PROFESIONIŞTII

Noţiunea de profesionist
Potrivit art.3 alin.2 Cod civil “persoana care exploatează o întreprindere are
calitatea de profesionist.”Având în vedere ca o întreprindere poate fi o
întreprindere comercială sau întreprindere civilă,înseamnă ca profesionistul care
exploatează o întreprindere comercială are calitatea de comerciant.
LPA a Codului civil prevede că noţiunea de profesionist include noţiunea de
comerciant,întreprinzator,agent economic (art.6).
Etimologic,1 „profesionist”sugerează competenţa,experienţa şi în opoziţie cu
termenul „neprofesionist”,care sugerează incompetenţa,nepriceperea,lipsa de
experienţă2.Profesionistul este calificat fiindca exploatează o întreprindere (un
termen tehnic explicat prin alt termen tehnic, nici el definit).
Noţiunea de profesionist nu are istoric juridic şi nici un ascendent în sursele de
inspiraţie străine: codul civil italian foloseşte termenul de întreprinzător (cel care
exploateaza o întreprindere) şi cel al provinciei Quebec(Canada) utilizează
noţiunea de întreprindere.
Profesionistul este,în raport cu simplul particular,o persoană care: a) exercită
o activitate organizată, în mod continuu, asumându-şi un risc; b) este supus
obligaţiei de înmatriculare,autorizare,înscriere în registre publice pentru
opozabilitate faţă de terţi şi pentru protecţia intereselor acestora şi c) are un
patrimoniu afectat exerciţiului întreprinderii (patrimoniul persoanei juridice,
separat de cel al constituenţilor acesteia, sau patrimoniul de afectaţiune
profesională, în cazul profesionistului-persoană fizică).
“Profesionistul” este noţiunea fundamentală pentru delimitarea unei ramuri
speciale în cadrul dreptului privat.Separaţia pe care legea o face între profesionişti
şi neprofesionişti relevă regimuri juridice distincte,chiar dacă utilizarea noţiunii
are scopul de a decreta unicitatea legii civile aplicabile tuturor subiectelor de
drept,inclusiv profesioniştilor şi raporturilor juridice încheiate între aceştia şi terţi.

1
Profesionist-persoana care lucrează într-un domeniu de activitate pentru ca are o pregătire corespunzătoare”, iar,
„profesie”este“activitatea exercitată in mod obişnuit pentru a-şi procura resursele”
2
Ex, un medic care nu îşi stapâneşte profesia este un neprofesionist. Profesionist (art.3 C.civ) este orice persoana
care exploatează o întreprindere,indiferent dacă se pricepe sau nu la aceasta exploatare.Medicul neprofesionist poate
să exploateze întreprinderea constând în cabinetul său medical,fiind un profesionist în sensul art.3 Cciv. El nu este
un ne-profesionist(un simplu particular) în sensul legii, deşi este neprofesionist în sensul limbajului comun; suntem
în prezenţa unui profesionist neprofesionist..

1
 Profesionistul include subiecte de drept individuale şi colective,persoane
fizice şi juridice, subiecte de drept în raporturi jurdice guvernate de legea civilă.
Renunţând la noţiunea de “întreprinzător” pentru cea de “profesionist, Codul
civil are nevoie de o inovaţie pentru a ocoli tautologia. Soluţia este folosirea
sintagmei,”sistematic" în locul de“profesional". Exercitarea activităţilor economice
trebuie realizate"ca o profesiune obişnuită"pentru a putea vorbi de un profesionist.
Caracterul de stabilitate al activităţilor economice este eseţial pentru plasarea
în domeniul comercial.Opus,exercitarea întâmplătoare,izolată,fără stabilitatea
activităţii economice nu a atrage calificarea ca profesionist a persoanei.
Legiuitorul a încercat o clarificare terminologică prin renunţarea la scopul
economic al "profitului" în favoarea noţiunii, mai juridica,de "lucrativ";
Sunt profesionişti atât titularii întreprinderilor comerciale de tip clasic
(societăţile comerciale,regiile,organizaţiile cooperatiste,comercianţii-persoană
fizică),profesiile liberale sau reglementate(medici,ziarişti,avocaţi) şi,instituţii
publice(spitale,universităţi) sau organizaţii non-guvernamentale(fundaţii,asociaţii).
Profesioniştii reprezintă o categorie mai largă, care cuprind :
- Persoane care exercită activităţi economice în mod independent (supuşi O.U.G.
nr.44/2008 şi liber-profesioniştii care exercită profesii reglementate sau liberale);
- Persoane juridice de drept privat (soc.com.,companiile naţionale,regiile
autonome,grupurile de interes economic,societăţile cooperative,organizaţiile
cooperatiste,societăţile europene cu sediul in Romania);
- Instituţiile publice
- Organizaţii non-guvernamentale şi alte entităţi fără personalitate juridică.
Conceptul de profesionist nu poate înlocui complet pe cel de comerciant, deoarece
acesta rămâne o specie .
Obligaţiile profesioniştilor
Profesionistul,în exerciţiul întreprinderii sale,dobândeşte drepturi şi îsi
asumă obligaţii derivate din lege sau din statutele profesionale ale organismelor
din care face parte ori ale pieţelor pe care îşi derulează afacerea.
Profesionistul nu poate să exploateze legal o întreprindere fără a se înscrie în
prealabil în registrele publice, fără a avea un patrimoniu profesional şi fără a-şi
respecta celelalte obligaţii profesionale.Profesionistul trebuie să respecte
dispoziţiile legale privind protecţia consumatorilor, să-şi desfăşoare activitatea în
limitele concurenţei loiale, să respecte normele de ordine publică socială (dreptul

