Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ARGUMENT ........................................................................................................ 1
CAPITOLUL 1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND SOCIETĂŢILE
COMERCIALE ..................................................................................................... 3
1.1. Definiţia societăţii comerciale .......................................................................................... 3
1.2. Reglementarea juridică a societăţilor comerciale în România ........................................ 6
CAPITOLUL 2. CONSTITUIREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE ........... 10
2.1. Noţiuni introductive ...................................................................................................... 10
2.2. Etapele constituirii societăţilor comerciale ................................................................... 11
2.2.1. Etapa consensuală.................................................................................................. 11
2.2.2. Etapa judiciară ....................................................................................................... 18
2.2.3. Etapa de înmatriculare şi publicitate ..................................................................... 19
2.2.4. Etapa reparatorie ................................................................................................... 20
CAPITOLUL 3. CONSTITUIREA SOCIETĂŢII PE ACŢIUNI ...................... 21
3.1. Noţiunea, caracterele şi trăsăturile specifice ale societăţii pe acţiuni ........................... 21
3.2. Actul constitutiv al societăţii pe acţiuni ........................................................................ 24
3.3. Modalităţi de constituire a societăţii pe acţiuni ............................................................. 26
3.4. Acţiunile ........................................................................................................................ 30
CAPITOLUL 4. INFIINȚAREA UNEI SOCIETĂȚI ÎN FORMĂ JURIDICĂ
DE S.R.L. ............................................................................................................ 34
Bibliografie.......................................................................................................... 37
ANEXE ............................................................................................................... 38
ARGUMENT
Născută din ideea cooperării între mai mulţi întreprinzători animaţi de intenţia de a
realiza împreună activităţi economice de amploare, societatea comercială a apărut ca urmare
a unor cauze economice şi sociale, pe măsură ce acţiunile individuale nu au mai corespuns
necesităţii de a îndeplini activităţi economice de amploare.
Ideea cooperării între mai mulţi întreprinzători care să pună în comun resursele
individuale, ca urmare a dezvoltării societăţii omeneşti, precum şi pe fondul creşterii nevoilor
economice şi sociale şi-a găsit expresia în conceptul de societate comercială.
Dacă la început societăţile comerciale erau formate doar din câteva persoane care
puneau în comun bunurile şi abilităţile specifice în vederea realizării unor afaceri, evoluţia
tehnicii juridice a contribuit la apariţia unor societăţi alcătuite din colectivităţi mult mai mari
care, prin capitalurile lor, au făcut posibilă realizarea unor mari afaceri în toate domeniile
de activitate.
Societăţile comerciale au avut şi au consecinţe importante asupra civilizaţiei moderne,
determinând extinderea pieţelor, canalizând energiile umane şi financiare în sensul realizării
unor scopuri economice şi sociale, dar şi pentru satisfacerea intereselor personale ale
întreprinzătorilor.
Aceste grupări de persoane şi capitaluri constituite în societăţi comerciale au
îndeplinit un rol economic esenţial, contribuind la cele mai semnificative realizări ale
secolului al XIX-lea, aşa cum au fost reţelele de căi ferate, exploatarea minelor şi
zăcămintelor, Canalul de Suez.
Societatea comercială a apărut în forme incipiente încă din perioada antichităţii.
Prototipul originar al societăţii comerciale l-a constituit societatea civilă fără personalitate
juridică consacrată de dreptul roman.
În dreptul roman, societatea era de mai multe feluri : societatea tuturor bunurilor
prezente şi viitoare ale asociaţilor (societas omnium bonorum), societatea care avea ca obiect
un singur lucru (societas unius rei) şi societatea al cărei obiect îl formau veniturile (societas
questus). Ceea ce trebuie remarcat este faptul că, indiferent de forma sa, societatea era lipsită
de personalitate juridică. Bunurile care formau fondul social erau considerate că aparţin
asociaţilor în proprietate, iar nu societăţii, ca patrimoniu distinct al acesteia.
În timp, societatea comercială a apărut ca o soluţie pentru cei care, deşi deţineau mari
sume de bani, prin funcţiile lor (clerici, militari), erau incompatibili cu activităţile speculative
comerciale. În această situaţie ei devin asociaţi ai comercianţilor în baza unui contract de
“commenda”, prin punerea la dispoziţia lor a unor fonduri de bani sau de marfă, cu condiţia
de a participa la împărţirea beneficiilor şi de a suporta riscurile pierderilor în limita
respectivelor valori.
În secolul al XVIII-lea apar primele societăţi pe acţiuni. Înfiinţarea acestor societăţi
este legată de expansiunile coloniale ale unor ţări maritime, ca Olanda, Anglia şi Franţa. Au
luat fiinţă Compania Olandeză a Indiilor Orientale (1602), Compania Olandeză a Indiilor
Occidentale (1621), Compania Insulelor Americii (1626) pentru colonizarea insulelor
Martinica şi Guadelup, Compania Noii Franţe (1628) pentru colonizarea Canadei. Aceste
1
companii erau constituite pe baza unor patente regale sau concesiuni, cu participarea unui
mare număr de posesori de fonduri (regele, curtenii, negustorii).
Contribuţiile asociaţilor formau un patrimoniu distinct de cel al asociaţilor care aveau
ca titular compania, în calitate de persoană juridică. Pentru prima oară, contribuţiile la
formarea patrimoniului au primit numele de “acţiuni”. În ceea ce priveşte riscurile asociaţilor,
acestea erau limitate la contribuţiile lor la formarea patrimoniului companiei.
Evoluţia ulterioară în această materie, se caracterizează prin instituirea unor forme
mixte de societăţi comerciale. Prima reglementare sistematică şi cuprinzătoare a societăţilor
comerciale o reprezintă Codul comercial francez din 1807. El conţinea dispoziţii privind
formele de societate existente în activitatea comercială. Pe lângă o formă de societate
cunoscută sub numele de “societe generale”, consacrată sub denumirea de “societate în nume
colectiv” şi societatea în comandită, constituită pe baza contractului de “commenda”, Codul
comercial francez reglementează “societatea anonimă” cu cele două forme ale sale:
“societatea pe acţiuni” şi “societatea în comandită pe acţiuni”.
Societatea pe acţiuni putea funcţiona numai pe baza autorizaţiei guvernului, motiv
pentru care această societate va cunoaşte o adevărată expansiune abia după adoptarea legii din
1867, care suprimă această autorizaţie.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, nevoile practicii comerciale au impus crearea unei
forme noi de societate comercială, şi anume “societatea cu răspundere limitată”. Această
formă de societate îngemănează trăsături ale societăţii în nume colectiv şi ale societăţii pe
acţiuni. Datorită caracteristicilor sale, societatea cu răspundere limitată a devenit, alături de
societatea pe acţiuni, forma cea mai răspândită în activitatea comercială din toate ţările lumii.
În epoca contemporană sunt întâlnite mai multe tipuri de societate, care însă, în funcţie
de atractivitatea de care se bucură în rândul agenţilor economici, prezintă grade diferite de
proliferare. Aceste fluctuaţii în ceea ce priveşte frecvenţa îşi au explicaţii de ordin economic,
întemeiate pe gradul de funcţionalitate a diferitelor tipuri de societăţi. De exemplu, societăţile
cu răspundere limitată au luat locul societăţilor în nume colectiv deoarece acestea din urmă îi
expuneau pe asociaţi la riscuri prea mari, obligându-i să răspundă solidar şi nelimitat faţă de
creditori. Iar societatea pe acţiuni a proliferat în dauna societăţii în comandită pe acţiuni
fiindcă, spre deosebire de aceasta, a generalizat restrângerea răspunderii asociaţilor la
valoarea acţiunilor pe care le deţin, iar, pe de altă parte, a facilitat colectarea de capitaluri
mari.
Societăţile comerciale au contribuit la dezvoltarea maşinismului şi comunicaţiilor,
care au permis extinderea pieţelor, cu toate consecinţele benefice asupra civilizaţiei moderne.
Societăţile comerciale au fost, şi sunt şi în prezent, cel mai adecvat instrument juridic de
drenare a energiilor umane şi financiare pentru realizarea unor scopuri sociale, ca şi pentru
satisfacerea unor interese personale ale întreprinzătorilor.
2
CAPITOLUL 1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND
SOCIETĂŢILE COMERCIALE
3
Societatea comercială apare ca un grup organizat de persoane, care, graţie
personalităţii juridice, acţionează ca un subiect de drept distinct. Deşi nu se reduce la a fi
numai un contract, fiind şi o persoană juridică, societatea comercială are natură contractuală
care îşi pune amprenta nu numai asupra constituirii ci şi asupra organizării şi funcţionării ei.
Contractul de societate comercială se distinge de celelalte contracte prin trei elemente
definitorii, care rezultă din însăşi înţelegerea părţilor, constând în: obligaţia de aport social,
intenţia de a exercita în comun activitatea comercială şi împărţirea beneficiilor. Inexistenţa
unuia din aceste elemente nu atrage nulitatea contractului, dar îi anulează caracterul specific
celor de societate comercială.
a) Obligaţia de aport social constă în angajamentul fiecărui asociat de a aduce în
societate o valoare patrimonială în numerar, în natură sau de proprietate industrială.
Aportul în numerar are ca obiect o sumă de bani cu care asociatul se obligă să
contribuie la înfiinţarea societăţii. Aportul în numerar este indispensabil începerii activităţii
comerciale, fiind obligatoriu la toate tipurile de societăţi comerciale. Societatea în nume
colectiv, societatea în comandită simplă şi societatea cu răspundere limitată sunt obligate să
verse integral la data constituirii, capitalul social subscris.
