Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE ŞTIINŢE
MANAGEMENT FINANCIAR-BANCAR
REFERAT
Studentă:
Stanciu Simona-Adelina
Petroşani
2022
CUPRINS
Născută din ideea cooperării între mai mulţi întreprinzători animaţi de intenţia de a
realiza împreună activităţi economice de amploare, societatea comercială a apărut că urmare a
unor cauze economice şi sociale, pe măsură ce acţiunile individuale nu au mai corespuns
necesităţii de a îndeplini activităţi economice de amploare.
Ideea cooperării între mai mulţi întreprinzători care să pună în comun resursele
individuale, că urmare a dezvoltării societăţîi omeneşti, precum şi pe fondul creşterii nevoilor
economice şi sociale şi-a găsit expresia în conceptul de societate comercială.
Dacă la început societăţile comerciale erau formate doar din câteva persoane care puneau
în comun bunurile şi abilităţile specifice în vederea realizării unor afaceri, evoluţia tehnicii
juridice a contribuit la apariţia unor societăţi alcătuite din colectivităţi mult mai mari care, prin
capitalurile lor, au făcut posibilă realizarea unor mari afaceri în toate domeniile de activitate.
Societăţile comerciale au avut şi au consecinţe importante asupra civilizaţiei moderne,
determinând extinderea pieţelor, canalizând energiile umane şi financiare în sensul realizării unor
scopuri economice şi sociale, dar şi pentru satisfacerea intereselor personale ale
întreprinzătorilor.
Aceste grupări de persoane şi capitaluri constituite în societăţi comerciale au îndeplinit un
rol economic esenţial, contribuind la cele mai semnificative realizări ale secolului al XIX-lea, aşa
cum au fost reţelele de căi ferate, exploatarea minelor şi zăcămintelor, Canalul de Suez.
Societatea comercială a apărut în forme incipiente încă din perioada antichităţii.
Prototipul originar al societăţii comerciale l-a constituit societatea civilă fără personalitate
juridică consacrată de dreptul român.
În dreptul român, societatea era de mai multe feluri: societatea tuturor bunurilor prezente
şi viitoare ale asociaţilor (societas omnium bonorum), societatea care avea că obiect un singur
lucru (societas unius rei) şi societatea al cărei obiect îl formau veniturile (societas questus). Ceea
ce trebuie remarcat este faptul că, indiferent de formă să, societatea era lipsită de personalitate
juridică. Bunurile care formau fondul social erau considerate că aparţin asociaţilor în proprietate,
iar nu societăţii, că patrimoniu distinct al acesteia.
În timp, societatea comercială a apărut că o soluţie pentru cei care, deşi deţineau mari
sume de bani, prin funcţiile lor (clerici, militari), erau incompatibili cu activităţile speculative
comerciale. În această situaţie ei devin asociaţi ai comercianţilor în baza unui contract de
“commenda”, prin punerea la dispoziţia lor a unor fonduri de bani sau de marfă, cu condiţia de a
participa la împărţirea beneficiilor şi de a suportă riscurile pierderilor în limita respectivelor
valori.
În secolul al XVIII-lea apar primele societăţi pe acţiuni. Înfiinţarea acestor societăţi este
legată de expansiunile coloniale ale unor ţări maritime, că Olanda, Anglia şi Franţa. Au luat
fiinţă Compania Olandeză a Indiilor Orientale (1602), Compania Olandeză a Indiilor Occidentale
(1621), Compania Insulelor Americii (1626) pentru colonizarea insulelor Martinica şi Guadelup,
Compania Noii Franţe (1628) pentru colonizarea Canadei. Aceste companii erau constituite pe
baza unor patente regale sau concesiuni, cu participarea unui mare număr de posesori de fonduri
(regele, curtenii, negustorii).