2
muncii si protectiei sociale), să ţina contabilitatea legal,să se înregistreze fiscal şi
să achite taxele şi impozitele generate de afacerea sa, să înregistreze în registrele
publice toate informatiile şi actele necesare încunoştiinţării terţilor în legatură cu
schimbările şi evoluţia statutului profesional.
Profesionistul este potenţialul titular al unui fond de comerţ sau profesional
(praxis) ori al unor afectaţiuni patrimoniale profesionale.Profesioniştii sunt :
1) persoanele fizice- persoanele fizice autorizate, întreprinzătorii individuali sau
familiali şi persoanele care exercită profesiile reglementate sau liberale;
2)persoanelejuridicesocietăţilecomerciale,organizaţiilecooperatiste,regiileautonom
e,societăţile civile cu personalitate juridica,grupurile de interese economice,
asociaţiile şi fundaţiile , instituţile publice care exercită şi activităţi economice;
3)entităţile colective fără personalitate juridică-cum sunt grupurile de societăţi,
societăţile simple sau cele neregulat constituite, care exploatează o întreprindere.
Profesionistul persoană fizică
Persoanele fizice pot desfăşura activităţi economice în formele
prevăzute de O.U.G. nr. 44/2008: individual şi independent, ca persoane fizice
autorizate, ca titular al unei întreprinderi individuale sau ca membru al unei
întreprinderi familiale.În toate cazurile, exploatând o întreprindere comercială,
persoana fizică în cauză are calitatea de comerciant.
Persoanele fizice care realizează venituri din activităţi ocazionale nu pot
fi considerate profesionişti, in sensul art.3 din Codul civil. Referirile la comerciant
din legile speciale trebuie înlocuite, cu referirile la persoane supuse înregistrării în
registrul comerţului.3 Sfera conceptului clasic de comerciant, reglementat în legi
speciale,se lărgeşte cu persoanele fizice autorizate,întreprinzatorul individual sau
cel familial, grupul de interese economice fără caracter comercial,societăţile civile
cu personalitate juridică,persoanele juridice supuse înregistrării în registrul
comerţului(societăţi comerciale,regii autonome, organizaţii cooperatiste).
Reglementările din Codul civil permit persoanei fizice diferite modalităţi de a
se reorganiza, diviziuni patrimoniale patrimonii de afectaţiune,contracte
matrimoniale etc.,tehnici juridice care separă nu numai masele de bunuri ale
debitorului,dar si creditorii aferenţi fiecărei fracţiuni de patrimoniu.

3
Un medic,un consultant fiscal, un evaluator sunt sau pot fi persoane fizice supuse înscrierii ori chiar înscrise în
registrul comerţului,fără să fie implicit comercianţi (în sensul clasic al termenului) şi fără să fie titulari ai unei
întreprinderi. Persoane fizice autorizate sunt taximetriştii, bloggerii, free-lanceri, cântăreţii, jurnaliştii şi cei care
încasează venituri din cesiuni de drepturi de autor sau din prestări de servicii, mandat, agenţie,intermediere etc.

3
 Similar codului civil,OUG nr.44/2008 defineşte activitatea economică a
PFA şi a întreprinderilor individuale sau familiale accentuând asupra regularităţii
afacerii şi asupra riscului pe care şi-l asumă titularul afacerii.
Profesionistul persoană juridică
Persoana juridica este o entitate juridică şi nu una organică (materială).
Spre deosebire de persoana fizică, entitate care este dotată de lege cu capacitate
juridică nelimitată pe toata perioada de la naşterea, până la moartea sa şi care poate
avea drepturi încă de la concepţie, cu condiţia să se fi născut viu (art.35-36 C.civ),
persoana juridica este o formă de organizare care poate fi titulară de drepturi şi de
obligaţii civile doar dacă întruneşte condiţiile cerute de lege (art.25 alin.3 Cciv).
Persoanele juridice care exploatează o întreprindere comercială au calitatea
de comerciant(soc.com.,regiileautonome,soc.cooperatiste).
Premisele existenţei persoanei juridice sunt: a)organizarea de sine stătătoare
b)patrimoniul propriu,afectat realizării unui scop;c) un scop licit şi moral, în acord
cu interesul general. Lipsa sau dispariţia acestor premise pot antrena neutralizarea
persoanei juridice. O entitate fără organizare de sine stătătoare nu este decât un
instrument al voinţei constituientului şi, de aceea, pe cale de acţiune sau pe cale de
excepţie, se poate invoca lipsa personalităţii juridice a entităţii respective.
Existenta patrimoniului propriu şi separaţia sa de patrimoniile membrilor sau
ale organelor persoanei juridice este revelatorul personalităţii juridice efective.
Structura funcţională a persoanei juridice: adunarea membrilor
,administratorii şi reprezentanţii legali şi cenzorii sau auditorii interni.
Prin lege, act de înfiinţare, statut sau regulament de funcţionare, persoana
juridică îşi fixează sau îşi însuşeste modul de funcţionare, precum şi modalitatea în
care se poziţionează în relaţiile juridice cu terţii.Funcţionarea persoanei juridice se
bazează pe principiul separaţiei de competente între organele sale şi al separaţiei de
patrimonii între constituenţi, pe de o parte, şi persoana juridica însăşi, ca subiect de
drept, pe de altă parte.
Patrimoniul propriu,afectat scopului fiinţării persoanei juridice, este format
din aporturile/contribuţia membrilor şi tot ceea ce intră în patrimoniul persoanei
juridice,la constituire sau pe parcursul funcţionării.Persoanele juridice de drept
public,au patrimoniul propriu format din bunurile şi drepturile cu care entitatea
constituientă sau legea le dotează. Patrimoniul persoanei juridice nu se confundă
cu patrimoniul de afectaţiune, o formă de divizare a unui patrimoniu unic.