Începerea operaţiunilor comerciale ale unei societăţi cu răspundere limitată, înainte de
a se fi efectuat vărsământul integral al capitalului social, constituie infracţiune. Dacă un
asociat nu respectă scadenţa de plată pentru capitalul subscris, va putea fi obligat la daune şi
dobânzi în favoarea societăţii, constând din pagubele cauzate de inexistenţa fondurilor
necesare. În cazul societăţilor în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere
limitată, poate fi exclus asociatul care nu aduce aportul social subscris, după ce a fost pus în
întârziere.
Aportul în natură are ca obiect anumite bunuri, care pot fi imobile (clădiri, terenuri),
bunuri mobile corporale (mărfuri, materiale) sau bunuri incorporale (creanţe). Acestea sunt
admise la toate formele de societate, realizându-se prin transferarea drepturilor
corespunzătoare şi prin predarea efectivă a bunurilor către societate. În lipsa unei stipulaţii
contrare, bunurile constituite ca aport devin proprietatea societăţii din momentul
înmatriculării ei în registrul comerţului. Fac excepţie de la această regulă bunurile pentru care
se menţionează expres că sunt aduse în societate numai cu titlu de folosinţă sau închiriere. În
alternativa folosinţei, raporturile dintre asociat şi societate sunt guvernate de regulile
referitoare la uzufruct, iar la dizolvarea societăţii proprietarul are dreptul la restituirea
bunului. Bunul care face obiectul aportului în natură trebuie evaluat în bani pentru a se putea
stabili valoarea acţiunilor sau a părţilor sociale cuvenite asociatului respectiv. Evaluarea se
4
realizează de către asociaţi sau de către experţi, făcându-se menţiuni în acest sens în actul
constitutiv al societăţii.
Dacă există aporturi în natură, avantaje acordate oricărei persoane care a participat la
constituirea societăţii sau la tranzacţii conducând la acordarea autorizaţiei, operaţiuni
încheiate de fondatori pe seama societăţii ce se constituie şi pe care aceasta urmează să le ia
asupra sa, fondatorii vor solicita judecătorului delegat numirea unuia sau mai multor experţi.
Raportul expertului sau experţilor va fi pus la dispoziţia subscriitorilor, la locul unde urmează
să se întrunească adunarea constitutivă.
Aporturile în creanţe au regimul juridic al aporturilor în natură, nefiind admise la
societăţile pe acţiuni care se constituie prin subscripţie publică şi nici la societăţile în
comandită pe acţiuni şi societăţile cu răspundere limitată.
Aportul de proprietate industrială constă în brevete de invenţie, licenţe de fabricaţie,
mărci de fabrică, desene şi modele industriale, denumiri de origine şi indicaţii de provenienţă.
Acestea sunt atestate prin brevete de invenţie şi prin alte documente care atestă drepturi
exclusive de exploatare asupra invenţiilor, reprezentărilor grafice sau sonore, semnelor
distinctive etc. În unele cazuri aportul de acest fel poate fi mai eficient decât aportul în bunuri
corporale.
Aportul în industrie (în muncă) constă în activitatea pe care asociatul promite că o va
presta în societate, având în vedere competenţa şi calificarea sa. Unii autori consideră că în
categoria aportului în muncă se include know–how-ul, iar alţii apreciază că acesta face parte
din aportul de proprietate industrială, iar aportul în muncă nu reprezintă o categorie distinctă
şi semnificativă. În favoarea ultimei teze se poate invoca faptul că aportul în muncă este
permis numai în cadrul societăţii în nume colectiv şi asociaţilor comanditaţi din cadrul
societăţilor în comandită, care nu au pondere semnificativă în economia contemporană. Nici
în cazul acestor societăţi aportul în muncă nu este admis la constituirea şi majorarea
capitalului social, determinând numai dreptul la împărţirea beneficiilor şi a capitalului social
101.
b) Intenţia asociaţilor de a conlucra (affectio societatis) reprezintă alt element esenţial
al contractului de societate. Aceasta se materializează în colaborarea voluntară, activă,
interesată şi egalitară a asociaţiilor sau ca „o voinţă de unitate şi convergenţă de interese”. În
cazul fiecărui tip de societate comercială asociaţii au intenţia de a colabora în desfăşurarea
activităţii comerciale, de a lucra în comun, suportând toate riscurile activităţii comerciale.
Gradul de implicare în activitatea societăţii diferă în funcţie de forma juridică a societăţii,
manifestându-se uneori numai prin participarea la luarea deciziilor şi prin dreptul de control
5
asupra activităţii societăţii. Existenţa acestui element psihologic permite diferenţierea între
societăţile comerciale şi anumite grupări economice de interese sau contracte de altă natură.
Pentru existenţa societăţii comerciale nu este suficient aportul de capital, fiind necesară
implicarea în afaceri a fiecărui asociat, în funcţie de competenţele stabilite prin lege şi prin
actul constitutiv al societăţii.
c) Dreptul la beneficii constituie al treilea element definitoriu al societăţilor
comerciale, care le delimitează de asociaţiile nonprofit.
Beneficiul reprezintă câştigul, folosul ori profitul obţinut dintr-o activitate sau de pe
urma unei situaţii. În cazul societăţii comerciale, beneficiul brut simbolizează diferenţa dintre
activul şi pasivul financiar-contabil. Beneficiul net este acela care rămâne după prelevările
fondului de rezervă, a cheltuielilor de administrare, a cotelor de amortizare şi a altor
cheltuieli. Beneficiul real simbolizează beneficiul efectiv obţinut pe o anumită perioadă
determinată, după ce se compensează pierderile.
Beneficiile rezultate din activitatea unei societăţi comerciale poartă denumirea de
dividende. Acest termen include orice distribuire, în bani sau în natură, în favoarea
acţionarilor sau a asociaţilor, din profitul stabilit pe baza bilanţului contabil anual şi a contului
de profit şi pierderi, proporţional cu cota de participare la capitalul social. Dividendele se vor
plăti asociaţilor proporţional cu cota de participare la capitalul social, dacă părţile nu au
convenit derogări cu privire la criteriile de împărţire şi periodicitatea repartizării.
Dividendele se plătesc în termenul stabilit de către adunarea generală a asociaţilor sau,
după caz, stabilit prin legile speciale, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situaţiei
financiare anuale aferente exerciţiului financiar încheiat. În caz contrar, societatea comercială
va plăti daune-interese pentru perioada de întârziere, la nivelul dobânzii legale, dacă prin actul
constitutiv sau prin hotărârea adunării generale a acţionarilor care a aprobat situaţia financiară
aferentă exerciţiului financiar încheiat nu s-a stabilit o dobândă mai mare. Dreptul la acţiunea
de restituire a dividendelor, se prescrie în termen de 3 ani de la data distribuirii lor.
Distribuirea dividendelor se poate realiza numai după îndeplinirea cumulativă a trei condiţii,
constând în: existenţa unor beneficii reale, constatarea lor prin bilanţul contabil şi stabilirea
datei plăţii de către adunarea generală a asociaţilor.
6
Inspirat de reglementările cuprinse în Codul de Comerţ Italian din 1882, considerat cel
mai modern cod al acelor timpuri, Codul Comercial din 1887 instituia ca forme de societăţi
comerciale societatea în nume colectiv, societatea în comandită şi societatea anonimă.
Regimul juridic al societăţilor comerciale a fost reglementat iniţial în Codul comercial, Cartea
I, Titlul VIII (art. 77-269), intitulat „Despre societăţi şi despre asociaţiuni comerciale”, titlu
care conţinea dispoziţii privind societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă,
societatea anonimă (pe acţiuni), societatea în comandită pe acţiuni şi asociaţia în participaţie.
Începând din anul 1990, dispoziţiile legale referitoare la societăţile comerciale au fost
înlocuite cu o nouă reglementare, care formează obiectul Legii nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale. Prin adoptarea Legii nr. 31/1990, dispoziţiile Codului comercial privind
societăţile comerciale au fost abrogate, exceptând dispoziţiile referitoare la asociaţia în
participaţiune (art. 251-256) şi a celor privind asociaţia de asigurare mutuală (art. 257-263).
Reglementarea generală privind societăţile comerciale este cuprinsă în Legea nr.
31/1990, iar pentru o serie de domenii specifice de activitate, cum sunt domeniul bancar, de
asigurări, au fost adoptate reglementări speciale.
Legea nr. 31/1990 reglementează societatea în nume colectiv, societatea în comandită
simplă, societatea pe acţiuni, societatea în comandită pe acţiuni şi societatea cu răspundere
limitată.
În cadrul societăților în nume colectiv, mențiunile privind firma societății sunt
obligatorii, aceasta fiind un atribut de identificare sub care își exercită comerțul și sub care
semnează. Firma SNC trebuie să cuprindă numele a cel puțin unuia dintre asociați cu
mențiunea ”societate în nume colectiv” scrisă în întregime conf. Art. 29 din legea 26/1990,
dacă numele unei persoane de societate figurează, cu consimțământul ei, în firma societății în
nume colectiv, aceasta devine răspunzătoare nelimitat și solidar cu ceilalți asociați. În ceea ce
privește administrarea și controlul gestiunii societății, legea prevede că deciziile se iau cu
votul asociaților care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social.
Societatea în comandită simplă se constituie conform art. 37 din legea 31/190.
Asociații comanditați răspund solidar și nelimitat pentru obligațiile societății, iar asociații
comanditari, numai până la limita aportului lor. Capitalul subscris și vărsat trebuie prevăzut
expres ca și participarea la beneficii și cheltuieli. În afară de cazurile generale de dizolvare a
societății prevăzute de art. 169 din Legea 31/1990, se dizolvă în cazul excluderii, retragerii
sau falimentului singurului asociat comanditat sau singurului asociat comanditar. În plus,
societatea se dizolvă și în cazul incapacității singurului asociat comanditar.