Contribuţiile asociaţilor formau un patrimoniu distinct de cel al asociaţilor care aveau că
titular compania, în calitate de persoană juridică. Pentru prima oară, contribuţiile la formarea
patrimoniului au primit numele de “acţiuni”. În ceea ce priveşte riscurile asociaţilor, acestea erau
limitate la contribuţiile lor la formarea patrimoniului companiei.
Evoluţia ulterioară în această materie, se caracterizează prin instituirea unor forme mixte
de societăţi comerciale. Prima reglementare sistematică şi cuprinzătoare a societăţilor comerciale
o reprezintă Codul comercial francez din 1807. El conţinea dispoziţii privind formele de
societate existente în activitatea comercială. Pe lângă o formă de societate cunoscută sub numele
de “societe generale”, consacrată sub denumirea de “societate în nume colectiv” şi societatea în
comandită, constituită pe baza contractului de “commenda”, Codul comercial francez
reglementează “societatea anonimă” cu cele două forme ale sale: “societatea pe acţiuni” şi
“societatea în comandită pe acţiuni”.
Societatea pe acţiuni putea funcţiona numai pe baza autorizaţiei guvernului, motiv pentru
care această societate va cunoaşte o adevărată expansiune abia după adoptarea legii din 1867,
care suprimă această autorizaţie.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, nevoile practicii comerciale au impus crearea unei
forme noi de societate comercială, şi anume “societatea cu răspundere limitată”. Această formă
de societate îngemănează trăsături ale societăţii în nume colectiv şi ale societăţii pe acţiuni.
Datorită caracteristicilor sale, societatea cu răspundere limitată a devenit, alături de societatea pe
acţiuni, formă cea mai răspândită în activitatea comercială din toate ţările lumii.
În epoca contemporană sunt întâlnite mai multe tipuri de societate, care însă, în funcţie de
atractivitatea de care se bucură în rândul agenţilor economici, prezintă grade diferite de
proliferare. Aceste fluctuaţîi în ceea ce priveşte frecvenţa îşi au explicaţii de ordin economic,
întemeiate pe gradul de funcţionalitate a diferitelor tipuri de societăţi. De exemplu, societăţile cu
răspundere limitată au luat locul societăţilor în nume colectiv deoarece acestea din urmă îi
expuneau pe asociaţi la riscuri prea mari, obligându-i să răspundă solidar şi nelimitat faţă de
creditori. Iar societatea pe acţiuni a proliferat în dauna societăţii în comandită pe acţiuni fiindcă,
spre deosebire de această, a generalizat restrângerea răspunderii asociaţilor la valoarea acţiunilor
pe care le deţîn, iar, pe de altă parte, a facilitat colectarea de capitaluri mari.
Societăţile comerciale au contribuit la dezvoltarea maşinismului şi comunicaţiilor, care au
permis extinderea pieţelor, cu toate consecinţele benefice asupra civilizaţiei moderne. Societăţile
comerciale au fost, şi sunt şi în prezent, cel mai adecvat instrument juridic de drenare a energiilor
umane şi financiare pentru realizarea unor scopuri sociale, că şi pentru satisfacerea unor interese
personale ale întreprinzătorilor.
Potrivit Legii nr. 31 din 16 noiembrie 1990*) *** Republicată privind societățile
comerciale, Publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 33 din 29 ianuarie 1998 societățile
comerciale din România se vor constitui în una dintre următoarele forme:
a) societate în nume colectiv;
b) societate în comandita simplă;
c) societate pe acțiuni;
d) societate în comandita pe acțiuni și
e) societate cu răspundere limitată.
Societatea în nume colectiv (S.N.C.) are drept caracteristică obligația solidară (în egală
măsură) și nemărginită (cu întregul patrimoniu) a asociaților pentru operațiunile desfășurate în
numele societății.Hotărârea judecătorească obținută împotriva societății este opozabilă fiecărui
asociat.
Societatea în comandita simplă are două tipuri de asociați: comanditati și comanditari.