4
 Patrimoniul unic al persoanei juridice poate fi divizat sau supus mai multor
afectaţiuni, putând conţine, mai multe patrimonii de afectaţiune, precum şi una sau
mai multe universalitati de fapt. ( ex,unul sau mai multe dezmembrăminte ale
personalităţii juridice,sucursale,puncte de lucru,sedii secundare,fonduri de comerţ).
Persoanele juridice de drept privat nu se pot înfiinţa decât printr-un act de
înfiinţare autorizat în condiţiile legii (art.194 alin.1 lit.c) C.civ).
Persoanele juridice de drept privat pot fi entităţi colective de tip asociativ sau
entităţi unipersonale.Ele se înfiinţeaza prin actul de voinţa al constituenţilor
(fondatori,membri, asociaţi/acţionari)- un act juridic de tip asociativ sau unilateral.
Sunt entităţi colective de tip asociativ: societăţile comerciale,inclusiv societăţile
naţionale şi companiile naţionale,organizaţiile cooperatiste,grupurile de interes
economic, asociaţiile şi fundaţiile, sindicatele, patronatele etc.
Sunt entităţi unipersonale cu personalitate juridică: societatea comercială
unipersonală(asociat unic),întreprinderea profesional unipersonală cu raspundere
limitată (practicieni în insolvenţă),fundaţia testamentară,fundaţia unipersonală etc.
Persoanele juridice de drept public se înfiinţează prin lege sau, prin acte ale
autorităţilor publice centrale sau locale ori prin alte moduri prevăzute de lege.
Persoanele juridice de drept public sunt:statul, autorităţile(centrale, locale,
autonome),instituţiile publice,unitatile administrativ-teritoriale, “operatorii
economici”constituiţi de stat,de autorităţile locale ori de unităţile admin-teritoriale.
Prin legi speciale sunt stabilite condiţii de înfiinţare, organizare, funcţionare
şi dizolvare proprii fiecărei categorii de persoana juridică în parte.
Societăţile comerciale, organizaţiile cooperatiste, regiile autonome, grupurile
de interes economic, organizaţiile non-guvernamentale, partidele politice etc. sunt
reglementate prin legi speciale4.
Efectele personalităţii juridice
Personalitatea juridică conferă formei de organizare (entităţii juridice)
calitatea de subiect de drept distinct de constituentul său,prin care aceasta are :
1) atribute de identificare proprii (sediu propriu, nume sau denumire, emblemă) ;
2) voinţă şi interese proprii, exercitate şi gestionate prin organele proprii ;
3) naţionalitate proprie, distinctă de cea a constituenţilor;

4
Unele dintre aceste persoane juridice de drept privat sunt supuse unei specializări în cascadă : instituţiile de credit,
instituţiile financiare non-bancare,societăţile de asigurări, societăţile de pe piaţa de capital sunt supuse nu numai
Legii societăţilor comerciale (Legea nr.31/1990) ci şi legilor din domeniul bancar, al asigurărilor, al pieţei de capital,
legi speciale, la rândul lor, faţă de Legea societatilor comerciale. Unele persoane juridice de drept privat nu se pot
înfiinţa în lipsa autorizaţiilor administrative prealabile (asociaţii şi cluburi sportive, bănci, societăţi de asigurări).

