UNIVERSITATEA DE STAT DIN

MOLDOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

DEPARTAMENTUL DREPT PRIVAT

NUMELE DE FAMILIE, PRENUMELE AUTORULUI

Digori Vladislav

TITLUL LUCRULUI INDIVIDUAL

Funcționarea societații in nume colectiv

Conducător stiintific: ___________ Cuznețov Alexandru

(semnătura)

Autorul: ___________
(semnătura)

CHIȘINĂU 2021
 Cuprins
Introducere........................................................................................3

Ⅰ. Societatea în nume
colectiv...........................................................................................3
Ⅰ.1 Conceptul de societate in nume
colectiv...............................................................................................................................5

Ⅱ. Funcționarea societății în nume

colectiv…………………………………………………………6
Ⅱ.1 Drepturile, obligațiile si răspunderea
asociaților……………………………………...................................................................9

Ⅱ.2 Administrarea societăţii în nume

colectiv………………………………………….............................................................11

Ⅱ.3 Răspunderea pentru obligaţiile

societăţii………………………………………………………………………………...13

Ⅱ.4 Transmiterea participaţiunii la capitalul

social……………………………………........................................................................14

Ⅱ.5 Retragerea asociatului din societatea în nume

colectiv………………………………………………………………………………….14

Ⅱ.6 Excluderea asociatului din

societate……………………………………………………………………………...…14

Ⅱ.7 Decesul sau reorganizarea membrului societăţii în nume

colectiv………………………………………………………………………………….15

Ⅱ.8 Dizolvarea şi reorganizarea societăţii în nume

colectiv………………………………………………………………………………….15

Concluzie…………………………………………………………………16
Date statistice din Registrul de stat al unităților de drept după forma juridical de
organizare…………………………………………………………………………….…………17

Bibliogradfie………………………………………………………………………………………………..18

Introducere
 1.Pentru a ne aprofunzi in subiect noi trebuie sa cunoaștem baza,
începutul, și importanța acestui subiect. Societatea in nume colectiv (sau
prescurtat S.N.C) are funcția primordială de protecție a capitalului social și
niște interese contrare cu cele ale statului. Ceea ce permite rentabilitatea
unui stat.

2. Scopul este de a analiza procesul de activitate a societații in

colectiv si compararea cu alte societați comerciale (cum ar fi societatea in
comandită, societatea cu răspundere limitată (sau SRL care activează pe
teritoriul Republicii Moldova) societatea pe acțtiuni societățile cooperatiste
etc) și obiectivitatea de utilizării acestui tip de societate sau iraționalitatea
lui.

3. Cărpenaru, Stanciu. Drept comercial român. București, 2001,

p.273. Ptorivit Legii nr845/1992 cu privire la antreprenoriat și
întreprinderi art.15 ,,societatea in nume colectiv nu este persoană juridică
și se prezinta în cadrul raporturilor de drept ca persoană fizică’’. În
concordanță cu această dispoziție, Regulamentul societații economice
prevede că ,,societatea în nume colectiv și societatea în comandită nu au
statut de persoană juridică, ceea ce înseamnă că patrimoniul acestora este
inseparabil de patrimoniul membrilor lor’’.

4. Clasificarea metodelor de cercetare se fac în funcție de diverse

criterii cum ar fi însași definirea societații in nume colectiv ,începutul sau
originea , evoluția , conceptul, trăsăturile, constituirea, funcționarea, istoric,
bibliografia și alte criterii.