7
Societatea cu răspundere limitată se constituie prin contract de societate și statut, care
se încheie în formă autentică. În cazul în care SRL are asociat unic se întocmește numai
statutul, contractul de societate trebuie să prevadă toate mențiunile cerute pentru societatea în
nume colectiv și, în plus repartizarea părților sociale între asociați. La încheierea contractului
de societate trebuie să participe cel puțin doi asociați, care pot fi persoane fizice sau juridice.
Numărul maxim de asociați este de 50. Aporturile în natură pot reprezenta cel mult 60% din
capitalul social iar acesta se divide în părți sociale a căror valoare nu poate fi mai mică de 10
lei. În contract trebuie să se arate numărul părților sociale și modul lor de repartizare între
asociați. De regulă, se apelează la regula proporționalității care prevede că dividendele se vor
plăti asociaților (în număr de cel mult 50), proporțional cu cota lor de participare la capitalul
social.
Constituirea societăților pe acțiuni – capitalul subscris și vărsat nu poate fi mai mic de
2500 lei iar capitalul social vărsat nu va putea fi mai mic de 30% din capitalul social subscris.
De asemenea, trebuie să se prevadă expres aportul fiecărui asociat. Prin actele constitutive,
asociații (numărul lor nu poate fi mai mic de 5) pot stabili anumite condiții pentru
valabilitatea deliberărilor adunării generale precum și modul de exercitare a dreptului de vot.
În cazul constituirii societății prin subscripție publică, cenzorii sunt numiți de către adunarea
constitutivă
Societatea în comandită pe acțiuni se constituie prin contractul de societate și statutul
societății. Statutul acestei forme de societate cuprinde aceleași elemente ca și contractul de
societate. El se încheie în formă autentică și detaliază funcționarea societății.
Societăţile comerciale cu capital integral de stat sunt reglementate de Legea nr.
15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi
comerciale.
În domeniul bancar, sunt aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr. 99/2006 privind
instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, în activitatea de asigurare sunt incidente
dispoziţiile Legii nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor.
Persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi/sau întreprinderile familiale
sunt guvernate de O.U.G. nr. 44/2008, iar societăţile comerciale fără personalitate juridică -
asociaţiile în participaţiune - sunt reglementate de Codul comercial
Caracterul de reglementare generală a societăţilor comerciale pe care îl are Legea nr.
31/1990 se manifestă atât prin aceea că ea priveşte orice societate comercială, indiferent de
obiectul ei de activitate, cât şi prin faptul că Legea nr. 31/1990 se aplică şi societăţilor
comerciale cu participare străină.
8
Dispoziţiile legale privind regimul juridic al societăţilor comerciale cuprinse în Legea
nr. 31/1990 au caracter imperativ şi se completează cu prevederile Codului comercial şi ale
Codului civil. Potrivit art. 291 din Legea nr. 31/1990, „prevederile din prezenta lege se
completează cu dispoziţiile Codului comercial”. În acest mod, prevederile Codului
comercial referitoare la societăţile comerciale, faptele de comerţ, comercianţi, obligaţiile
comerciale au caracterul unor reglementări subsidiare privind societăţile comerciale.
În materia societăţilor comerciale, dispoziţiile Codului civil privind contractul de
societate (art. 1491-1531) prezintă un deosebit interes în materia societăţilor comerciale. De
altfel, conform art. 1 Codul comercial român, în absenţa unor reglementări din Codul
comercial, se aplică dispoziţiile Codului civil, care are, de asemenea, caracterul unei
reglementări subsidiare privind societăţile comerciale.
Societăţile comerciale desfăşoară o activitate producătoare de profit, intrând astfel
sub incidenţa prevederilor cuprinse în legile fiscale. În acest sens, Codul fiscal şi Codul de
procedură fiscală sunt reglementări subsidiare în materia societăţilor comerciale.
Au un asemenea caracter şi prevederile cuprinse în Codul muncii, deoarece în ceea ce
priveşte personalul salariat al societăţilor comerciale, sunt incidente dispoziţiile conţinute în
legislaţia muncii. Încadrarea salariaţilor la societăţile comerciale se face în temeiul contrac-
tului individual de muncă, cu respectarea legislaţiei muncii şi a asigurărilor sociale.
Reglementarea de fond a societăţilor comerciale este realizată însă, aşa cum am
arătat, prin Legea nr. 31/1990, lege care de-a lungul timpului a suferit numeroase modificări
şi completări, ultimele dintre acestea fiind realizate de Legea nr. 284/2008 (publicata în MOF
nr. 778 din 20/11/2008).
9
CAPITOLUL 2. CONSTITUIREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE
10
Prin Ordonanţa de urgenţă nr. 76/2001 republicată, privind simplificarea unor
formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor se
instituie o procedură unică de înregistrare şi autorizare a funcţionării societăţilor comerciale.
Simplificarea procedurii rezidă din crearea în cadrul Camerelor de Comerţ şi Industrie
teritoriale a unor Birouri Unice pentru obţinerea înregistrării şi autorizării funcţionării
comercianţilor. “Unicitatea” procedurii rezidă în aceea că în baza unei cereri de înregistrare se
va obţine de la aceeaşi instituţie, Biroul Unic, certificatul de înregistrare comercială conţinând
codul unic de înregistrare.
Normele referitoare la constituirea societăţilor comerciale cuprind reguli distincte
pentru diferitele tipuri de societăţi comerciale, şi anume: pentru societăţile în nume colectiv şi
cele în comandita simplă art. 4-7, societăţile pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni art. 4-6,
8-10 şi societăţile cu răspundere limitată art. 4-7, 11-14. Aceasta tehnică este diferenţiată de
cea prevăzută în textele abrogate ale codului comercial care consacrau, în prealabil, norme
generale privind constituirea societăţilor comerciale.
În lipsa unor norme generale, din dispoziţiile speciale menţionate se pot desprinde
unele aspecte comune care configurează regimul general al înfiinţării societăţilor comerciale
cu personalitate juridică, guvernate de Legea nr. 31/1990.
Înfiinţarea unei societăţi comerciale presupune parcurgerea a trei faze obligatorii, după
cum urmează: o fază consensuală, o fază judiciară şi o fază de înmatriculare şi publicitate, în
subsidiar mai putând exista şi o fază reparatorie.
Actul constitutiv
11
Actul juridic de bază pentru înfiinţarea societăţii comerciale îl reprezintă contractul de
societate. În vederea constituirii societăţii pe acţiuni, în comandită pe acţiuni sau cu
răspundere limitată, legea impune ca părţile să întocmească şi statutul viitoarei societăţi.
Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act
constitutiv. Societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinţă a unei
singure persoane, în acest caz întocmindu-se doar statutul. Când se încheie numai statut sau
numai contract de societate, acestea pot fi denumite, de asemenea, act constitutiv.
Pentru a fi valabil, contractul de societate trebuie să îndeplinească anumite condiţii de
fond şi de formă.
A) Condiţiile de fond ale actului constitutiv
În ceea ce priveşte condiţiile de fond, actul constitutiv fiind şi un contract, acesta
trebuie să îndeplinească condiţiile esenţiale de validitate ale convenţiei prevăzute în art. 948 al
Codului civil:
a) capacitatea de a contracta;
b) consimţământul valabil al părţilor;
c) un obiect determinat;
d) o cauză (scop) licită.
a) Capacitatea juridică a părţilor
Orice act juridic, deci şi contractul de societate comercială se încheie în mod valabil
dacă subiectele participante au capacitate juridică civilă. Asociatul – persoană fizică sau
juridică – trebuie să aibă capacitate de folosinţă şi de exerciţiu deplină.
b) Consimţământul
Consimţământul este o latură a voinţei asociaţilor de a se asocia şi de a desfăşura în
comun o activitate comercială în scopul obţinerii unui profit pe care să-l împartă.
Voinţa asociaţilor trebuie să fie conştientă şi liber exprimată, cu scopul de a produce
efecte juridice, şi să nu fie afectată de vreun viciu de consimţământ, respectiv de eroare, dol
sau violenţă.
Eroarea presupune o falsă reprezentare a realităţii cu privire la persoana sau
persoanele cu care se asociază cel al cărui consimţământ se află în eroare sau cu privire la
identitatea obiectului contractului sau la calităţile esenţiale ale acestuia. Practic, având în
vedere faptul că în cazul societăţilor de persoane, contractul de societate este un contract
„intuitu persoane”, relevanţă majoră are eroarea cu privire la persoana cocontractantă.
Dolul reprezintă o eroare provocată de asociaţi, prin folosirea unor mijloace dolosive,
frauduloase. S-ar putea pune problema existenţei dolului în cazul subscrierii de acţiuni pe
12
baza unui bilanţ fals, întocmit astfel cu intenţia de a induce în eroare un asociat şi a-l
determina să subscrie la capitalul social.
Violenţa se manifestă ca o formă de constrângere datorată unei ameninţări cu un rău
fizic sau psihic. Acest viciu de consimţământ poate fi analizat însă, doar din punct de vedere
teoretic. Practic, este greu de imaginat că o persoană consimte să se asocieze cu o altă
persoană care a folosit constrângerea fizică sau morală pentru a o determina să-si exprime
consimţământul.
În toate situaţiile când se constată existenţa vreunui viciu de consimţământ sancţiunea
va fi nulitatea relativă, a contractului astfel încheiat.
c) Obiectul contractului de societate comercială constă în prestaţiile la care s-au
obligat părţile contractante, în timp ce obiectul societăţii constă în activităţile pe care urmează
să le realizeze societatea, respectiv: producţie, comerţ, import-export, prestare de servicii,
executare de lucrări.
Ca în cazul oricărui contract, şi în contractul de societate comercială, obiectul trebuie
să fie determinat sau determinabil, să constea într-o prestaţie a celui ce se obligă, să fie real,
posibil, licit, moral şi să nu contravină regulilor de convieţuire socială.