5
 4) patrimoniu propriu, distinct de cel al constituenţilor ;
5) responsabilitate juridică proprie, inclusiv răspundere penală.
În calitate de subiect de drept, participant la circuitul civil, persoana
juridică poate dobândi drepturi (inclusiv drepturi reale asupra unor bunuri) şi îşi
poate asuma obligaţii, în limitele capacităţii sale juridice. În cazul persoanelor
juridice fără scop patrimonial, capacitatea juridică se subsumează scopului său
statutar. Alături de bunurile corporale, persoana juridică poate fi titular şi al unor
bunuri sau drepturi necorporale (emblema, marca, secretul comercial sau celalalte
drepturi de proprietate industriala).
Persoana juridică poate dobândi şi invoca inclusiv drepturi nepatrimoniale,
mai ales cele relative la nume şi dreptul la propria imagine (drepturi care se
regăsesc printre cele denumite de art.58 C.civ « drepturi ale personalităţii »).
Pentru încălcarea drepturilor nepatrimoniale,persoana juridică poate pretinde
despagubiri,materiale sau morale, precum şi alte mijloace de reparare a
prejudiciului şi poate să utilizeze mijloacele de apărare a drepturilor personalităţii.
Conform art.31 alin.1 C.civ, ca şi persoanele fizice, persoana juridică este
titulara a unui patrimoniu propriu care include toate drepturile şi datoriile ce pot fi
evaluate în bani şi aparţin acesteia. Patrimoniul persoanei juridice se constituie din
contribuţiile iniţiale sau ulterioare ale constituenţilor, la care se adaugă bunurile,
drepturile şi obligaţiile generate de activitatea persoanei juridice. La încetarea
persoanei juridice, bunurile şi drepturile acesteia se transmit fie la persoana
juridică succesoare, fie la constituent (cu condiţia ca acestea să reprezinte un
surplus valoric faţă de totalul datoriei persoanei juridice care încetează).
Patrimoniul persoanei juridice poate fi supus unor diviziuni sau afectaţiuni
patrimoniale, aşa cum rezultă din art.31 alin.1-2 C.civ.Persoana juridică poate să
îşi constituie unul sau mai multe fonduri de comerţ sau alte tipuri de universalităţi
de fapt, în sensul pe care îl dă acestei noţiuni art.541 C.civ. Persoana juridica poate
să îşi constituie una sau mai multe afectaţiuni patrimoniale, prin tehnica fiduciei
sau, după caz, a administrării depline a bunurilor.
Având un patrimoniu propriu, distinct de cel al constituenţilor, persoana
juridică are o răspundere juridică proprie. În cazul răspunderii civile, persoana
juridică îşi asumă consecinţele actelor sau faptelor sale generatoare de prejudicii,
garantând acoperirea acestui prejudiciu cu patrimoniul propriu.
Dispoziţiile art. 2324 alin.1 C.civ relative la garanţia comună a creditorilor
asupra tuturor bunurilor din patrimoniul debitorului, prezente şi viitoare, se aplică
6
şi persoanei juridice.Sunt aplicabile persoanei juridice, în egală masură, şi
dispoziţiile art. 2324 alin.2-3 Cciv, conform cărora :
a) unele bunuri ale debitorului sunt insesizabile, adică nu pot fi urmărite silit;
b) dacă există o diviziune sau afectaţiune a patrimoniului, creditorii aferenţi
diviziuni sau afectaţiuni sunt tinuţi să urmarească mai întâi bunurile din acea
fractiune de patrimoniu în legatură cu care li s-a născut creanţa şi numai în caz de
insuficientă să treacă la urmarirea celorlalte bunuri ale debitorului.
Înfiinţarea persoanei juridice
Persoana juridică de drept privat se înfiinţează printr-un act încheiat de către
cei care o constituie, autorizat, în condiţiile legii. În lipsa acestei autorizatii,
entitatea în cauză nu este o formă de organizare care să poată fi titular de drepturi
şi obligaţii, în sensul art. 25 alin.3 C.civ., întrucât nu întruneşte condiţiile legii.
Societăţile comerciale, organizaţiile cooperatiste şi grupurile de interes economic
dobândesc personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerţului. Faptul
juridic al înregistrării valorează, implicit, autorizarea constituirii.
Persoanele juridice non-profit (asociatii si fundatii) dobindesc personalitate
juridica prin autorizarea judiciara a functionarii si inscrierea in registrul asociatiilor
si fundatiilor.
Societăţile cu personalitate juridică, forme de exerciţiu al unor profesii
liberale sau reglementate, sunt autorizate de organismele profesionale competente,
cum ar fi Baroul de avocaţi sau Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă.
În cazul persoanelor juridice de drept public,care se înfiinţează prin lege sau
act administrativ (normativ sau individual),cerinţa autorizării este suplinită prin
faptul că însăşi actul de înfiinţare emană de la autoritatea publica şi, deci, actul de
înfiinţare este, în sine, un act de autorizare. În toate cazurile de înfiinţare a unor
entităţi de drept public, actul de înfiinţare trebuie sa precizeze dacă entitatea
publică (autoritate sau instituţie publică) este persoană juridică.
În cazul persoanelor juridice de drept privat de tip asociativ, actul de
înfiinţare este un act de tip asociativ, bi sau multilateral, în care sunt parte
fondatori şi membri ulterior ai persoanei juridice. În cazul societăţilor, poate fi
vorba de un contract de societate, un act constitutiv sau un statut. În cazul
celorlalte forme de persoană juridică de tip asociativ, actul de înfiinţare este fie
actul de constituire (act constitutiv), fie statutul.
Entităţile unipersonale cu personalitate juridică se constituie prin acte de
înfiinţare care au natura juridică a actului unilateral de voinţă.
7
 Entităţile unipersonale cu personalitate juridică aflate în domeniul privat al
statului sau al autorităţilor se constituie prin acte administrative individuale.
Instituţiile de interes public se înfiinţează fie prin lege (cum este cazul,
organismelor profesionale ale avocaţilor, notarilor, executorilor judecătoreşti sau
ale practicienilor în insolvenţă), fie prin acte juridice de tip asociativ ale membrilor
profesiei respective (cum este cazul, Camerei evaluatorilor, contabililor autorizaţi,
al auditorilor sau al filialelor Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă)
După constituirea legală a persoanei juridice, actul sau de înfiinţare se
publică în registrele publice,în extenso sau în extras, pentru opozabilitate faţă de
terţi. Spre exemplu, societăţile comerciale, organizaţiile cooperatiste şi grupurile
de interes economic sunt supuse înregistrării în registrul comerţului, dar şi
publicării în Monitorul Oficial. Asociaţiile şi fundaţiile sunt supuse înregistrării în
registrul judecatoriei, dar şi în registrul naţional al sociăţiilor şi fundaţiilor. Acelaşi
regim de publicitate este aplicabil şi hotărârii de nulitate a persoanei juridice.
Înregistrarea persoanei juridice
Constituirea legală a persoanei juridice poate fi condiţionată de realizarea
publicităţii constituirii, realizată prin înregistrarea în registrele publice. Societăţile
comerciale, organizaţiile cooperatiste, grupurile de interes economic şi regiile
autonome se înregistrează în registrul comerţului pentru a dobândi personalitate
juridică. Societăţile profesionale de practicienii în insolvenţă sau cele de avocaţi se
înscriu în tabloul practicienilor în insolvenţă sau, după caz, în tabloul avocaţilor,
pentru legala constituire ca persoană juridică.
Constituirea persoanei juridice este opozabilă terţilor prin înregistrarea în
registrele publice. Acele persoane juridice care nu se constituie prin înregistrare, ci
prin autorizare (de exemplu, asociaţiile şi fundaţiile, care se constituie prin
autorizarea judiciară a actului de înfiinţare), capată opozabilitate fată de terţi
tocmai prin înregistrare în registrele publice.
Înregistrarea este necesară şi pentru luarea în evidenţă( fisc, munca ) ca
persoana legal înfiinţată.
Persoanele juridice care exploatează o întreprindere sunt profesioniști, în
sensul art. 3 C.civ.,trebuie să fie înregistrate într-un registru public. Faptul
înregistrării în sine și detaliile relative la înregistrare pot fi consultate de orice
persoană interesată (de partenerii sau de potențialii parteneri contractuali ai
persoanei juridice- art. 24 Cciv.)