5.Cuvintele cheie

Societatea în nume colectiv, SNC, funcționarea societății în nume colectiv

Ⅰ. Societatea în nume colectiv

Societatea în nume colectiv este cea mai veche, mai simplă mai
cunoscută și mai personală forma de societate comercială. Într-o formă
embrională, se găsește în societatea civilă romană, apoi în evul mediu, în
societățile-lombard, sub denumirea compagnia: ea era formată din memvrii
unei familii.
Această formă de societate este potrivită pentru realizarea unor
afaceri mici, în care asociații realizează activitatea și își asumă toate
riscurile, Datorită structurii sale, societatea în nume colectiv este
considerată forma tipică a societăților de persoane.
Codul civil al R.M., art.121, definește societatea în nume colectiv
drept societate comercială ai cărei membri practică, în conformitate cu
actul de constituire, activitatea de întreprinzător în numele societății și
răspund solidar și nelimitat pentru obligațiile acesteia
În doctrina română societate în nume colectiv este definită ca o
societate constituită prin asocierea, pe baza deplinei încrederi, a două sau
mai multor persoane, care pun în comun mai multe bunuri, pentru a
desfășura o activitate comercială, în scopul împărțirii beneficiilor rezultate
și în care asociații răspund nelimitat și solidar pentru obligațiile societății.
Societatea in nume colectiv este reglementată de art. 121- 135 Codul civil.
Dispozițiile articolelor menționate au abrogat tacit articolul 15 din
legea nr.845/1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi și au înzestrat
acest tip de societate ca societate, comercială cu personalitate juridică
proprie. Nu sunt aplicabile nici dispozițiile Regulamentului societăților
economice care, deși încă nu a fost abrogat, sunt anihilate de normele
civile.
Doctrina juridică definește societatea in nume colectiv ca o societate
constituită prin asocierea, pe baza deplinei încrederi, a două sau mai multe
persoane, care pin în comun anumite bunuri pentru a desfășura o activitate
comercială în scopul împărțirii beneficiilor rezultate și care răspund
nelimitat și solidar pentru obligațiile societății.
Din definiții rezultă caracteristicile acestei societăți:

a) asocierea se bazează pe deplina încredere a membrilor societății;

la așa formă de societate recurg numai rudele și prietenii apropiați care își
cunosc calitățile profesionale și personale; legislatorului limitează numărul
total al membrilor societății în nume colectiv la 20 de persoane;
b) obligațiile societății sunt garantate cu patrimoniul social, precum
și cu răspunderea nelimitată și solidară a asociaților;
c) obligațiile societății sunt garantate cu patrimoniul social, precum
și cu răspunderea nelimitată și solidară a asociaților;
d) societatea este administrată de asociați, care practică activitate de
întreprinzător în numele societății; ca excepție, în calitate de administrator
poate fi numit un terț.

Ⅰ.1 Conceptualitatea de societate în nume colectiv

Născută din ideea cooperării între mai mulți întreprinzători
înflăcărați de intenția de a realiza împreună activități economice de
amploare, societatea comercială în nume colectiv, ca și alte instituții ale
dreptului afacerilor, își datorează apariția unor cauze economice și sociale.
Într-o formp embrionară se regăsește în societatea civilă romană,
fiind primele entități societare ce exprimă asocierea a două sau mai multe
persoane fizice, prin afectarea comună a unor resurse, în vederea
desfășurării unor activități economice și împărțirii rezultatelor economice
obținute.
Se evidențiază în această epocă societățile constituite conform
dreptului roman, cum sunt:

 societățile de zarafi ;
 societățile tuturor bunurilor prezente și viitoare ale asociaților;
 societatea având ca obiect un singur lucru;
 societatea pentru venituri viitoare;
 societățile de arendă pentru încasarea impozitelor.

Ceea ce trebuie de remarcat este faptul că, indifferent de forma sa,

societateaera lipsită de personalitate juridical. Bunurile carea formau fondul
social erau considerate că aparțin asociaților în proprietate, iar nu societății,
ca patrimoniu distinct al acesteia.
Originea nemijlocită se regăsește în dreptul feudal al republicilor –
orașe italiene, în societățile-lombard sub denumirea de compagnia.Ea s-a
impus la început ca o soluție pentru continuarea comerțului unei personae
decedate de către moștenitori.
Din acest motiv, la început în acest tip de asociere puteau fi primiți
numai membrii aceleiași familii, pentru ca ulterior să fie acceptate și rude
mai îndepărtate sau chiar străini.
Ulterior, este preluată de francezi în Ordonanțta lui Colbert asupra
comerțului maritime din 1673, care o reglementează sub numele de
societate generală.
Odată cu adoptarea Codului Comercial Francez în 1807, acest tip de
asociere capătă o reglementare proprie sub denumirea de societate în
nume colectiv.
Denumirea respective a fost preluată și de legislația de întreprinzător
a altor state europene, inclusive și de Codul civil al Republicii Moldova.
Societatea are personalitate juridical, iar asociații au o răspundere
nelimitată și solidară pentru toate obligațiile societății.
Această formă de societate este potrivită pentru realizarea unor
afaceri mici, în carea asociații realizează activitatea și își asumă toate
riscurile. Datorită structurii sale, societatea în nume colectiv este
considerate formă tipică a societăților de personae, având la bază
cunoașterea și încrederea reciprocă existent între asociați.
Din definițiile sus-nominalizate identificăm trăsăturile specific ale
acestei societăți:
a)asocierea se bazează pe deplina încredere a asociațiilor societății, la
o așa formă de societate recurg numai rudele și prietenii apropiați care își
cunosc calitățile profesionale și personale;
b)numărul asociaților societății în nume colectiv nu poate fi mai mic
de 2 și mai mare de 20 de personae;

