunt studii care atestă că prin mecanisme ale eredităţii sociale, tiparul valoric, atitudinal şi comportamental
al unei comunităţi se schimbă de abia la trei generaţii de la modificarea compoziţiei acelei comunităţi
(Flament, 1995).
• Aculturația inversă este definita atunci cand cultura ”mică” (cea integrata) impune patternurile sale culturii
integratoare (cultura ”mare”), respectiv în situații de rupturi istorice, cu instabilitate socială și normativă.
• Prima recunoaştere sistematică a contactului dintre culturi pare să fi fost “Five Year Plan of Research in
Africa”, în anul 1932. Acest Memorandum nu foloseşte termenul “culture contact”, dar este clar orientat spre
problemele administrativ-practice ale schimbului cultural.
• Problema definirii conceptului de aculturaţie şi a delimitării realităţii căreia i se poate aplica a început să se
pună în anii 1935-1936. Termenul “acculturation” este utilizat de antropologii americani cu semnificaţia larg
acceptată a unui set de schimbări ce au loc în procesul întâlnirii unor societăţi cu tradiţii culturale diferite.
Antropologii englezi şi cei cu influenţă engleză din Africa, Oceania şi Asia folosesc termenul compus de “culture
contact” sau “culture change”, cu semnificaţia de adoptare şi asimilare a unei culturi străine. Antropologii
fancezi folosesc denumirea de “rencontre”, “interpretation” sau “entrecroisment des civilisations”, cu aceleaşi
semnificaţii.
Cap.2 – Proces Cultural si Psihologic – Emilia Nitu
• “Aculturaţia” cuprinde acele fenomene ce rezultă când grupuri de indivizi care au diferite culturi vin într-un
continuu contact de mâna întâia, urmate de schimbări corespunzătoare în modelele culturale originale ale
unuia sau ale ambelor grupuri.
• In acest proces există şi o învăţare intergenerationala şi transgeneraţională, care este responsabila de
transmiterea culturală.
• S-au identificat tipurile şi situaţiile de contact, procesele, mecanismele psihologice şi rezultatele precum si
procesele de determinare, selecţie şi integrare, rezultate din prezentarea propriilor trăsături de către grupul
donator în situaţiile de contact, şi de asemenea acceptarea de trăsături de către grupul receptor şi
modificarea trăsăturilor acceptate.
• Prin termenii acceptare, adaptare şi reacţie s-a recunoscut procesul de înlocuire a elementelor culturale, de
combinare, de creare de a întreguri şi de respingere a unor elemente. Aceste elemente au devenit baza
pentru o analiză ulterioară a fenomenului de aculturaţie.
Cap. 3 – Modelul Unidimensional – Mihaela Burlacu
• Din punct de vedere istoric, primul model al aculturației a considerat că procesul de aculturație poate fi
privit ca adaptare succesivă la noul context, pierzând astfel treptat patrimoniul etnic (Gordon, 1964).
• Modelul a fost inspirat, în principal, de imigrația europeană în S.U.A. în secolul 19 și prima parte a secolului
20. Când acești imigranți au sosit, nu cunoșteau cultura americană și nu vorbeau limba. Cu trecerea timpului,
noii imigranți au devenit pe deplin adaptați la noul context.
• Această adaptare a însemnat de multe ori că și-au pierdut limba lor originală și au devenit americanizați.
• Ceea ce nu s-a schimbat, de obicei, în procesul aculturației a fost religia. Chiar dacă mulți imigranți s-au
mândrit foarte tare cu patrimoniul lor etnic, relațiile cu această cultură au fost adesea pierdute.
• A existat o perspectivă, găsită atât în rândul persoanelor laice, cât și în rândul oamenilor de știință, potrivit
căreia procesul de adaptare s-a realizat pe parcursul a trei generații și că prima generație a fost cea care s-a
mutat, cea de-a doua generație a avut ambele culturi și a treia generație a fost pe deplin adaptată la noul
context cultural (Crawford, 1996; Portes și Hao, 2002).
Cap. 4 – Modelul Bidimensional – Iolanda Stoicescu
• Modelul bidimensional a pornit de la observația că există unele grupuri de imigranți care au fost în măsură să-și mențină
limba și cultura proprie pentru multe generații. Exemple sunt grupuri de chinezi în diferite locuri, cum ar fi Singapore. Deci,
imersiunea completă nu este rezultatul inevitabil pentru toți imigranții.

• Cel mai influent model bidimensional al aculturației a fost propus de Berry (1997, 2001). Modelul susține că un imigrant se
raportează atât la cultura țării de origine, cât și la cultura țării-gazdă.