Față de asociații comanditari, acociatii comanditati au în plus dreptul de administrare a societății.
Din punct de vedere al obligației pentru operațiunile societății, comanditatii răspund solidar și
nemărginit, în timp ce riscul comanditarilor se limitează la capitalul subscris. Comanditarul are
deptul de a cere o copie a bilanțului contabil și a contului de profit și pierdere, precum și dreptul
de a verifică autenticitate acestora pe baza documentelor justificative.
Societatea în comandita pe acțiuni păstrează caracteristicile societății în comandita
simplă, cu menținerea divizării capitalului social pe acțiuni. Administratorii pot fi revocați de
către adunarea generală a asociaților, iar un asociat ales de administrator devine automat asociat
comaditat.
Societatea cu răspundere limitată (S.R.L.) are drept principala caracteristică limitarea
răspunderii acționarilor pentru obligațiile societății la capitalul social subscris de fiecare
acționar. Capitalul este împărțit în părți sociale care sunt liber transferabile numai între asociați.
Transmiterea către persoane din afară societății trebuie aprobată de asociații care reprezintă cel
puțin trei pătrimi din capitalul social.
Sociatatea pe acțiuni (S.A.) păstrează limitarea răspunderii la capitalul subscris de fiecare
acționar. Dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative sau la purtător se transmite liber,
fără consimțământul celorlalți acționari.
Înfiinţarea unei societăţi comerciale presupune parcurgerea a trei faze obligatorii, după
cum urmează: o fază consensuală, o fază judiciară şi o fază de înmatriculare şi publicitate, în
subsidiar mai putând exista şi o fază reparatorie.
ACT CONSTITUTIV
(2) În toate actele, facturile, anunțurile, publicațiile ori în alte acte emanând de
MONTANSERV S.R.L., denumirea societății comerciale va fi precedată sau urmată de cuvintele
“Societate cu răspundere limitată” sau de inițialele “S.R.L.”, capitalul social potrivit ultimului
bilant contabil aprobat, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerțului şi de codul unic
de înregistrare.
(2) Aceasta își desfățoară activitatea conform cu prezentul act constitutiv și actele
normative în vigoare.
Sediul social se stabilește în România, oraș Hațeg, Str. Nicolae Ttitulescu, Nr. 20, Bl. C2
BIS, Sc. C, Et. 4, Ap. 59, județ Hunedoara. Acesta poate fi schimbat prin hotărâre a AGA.
(atenție, adresa de aici trebuie să fie la fel cu cea din contractul de comodat și să corespundă cu
contractul de proprietate).
(1) Societatea poate înființa filiale, agenții, magazine, birouri, puncte de lucru,
reprezentante și sucursale în țară și în străinătate, cu îndeplinirea formalităților legale.
(2) Capitalul social subscris este vărsat integral la data constituirii societății.
(3) Majorarea sau reducerea capitalului social se va face potrivit legislației în vigoare,
prin hotărâre AGA.
(4) În cazul în care capitalul social va fi majorat cu bunuri reprezentând aport în natură la
capital, bunurile respective devin proprietatea societății.
(6) Obligațiile sociale sunt garantate de capitalul social, Asociații răspunzând în limita
capitalului subscris.
(7) Patrimoniul societății nu poate fi grevat de creanțe sau obligații personale ale
Asociaților.
Art. 10
(1) Părtile sociale pot fi transmise către terți. În cazul în care, urmare a cesiunii,
Societatea va avea mai mulți asociați, prevederile prezentului act constitutiv se vor completa cu
contractul de sociatate care se se va încheia între aceștia.
Art. 11
Art. 12
(1) Drepturile şi obligațiile AGA sunt cele care revin adunării generale în cazul celorlalte
forme de societăți comerciale.
p) Hotărăște asupra oricăror altor probleme din competența sa, potrivit legii sau
prezentului act constitutiv.