Obiectul este ilicit ori de câte ori se prevăd activităţi, operaţiuni contrare legii sau dacă
este inserată în contract aşa-numita „clauză leonină”, prin care se prevede, fie că una din părţi
participă la încasarea beneficiilor în totalitatea lor, fie că un asociat nu va fi obligat să suporte
eventualele pierderi (ceea ce înseamnă că acesta va participa numai la profit nu şi la pierderi).
În principiu, obiectul contractului de societate se concretizează în obligaţia de aport a
asociaţilor. Dacă obiectul contractului de societate comercială lipseşte, este ilicit sau imoral
sau contravine regulilor de convieţuire socială, sancţiunea va fi nulitatea absolută a
contractului.
Este de observat că soluţia nulităţii absolute funcţionează chiar dacă, în cuprinsul art.
56 din Legea nr. 31/1990, republicată şi modificată, între cauzele care conduc la nulitatea unei
societăţi comerciale este enumerată numai lipsa actului constitutiv sau nerespectarea
condiţiilor prevăzute de lege cu privire la forma actului constitutiv.
Nulitatea contractului de societate, are drept efect desfiinţarea actului constitutiv. În
aceste condiţii, se poate aprecia că actul constitutiv lipseşte, or conform art. 56 lit. a) din
Legea nr. 31/1990, republicată şi modificată, lipsa actului constitutiv poate avea ca efect
nulitatea unei societăţi înmatriculate în registrul comerţului, în baza hotărârii tribunalului.
d) Cauza (scopul) contractului
13
Motivaţia încheierii contractului de societate constă în crearea unei comunităţi de
bunuri afectate realizării activităţii de comerţ, cu scopul obţinerii unui profit care urmează a fi
împărţit între asociaţi, fie în funcţie de cota de participare la capitalul social, fie în funcţie de
înţelegerea asociaţilor care pot stabili un alt procent de participare a fiecăruia la împărţirea
beneficiilor.
Cauza contractului de societate trebuie să fie reală, licită, morală şi în concordanţă cu
regulile de convieţuire socială. Nerespectarea acestor condiţii are drept consecinţă nulitatea
absolută a contractului de societate încheiat, asociaţii fiind repuşi în situaţia anterioară
realizării acordului de voinţă.
Dacă desfiinţarea contractului, ca efect al constatării nulităţii, se produce după
începerea activităţii, asociaţii vor fi îndreptăţiţi atât la restituirea aportului fiecăruia la
capitalul social cât şi la repartizarea beneficiilor şi, eventual, a pierderilor înregistrate până la
momentul desfiinţării.
B) Condiţiile de formă ale contractului de societate.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, actul constitutiv se încheie sub
semnătura privată, se semnează de toţi asociaţii sau, în caz de subscripţie publică, de
fondatori. Forma autentică a actului constitutiv este obligatorie atunci când:
a) printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un teren;
b) se constituie o societate în nume colectiv sau în comandita simplă;
c) societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie publică.
Prin consacrarea formei autentice a contractului de societate se asigură toate garanţiile
cu privire la voinţa părţilor de a constitui societatea şi de a proba clauzele care stau la baza ei,
care pot fi uneori deosebit de complexe şi de mare valoare pecuniară. Nerespectarea acestei
condiţii atrage nulitatea societăţii, întocmai ca inexistenţa ei.
În ceea ce priveşte conţinutul contractului de societate acesta poate cuprinde
numeroase clauze, în funcţie de voinţa părţilor, însă unele sunt obligatorii, iar inexistenţa lor
determină nulitatea actului constitutiv. Clauzele obligatorii sunt prevăzute de Legea
nr.31/1990, în mod diferenţiat, în funcţie de forma juridică a societăţii.
Majoritatea clauzelor sunt însă comune tuturor formelor juridice ale societăţilor
comerciale şi privesc identificarea părţilor, identificarea viitoarei societăţi, constituirea
capitalului, obiectul de activitate, conducerea şi gestiunea societăţii, drepturile şi obligaţiile
asociaţilor, dizolvarea şi lichidarea societăţii.
a) Clauze de identificare a părţilor
14
Societatea comercială poate fi constituită de persoane fizice sau de persoane juridice.
În cazul celor din prima categorie este necesar să se prevadă numele, prenumele, codul
numeric personal si, dacă este cazul, echivalentul acestuia, potrivit legislaţiei naţionale
aplicabile, locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăţenia. Pentru persoanele juridice se va
menţiona denumirea, sediul, naţionalitatea, numărul de înregistrare în registrul comerţului sau
codul unic de înregistrare. În actul constitutiv al societăţii în comandită mai este necesar să se
precizeze asociaţii comanditari şi asociaţii comanditaţi.
b) Clauze privind identificarea viitoarei societăţi
Această categorie de clauze include denumirea, sediul, forma juridică şi, dacă este
cazul, emblema societăţii.
Denumirea societăţii se stabileşte în funcţie de forma juridică a societăţii în
conformitate cu prevederile Legii nr. 26/1990, privind registrul comerţului. Sediul societăţii
este stabilit de părţile contractante, în funcţie de locul în care se va desfăşura activitatea
comercială principală sau vor funcţiona organele de gestiune şi conducere. Forma juridică a
societăţii este aleasă de părţi, în funcţie de scopul urmărit, fiind necesar să se includă între
cele stabilite de legislaţia română. Emblema societăţii reprezintă un semn distinctiv cu
caracter facultativ, care deosebeşte un comerciant de altul de acelaşi gen.
c) Clauze referitoare la obiectul de activitate
Contractul de societate trebuie să se refere în mod explicit la obiectul de activitate,
indicând toate activităţile pe care preconizează să le desfăşoare. Indicarea exactă a fiecărei
activităţi şi numărului de codificare din Codul activităţilor din economia naţională (C.A.E.N)
este necesară pentru a se stabili dacă acestea se încadrează în parametrii legali şi pentru
considerente statistice privind specificul şi impozitarea societăţilor. Dacă se desfăşoară mai
multe activităţi comerciale se va preciza domeniul din care fac parte şi care dintre ele sunt
considerate principale.
d) Clauze referitoare la capitalul societăţii
Această categorie de clauze se referă la capitalul cu care asociaţii se obligă să participe
(capitalul subscris), cât şi la capitalul care a fost depus în contul societăţii (capitalul vărsat).
Pentru ambele categorii se face referire atât la cuantumul total al capitalului, cât şi la partea
fiecărui asociat, precizându-se dacă este în numerar, în natură sau de ordin intelectual. În
cazul celui în numerar se va menţiona data până la care se varsă integral, iar pentru capitalul
în natură se va specifica modul în care a fost evaluat (prin expertizare sau prin acordul
părţilor).
15
În cazul societăţilor cu răspundere limitată se vor preciza numărul şi valoarea
nominală a părţilor sociale atribuite fiecărui asociat, pentru aportul de capital.
La societăţile pe acţiuni este necesar să se precizeze numărul acţiunilor acordate
fiecărui asociat specificându-se dacă sunt nominative sau la purtător şi dacă unele conferă
anumite drepturi speciale celor care le deţin.
e) Clauze referitoare la administrarea societăţii
Asociaţii trebuie să stabilească principalele aspecte referitoare la administrarea şi
reprezentarea societăţii comerciale, nominalizându-i pe cei care au atribuţii în acest sens. Se
vor stabili puterile conferite acestora şi dacă le pot exercita separat sau numai împreună.
În societăţile de persoane şi cu răspundere limitată se va indica: numărul,
numele şi prenumele administratorilor societăţii şi limita puterilor lor.
În societatea pe acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni se va menţiona şi cetăţenia
administratorilor, garanţia pe care sunt obligaţi să o depună, puterile şi drepturile lor, precum şi
drepturile speciale de administrare şi reprezentare acordate unora din ei. În contract
va figura: numărul, numele şi cetăţenia cenzorilor. În contractul de societate în comandită pe
acţiuni vor trebui precizate: numele şi prenumele sau denumirea, domiciliul ori sediul şi
cetăţenia sau naţionalitatea asociaţilor, arătându-se care din ei administrează sau reprezintă
societatea.
În societăţile de capitaluri, dacă au fost încheiate operaţiuni în contul viitoarelor
entităţi colective, până la încheierea contractului care interesează gestiunea comună, în actul
constitutiv se vor enumera operaţiunile pe care societatea înţelege să le preia şi sumele
datorate pentru ele.
f) Clauze privind drepturile şi obligaţiile asociaţilor
Asociaţii trebuie să stabilească în contract drepturile ce le revin cu privire la beneficii,
dar şi obligaţiile în privinţa suportării pierderilor. Sunt interzise însă prevederile din care ar
rezulta că unii asociaţi nu vor beneficia de profit sau nu vor suporta pierderile, cunoscute sub
denumirea de „clauze leonine”. Obligaţiile asociaţilor privesc efectuarea aportului de capital
şi stabilirea termenelor până la care asociaţii vor efectua vărsămintele întregului capital
subscris.
g) Clauze privind sediile secundare ale societăţii
Dacă asociaţii doresc înfiinţarea unor sedii secundare, sucursale, agenţii sau
reprezentanţe, este necesar să se facă menţiuni în acest sens în contractul de societate. Dacă
acestea se înfiinţează odată cu societatea, se vor include toate aspectele referitoare la ele.
h) Clauze privind dizolvarea şi lichidarea societăţii.