Ⅱ. Funcționarea societății în nume colectiv

Funcționarea societății comerciale impune analiza atât a drepturilor, cât
și a obligațiilor asociaților, structura organizatorică a societății și regimul
juridic al patrimoniului. Având în vedere numărul mic al asociaţilor
societăţii în nume colectiv, Codul civil nu instituţionalizează adunarea
generală a asociaţilor acestei societăţi, deciziile fiind luate împreună de
către asociaţi (art. 123 Cod civil al RM). Însă, conform aceluiaşi articol,
actul constitutiv poate prevedea cazuri când hotărârea poate fi adoptată cu
majoritatea voturilor membrilor.
Dacă Codul civil al R.M. nu menţionează în ce cazuri deciziile se iau
prin votul asociaţilor care reprezintă majoritatea absolută a capitalului
social, atunci, de exemplu, legislaţia română face această menţiune. Astfel,
Legea nr. 31/1990 (România) prevede adoptarea deciziilor prin votul
asociaţilor care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social în
următoarele cazuri :

 alegerea unuia sau mai multor administratori ai societăţii, numai

dacă prin contractul de societate nu se dispune altfel;
 revocarea administratorilor sau limitarea puterilor lor, cu excepţia
cazului când administratorii au fost numiţi prin contractul de
societate;
 aprobarea bilanţului societăţii;
 răspunderea administratorilor.

În doctrină s-a conturat părerea că asociaţii se vor organiza în cadrul

societăţii în nume colectiv sub forma unei adunări, care va funcţiona pe
baza regulilor de drept comun, respectiv cele aplicabile adunării generale a
societăţii pe acţiuni, cu singura excepţie că hotărârile, în cadrul acestei
adunări, se vor adopta cu unanimitatea voturilor, dacă legea sau actul
constitutiv nu prevede altfel.

Deliberările și deciziile asociațtilor

Legea nr. 31/1990 nu reglementează adunarea generală a asociaţilor

societăţii în nume colectiv. Se înţelege totuşi că asociaţii se întrunesc
pentru a lua împreună deciziile privind principalele probleme ale societăţii
în nume colectiv. Sub aspectul modului de adoptare a deciziilor de către
asociaţii societăţii în nume colectiv, legea consacră principiul majorităţii şi,
în mod excepţional, regula unanimităţii.
Deciziile se iau cu votul asociaţilor care reprezintă majoritatea
absolută a capitalului social în următoarele cazuri: alegerea
administratorilor societăţii, cu stabilirea puterilor acestora; revocarea
administratorilor sau limitarea puterilor lor, cu excepţia cazului când au
fost numiţi prin contractul de societate (art. 77); rezolvarea divergenţelor
dintre administratori (art. 76 alin. 1); aprobarea situaţiei financiare a
societăţii (art. 86); răspunderea administratorilor (art. 86). Decizia se ia cu
votul tuturor asociaţilor în cazul modificării actului consitutiv şi al
revocării administratorilor care au fost numiţi prin contractul de societate.
 Administrarea societății în nume colectiv

