nudul în artă, după modelul antichităţii greco-romane;
• Se folosesc adesea filtre pentru a obţine
iubirea celui dorit; copiii nelegitimi se înmulţesc, sentimentul culpabilităţii sexuale (f. puternic în perioada medievală) se diminuează; Pasiunea în sec. al XVII-lea • Mai puţin legată de inimă, ea se repercuta mai degrabă asupra stomacului şi asupra statutului social al pasionatului; • Ideea dependenţei celui pasionat de obiectul adoraţiei sale; dragostea era agonică şi inegală; • Raportul între cei 2 era unul al alterităţii ireductibile (“nu atât uniune cu un alter-ego, cât tensiune în care celălalt, dorit şi iubit, rămâne în acelaşi timp străin şi advers” – Dolores Toma) Pasiunea în sec. al XVII-lea
• Este secolul în care se vorbeşte despre
tirania iubitului şi sclavia iubitorului; despre părăsire, ucidere din dragoste;
• “Pasiunii clasice îi lipseşte mistica uniunii
totale şi absolutul comuniunii sufleteşti.” (Dolores Toma, Formele pasiunii) Sec. al XVII-lea
• Este veacul care îl imaginează pe Don
Juan ca prototip masculin; • Scriitorii vorbesc despre inegalitatea relaţiilor (seducătorul bogat care corupe tinere din medii sociale modeste; femeia devine astfel victimă); • Este epoca în care se caută plăcerea sexuală rapidă şi mereu înnoită şi mai puţin stabilitatea legăturilor sufleteşti; Sec. al XVIII-lea
• Se instituie forme laice de căsătorie şi de
divorţ în spaţiul occidental;
• Numărul divorţurilor, ca şi al copiilor
nelegitimi, creşte semnificativ;
• Mişcarea romantică va fi tocmai o reacţie
la acest gen de relaţii, în care dragostea nu mai ocupă un loc privilegiat; Epoca romantică • Romantismul revine la exaltarea pasiunii şi a fiinţei iubite;
• Experienţa romantică a dragostei preia limbajul
religios al mărturisirii, funcţia izbăvitoare a suferinţei, aşteptarea recompensei;
• Iubirea poate transcende moartea;
• Se încearcă revenirea la mitul androginului;
• “Iubirea în plenitudinea sa scapă realului şi trăieşte la frontierele vieţii, unde prezenţa şi absenţa, chipul celui iubit şi imaginile amintirii şi ale visului se confundă.” (Paul Hoffmann) • Octavio Paz creează o teorie despre “geometria pasională”, în care “sexul este rădăcină, erotismul este tulpină, iar dragostea este floare.” Terminologia iubirii diferă de la o limbă la alta
• Engl. – to like, to love, to be fond of;
• Franc. – aimer (aimer Dieu, aimer sa
femme, aimer son frère, aimer Mozart, aimer une nourriture etc.); Terminologia românească a iubirii • Dragoste < (sl.) dragosti; • Iubi(re) < (sl.) ljubiti; • Amor < (lat.) amor; • În mediul popular al veacurilor XVIII-XIX, vocabularul iubirii e destul de restrâns: • “s-au îndrăgit”, “s-au plăcut”, “au avut dragoste”, “s-au avut în libovul dragostei” etc. • A face dragoste înseamnă iniţial a face curte (vizite acceptate de familie, strict ritualizate, supravegheate de grupul social) Pedepse pentru păcatele de natură sexuală în spaţiul românesc (sec. al XVIII-lea) • “Gloaba pântecelui” – amendă percepută pe păcatul trupesc (în 1714, Antim Ivireanul cerea ca “protopopul să globească pre fată cu bani 200, iar pre fecior să-l globească vorniceii cu bani 400.”); • Această amendă este desfiinţată şi reînfiinţată de diverşi domnitori (ex: Alexandru Ipsilanti o interzice în 1777; Nicolae Caragea o reînfiinţează în 1782); • Se practica şi întemniţarea amanţilor, ca formă de pedeapsă pentru gestul (păcatul) comis. Bibliografie adiacentă
• Dominique SIMONNET, Cea mai
frumoasă istorie a iubirii, Piteşti, Ed. Paralela 45, 2004;
• Jean-Louis FLANDRIN, Le Sexe et
l’Occident. Evolutions des attitudes et des comportements, Paris, Ed. du Seuil, 1981. Bibliografie adiacentă
• Constanţa GHIŢULESCU, În şalvari şi cu
işlic. Biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea, Buc., Ed. Humanitas, 2004;
• Constanţa GHIŢULESCU-VINTILĂ, Focul
Amorului. Despre dragoste şi sexualitate în societatea românească (1750-1830), Buc., Ed. Humanitas, 2006;