16
Contractul de societate trebuie să cuprindă clauze privind durata societăţii, încetarea
existenţei şi modurile în care se poate lichida sau dizolva. Întrucât aceste modalităţi sunt
reglementate în lege, asociaţii au posibilitatea să insereze clauza referitoare la “conformitatea
cu dispoziţiile legale“, fără a le mai prezenta în detaliu. Toate aspectele referitoare la societate
sunt cuprinse în actul constitutiv, astfel că modificarea oricărui aspect referitor la aceasta
presupune modificarea actului respectiv. Din această cauză Legea nr.31/1990, face referire la
“modificarea actului constitutiv” şi nu la “ modificarea societăţii comerciale “.
17
judecătorului delegat. Celelalte modificări fiind de mai mică importanţă, necesită pentru
înscriere numai o rezoluţie a directorului oficiului comerţului.
18
În cazul unor neregularităţi constatate după înmatriculare, societatea este obligată să ia
măsuri pentru înlăturarea lor, în cel mult 8 zile de la data constatării acestor neregularităţi.
Nulitatea unei societăţi înmatriculate la Registrul comerţului poate fi declarată de
tribunal numai atunci când:
a) lipseşte actul constitutiv sau când acesta nu a fost încheiat în formă autentică;
b) toţi fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili la data constituirii societăţii;
c) obiectul de activitate al societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice;
d) lipseşte încheierea judecătorului delegat de înmatriculare a societăţii;
e) lipseşte autorizarea legală administrativă de constituire a societăţii;
f) actul constitutiv nu prevede denumirea societăţii, obiectul său de activitate,
aporturile asociaţilor şi capitalul social subscris;
g) s-au încălcat dispoziţiile legale privind capitalul social minim, subscris şi
vărsat;
h) nu s-a respectat numărul minim de asociaţi, prevăzut de lege.
Nulitatea nu poate fi declarată în cazul în care, cauza ei, a fost înlăturată înainte de a se
pune concluzii în fond la tribunal.
2.2.3. Etapa de înmatriculare şi publicitate
19
- obţinerea unor avize, autorizaţii, licenţe, atestate şi certificate pentru desfăşurarea
unor activităţi speciale, ca de exemplu: case de schimb valutar, audiovizual, transporturi
rutiere, în domeniul medical şi farmaceutic, turism, editură.
20
CAPITOLUL 3. CONSTITUIREA SOCIETĂŢII PE ACŢIUNI
Societatea pe acţiuni este forma cea mai complexă şi mai evoluată a societăţii
comerciale, în care contează mai mult aportul de capital decât calităţile personale ale
asociaţilor. Din cauza estompării calităţilor personale ale asociaţilor, acest tip de societate
purta anterior denumirea “societate anonimă”, care se menţine şi în prezent în legislaţiile altor
state.
Codul comercial român prevedea două categorii de societăţi anonime: societatea pe
acţiuni şi societatea pe cote. La societatea pe acţiuni, capitalul este împărţit în fracţiuni de o
egală valoare şi reprezentată prin titluri de credit circulabile, numite acţiuni, cu caracter
mobil; la societăţile pe cote, capitalul este fracţionat în părţi de o valoare inegală şi
nereprezentat prin titluri circulabile. Şi unele şi altele sunt caracterizate prin răspunderea
limitată a asociaţilor la aportul lor social. Ultima categorie de societăţi nu a fost cunoscută în
practică. În prezent, Legea nr. 31/1990 reglementează două forme de societăţi pe acţiuni:
societatea pe acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni.
Societatea pe acţiuni funcţionează ca un organism democratic în care minoritatea se
supune hotărârilor majorităţii în adunările generale, administratorii şi directorii gestionează
societatea în baza unui mandat, iar cenzorii controlează legalitatea gestionării.
Acţionarii au drepturi nu numai patrimoniale, între care cel mai important este dreptul
la dividend, dar şi nepatrimoniale, cum ar fi dreptul la vot şi dreptul la informare. Fiind prin
esenţă o societate de capitaluri, de esenţa ei este răspunderea asociaţilor în limita aporturilor
lor pentru obligaţiile sociale şi negociabilitatea acţiunilor – titluri reprezentative ale cotelor de
participare la formarea capitalului social.
Societatea pe acţiuni poate fi definită ca forma de societate constituită prin asocierea
unui număr de persoane, numite acţionari, pentru a dezvolta o activitate comercială în scopul
împărţirii beneficiilor şi ale căror aporturi la formarea capitalului social sunt reprezentate prin
titluri negociable, numite acţiuni, răspunderea pentru obligaţiile sociale fiind angajată în
limita lor.
Din această definiţie rezultă caracterele generale ale societăţii pe acţiuni:
- societatea se constituie dintr-un număr minim de asociaţi, denumiţi acţionari;
21
- capitalul social este divizat în acţiuni, care sunt titluri negociabile şi
transmisibile;
- răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile sociale este limitată la valoarea
acţiunilor lor.
În ceea ce priveşte conţinutul actului constitutiv societatea pe acţiuni se constituie prin
contract de societate şi statut, care pot fi însă întocmite sub forma unui înscris unic denumit
act constitutiv (art. 5). Legea prevede forma autentică a contractului de societate în cazul
constituirii prin subscripţie publică, şi conţinutul acestuia, care cuprinde mai multe clauze
obligatorii decât în cazul societăţilor de persoane. Actul constitutiv se semnează de asociaţii
fondatori, din categoria cărora nu pot face parte persoanele incapabile sau care au fost
condamnate pentru anumite infracţiuni prevăzute de lege (art. 6 şi art. 8). Contractul de
societate poate stabili acordarea unor avantaje asociaţilor fondatori, pentru aportul pe care l-au
avut la constituirea societăţii (art. 8 lit. m).
Firma societăţii se compune dintr-o denumire proprie, de natură a o deosebi de alte
societăţi cu aceeaşi formă de organizare juridică din judeţul respectiv. Denumirea poate fi
diversificată, formată din combinaţii de litere şi cifre, cuvinte provenite din mitologie,
astrologie, geografie, istorie sau chiar din numele unor persoane consacrate. Orice act care
emană de la societate trebuie să cuprindă denumirea, forma juridică de organizare, numărul de
înmatriculare, capitalul social şi capitalul efectiv vărsat, potrivit ultimului bilanţ aprobat.
Capitalul social nu poate fi mai mic de 90 000 lei noi sau echivalentul a 25 000 Euro.
Guvernul va putea modifica, cel mult o dată la doi ani, valoarea minimă a capitalului social,
ţinând seama de rata de schimb, astfel încât acest cuantum să reprezinte echivalentul în lei al
sumei de 25.000 de Euro. În cazul unei subscrieri integrale şi simultane a capitalului social de
către toţi semnatarii actului constitutiv, capitalul social vărsat la constituire nu va putea fi mai
mic de 30% din cel subscris. Diferenţa de capital social subscris va fi vărsat: a) pentru
acţiunile emise pentru un aport în numerar, în termen de 12 luni de la data înmatriculării
societăţii; b) pentru acţiunile emise pentru un aport în natură, în termen de cel mult 2 ani de la
data înmatriculării.
Aporturile în numerar sunt obligatorii la constituirea societăţii, iar cele în muncă nu
sunt permise. Aporturile în natură se realizează prin transferarea drepturilor corespunzătoare
şi prin predarea efectivă către societate a bunurilor aflate în stare de utilizare. Mai este necesar
să se prevadă valoarea fiecărui bun, modul de evaluare şi numărul acţiunilor acordate pentru
acestea. Aporturile în creanţe nu sunt posibile la societăţile al căror capital se constituie prin
subscripţie publică (art. 16).
22
Acţiunile nu pot avea valoare nominală mai mică de 0,1 lei, iar în actul constitutiv se
va preciza valoarea nominală concretă, numărul lor, dacă sunt nominative sau la purtător şi
drepturile conferite fiecărei categorii de acţiuni. Fiecare acţiune va cuprinde date referitoare la
societate, capital, asociaţi şi avantajele acordate fondatorilor (art. 8 lit. f şi art. 93).
Administratorii vor fi nominalizaţi prin nume, locul şi data naşterii, domiciliu şi
cetăţenie, în cazul că sunt persoane fizice. În cazul asociaţilor care au calitatea de persoane
juridice se va menţiona denumirea, sediul şi naţionalitatea. Pentru ambele categorii de
administratori se va stabili garanţia pe care trebuie să o depună, puterile care le sunt conferite,
dacă le vor exercita împreună sau separat şi dacă unii vor avea drepturi speciale de
reprezentare şi de administrare (art. 8 lit. g).
Cenzorii pot fi persoane fizice sau juridice, fiind necesară nominalizarea lor prin date
similare cu ale administratorilor (art. 8 lit. h).
Funcţionarea societăţii va cuprinde clauze referitoare la luarea hotărârilor în adunarea
generală a acţionarilor, modul de lucru al administratorilor, numărul cenzorilor (art. 8 lit. i).
Distribuirea beneficiilor şi suportarea pierderilor se va concretiza prin clauze referitoare la
mărimea acestora, împărţirea între acţionari şi eventualele avantaje acordate asociaţilor
fondatori (art. 8 lit. k şi m). Operaţiunile încheiate de asociaţi în contul societăţii şi cheltuielile
efectuate cu acestea se vor materializa în clauze axate pe operaţiunile concrete din faza
constituirii societăţii (art. 8 lit. o).
Forţa atractivă a societăţii pe acţiuni stă în răspunderea sa, limitată exclusiv la capitalul
investit, de natură reală, cât şi în posibilitatea asociaţilor de a ieşi oricând din societate, vânzând
acţiunile pe care le posedă, în această formă de societate, rolul esenţial revenind capitalului.