Codul civil al Republicii Moldova, art. 124, prevede că fiecare

membru al societăţii în nume colectiv are dreptul de a acţiona în numele
societăţii. Actul constitutiv poate, însă, să conţină unele restricţii în această
privinţă, şi anume că toţi membrii administrează societatea în comun sau că
administrarea este delegată unor anumiţi membri sau unor terţi.
Administratorul deţine împuterniciri, limitate doar la domeniul de
activitate a societăţii. În cazul în care administratorul ia iniţiativa unei
operaţii ce depăşeşte limitele activităţii desfăşurate de societate, este
necesar acordul tuturor asociaţilor.
Dacă administrarea societăţii se face în comun de toţi asociaţii,
atunci deciziile trebuie luate în unanimitate. În cazul în care administrarea
societăţii este efectuată de una sau mai multe persoane, atunci ceilalţi
membri, pentru a încheia acte juridice în numele societăţii, trebuie să aibă
procură de la administratori.
Dacă au fost încheiate careva acte juridice de către un membru care nu
are asemenea împuterniciri (de administrare şi reprezentare art. 124, alin.
(3) şi art. 125, alin. (6), Codul civil al RM), atunci societatea nu poate
invoca clauzele actului de constituire prin care se limitează împuternicirile
membrilor, cu excepţia cazurilor când se va demonstra că terţul, în
momentul încheierii actului juridic, cunoştea sau trebuia să cunoască faptul
că membrul nu este împuternicit să acţioneze în numele societăţii.
Chiar dacă nu este împuternicit să administreze societatea, fiecare
membru al acesteia are dreptul să ia cunoştinţă, personal sau asistat de un
expert, de toată documentaţia privind administrarea.
Dacă prin contractul de constituire nu s-a arătat administratorul care
are puterea de reprezentare a societăţii, legea prezumă că dreptul şi
obligaţia de a reprezenta societatea în nume colectiv îl au toţi membrii ei
(art. 125 alin. (1), Codul civil al RM). Actul constitutiv poate să prevadă că
dreptul de a reprezenta societatea îl are unul sau câţiva membri, celorlalţi
fiindu-le interzis să reprezinte societatea. Dacă societatea este reprezentată
de mai mulţi membri şi dacă actul de constituire nu prevede că ei trebuie să
acţioneze în comun, atunci fiecare are dreptul să acţioneze de sine stătător.
Dacă a fost numită administrator o persoană terţă, atunci dreptul de a
reprezenta societatea poate fi stipulat în actul de constituire.
La cererea oricărui membru instanţa de judecată, dacă există motive
întemeiate (încălcarea gravă a obligaţiilor şi imposibilitatea exercitării
atribuţiilor), poate priva persoana de dreptul de a administra şi a reprezenta
societatea.

Ⅱ.1 Drepturile, obligațiile si răspunderea asociaților

Drepturile, obligațiile șsi răspunderea asociaților. Ascoiații
societății în nume colectiv își exercită drepturile conform legislației în
vigoare.

Drepturile

Membrii societății în nume colectiv au anumite drepturi și obligații

care derivă din calitatea de asociat dobândită prin participarea la
constituirea societății sau în alte condiții prevăzute de Codul
civil.Drepturile reiese din dispozițiile Codului civil al Republicii Moldova
care pot fi identificate după cum urmează:

a) Dreptul de a participa la conducerea și la activitatea societății.

Participarea asociaților la conducerea și activitatea societății în nume
colectiv presupune, pe de o parte, participarea la abordarea
hotarârilor de importanță pentru viața societății, iar, pe de altă parte,
gestionarea afacerilor societății. Fiecare asociat are dreptul de a
participa cu drept de vot ședințele asociaților, de

regulă, având dreptul la un singur vot.

Fiecare asociat are dreptul de a actționa de sine stătător în
numele societății dacă actul de constituire nu prevede că acest drept
se exercită de către toți asociații îmreună sau că acest drept aparține
numai unor personae expres stabilite. Privit la general, toși asociașii
au dreptul de a reprezenta societatea.
b) Dreptul la informative privind activitatea societății. Fiecare asociat
are dreptul să ia cunoștință de cărțile contabile și de alte documente
ce se referă la activitatea societății. Asociatul, personal sau asistat de
un expert, poate consulta documentația privind administrarea
societății.
 c) Dreptul la o aprte din beneficiu. Veniturile societății ăn nume
colectiv se repartizează între membrii ei proportional
participațiunilor la capitalul social.
d) Dreptul la o parte din active în caz de lichidare a societății. În cazul
în care societatea în nume colectiv se lichidează, fiecare asociat este
în drept să pretindă la o parte din activele ei rămase după satisfacerea
creanțelor.
e) Dreptul de retragere din societate. Asociatul societății în nume
colectiv este în drept să se retragă din societate informând ceilalți
asociați cu cel puțin 6 luni înainte. Asciatul care se retrage primește
în bani valoarea participațiunii la patrimonial societații, conform
bilanțului de la data retragerii sau în natură, sub formă de bunuri ale
societații.
f) Dreptul de administrare și reprezentare.

Obligațiuni

Obligațiile asociatului societății în nume colectiv sunt stabilite de

lege ori asumate prin actul constituire:

a) Obligeția de a transmite aportul. Asociatul este obligat să contribuie

cu aporturi în bani sau în natură la constituirea societății, până la
înregistrarea ei de stat, asociatul trebuie să predea în numerar cel
puțin40% din aport, iar restul, în decursul a 6 luni de la data
înregistrării.
b) Obligația de a participa personal la activitatea societății. Asociatul
este obligat să reprezinte societatea dacă, prin actul de constituire, nu
este absolvit de această obligație.
c) Obligația de a nu devein asociat la unei alte societăți în nume
colectiv. O persoană fizică sau juridical poate fi asociat numai într-o
singură societate în nume colectiv, din motivul limitării angajării
răspunderii nelimitate în mai multe societăți comerciale.