8
 Persoanele juridice care nu exploatează o întreprindere nu trebuie
înregistrate, de regulă, nici pentru valabila înființare, nici pentru opozabilitate față
de terți. Ex: persoanele juridice de drept public, persoanele juridice de interes
public(barourile). Aceste persoane juridice sunt supuse înregistrării, cel mult, din
perspectiva luării lor în evidență ca angajator, contribuabil, beneficiar de facilități
sau subvenții etc.
Persoana juridică are o capacitate juridică proprie, distinctă de cea a
fondatorilor sau membrilor, putând fi purtător de drepturi și obligații proprii.
Persoana juridică participă în nume propriu la raporturile juridice, prin
reprezentanții săi legali, putând sta în justiție în calitate de parte în proces pentru
recunoașterea drepturilor și obligațiilor sale.
După legala constituire, persoana juridică cu scop lucrativ (patrimonial)
poate avea orice drepturi și obligații civile, cu excepția celor care nu pot aparține
decât persoanei fizice.
Scopul lucrativ trebuie, totuși, să fie concretizat în actul constitutiv al
persoanei juridice sub forma unui obiect de activitate care desemnează
întreprinderea persoanei juridice, adică activitățile sistematice de producție, comerț
sau de prestări de servicii pe care persoana juridică le desfăşoară în mod obişnuit și
pe riscul sau economic (business as usual).
Obiectul de activitate nu se confundă cu scopul persoanei juridice. Persoana
juridică cu scop lucrativ și, mai ales, societatea comercială, se constituie pentru a
face afaceri. Acesta este scopul statutar al persoanei juridice cu scop lucrativ.
Obiectul de activitate este o limită statutară (convenţională) a scopului statutar,
fără de care persoana juridică ar putea fi supusă unei acțiuni în nulitate.
Eficiența întreprinderii persoanei juridice poate să depindă de o serie de acte
conexe sau accesorii obiectului de activitate, ori de unele operațiuni ocazionale,
chiar cu caracter civil, care nu pot fi considerate ca fiind exterioare scopului
statutar. Nimic nu impiedică o persoana juridică cu scop lucrativ ( mai ales, o
societate comercială) să încheie valabil şi acte conexe, accesorii sau adiacente
obiectului de activitate,necesare îndeplinirii scopului acesteia5.
Deși scopul societății comerciale (sau al altei persoane juridice cu scop
lucrativ) este acela de a realiza profituri, ea poate efectua acte cu titlu gratuit și

5
Operațiunile de trezorerie în cadrul grupului, fidejusiunile, garanțiile reale pentru datorii proprii sau ale unor terți,
girurile cambiale, asociațiile în participație, plasamentul fondurilor proprii în valori mobiliare sau efecte de comert,
actele cu titlu gratuit (donaţii sau sponsorizări), împrumuturile în cadrul grupului de societăţi etc.

9
poate beneficia de astfel de acte făcute în favoarea sa de către alte persoane, dacă
sunt în legatură cu scopul statutar și servesc realizării a acestuia6.
Funcţionarea persoanei juridice
Conform art.209 alin.1C.civ.,persoana juridică își exercită drepturile și își
îndeplinește obligațiile prin organele sale de administrare, de la constituirea lor.
Actele juridice încheiate de fondatori sau de persoanelor desemnate, pentru
înființarea persoanei juridice, dar cu depășirea puterilor conferite, precum și actele
încheiate de alte persoane nedesemnate, obligă persoana juridică doar în condițiile
gestiunii de afaceri. Aceste acte pot fi preluate sau nu de persoana juridică. În caz
de nepreluare sau dacă persoana juridică nu se înființează, cel care contractează
pentru persoana juridică rămâne personal obligat față de terți.
Dacă organele de administrare ale persoanei juridice sunt entități colective,
deciziile și hotărârile acestor organe colegiale de conducere se supun regulilor
relative la conducerea și administrarea colectivă.În baza principiului majoritatii,
aceste decizii sau hotărâri sunt obligatorii și pentru cei care nu au luat parte la
deliberare sau au votat împotriva, cu condiția ca aceste hotărâri sau decizii să fi
fost luate în condițiile legii, actului de constituire sau statutului persoanei juridice.
Deciziile și hotărârile organelor colegiale de administrare și conducere
sunt valabile și opozabile, inclusiv membrilor persoanei juridice, din momentul
trecerii lor în registrul de ședinte și deliberări.
Modul de lucru al organelor colegiale de administrare este colectiv şi
organizat: există un președinte și membri ordinari, ședintele sunt periodice,
convocarea se face, de regulă, de președintele organului collegial, secretariatul
ședintelor este în responabilitatea președintelui, la ședinte pot fi invitați directorii
(membrii directoratul), auditorii interni, directorii de specialitate sau reprezentanții
salariaților,regulile după care se desfășoară ședintele sunt stabilite prin statut, prin
regulamentul de ordine interioară sau reglementate chiar in lege.
Organele de administrare ale persoanei juridice au obligația de fidelitate,
fiind ținute să acționeze permanent în interesul persoanei juridice ca un bonus
pater familias,cu prudență, diligență și bună credință.

6
De ex.,punerea la dispoziție a sediului social de către unul dintre asociați ori acceptul dat de societate ca o filială a
sa să își stabilească sediul social într-un imobil care aparține societății sunt acte cu titlu gratuit care sunt necesare
chiar pentru demararea activității societății. O persoană juridică cu scop lucrativ nu poate avea ca obiect principal/
exclusiv săvârșirea de acte cu titlu gratuit, acestea fiind, de domeniul asociațiilor și fundațiilor.