Totodată atractivitatea şi importanta societăţii pe acţiuni este dată de:
a) Societatea pe acţiuni are un rol foarte important în economia modernă, fiind
concepută să atragă economiile modeste, micul capital, prin valoarea nominală minimă a
acţiunilor, aceste societăţi permiţând concentrarea de capitaluri considerabile şi dezvoltarea
unor mari întreprinderi modeme;
b) Durata lor nedeterminată creează societăţii pe acţiuni posibilitatea să funcţioneze
şi să se dezvolte până la atingerea scopului pentru care au fost constituite, indiferent de
calităţile personale ale celor care posedă acţiunile;
c) Societatea pe acţiuni, prin puterea sa de a concentra capitalurile fragmentate,
constituie unul dintre principalii factori de producţie şi, în acelaşi timp, de mobilizare a
resurselor, în vederea realizării unor investiţii de anvergură. În acest scop, societatea face,
adesea, apel la subscripţie publică, determinând persoane fizice şi juridice, în special societăţi
23
bancare, să-şi plaseze pentru fructificare, capitalul lor. Societatea pe acţiuni joacă, astfel, un
rol de stimulent al circulaţiei bunurilor şi chiar în realizarea exportului de capital;
d) elementul subscripţiei determină o tendinţă de diferenţiere între societăţile mici sau
mijlocii pe acţiuni şi societăţile mari, care fac apel la subscripţia publică, ale căror titluri sunt
răspândite în public.
Societatea pe acţiuni se constituie, potrivit art. 5 din Legea nr. 31/1990, prin contract
de societate şi statut, care se semnează de toţi către asociaţii, iar în cazul constituirii prin
subscripţie publică de către membrii fondatori.
Actul constitutiv este actul probator, care atestă că mai multe persoane au convenit la
constituirea societăţii, identificându-se societatea prin: capital, obiect, sediu, denumire şi
specificându-se că societatea se va organiza potrivit statutului anexat. Prin urmare, actul
constitutiv cuprinde în conţinutul său atât contractul de societate cât şi statutul societăţii. Ele
pot fi încheiate şi sub forma unui înscris unic (art. 5 alin. 3) semnat de către toţi asociaţii, iar
în cazul societăţilor pe acţiuni constituite prin subscripţie publică semnat de către acţionarii
fondatori.
Contractul de societate, ca şi statutul se încheie sub semnătură privată, forma autentică
fiind obligatorie în cazul constituirii prin subscripţie publică. El trebuie să cuprindă
menţiunile obligatorii minime, prevăzute de art. 8 din Legea nr. 31/1990, privind:
a) datele de identificare a fondatorilor; la societatea în comandita pe acţiuni vor fi
menţionaţi şi asociaţii comanditaţi;
b) forma, denumirea şi sediul social;
c) obiectul de activitate al societăţii, cu precizarea domeniului şi a activităţii
principale;
d) capitalul social subscris şi cel vărsat şi, în cazul în care societatea are un capital
autorizat, cuantumul acestuia;
e) natura şi valoarea bunurilor constituite ca aport în natură, numărul de acţiuni
acordate pentru acestea şi numele sau, după caz, denumirea persoanei care le-a adus ca
aport;
f) numărul şi valoarea nominală a acţiunilor, cu specificarea dacă sunt nominative sau
la purtător;
24
f^1) dacă sunt mai multe categorii de acţiuni, numărul, valoarea nominala şi drepturile
conferite fiecărei categorii de acţiuni;
f^2) orice restricţie cu privire la transferul de acţiuni;
g) datele de identificare a primilor membri ai consiliului de administraţie, respectiv a
primilor membri ai consiliului de supraveghere;
g^1) puterile conferite administratorilor şi, după caz, directorilor, şi dacă ei urmează să
le exercite împreună sau separat;
h) datele de identificare a primilor cenzori sau a primului auditor financiar;
i) clauze privind conducerea, administrarea, funcţionarea şi controlul gestiunii
societăţii de către organele statutare, numărul membrilor consiliului de administraţie
sau modul de stabilire a acestui număr;
i^1) puterile de reprezentare conferite administratorilor şi, după caz, directorilor,
respectiv membrilor directoratului, şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau
separat;
j) durata societăţii;
k) modul de distribuire a beneficiilor şi de suportare a pierderilor;
l) sediile secundare - sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără
personalitate juridică - atunci când se înfiinţează o data cu societatea, sau condiţiile
pentru înfiinţarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înfiinţare;
m) orice avantaj special acordat, în momentul înfiinţării societăţii sau până în
momentul în care societatea este autorizată să îşi înceapă activitatea, oricărei persoane
care a participat la constituirea societăţii ori la tranzacţii conducând la acordarea
autorizaţiei în cauza, precum şi identitatea beneficiarilor unor astfel de avantaje;
n) numărul acţiunilor comanditarilor în societatea în comandită pe acţiuni;
o) cuantumul total sau cel puţin estimativ al tuturor cheltuielilor pentru constituire;
p) modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii.
25
Elementele înscrise în cele două acte constitutive trebuie să se completeze reciproc
şi să fie în concordanţă. Societăţile comerciale organizate în temeiul Legii nr. 15/1990
privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale,
chiar privatizate sau care se vor privatiza, vor funcţiona numai pe bază de statut.
Constituirea societăţilor pe acţiuni este reglementată de Legea nr. 31/1990 sub două
modalităţi:
a) constituirea obişnuită, prin aporturile asociaţilor numită şi constituire simultană
sau fără apel la public;
b) constituirea succesivă prin subscripţie publică.
Indiferent de modalitatea folosită pentru constituirea societăţii pe acţiuni, trebuie să fie
întocmite contractul de societate şi statutul şi să se îndeplinească formalităţile prevăzute de
lege cu parcurgerea unor operaţii succesive, întocmirea actelor constitutive, definirea şi
procedura modalităţilor de constituire a societăţii, autorizarea funcţionării societăţii de către
judecătorul delegat, publicitatea şi înmatricularea la Registrul Comerţului, dobândirea
personalităţii juridice.
26
Calitatea de fondator o poate avea orice persoană fizică sau juridică. Nu pot fi fondatori
persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau au fost condamnate pentru gestiune
frauduloasă, abuz de încredere, fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau
luare de mită şi alte infracţiuni, pedepsite conform legii (art. 6 alin. 2). Fondatorii sunt
totodată şi primii acţionari şi trebuie să fie cel puţin doi.
Fondatorii sunt obligaţi să îndeplinească toate actele privind întemeierea, iar după
înmatricularea societăţii sunt obligaţi să predea administratorilor documentele şi
corespondenţa privind constituirea societăţii.
Fondatorii sunt răspunzători nelimitat şi solidar pentru : neîndeplinirea formalităţilor
legale prevăzute pentru constituirea societăţii; obligaţiile luate cu ocazia constituirii
societăţii în nume propriu, dar pe seama acesteia, dacă societatea nu-şi însuşeşte aceste
obligaţii şi pentru valabilitatea operaţiilor încheiate în contul societăţii şi luate de aceasta
asupra sa.
Toate cheltuielile necesare constituirii sunt suportate de fondatori. De asemenea,
consecinţele actelor încheiate în legătură cu constituirea sunt asumate de fondatori. Dacă
societatea nu şi le însuşeşte sau dacă societatea, din orice cauză, nu se poate constitui,
fondatorii nu pot recupera nimic de la acceptanţii care au subscris acţiuni (art. 29 alin. 1).
Adunarea constitutivă stabileşte cota de participare din beneficul ce revine
fondatorilor unei societăţi constituite prin subscripţie publică. Cota prevăzută nu poate
depăşi 6% din beneficiul net şi nu poate fi acordata pentru o perioada mai mare de 5 ani
de la data constituirii societăţii.
În caz de dizolvare anticipată a societăţii, deci înainte de împlinirea duratei
stabilite prin contract şi statut, dar mai ales înainte de împlinirea a cinci ani, fondatorii au
dreptul să ceară daune de la societate, dacă dizolvarea s-a făcut în dauna drepturilor lor (art.
33).
a) Prospectul de emisiune
Oferta adresată de fondatori publicului pentru a subscrie acţiuni îmbracă forma
prospectului de emisiune. Prospectul de emisiune va cuprinde datele prevăzute la art.8 din
legea 31/1990 care reglementează conţinutul actului constitutiv, cu excepţia celor privind pe
administratori şi directori, respectiv pe membrii directoratului şi ai consiliului de
supraveghere, precum şi pe cenzori sau, după caz, pe auditorul financiar, şi în care se va
stabili data închiderii subscripţiei. Clauza privind capitalul social, va prevedea că la
constituire, fiecare acceptant trebuie să verse în numerar jumătate din valoarea acţiunilor
27
subscrise la C.E.C. ori altă societate bancară, iar acţiunile ce reprezintă aporturi în natură vor
trebui acoperite integral. Societatea se va constitui numai dacă întregul capital social a fost
subscris şi fiecare acceptant a vărsat în numerar jumătate din valoarea acţiunilor subscrise.
Restul din capitalul social subscris va trebui vărsat în termen de 12 luni de la înmatriculare.
Prospectul de emisiune stabileşte data închiderii subscripţiei. În scopul de a-i proteja
pe subscriitori de eventualele abuzuri ale fondatorilor, participările la beneficiile societăţii,
rezervate de fondatori în folosul lor, deşi acceptate de subscriitori, nu au efect decât dacă au
fost acceptate de adunarea constitutivă. Aşa cum am menţionat anterior Adunarea constitutivă
va hotărî asupra cotei din profitul net ce revine fondatorilor unei societăţi constituite prin
subscripţie publică, cotă nu poate depăşi 6% din profitul net şi nu poate fi acordată pe o
perioadă mai mare de 5 ani de la data constituirii societăţii. Cuprinderea tuturor clauzelor şi
menţiunilor în prospectul de emisiune este obligatorie.