Răspunderea asociaților

Răspunderea asociatului în societatea în nume colectiv este o

răspundee nelimitată, solidară și subsidiară cu tot patrimonial său,
 pentru obligațiile societății, indifferent de faptul dacă a participat la
fondarea ei ori a dobândit calitatea de asociat alterior fondării. În caz că
a dobândit calitatea de asociat ulterior constituirii societății, poartă
răspundere în egală măsură cu alți membri pentru obligațiile apărute
până la încadrarea lui în societate.

a) Răspunderea asociatului este nelimitată, în sensul că,

indiferent de contribuția fiecărui asociat la constituirea
societății comerciale, fiecare răspunde pentru datoriile
societății comerciale cu întreaga avere personală, nu
doar în limita aportului, indiferent de mărimea
participațiunii la capitalul social.
b) Răspunderea asociaților este solidară, în sensul că, în
caz de neplată a datoriilor sociale, oricare dintre asociați
poate fi obligat să plătească întreaga datorie.
c) Răspunderea asociatului este subsidiară, în sensul că,
deoarece societatea comerciala are personalitatea
juridical proprie, ea trebuie prima urmărită la plata
propriilor datorii numai în cazul în care nu poate plăti.
Respectiv, creditorii societății se vor îndrepta mai întâii
împotriva acesteia pentru obligațiile ei și numai dacă
societatea nu plătește se vor îndrepta împotriva
asociațiilor acesteia. Asociații au dreptul de a cere cu
prioritate urmărirea bunurilor din patrimoniului
societății și numai după aceea, subsidiary, bunurile din
patrimonial unuia dintre asociați.

Patrimoniul societății și participațiunea asociatului. În activul

patrimoniului societății în nume colectiv se include toate bunurile societății
indifferent de proveniența capitalului, iar în pasiv – toate obligațiile pe care
societaeta le are față de terți.
La origine, patrimonial societății se formează din bunurile transmise
ca aport la capital. Cuantumul capitalului social, mărimea aportului și
mărimea participațiunii fiecărui asociat trebuie să fie indicate expres în
actul de constituire.
Pentru aportul vărsat, fiecare asociat dobândește dreptul la o
fracțiune din capitalul social, numită participațiune sau parte de interes.
 Numai persoana care are o participațiune deține și calitatea de
asociat. Mărimea participațiunii nu poate fi mai mai mare de valoarea
aportului asociatului îl are față de societate și care se realizează prin
exercitarea tuturor drepturilor menționate mai sus.
Asociatul se poate retrage din societate cu participațiunea sa pe care
o poate înstrăina. De asemenea, asociatul poate înstrăina participațiunea sa,
precum și o poate transmite prin siccesiune.

Ⅱ.2 Administrarea societăţii în nume colectiv

Codul civil al Republicii Moldova, art. 124, prevede că fiecare

membru al societăţii în nume colectiv are dreptul de a acţiona în numele
societăţii. Actul constitutiv poate, însă, să conţină unele restricţii în această
privinţă, şi anume că toţi membrii administrează societatea în comun sau că
administrarea este delegată unor anumiţi membri sau unor terţi.
Administratorul deţine împuterniciri, limitate doar la domeniul de
activitate a societăţii. În cazul în care administratorul ia iniţiativa unei
operaţii ce depăşeşte limitele activităţii desfăşurate de societate, este
necesar acordul tuturor asociaţilor.
Dacă administrarea societăţii se face în comun de toţi asociaţii, atunci
deciziile trebuie luate în unanimitate. În cazul în care administrarea
societăţii este efectuată de una sau mai multe persoane, atunci ceilalţi
membri, pentru a încheia acte juridice în numele societăţii, trebuie să aibă
procură de la administratori.
Dacă au fost încheiate careva acte juridice de către un membru care nu
are asemenea împuterniciri (de administrare şi reprezentare art. 124, alin.
(3) şi art. 125, alin. (6), Codul civil al RM), atunci societatea nu poate
invoca clauzele actului de constituire prin care se limitează împuternicirile
membrilor, cu excepţia cazurilor când se va demonstra că terţul, în
momentul încheierii actului juridic, cunoştea sau trebuia să cunoască faptul
că membrul nu este împuternicit să acţioneze în numele societăţii.