B. ADMINISTRATORII
Art. 14
(2) Funcția de Administrator este îndeplinită de Alda Ana Maria Ioana născută la data de
20.07.1980 în oraș Hațeg, domiciliată în Hațeg, Str. Horia bl. 5. Sc 1, ap. 13 posesor al CI seria
HD nr. 471759 eliberata la data de 23.07.2020 de SPCLEP HAȚEG, avand CNP 280072055066.
(3) Administratorii nu pot primi, fără autorizarea ADUNĂRII GENERALE A
ASOCIAȚILOR, mandatul de administrator în alte societăți concurente sau având acelaşi obiect
de activitate, nici să facă acelaşi fel de comerț ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul
altei persoane fizice sau juridice, sub sancțiunea revocării şi răspunderii pentru daune.
g) Hotărăște asupra oricăror altor probleme din competența sa, potrivit legii sau
prezentului act constitutiv.
Art. 16.
Prevederile referitoare la administrarea societății pot fi modificate doar prin act aditional
la actul constitutiv.
(1) Societatea işi va deschide conturi în devize liber convertibile şi in lei la băncile
autorizate din România, conturi asupra cărora are drept liber de dispoziție.
(2) Persoanele care vor semna în numele societății documentele pentru operațiuni bancare
vor avea specimene de semnatură la băncile cu care lucrează Societatea.
(3) Evidența contabilă, bilanțul şi contul de profit şi pierderi se vor ține potrivit
reglementărilor în vigoare în România şi potrivit actului constitutiv al societății.
(4) Alimentarea conturilor se face din aportul de capital social subscris, din încasările
societății în lei sau în valută, din finanțări din țară sau din străinatate sau din alte surse atrase.
(2) Principalele registre ce se vor folosi în contabilitatea societății vor fi cele stabilite de
lege.
(2) Bilanțurile contabile anuale sunt supuse verificării și certificării, prin care se atestă
autenticitatea, veridicitatea, precum și respectarea normelor de întocmire a acestora.
(2) ADUNAREA GENERALĂ A ASOCIAȚILOR poate stabili cote din profit pentru
constituirea de fonduri pentru dezvoltare (investiții) și reparații capitale.
(3) Profitul rezultat constituie baza de calcul pentru stabilirea impozitului datorat
bugetului de stat.
(4) După deducerea impozitului datorat bugetului de stat, profitul rezultat se stabilește pe
cote-părți egale sub forma dividendelor ce se plătesc ADUNĂRII GENERALE A
ASOCIAȚILOR.
(5) Constituie infracțiune repartizarea și încasarea de dividende, sub orice formă, din
beneficii fictive stabilite în baza unui bilanț contabil fals.
Art. 23
(2) Plata salariilor personalului societății și celorlalte drepturi asimilate lor se va face în
conformitate cu legislația română în vigoare.
(3) Societatea va putea plăti integral sau parțial, în limita disponibilităților create în
bugetul societății, premii, gratificatii și alte asemenea adaosuri la salariu.
e) falimentul societății;
(4) Din ziua dizolvării, administratorii nu mai pot întreprinde noi operațiuni, în caz
contrar ei fiind răspunzători pentru operațiile întreprinse.
(2) În caz de fuziune, trebuie îndeplinite toate formalitățile cerute de lege pentru
constituirea societăților.
(3) Bilanțul întocmit cu această ocazie va fi depus prin grija administratorului odată cu
cererea de înscriere a hotărârii de fuziune, la Registrul Comerțului pentru a fi menționate în
acesta.
(4) Dacă în urma fuziunii, Societatea va înceta să existe, pentru a fi radiată din Registrul
Comerțului, va depune o declarație despre modul cum a hotărât să stingă pasivul său.
(1) Litigiile ivite între asociați și societate vor fi solutionate pe cale amiabilă.
(2) Litigiile rămase nesolutionate pe cale amiabilă vor fi supuse spre soluționare
instanțelor judecătoresti competente din România.
Art. 31
Bibliografie