Prospectul de emisiune trebuie să îmbrace forma autentică şi să fie semnat de
fondatori. Înainte de publicare, prospectul de emisiune va fi depus la Oficiul Registrului
comerţului din judeţul unde se va stabili sediul societăţii. Judecătorul delegat la Oficiul
Registrului Comerţului, constatând îndeplinirea condiţiilor de la art.18 alin. (1) şi (2), va
autoriza publicarea prospectului de emisiune. De asemenea, emiterea de acţiuni trebuie
autorizată şi de Agenţia Naţională pentru Titluri de Valoare autorizare ce se obţine pe baza
prospectului de emisiune.
b) Subscrierea acţiunilor
Subscrierea de acţiuni este un contract sinalagmatic prin care o persoană acceptă oferta
fondatorilor de a face parte dintr-o societate pe acţiuni, aducând ca aport o sumă de bani, cel
puţin egală cu nivelul nominal al unei acţiuni al cărei proprietar va deveni. Subscrierea se va
face pe unul din exemplarele prospectului de emisiune vizate de judecătorul delegat.
Subscrierea va arăta: numele şi prenumele sau denumirea, domiciliul ori sediul
subscriitorului; numărul, în litere, al acţiunilor subscrise; data subscrierii şi declaraţia expresă
că subscriitorul cunoaşte şi acceptă prospectul de emisiune. Din acest moment, subscriitorul
are calitatea de acceptant. Subscripţia trebuie să fie fermă şi irevocabilă, pură şi simplă,
efectivă şi sinceră.
28
Cel mai târziu în termen de 15 zile de la data închiderii subscrierii, fondatorii vor
convoca adunarea constitutivă, printr-o înştiinţare publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea a IV-a, şi în două ziare cu largă răspândire, cu 15 zile înainte de data fixată pentru
adunare. Înştiinţarea va cuprinde locul şi data adunării, care nu poate depăşi două luni de la
data închiderii subscrierii, şi precizarea problemelor care vor face obiectul discuţiilor
Adunarea constitutivă are obligaţia de a verifica existenţa vărsămintelor, de a examina şi
valida raportul experţilor de evaluare a aporturilor, aproba participările la beneficii ale
fondatorilor şi operaţiunile încheiate în contul societăţii, discută şi aprobă actul constitutiv al
societăţii, numeşte administratorii şi cenzorii.
În termen de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv, fondatorii, primii
administratori sau, dacă este cazul, primii membri ai directoratului şi ai consiliului de
supraveghere ori un împuternicit al acestora vor cere înmatricularea societăţii în registrul
comerţului în a cărui raza teritorială îşi va avea sediul societatea (art. 36).
Cererea va fi însoţită de:
a) actul constitutiv al societăţii;
b) dovada efectuării vărsămintelor în condiţiile actului constitutiv;
c) dovada sediului declarat şi a disponibilităţii firmei;
d) în cazul aporturilor în natură subscrise şi vărsate la constituire, actele privind
proprietatea, iar în cazul în care printre ele figurează şi imobile, certificatul constatator al
sarcinilor de care sunt grevate;
e) actele constatatoare ale operaţiunilor încheiate în contul societăţii şi aprobate de
asociaţi;
f) declaraţia pe propria răspundere a fondatorilor, a primilor administratori şi, după caz,
a primilor directori, respectiv a primilor membri ai directoratului şi ai consiliului de
supraveghere şi, dacă este cazul, a primilor cenzori, că îndeplinesc condiţiile prevăzute de
prezenta lege;
g) alte acte sau avize prevăzute de legi speciale în vederea constituirii.
Controlul legalităţii actelor sau faptelor care, potrivit legii, se înregistrează în registrul
comerţului, se exercită de justiţie printr-un judecător delegat aşa cum am arătat în capitolul
anterior. În cazul în care cerinţele legale sunt îndeplinite, judecătorul delegat, prin încheiere,
pronunţata în termen de 5 zile de la îndeplinirea acestor cerinţe, va autoriza constituirea
societăţii şi va dispune înmatricularea ei în registrul comerţului, în condiţiile prevăzute de
legea privind acest registru. Societatea comercială este persoană juridică de la data
29
înmatriculării în Registrul Comerţului. Înmatricularea se efectuează în termen de 24 de ore
de la data pronunţării încheierii judecătorului delegat prin care se autorizează înmatricularea
societăţii comerciale.
În cazul în care constituirea societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică se realizează prin
ofertă publică de valori mobiliare, nu se aplică dispoziţiile din Legea nr. 31/1990 privitoare la
formalităţile specifice constituirii societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică, ci se aplică
dispoziţiile Legii nr. 52/1994, privind valorile mobiliare şi bursele de valori.
B. Constituirea simultană
Constituirea simultană a societăţii pe acţiuni presupune semnarea actului constitutiv de
către toţi acţionarii care se încheie sub semnătura privată, forma autentică fiind obligatorie
atunci când printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un teren.
Capitalul social trebuie să fie simultan şi integral subscris. La constituire capitalul
social vărsat nu poate fi mai mic de 30% din cel subscris. Vărsământul trebuie efectuat de
fiecare acţionar în parte, ca o concretizare a intenţiei sale de a contribui material sau volitiv la
formarea societăţii. Cota de 30% vizează aportul în numerar a cărui fracţionare este posibilă.
Aportul în natură trebuie vărsat integral, nefiind de conceput o acoperire parţială a acestuia.
Restul de 70% din aportul în numerar va fi vărsat la data şi în modul convenit în contract, în
termen de 12 luni de la data înmatriculării.
Nu mai are loc adunarea constitutivă ca şi în cazul subscripţiei publice, iar evaluarea
aporturilor în natură se face prin consensul fondatorilor sau prin expertiză, la cererea lor.
Numirea primilor administratori se face prin contractul de societate şi statut cu respectarea
cerinţelor prevăzute de art. 6 şi 73 din Legea nr. 31/1990
Formalităţile de autorizare de către judecătorul delegat, publicarea în Monitorul Oficial
şi înmatricularea în Registrul Comerţului sunt aceleaşi ca în cazul constituirii prin subscripţie
publică.
3.4. Acţiunile
Acţiunile sunt titluri de credit reprezentative ale unor fracţiuni obligatoriu egale din
capitalul social, care conferă posesorului calitatea de acţionar, cu toate drepturile şi obligaţiile.
Noţiunea „acţiune” are mai multe sensuri, întrucât simbolizează o fracţiune a capitalului
social, un titlu de credit sau raportul juridic dintre acţionar şi societate.
30
În funcţie de modul de transmitere, acţiunile se clasifică în acţiuni nominative şi
acţiuni la purtător. Acţiunile din prima categorie se subclasifică în acţiuni ordinare şi acţiuni
preferenţiale (art. 91 şi art. 95).
Acţiunile nominative sunt cele ale căror titulari sunt identificaţi în cuprinsul acţiunii
prin nume şi domiciliu sau prin denumire şi sediu. Aceleaşi elemente de identificare sunt
înscrise în registrul de acţiuni al societăţii, astfel că transmiterea acţiunii unei alte persoane
trebuie menţionată şi în registru (art. 98). Acţiunile la purtător nu conţin elemente de
identificare, astfel încât se prezumă că titularul acesteia este cel ce o deţine. Dreptul de
proprietate asupra acestora se transmite prin simpla tradiţiune (art. 99).
Acţiunile preferenţiale conferă titularilor drepturi diferite de ale titularilor acţiunilor
ordinare, şi anume dreptul la dividende prioritare din beneficii, în proporţia stabilită în actul
constitutiv. Titularii acestora au toate drepturile specifice acţionarilor, cu excepţia dreptului de
vot. Ele nu pot fi deţinute de reprezentanţii, administratorii şi cenzorii societăţii. Acest tip de
acţiuni dau dreptul la un dividend prelevat asupra beneficiului, înaintea oricărei alte prelevări
(acestea nu pot depăşi ¼ din capitalul social). Acţiunile preferenţiale şi acţiunile ordinare vor
putea fi convertite dintr-o categorie în cealaltă prin hotărârea adunării generale extraordinare a
acţionarilor (art. 95).
Acţiunile emise de o societate pot fi materializate în înscrisuri pe suport de hârtie sau
pot fi emise în formă dematerializată, prin înscriere în cont. Acţiunile din prima categorie pot
fi emise şi sub forma titlurilor cumulative, pentru mai multe acţiuni, care cuprind un multiplu
al acestora. Dacă nu a emis acţiuni în formă materială, societatea poate elibera titularilor
certificate de acţionar, din care rezultă toate elementele referitoare la acţiuni (art. 97).
Acţiunea, ca înscris care încorporează anumite drepturi, trebuie să cuprindă elementele
care privesc societatea emitentă, precum şi drepturile conferite posesorului. Elementele de
identificare vor consta în denumirea şi durata societăţii; data actului constitutiv, numărul din
registrul comerţului sub care este înmatriculata societatea, codul unic de înregistrare şi
numărul Monitorului Oficial al României, Partea a IV-a, în care s-a făcut publicarea;
capitalul social, numărul acţiunilor şi numărul lor de ordine, valoarea nominală a acţiunilor şi
vărsămintele efectuate; avantajele acordate fondatorilor (art. 93 al. 2).
Emiterea acţiunilor se poate realiza numai în condiţiile prevăzute de lege, pentru a se
preîntâmpina abuzurile şi fraudele. O primă condiţie se referă la momentul emiterii lor, care
se poate situa numai după înmatricularea societăţii, pentru a nu fi posibilă apariţia acţiunilor
unor societăţi care nu mai definitivează procedura constituirii. Altă condiţie vizează valoarea
minimă a unei acţiuni, care nu va putea fi mai mică de 0,10 lei, dar pot avea o valoare mai
31
mare. Acţiunile emise ulterior nu pot avea înscrisă o altă sumă decât cea iniţială sau decât
valoarea nominală (art. 92 al. 1 şi art. 93 al. 1). Ultima condiţie vizează interdicţia emiterii de
noi acţiuni, până nu vor fi complet achitate cele din emisiunea precedentă, din raţiuni
referitoare la ocrotirea creditului general (art.92 al. 3).