• Integrarea se refera la combinația păstrării culturii etnice și adoptării culturii predominante. În mare parte, din cercetările
privind aculturația, integrarea este cea mai populară alegere a imigranților

• Separarea se referă la păstrarea culturii etnice și neadoptarea culturii predominante. Imigranții continuă să-și trăiască
viața conform specificului lor etnic în noul loc. Există exemple de femei din Turcia, care după ce au trăit în vestul Europei zeci
de ani nu vorbesc limba țării-gazdă.

• Asimilarea este opusul separării si se referă la completa absorbție în cultura-gazdă și pierderea culturii etnice. Modelul
unidimensional al aculturației poate fi luat drept exemplu pentru ceea ce înseamnă asimilarea.

• Marginalizarea implică o respingere atât a culturii etnice, cât și a celei majoritare. Marginalizarea nu este aproape
niciodată o alegere deliberată; aceasta este, de obicei, o consecință a refuzului de a se raporta la cultura etnică și
imposibilitatea de a se raporta la grupul majoritar. În Olanda, de exemplu, marginalizarea poate fi întâlnită în rândul unor
adolescenți și tineri adulți marocani-olandezi care nu doresc să facă parte din cultura marocană a strămoșilor lor, pe care o
consideră înapoiată și rurală, și nu pot aparține culturii olandeze deoarece sunt discriminați în această societate.
Cap.5 – Modele multidimensionale – Alina Hurloiu
• Este clar ca notiunea de integrare ofera o redare slaba a proceselor de aculturatie. Identificarea cu mai
multe culturi devine tot mai frecventa.
• Identitati globale, multiple si incluzive sunt toate exemple de concepte care nu pot fi surprinse în mod
adecvat într-un cadru bidimensional al aculturatiei.
• Punctul de vedere multicultural corespunde mai mult cu realitatea aculturatiei decât oricare dintre
modelele anterioare. Pe de alta parte, punctul de vedere multicultural nu este nici pe departe un model cu
drepturi depline al aculturatiei.
• Modelele conceptuale si procedurile de evaluare trebuie regandite pentru a ajusta trecerea la modele
multidimensionale si este probabil sa fie nevoie de mai multi ani pentru ca noile modele sa se dezvolte.
• Dimensiunile de ordin superior (adesea culturi mai îndepartate psihologic) pot juca un rol foarte specific în
aculturatie, cum ar fi muzica, dansul sau religia.
• S-ar putea foarte bine sa fie nevoie de modele de tip cantina, în care indivizii aflati în procesul aculturatiei
sunt mai eclectici în ceea ce adopta de la alte culturi (ce aleg din meniu, ca sa spunem asa).
• Internetul si mass-media sociala pot avea un rol imens, deoarece acestea permit expunerea continua la
locuri si culturi îndepartate. De asemenea, în ultimii ani, domeniile identitatii si aculturatiei par sa se apropie
repede unul de altul. (incluziunea si cosmopolitismul).
Cap.6 – Situatii– Diana Balasca

• Dupã modul în care se organizeazã contactele între comunități (prezența sau absența manipulãrii reabilitării
culturale ori sociale), Abou (1981) apreciazã cã aculturatia poate fi spontanã, forțată sau impusã.
• Aculturatia spontanã (liberã, fireascã) se cristalizeazã când existã un contact permanent între populațiile
implicate, si existã mijlocitori influenți care o fac posibilã. Astfel schimbarea rezultã pur si simplu din jocul de
contact si are loc pentru fiecare din cele douã culturi implicate, conform propriei logici interne.
• Aculturația forțată apare atunci când puterea contextului social-politic o impune, iar modalitățile
aculturative sunt negociate tacit de cãtre grupurile implicate. Se susține cã in acest mod se pot întretine un
anumit timp instituțiile și tradițiile proprii anterioare contactului.
• Aculturația impusã este generata în situațiile de colonizare, în cazul cãrora ritmul ori modalitățile de
asimilare culturalã sunt însușite prin forță. Efectele generate de aceste tipuri de aculturații diferã în funcție de
gradul lor de flexibilitate.
Cap.7 – Manifestari – Andreea Tudor
• Pierderea limbii originale - Procesul de colonizare în America Latină și Statele Unite ale Americii a provocat
pierderea aproape totală a limbilor popoarelor indigene din America. Exemple sunt limbile popoarelor native
ale Americii Latine.
• Credințele religioase - Religia este un alt element prezent în procesele de aculturație care apar în societăți.
De exemplu, în timpul cuceririi spaniole și portugheze în America, popoarele indigene și sclavii africani au
dobândit o nouă religie impusă de misiunile cuceritorilor. Cu toate acestea, în procesul de aculturație a existat
sincretismul religios, prin care zeii negrilor au fost asimilați sfinților catolici.
• Migrarea - Deplasarea masivă a cetățenilor la o țară la alta din diverse motive (de război, care caută condiții
de viață mai bune, printre alte motive) conduce la formarea de ghetouri sau colonii în țara pe care le primește.
Acești imigranți, în special cei în vârstă, își mențin utilizările, credințele și obiceiurile. Acest lucru nu se întâmplă
și cu a doua generație de imigranți, care de obicei se adapteaza pe deplin la cultura țării în care s-au născut,
lăsând în urmă trăsăturile predominante ale culturii părinților lor.
• Schimbarea accentului și folosirea cuvintelor străine - Când oamenii petrec mult timp trăiesc într-o altă țară,
aculturația se poate manifesta prin adoptarea unor diferite cuvinte și termeni. De asemenea, se întâmplă
atunci si cu persoane care vorbesc mai multe limbi, cum ar fi "Spanglish", care se vorbește în Puerto Rico
deoarece este un teritoriu cu două limbi.
• Cele mai bune expresii ale aculturatie pot fi văzute în marile orașe, cum ar fi New York sau Londra.
Cap.8 – Efecte – Sorina Nicolae
Adaptarea la o noua cultura implica schimbari sociale si psihologice in multiple domenii de functionare. Pentru anumite
persoane, aceste schimbari sunt stresante