10
 Actele juridice în care este parte persoana juridică și în care un membru al
organelor de administrare sau o persoana apropiată acestuia (soț, ruda apropiată,
afin) are un interes, sunt anulabile, cu condiția întrunirii a trei condiții cumulative:
a) actele juridice să se fi încheiat în frauda intereselor persoanei juridice;
b) actele juridice să se fi încheiat de un membru interesat al persoanei juridice;
c) terțul co-contractant să fi cunoscut sau fi avut obligația de a cunoaște că
membrul persoanei juridice care a încheiat actele juridice în numele și pe seama
acesteia este interesat și că actul juridic fraudează interesele persoanei juridice.
Persoana juridică își exercită drepturile și își asumă obligațiile prin
organele sale de administrare, adică prin administratori. Actele juridice facute de
administratori, în limitele puterilor ce le-au fost încredințate, sunt actele persoanei
juridice însăși. Celelalte organe sunt fie organe deliberative, fie organe cu atribuții
de control și supraveghere, care nu se manifestă în relațiile cu terții prin acte
juridice ale persoanei juridice.
Răspunderea membrilor organelor persoanei juridice
Noțiunea de “persoană care a acționat în calitate de membru al organelor
persoanei juridice”, altul decât administratorii,directorii sau cenzorii,este
echivalentă cu ceea ce, în dreptul societăților comerciale, se numește administrator
de facto, adică persoana care a uzurpat calitatea de administrator de jure, cu sau
fără acordul acționarilor,ori și-a intervertit calitatea de fondator,acționar,
consultant,creditor dominant,contractant în calitatea de administrator,de
conducator de facto al societății.
Codul civil extinde răspunderea administratorilor sau directorilor scriptici, de
jure, la administratorii de facto.În această calitate sunt chemați să răspundă
acționarul majoritar,societatea dominantă a grupului de societăți din care face parte
societatea,statul sau autoritățile care susțin cu credite, subventii/ ajutoare de stat.
Organul de conducere competent va decide asupra antrenării răspunderii cu
majoritatea prevazută de lege. În societățile comerciale, acțiunea în raspundere
aparține, adunării generale a acționarilor.După luarea hotărârii de antrenare a
răspunderii, se va introduce acțiune în justiție pentru recuperarea prejudiciului.

11
 Profesionistul-comerciant
Notiune. Sunt comercianţi persoanele care săvârșesc fapte de comerţ având
comerţul ca o profesiune obişnuită, şi societăţile comerciale.În teorie-două
concepţii fundamentale privind noţiunea de comerciant:
- concepţia obiectivă, calitatea de comerciant poate fi definită pornind de la
natura faptelor pe care le săvârşeşte acea persoană; în măsura în care o persoană
realizează fapte de comerţ, calificate astfel de lege, ea are calitatea de comerciant.-
-concepţia subiectiva,o persoană fizică are calitatea de comerciant în măsura
în care are numele sau firma înregistrate în registrul comerţului.Prin inregistrare se
creează o prezumţie absolută în favoarea acestuia în sensul dobândirii calităţii de
comerciant, indiferent dacă săvârşeşte sau nu fapte de comerţ.
Soluţia corectă in dreptul nostru este îmbinarea celor două criterii este
comerciant cel care îndeplineşte condiţiile subiective fiind înregistrat în
registrul comerţului,dar numai în măsura în care faptele pe care le realizează
sunt activitati economice exercitate în mod obişnuit, ca profesiune.
Condiţiile impuse comerciantului persoană fizică
În doctrina de specialitate condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească
persoana fizică în calitate de comerciant au fost grupate în două categorii:
a) condiţii referitoare la persoană, care la rândul lor sunt de două feluri:
1) condiţii necesare protejării persoanei, interesată în realizarea faptelor de comerţ
(condiţii referitoare la capacitatea juridică a persoanei respective);
2) condiţii necesare protejării intereselor generale, respectiv intereselor terţilor
cărarora le este opozabil actul îndeplinit de persoana respectivă (condiţii referitoare
la clauze de incapacitate sau incompatibilitate a comerciantului persoană fizică).
b) condiţii referitoare la activitate,care presupun îndeplinirea activitatii de
comerţ cu titlu de profesie.
Condiţii pentru ca o persoană să devină comerciant
- persoană fizică să aibă capacitatea juridică cerută de lege;
- persoana fizică să exercite în mod obişnuit cu titlu de profesie fapte de comerţ;
- comerţul astfel desfăşurat să se fi realizat în nume propriu;
- activitatea comerciantului să aibă drept scop obţinerea de profit din care acesta să-
şi poată asigura existenţa (finis mercatorum est lucrum).
- comerciantul persoană fizică să acţioneze asumând integral riscul comerţului său;
- comerciantul persoană fizică să fi fost autorizat în condiţiile legii.

12
 1) Capacitatea comerciantului persoană fizică
O persoană fizică dobândeşte capacitatea de a fi comerciant de la împlinirea
vârstei de 18 ani.Minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cu vârsta între 14-18
ani, nu poate fi comerciant, chiar dacă, pentru unele acte juridice (ex. contractul de
muncă),minorul are capacitate deplină de exerciţiu începând cu vârsta de 16 ani,
nefiind nevoie de încuviinţarea prealabilă a reprezentantului legal. Raţiunea
impunerii capacitaţii depline de exerciţiu constă în gravitatea efectelor actelor de
comerţ pentru patrimoniul minorului (falimentul).
Nu au capacitatea de a fi comercianţi nici interzişii judecătoreşti, intrucat
aceştia nu au capacitate de exerciţiu deplină, neavând practic discernământul
faptelor pe care le realizează, din cauza stării de alienaţie mintală.
Comercianţii persoane fizice pot presta activitatea economică în mod
independent numai de la vârsta de 18 ani, la această vârstă dobândind capacitate
comercială. Persoanele fizice pot presta activitate în cadrul asociaţiilor familiale de
la vârsta de 16 ani, în calitate de angajaţi.
Asociaţia familială se constituie din membrii de familie ce locuiesc în
aceeaşi localitate şi care hotărăsc asocierea pentru obţinerea unui profit;se
constituie la iniţiativa unei persoane fizice din cadrul familiei respective, această
persoană fiind şi reprezentantul asociaţiei în relaţiile cu terţii.
2) Activitatea desfăşurată de comerciantul persoană fizică
Persoana fizică trebuie să exercite în mod obişnuit, cu titlu de profesie fapte
de comerţ.Potrivit criteriului obiectiv de definire a comerciantului persoană fizică
dobândeşte această calitate dacă săvârşeşte fapte de comerţ cu caracter constitutiv
sau esenţial de comerţ şi în mod excepţional fapte conexe (auxiliare) de comerţ.
Caracterul continuu ,repetat al faptelor de comerţ rezultă din principiul
potrivit căruia orice persoană care într-un chip accidental face o operaţiune de
comerţ nu poate fi considerată ca fiind comerciant;
3) Desfăşurarea comerţului în nume propriu
Persoana care exercită o activitate de comerţ în numele şi pe seama altei
persoane, nu dobândeşte calitatea de comerciant.
Nu sunt comercianţi ci auxiliari de comerţ (prepusul, procuristul,comisul-
voiajor),deoarece actele de comerţ pe care le încheie nu sunt în nume propriu, ci în
numele şi pe seama comerciantului la care sunt angajaţi sau pentru care lucrează.