Chiar dacă nu este împuternicit să administreze societatea, fiecare membru

al acesteia are dreptul să ia cunoştinţă, personal sau asistat de un expert, de
toată documentaţia privind administrarea.
 Dacă prin contractul de constituire nu s-a arătat administratorul care
are puterea de reprezentare a societăţii, legea prezumă că dreptul şi
obligaţia de a reprezenta societatea în nume colectiv îl au toţi membrii ei
(art. 125 alin. (1), Codul civil al RM). Actul constitutiv poate să prevadă că
dreptul de a reprezenta societatea îl are unul sau câţiva membri, celorlalţi
fiindu-le interzis să reprezinte societatea. Dacă societatea este reprezentată
de mai mulţi membri şi dacă actul de constituire nu prevede că ei trebuie să
acţioneze în comun, atunci fiecare are dreptul să acţioneze de sine stătător.

Dacă a fost numită administrator o persoană terţă, atunci dreptul de a

reprezenta societatea poate fi stipulat în actul de constituire.
La cererea oricărui membru instanţa de judecată, dacă există motive
întemeiate (încălcarea gravă a obligaţiilor şi imposibilitatea exercitării
atribuţiilor), poate priva persoana de dreptul de a administra şi a reprezenta
societatea.

Ⅱ.3 Răspunderea pentru obligaţiile societăţii

Societatea în nume colectiv dobândeşte drepturi şi îşi asumă obligaţii
prin actele încheiate de asociaţi sau, dacă sunt numiţi, de către
administratorul sau administratorii împuterniciţi să reprezinte societatea.

Răspunderea societăţii.

Reieşind din concepţia Codului civil al Republicii Moldova că

societatea în nume colectiv beneficiază de personalitate juridică, fiind
subiect de drept distinct, ea are posibilitatea să-şi asume obligaţii în
raporturile cu terţii şi răspunde cu patrimoniul propriu pentru nerespectarea
obligaţiilor în cauză.
Conform art. 128 al Codului civil al R.M., membrii societăţii în nume
colectiv poartă răspundere subsidiară solidară şi nelimitată pentru
obligaţiile societăţii.
O clauză a actului constitutiv care limitează, divide sau exclude
răspunderea asociaţilor este considerată ca nescrisă, deoarece ceea ce
distinge societate în nume colectiv de alte societăţi comerciale este tocmai
răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor. O asemenea clauză este
nulă de drept, deoarece regulile privitoare la răspunderea asociaţilor trebuie
considerate de ordine publică, având drept scop ocrotirea terţilor
contractanţi.
 Responsabilitatea asociaţilor pentru obligaţiile societăţii are un caracter
subsidiar, în sensul că creditorii societăţii trebuie să urmărească mai întâi
societatea şi numai dacă nu au fost satisfăcute creanţele din patrimoniul ei,
atunci va apărea răspunderea asociaţilor.
Fiind obligat solidar, asociatul urmărit va răspunde pentru întreaga
creanţă a creditorului, iar creditorul poate pretinde fiecăruia din debitori
executarea. Debitorul solidar care a executat obligaţia are dreptul să
intenteze o acţiune de regres împotriva celorlalţi debitori solidari pentru
părţile acestora din obligaţie (art. 544, Codul civil al RM).
Având o răspundere nelimitată, asociatul urmărit va răspunde pentru
creanţa creditorului cu toată averea sa personală, cu excepţia bunurilor
debitorului care nu pot fi urmărite, prevăzute în art. 85, Codul de executare
al R.M.

Participaţiunea din capitalul social al membrului societăţii în nume colectiv

poate fi urmărită pentru datoriile lui personale, nelegate de participarea la
societate, numai în cazul insuficienţei unui alt patrimoniu al acestuia pentru
onorarea datoriilor.

Ⅱ.4 Transmiterea participaţiunii la capitalul social

Membrul societăţii în nume colectiv poate transmite, cu acordul
celorlaltor membri, participaţiunea sa la capitalul social sau o parte din ea
unui alt membru sau unui terţ. Cesiunea aportului de capital social şi a
calităţii de asociat nu se poate face decât cu acordul unanim al asociaţilor,
care sunt foarte interesaţi să cunoască şi să evalueze calităţile personale ale
noului asociat. Odată cu participaţiunea trec, integral sau proporţional părţii
transmise, drepturile membrului care a transmis aportul (art. 129, alin. (4),
Codul civil al RM).
Cu toate că Codul civil nu menţionează, în acest caz, în privinţa
obligaţiilor nimic, considerăm că odată cu drepturile trec şi obligaţiile pe
care le implică această calitate. Pentru protejarea intereselor societăţii şi ale
terţilor, asociatul care a transmis participaţiunea să rămâne răspunzător faţă
de terţi pentru operaţiile făcute de societate anterior transmiterii, în egală
măsură cu membrii rămaşi, în termen de doi ani din ziua aprobării dării de
seamă despre activitatea societăţii pentru anul în care a ieşit din societate,
acestea reieşind din art. 128, alin. (3), Codul civil al R.M.