Stresul de aculturatie, de multe ori este definit ca „socul cultural”. Separarea de mediul familiar în cadrul diferitelor forme
de mobilitate la nivel global, poate să inducă un anumit tip de stres, respectiv eventual o reacție patologică de „dor de acasă”
(„homesickness”), caracterizată prin reacții complexe cu elemente somatice, fiziologice, metabolice, emoționale,
comportamentale și cognitiv-interpretative.

Printre elementele care contribuie la declanșarea reacției de dor de acasă se află și bariera lingvistică. Studiile arata ca, in
comparatie cu barbatii, femeile resimt mai pregnant procesul aculturatiei si sunt mai predispuse la simptome depresive si
anxioase, acest lucru datorandu-se schimbarilor survenite in modelele familiale regasite in cultura gazda.

Fazele socului cultural:

Luna de miere – Noua cultura pare promitatoare, exista mari sanse de dezvoltare si viitorul suna promitator.
Faza de respingere – Diferentele culturale incep sa apara si realitatea poate fi uneori coplesitoare. Stresul de aculturatie isi
face simtita prezenta.
Faza de regresie – In aceasta faza poate aparea izolarea de noua cultura. Sentimentele de depresie, anxietate isi fac simtita
prezenta.
Faza de recuperare – Cu strategii de coping adecvate plasate in faza de regresie, noua cultura incepe sa para cat mai
atractiva si are loc adaptarea.
Cap.9 – Worldwide – Mirela Nicolae
Cateva din cele mai importante aspecte de aculturatie prin care omenirea a trecut in ultimii 20 de ani. (Fondul Natiunilor
Unite pentru Populatie (UNFPA).