13
 4) Desfăşurarea comerţului pentru obţinerea unui profit
Activitatea comerciantului se finalizeaza într-un câştig, din care să-şi asigure
existenţa (finis mercatorum est lucrum), excluzându-se,o activitate nelucrativă.
5) Desfăşurarea comerţului pe riscul comerciantului
Comerciantul persoană fizică trebuie să acţioneze pe riscul său şi cu
răspundere nelimitată.Riscul este specific oricărei afaceri, important este ca această
persoană fizică să depună toată diligenţa în înlăturarea sau în diminuarea efectelor
riscurilor în afaceri. Este important ca într-un contract comercial sa fie stipulate
clauze de modificare (adaptare) a obligaţiilor parţilor contractante, în funcţie de
diferiţi factori, în principal, concurenţa terţei persoane.
6) Limitele libertăţii de a face comerţ
În principiu, oricărei persoane i se recunoaşte libertatea de a face
comerţ,care nu poate fi privită în mod absolut, intrucat legea sau convenţia părţilor
stabileste anumite limite, care protejezaza interese generale şi/sau particulare.
În acest sens, sunt două categorii de limite:
a) limite legale, ce intervin pentru a proteja atât persoana care tinde a face
comerţ, cât şi interesele generale ale terţilor ce ar putea suporta consecinţe
păgubitoare din desfăşurarea comerţului de către astfel de persoane.
Este cazul recunoaşterii prin lege a unor:
-incapacităţi generale,(minori sau alienaţilor mintali),nefiind admis a dobândi
calitatea de comerciant decât persoanele care au capacitate de exerciţiu deplină;
-interdicţii,decăderi sau incompatibilităţi, sau stabilirea unor reglementari
speciale în acest sens, menite să apere interesul general.
b) limite convenţionale, care se pot referi la:
-obligaţia de garanţie contra evicţiunii din partea vânzătorului fondului de comerţ
sau a locatorului, în cazul contractului de locaţie de gestiune a fondului de comerţ;
-obligaţia de non-concurenţă, stipulată în contractul de muncă;
-obligaţia de non-concurenţă pe care şi-o asumă agentul faţă de comitentul sau, în
cadrul contractului de agenţie;
- orice clauze de non-concurenţă, stabilite de contractanţi în relaţiile comerciale.
Incompatibilităţi, decăderi şi interdicţii
a) Incompatibilităţi
Activitatea de comerţ, datorită caracterului său speculativ, este incompatibilă
cu anumite funcţii şi profesii. Nu pot fi comercianţi,datorită funcţiei pe care o
deţin: parlamentarii;funcţionarii publici, în condiţiile specifice impuse de statutul
14
propriu;magistraţii(judecători,procurori);militarii.Incompatibilitatea cu calitatea de
comerciant este tocmai funcţia îndeplinită, şi nu atat natura activităţii prestate.
Nu pot fi comercianţi,datorită profesiei (avand in vedere natura prestaţiei),
acele persoane care exercită profesiuni liberale: avocaţi; notari;medici etc.intrucat
activitatea pe care o desfăşoară cei care prestează o profesiune liberală nu are
caracter speculativ, chiar dacă obţine, evident, un câştig.(venit)
b) Decăderi
Decăderile au în vedere,faptul că o persoană poate deveni comerciant în
măsura în care în cadrul profesiunii respective (de comerciant) reputaţia sa nu este
atinsă de săvârşirea unor fapte ce l-ar putea face nedemn pentru o astfel de calitate.
Decăderile privesc în general fapte infracţionale săvârşite de comerciant şi care, în
mod direct sau indirect au legătură cu activitatea pe care o prestează.Potrivit
dispoziţiilor legale,persoanele care au fost condamnate penal pentru una din faptele
prevăzute de lege nu mai pot exercita profesiunea de comerciant.Este necesar ca
prin hotărâre judecătorească să se fi interzis condamnatului exercitarea profesiei
de comerciant, ca o pedeapsă complementară.
c) Interdicţii
Interdicţiile legale se referă la anumite activităţi care nu pot face obiectul
comerţului privat şi care sunt monopol de stat (ex:prelucrarea tutunului,
prospectarea şi extracţia cărbunelui,a minereurilor feroase) sau activităţi care sunt
considerate infracţiuni (ex.:fabricarea sau comercializarea unor droguri sau
narcotice în alt scop decât de medicament).
Interdicţiile convenţionale sunt stabilite sub forma clauzelor inserate în
contract şi produc efecte între părţile contractante (res inter alios acta).
Incompatibilităţi convenţionale rezulta din clauze de exclusivitate, prin care
un distribuitor se obligă faţă de producător să nu vândă decât produsele fabricate
de producător,distribuitorul fiind incompatibilsa“desface” alte genuri de produse.
Interdicţiile pot fi generale sau speciale. Interdicţiile generale sunt cele care
privesc orice comerciant,în timp ce interdicţiile speciale,funcţionează conform
legii, dar numai cu privire la anumite categorii de comercianţi.
Statutul juridic al comerciantului
Comerciantul beneficiază de drepturi şi are obligaţii care,împreună,
formează conţinutul statutului juridic al comerciantului. Cele mai importante
obligaţii ale comerciantului sunt înregistrarea în registrul comerţului şi
întocmirea registrelor comerciale.
15
 Înregistrarea în registrul comerţului
Potrivit art.1 alin.1 Legea nr.26/1990, republicată, comercianţii au obligaţia