Ⅱ.5 Retragerea asociatului din societatea în nume colectiv

 Membrul societăţii are dreptul să se retragă din ea cu condiţia
informării celorlaltor membri cu cel puţin şase luni până la data retragerii.
Asociatului retras din societate i se achită valoarea părţii din patrimoniu
proporţional participaţiunii lui în capitalul social (sau transmiterea lui în
natură, prin înţelegerea dintre asociaţi şi cel care se retrage), dacă actul de
constituire nu prevede altfel.
Asociatul retras rămâne răspunzător faţă de terţi pentru operaţiile
făcute de societate anterior retragerii, în egală măsură cu membrii rămaşi,
în termen de doi ani din ziua aprobării dării de seamă despre activitatea
societăţii pentru anul în care a ieşit din societate, acestea reieşind din art.
128, alin. (3), Codul civil al R.M.

Ⅱ.6 Excluderea asociatului din societate

Conform art. 129, alin. (2) al Codului civil al R.M., membrul societăţii
poate fi exclus din societate dacă ceilalţi membri cer, din motive întemeiate
prin unanimitate de voturi, instanţei de judecată excluderea lui.
Din păcate, Codul civil nu prevede expres care sunt consecinţele
excluderii asociatului din societate (are dreptul la contravaloarea
participaţiunii sale, poartă răspundere conform art. 128, alin. (3) Cod civil
al RM), cauzele excluderii fiind prevăzute în actul constitutiv. Considerăm
că legislatorul în art. 128, alin. (3) Cod civil al R.M. prin îmbinarea de
cuvinte “membrul care a ieşit din societate” a avut în vedere atât asociatul
retras, cât şi cel exclus şi cel care a transmis participaţiunea sa la capitalul
social.

Ⅱ.7 Decesul sau reorganizarea membrului societăţii în nume

colectiv
În cazul decesului sau reorganizării asociatului, succesorii acestuia
pot deveni asociaţi cu acordul tuturor membrilor, dacă actul de constituire
nu interzice.
Dacă succesorii nu sunt acceptaţi în calitate de asociaţi, societatea este
obligată să le plătească partea din activele nete, determinată la data
decesului sau reorganizării, proporţională părţii din capitalul social,
deţinute de asociatul decedat sau reorganizat. Succesorul asociatului poartă
răspundere, în limitele patrimoniului care a trecut la el, de obligaţiile pentru
care, în conformitate cu art. 128, alin. (2) şi (3) ale Codului civil al R.M., e
responsabil membrul decedat sau reorganizat.
În caz de retragere a unui membru al societăţii în nume colectiv, de deces,
de declarare a dispariţiei fără veste sau a incapacităţii unui membru-
persoană fizică, de insolvabilitate, deschidere a procedurii de reorganizare
în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, de lichidare a membrului-persoană
juridică a societăţii sau de urmărire de către un creditor a participaţiunii
membrului în capitalul social, societatea poate să-şi continue activitatea,
dacă este prevăzut de actul de constituire a societăţii sau dacă hotărârea
privind continuarea activităţii se adoptă în unanimitate de către membrii
rămaşi.

Ⅱ.8 Dizolvarea şi reorganizarea societăţii în nume colectiv

În afară de dreptul comun privind dizolvarea (art. 86, alin. (1) Codul civil
al RM), societatea în nume colectiv se dizolvă dacă în ea rămâne un
singur membru (art. 134, Codul civil al RM). Ultimul membru rămas al
societăţii are dreptul ca, în termen de 6 luni, să reorganizeze societatea, în
modul prevăzut de Codul civil al R.Moldova.
În cazul reorganizării societăţii în nume colectiv în societate pe acţiuni, în
societate cu răspundere limitată sau în cooperativă, asociaţii continuă, în
termen de trei ani, să răspundă solidar şi nelimitat pentru obligaţiile apărute
până la reorganizare. Asociatul nu este absolvit de răspundere nici în cazul
în care, până la expirarea termenului de trei ani, înstrăinează dreptul de
participaţiune la capitalul social.