• Fenomenul de migratie a populatiei este in continua crestere, mai ales in ultimii ani. Nu este vorba doar despre cei care
cauta sa se salveze din fata razboiului, ci in primul rand despre persoane aflate in cautare de noi oportunitati. Migratia duce
la dezvoltarea anumitor zone si comunitati, dar poate avea si efecte nefericite, in special in cazul femeilor si copiilor, doua
categorii care sunt astfel mai expuse abuzurilor si discriminarii.
• Numarul copiilor care urmeaza o scoala este cel mai mare inregistrat vreodata, la nivel mondial. Acelasi lucru poate fi spus
si despre numarul fetelor care au acces la educatie. Cu toate astea, inegalitatea de gen exista inca in numeroase tari.
• Industria alimentara si implicit obiceiurile noastre alimentare s-au schimbat major. In urma cu 20 de ani, nu exista
informatie despre E-uri, despre pericolele pe care le ascunde zaharul, despre colesterolul rau, super alimente sau
conceptului de slow food.
• Schimbarile climatice, incepute cu peste un secol in urma, s-au accelerat vizibil in ultii 20 de ani. Planeta noastra se
incalzeste mai rapid ca oricand, din cauza cantitatii uriase de gaze cu efect de sera eliberate in atmosfera de activitatile
oamenilor. In prezent exista mai mult dioxid de carbon in atmosfera decat oricand in ultimii 800 000 de ani.
• In ultimii 20 de ani s-a intamplat si se intampla cea mai mare revolutie tehnologica.
Se vorbeste deja despre inteligenta artificiala, avem internet, smart-phone-uri, masini si case inteligente.
• Planeta a devenit tot mai urbana, mai mult de jumatate din populatia ei locuieste acum in orase.
Cap.10 – In Romania – Bianca Vizan
• A aparut trendul multinationalelor si a investitorilor din afara tarii. Cateva caracteristici actuale ale pietei locale
sunt: Romania este cunoscuta pentru mana de lucru ieftina (lucru care incepe sa se schimbe treptat si care poate fi
corelat cu migratia si libera circulatie), si pt faptul ca angajatii muncesc mai multe ore decat cei din tarile
dezvoltate, insa care au o productivitate mult mai scazuta decat acestia, ceea ce denota o lipsa de management
competent.
• Schimbarea la nivelul mentalitatii este mai subtila. Daca europenii erau invatati sa munceasca constant, din greu,
pastrandu-si o atitudine modesta, usor suferinda si asteptand sa fie remarcati, americanii au dezvoltat modelul de
orientare rapida spre succes, scoaterea in evidenta a persoanei, ideea de a te vinde, de a convinge. Copiii romani
nascuti dupa ’89 sunt cei care au spus ca nu de gand sa munceasca mult si pe salarii mici așa cum au facut-o si o fac
parintii lor.
• Exista o puternica influenta a celor care au migrat. Se estimeaza ca 4 milioane de romani traiesc dincolo de
granitele tarii, cei mai multi plecand dupa Revolutie. Majoritatea acestor romani au trimis si trimit in tara sume
mari de bani, dar si valori, un comportament, o atitudine occidentala.
• Accesul la internet + multitudinea surselor de informare. Odata ca oricine se poate face auzit folosind retelele de
comunicare gen FB/Instagram/ Tik Tolk si bineinteles accesul la o mare diversitate a surselor de informatii.
Romania a devenit un adevarat hub pentru industria IT si industriile creative si are una dintre cele mai bune viteze
de internet.
• Deschiderea universitara si studiul in strainatate. Aderarea voluntara la procesul Bologna a facut ca invatamantul
superior romanesc din ultimii 18 ani sa fie puternic influențat de crearea Spațiului European al Invatamantului
Superior. Trecerea la ciclul de trei ani (licență) + doi ani (masterat) + trei ani (doctorat) este printre cele mai
importante schimbari structurale datorata exclusiv angajamentelor luate in cadrul acestui proces.
Cap. 11 – In loc de concluzii – Mirela Nicorici

• ”Eu voi sărbători Valentine’s Day când vor merge și americanii cu sorcova”. ”De ce să sărbătoresc Sf. Valentin, când
noi suntem români și îl avem pe Dragobete?”.

• Sunt doar câteva dintre ideile care circulă pe internet (la concurență cu glumele despre cupluri). Ca și în cazul altei
sărbători preluate din aria culturală americană, Halloweenul, Sfântul Valentin dă prilejul unora să își regăseacă resurse
nebănuite de patriotism.
• Dragobetele a fost, practic, reinventat, abia după ce importul Valentine’s Day a reușit, ca o reacție la aceasta. Este tot
un fenomen specific aculturației, care presupune adoptarea și asimilarea elementelor unei culture străine. Iar acest
proces de asimilare înseamnă inclusiv redescoperirea și reinventarea unor elemente din propria cultură.
• Așadar sărbătoarea tradițională pe care o prezentăm ca alternativă la cea de import, a fost reinventată tot ca urmare a
celei ”străine” și cu un sprijin ”ne-autohton”. Legile aculturației au ironiile lor.Dar dincolo de acest „meci” al
aculturatiei, cel mai bine e să ne bucurăm de orice moment prin care putem sărbători iubirea. Pentru că și Valentine’s
Day și Dragobetele sunt despre iubire, nu despre ambiția de a fi cosmopolit sau tradiționalist.
Incheierea – Mirela Nicorici

• La sfarsitul acestei prezentari vom rula un mic film, de 6 minute, in limba engleza si din pacate fara
subtitrare.
• Cei dintre noi care nu stiu limba engleza sa nu plece, doar priviti la poze caci dupa cum stim “ o fotgrafie
buna face cat 1000 de cuvinte”
• Asadar luati-va o punga de “popcorn American” si o sticla de “horinca romaneasca” , asezati-va confortabil
in “fotoliul suedez de la Ikea “ si savurati filmul prezentat in engleza de…o chinezoaica ☺
• ENJOY!!
• https://www.youtube.com/watch?v=EI3fKyZwIMg