ca, înainte de începerea comerţului, să ceară înregistrarea în registrul comerţului,iar
în cursul executării şi la încetarea comerţului,să solicite înscrierea în acelaşi
registru a menţiunilor privind actele a căror înregistrare este prevăzută de lege.
Registrul Comerţului este un document public, care asigura publicitatea
activităţii comercianţilor cu scopul protejării intereselor comercianţilor dar, mai cu
seamă, a terţelor persoane. Modificările aparute în cadrul operaţiunilor realizate de
comerciant sau cu privire la fondul de comerţ în totalitate ori a elementelor
componente sunt opozabile terţelor persoane numai de la data înscrierii lor în
registrul comerţului. Organizatoric,Registrul Comerţului se ţine de către Oficiul
Registrului Comertului., organizat în fiecare judeţ şi în mun. Bucureşti,pe lângă
Camera de Comerţ teritorială.Central, există Registrul Central al Comerţului, care
se ţine de către Oficiul National al Registrului Comertului, organizat pe lângă
Camera de Comerţ şi Industrie a României.
Registrul Comerţului este alcătuit din: registrul pentru înregistrarea
comercianţilor persoane fizice; registrul pentru înregistrarea comercianţilor
persoane juridice; cartoteca fişelor fiecărui comerciant; repertoriul alfabetic al
comercianţilor înregistraţi, precum şi dosarele cu actele depuse. Modul de ţinere şi
completare a Reg. Com. şi a cartotecii se stabilesc unitar pentru toate oficiile.
Înregistrarea comerciantului persoană fizică în Registrul Comerţului se face
pe baza unei cereri de înregistrare care trebuie să cuprindă date referitoare la:
-identificarea comerciantului prin nume,prenume,domiciliu,cetăţenie, data şi locul
naşterii,starea civila,averea şi modul de evaluare,activitatea comercială anterioară;
-firma comercială, sediul acesteia, al sucursalelor sau filialelor;
-activitatea de comerţ, cu precizarea domeniului şi a activităţii principale;
- numărul,data şi organul emitent al autorizaţiei pentru exercitarea comerţului.
Cererea de înmatriculare va fi semnată de comerciant sau de o persoană
împuternicită prin procură specială, procură care trebuie întocmită în formă
autentică. În mod obligatoriu, cererea de înmatriculare va fi însoţită de acte
doveditoare ale datelor pe care le cuprinde.
Comerciantul persoană fizică va semna în Registrul Comerţului, în prezenţa
directoruluiO.R.C. pentru dovedirea specimenul de semnătură. În absenţa
comerciantului,semnătura acestuia poate fi înlocuită prin prezentarea unui
specimen legalizat de notarului.
16
 Răspunderea comerciantului pentru nerespectarea Legii privind Reg. Com.
Sancţiunile prevăzute de Legea nr.26/1990, art. 44-48), sunt de două feluri:
Sancţiunile civile - plata de amenzi civile aplicate de instanţa judecătorească
în a cărei rază teritorială s-a săvârşit fapta. Fapta, sancţionata cu amendă civilă,
poate consta în neîndeplinirea obligaţiei referitoare la înmatricularea sau
înregistrarea unei menţiuni ori depunerea unor acte sau semnături.
Sancţiunile penale vizează săvârşirea unor fapte penale de fals şi uz de fals,
cu referire la menţiunile înscrise în registru.
Radierea înregistrărilor. Potrivit art.25 din Legea nr.26/1990,“oricine se
consider prejudiciat prin înmatricularea sau printr-o menţiune în Registrul
Comertului are dreptul să ceară radierea ei”.Cererea de radiere formulată de
persoana prejudiciată (comerciantul însuşi sau altă persoană) se soluţionează de
către judecătorul delegat, pronunţând o încheiere, cu citarea părţilor.Încheierea de
admitere sau de respingere a cererii de radiere poate fi atacată cu recurs la
tribunalul judeţean sau al mun. Bucureşti.
Raportul comerciant- profesionist în lumina Codului civil
Profesionistul este genul pentru specia comerciant.
Profesioniştii-comercianţi sunt persoane fizice sau juridice care exploateaza
o intreprindere economică (comercială), în conformitate cu reglementarile legale
pentru astfel de intreprinderi.Conceptul de“comerciant”,categorie de profesionist,
este reflectat de art.8 alin.1 din Legea 71/2011 în referire la noţiunea de
profesionist prevăzută la art.3 din Codul civil.
Noţiunea de "comerciant" supravieţuieşte în sistemul juridic românesc fiind
menţionată în norme speciale care conţin un sens propriu al acestei noţiuni şi în
acte normative menţionate expres în LPA a codului.( ex. O.G.nr.130/2000 privind
protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanta).
Intrucat există atât categoria de profesionist cât şi de neprofesionist, putem
identifica profesionistul comerciant şi profesionistul necomerciant pentru a
delimita profesionistul ce are calitate de comerciant
Comerciantul, întreprinzatorul şi operatorul economic sunt profesionişti
prin însuşi faptul exploatarii unei intreprinderi, fapt ce atrage obligaţia de a se fi
înregistrat în registrul comerţului. Calitatea de profesionist există, indiferent dacă
cel în cauza este sau nu înregistrat sau autorizat să exercite acea întreprindere.
Profesioniştii care exploateaza o întreprindere economică pot fi denumiţi
comercianţi sau, în lumina codului, profesionişti-comercianţi.
17