Concluzie

O problemă de bază, care stă în fața unui intreprinzător este cea a alegerii
formei juridice a întreprinderii.Pentru a determina forma juridică potrivită
corespunzătoare conditiilor sale specifice de activitate, intreprinzatorul
trebuie să aiba in vedere următoarele criterii de alegere:

a) suma de bani necesară inițierii afacerii si a modului ei de

obținere; profitul net estimat de a se obține în următorii
cinci ani;
b) calificarea specială și competentă pe care le are și care îl
vor ajuta in derularea cu succes a afacerii;
c) experiența pe care o are in sfera de activitate a afacerii;
d) perspectiva de dezvoltare a afacerii și aptitudinile
manageriale ale intreprinzătorului;
 e) cota-parte din capitalul social care dorește să o dețină și,
implicit, participarea la luarea deciziilor și impărțirea
profiturilor;
f) taxele necesare pentru inițierea afacerii și procedurii de
constituire;
g) responsabilitatea pe care trebuie să și-o asume fondatorul în
caz de faliment.
h) întreprinzătorul(fondatorul) trebuie sa evalueze care dintre
acesti factori sunt cei mai importanti in luarea deciziei sale.

Dacă nu poate exista o formă ideală de formă juridică, poate exista

totuși o formă juridică adecvată pentru fiecare activitate în funcție de
împrejurările afacerii. De aceea nu trebuie pur și simplu copiat exemplul
unui întreprinzator precedent, chiar din același domeniu, ci trebuie
analizate toate aspectele menționate si a alege forma cea mai potrivita
potențialului întreprinzator.
După această analiză, (și statistica de mai jos) liber putem
concluziona că acest tip de formă organizatorică juridical de antreprenoriat
nu este atât de agreat ca societatea cu răspundere limitată (SRL) sau
intreprinderi individuale, dar este un tip de formă juridical, care necesită un
pic de atenție.
 Bibliografie

1. Carmen Mihaela Imbrescu. "LICHIDAREA SOCIETĂȚILOR

COMERCIALE ȘI INFLUENȚA ACESTEIA ASUPRA APLICĂRII
PRINCIPIILOR CONTABILE". Studia Universitatis Vasile Goldiș,
Arad - Seria Științe Economice 1:456-469;
2. Curs Drept comercial Lect.univ.dr.Silvia CRISTEA;
Lect.univ.dr.Camelia Florentina STOICA, Academia de Studii
Economice din București.;
3. Curs Drept comercial Lect.univ.dr.Silvia CRISTEA;
Lect.univ.dr.Camelia Florentina STOICA, Academia de Studii
Economice din București;
4. Iolanda-Elena Cadariu-Lungu. "Definiția și caracterele juridice
ale contractului de societate în lumina dispozițiilor generale ale
noului Cod civil prin raportare la prevederile speciale ale Legii
societăților nr. 31/1990". Revista „Dreptul” 01:66-81;
5. Lector univ. dr. Olia-Maria Corsiuc, Drept comercial, Editura
Lumina Lex, București, 2006;
6. Legea Nr.31/1990 actualizată 2018, Legea societăților
comerciale;
7. Maria Dumitru, Dreptul societăților comerciale¸ Editura
Institutul European¸București, 2010, p. 286;
8. Olga Andreea Urda. "Consecințele încălcării prevederilor legale
privind constituirea societăților reglementate de Legea nr.
31/1990". Analele Științifice ale Universității Alexandru Ioan
Cuza din Iași, seria Științe Juridice 2:59-68;
9. Stanciu D. Cărpenaru. "Condițiile legale ale modificării actului
constitutiv al societății comerciale". Analele Universității de
Vest din Timișoara - Seria Drept 1-2:37-44.
10.Căpăţână, O., Societăţile comerciale, Bucureşti, 1996
11.Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, ediţia a V-a , Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2016.
12.Costin, M., Jeflea, Corina Aura.,  Societăţile comerciale de persoane,
Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1995
13.Finţescu, I.N., Curs de drept comercial, vol. I,  Bucuresti, 1929, vol I
14.Georgescu, I.L., Drept comercial român, vol II. Societăţile
comerciale, Editura Soccec, Bucureşti, Bucureşti, 1948
15.Normele metodologice probate prin Ordinul ministrului finanţelor
publice nr. 1078/2003, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr.
586/15.08.2003
16.Şelaru, C.S., Consideraţiuni referitoare la posibilitatea excluderii
asociaţilor, Revista de drept comercial, nr. 4/1995
17.Turcu, I., Dreptul afacerilor, Iaşi, 1992