Drepturile acţionarilor pot fi patrimoniale şi nepatrimoniale. Astfel, în categoria
drepturilor patrimoniale sunt incluse:
- dreptul de a participa la adunarea generală, pe care îl au toţi acţionarii, chiar dacă
legea le interzice unora să voteze;
- dreptul de vot proporţional cu numărul acţiunilor deţinute, dacă legea nu prevede
altfel sau dacă nu s-a omis vărsarea capitalului până la termenul scadent;
- dreptul de informare, constând în posibilitatea consultării registrelor, bilanţului, a
rapoartelor cenzorilor şi administratorilor ;
- drepturile acţionarilor minoritari de a cere administratorilor convocarea adunării
generale, de a cere instanţei desemnarea experţilor, dreptul de ataca în justiţie
hotărârile adunării generale;
În categoria drepturilor patrimoniale enumerăm:
- dreptul la dividende, plătibile proporţional cu cota de participare la capitalul social
vărsat, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel (art. 67 al. 2);
- dreptul asupra rezervelor;
- dreptul preferenţial de subscripţie;
- dreptul de a înstrăina acţiunile;
- dreptul asupra părţii cuvenite din lichidarea societăţii, proporţional cu acţiunile
deţinute, în funcţie de bilanţul final de lichidare a societăţii (art. 262).
Obligaţiile acţionarilor sunt stabilite de lege şi prin actul constitutiv. Principala
obligaţie legală constă în plata capitalului subscris. Acţionarii care nu îşi îndeplinesc această
obligaţie vor fi somaţi în acest sens, iar ulterior se va putea opta pentru urmărirea lor prin
justiţie sau anularea acţiunilor lor nominative. În locul celor anulate, vor fi emise noi acţiuni,
care vor fi vândute (art. 100), de asemenea trebuia să respecte actul constitutiv şi hotărârile
adunărilor generale, precum şi obligaţia acţionarilor de a suporta pierderile sociale până la
concurenţa aportului lor.
În concluzie, în epoca contemporană ca urmare a atractivităţii mari de care se bucură
în rândul investitorilor, societăţile comerciale pe acţiuni au cunoscut o mare dezvoltare. Pe
fondul marilor cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, industria şi comerţul au cunoscut mari prefaceri,
atingând niveluri de creştere nebănuite. În acest proces, societăţile comerciale pe acţiuni,
32
permanent adaptate la cerinţele economice şi sociale, au jucat un rol deosebit în asigurarea şi
fructificarea capitalurilor în beneficiul întreprinzătorilor şi al societăţii. În România, la
sfârşitul anului 2008, numărul de operatori economici înregistraţi la Registrul Comerţului ca
societăţi pe acţiuni era de 33.370, situându-se pe locul al doilea din punctul de vedere al
răspândirii, pe primul loc situându-se detaşat, societăţile cu răspundere limitată, în număr de
1.287.689.
33
CAPITOLUL 4. INFIINȚAREA UNEI SOCIETĂȚI ÎN FORMĂ
JURIDICĂ DE S.R.L.
34
dacă prin lege nu se prevede altfel. Restul de capital social va trebui vărsat în termen
de 12 luni de la înmatriculare;
h. Prezentarea datelor personale ale administratorilor
i. Date referitoare la durata societăţii
j. Sedii secundare – sunt menţionate toate sediile la care societatea îşi va desfăşura
activitatea şi care se înfiinţează o dată cu aceasta; sucursale, agenţii, reprezentanţe sau
alte asemenea unităţi fără personalitate juridică, atunci când se înfiinţează o dată cu
societatea, sau condiţiile pentru înfiinţarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare
înfiinţare;
k. Durata societăţii;
l. Modalitatea de desfiinţare şi procedura de faliment – specimenul de semnătură este
obligatoriu pentru fiecare administrator.
3. Depunerea capitalului social într-un cont bancar
În vederea depunerii capitalului social într-un cont bancar trebuie prezentat un
exemplar al actului constitutiv şi o copie a dovezii de reţinere a denumirii societăţii.
Trebuie avut în vedere faptul că pentru o societate cu răspundere limitată capitalul social
minim este de 200 RON, această sumă fiind împărţită în mod egal în părţi sociale a căror
valoare unitară nu poate fi mai mică de 10 RON.
Contribuţia în natură este permisă pentru fiecare tip de societate.
4. Solicitarea cazierului fiscal
Obţinerea cazierului fiscal este necesară atât pentru asociatul unic, cât şi pentru
situaţia în care există mai mulţi asociaţi. În cazul cetăţenilor străini, cazierul fiscal trebuie
tradus de către un traducător autorizat şi autentificat la notar.
5. Înregistrarea la Registrul Comerţului
6. Obţinerea autorizaţiilor de funcţionare
După etapa de înregistrare a firmei şi a obţinerii documentelor aferente înregistrării,
urmează procedura de obţinere a diferitelor autorizaţii, avize şi aprobări, necesare în vederea
fucţionării în bune condiţii a societăţii. Autorizaţiile, avizele şi aprobările necesare sunt
stabilite în funcţie de profilul/domeniul de activitate al societăţii. De asemenea, documentele
care trebuie înaintate instituţiei care eliberează repsectiva autorizaţie sunt diferite, de la o
instituţie la alta şi de la un domeniu de activitate la altul. Numai după obţinerea acestor
autorizaţii şi aprobări societatea îşi poate începe propriu-zis activitatea.
7. Obţinerea ştampilei
Ştampila societăţii neste necesară deschiderii contului bancar, dar şi funcţionării
ulterioare a firmei.
8. Deschiderea contului final
În vederea deschiderii contului bancar final, este necesară prezentarea ştampilei, a
specimenului de semnătură, registrul firmei şi actul constitutiv. În ultima fază este necesară
achiziţionarea formularelor tipizate, cum ar fi:
facturierul, chitanţierul, registrul de casă, ordin de deplasare, foaie de parcurs,
cec-uri bancare etc.
9.10 Înmatricularea societăţii
35
În termen de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv, fondatorii sau
administratorii societăţii, ori un împuternicit al acestora, vor cere înmatricularea societăţii în
registrul comerţului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediul societatea.
Cererea va fi însoţită de:
a) actul constitutiv al societăţii – model act constitutiv Anexa 1;
b) dovada efectuării vărsămintelor în condiţiile actului constitutiv;
c) dovada sediului declarat şi a disponibilităţii firmei;
d) actele privind proprietatea asupra aporturilor în natură, iar în cazul în care printre ele
figurează şi imobile, certificatul constatator al sarcinilor de care sunt grevate;
e) actele constatatoare ale operaţiunilor încheiate în contul societăţii şi aprobate de
asociaţi;
f) declaraţia pe propria răspundere a fondatorilor, a administratorilor şi a cenzorilor, că
îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege.
Toate avizele sau actele de autorizare, eliberate de către autorităţile publice, în funcţie
de obiectul de activitate al unei societăţi, vor fi solicitate de către oficiul registrului
comerţului, în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii, iar autorităţile competente vor trebui
să emită avizele sau actele de autorizare în termen de 15 zile. Nu este necesar a se depune
avizele sau autorizările tehnice şi nici cele a căror eliberare este legal condiţionată de
înmatricularea societăţii.
Controlul legalităţii actelor sau faptelor care, potrivit legii, se înregistrează în registrul
comerţului se exercită de justiţie printr-un judecător delegat. Judecătorul delegat va putea
dispune efectuarea unei expertize, în contul părţilor, precum şi administrarea altor dovezi. În
cazul în care cerinţele legale sunt îndeplinite, judecătorul delegat, prin încheiere, pronunţată în
termen de 5 zile de la îndeplinirea acestor cerinţe, va autoriza constituirea societăţii şi va
dispune înmatricularea ei în registrul comerţului.
Societatea comercială este persoană juridică de la data înmatriculării în registrul
comerţului. Înmatricularea se efectuează în termen de 24 de ore de la data pronunţării
încheierii judecătorului delegat prin care se autorizează înmatricularea societăţii comerciale.
Filialele sunt societăţi comerciale cu personalitate juridică şi se înfiinţează în una
dintre cele 5 forme de societate şi în condiţiile prevăzute pentru acea formă. Ele vor avea
regimul juridic al formei de societate în care s-au constituit. Sucursalele sunt
dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor comerciale şi se înmatriculează,
înainte de începerea activităţii lor, în registrul comerţului din judeţul în care vor funcţiona.
Celelalte sedii secundare - agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea sedii – se
menţionează numai în cadrul înmatriculării societăţii în registrul comerţului sediului principal.
Societăţile comerciale străine pot înfiinţa în România, cu respectarea legii române,
filiale, precum şi sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte sedii secundare, dacă acest drept le
este recunoscut de legea statutului lor organic. Reprezentanţii societăţii sunt obligaţi să
depună la oficiul registrului comerţului semnăturile lor, la data depunerii cererii de
înregistrare, dacă au fost numiţi prin actul constitutiv, iar cei aleşi în timpul funcţionării
societăţii, în termen de 15 zile de la alegere.
Un model al statutului societăților comerciale îl putem regăsi în Anexa 2.
36
Bibliografie
37
ANEXE
38
Anexa 1 - ACT CONSTITUTIV AL SOCIETĂŢII ....................... S.R.L.
Între:
sau
şi
sau
sau
Durata de funcţionare a societăţii este pe o perioadă de ……. ani, de la data de…….. până la data
de ……... și poate fi prelungită în condițiile prevăzute de lege.
Sediul societăţii este în ....................., Str. ..........................................., nr. ....., bl. ...... sc. ...,
et. ....., ap. …, judeţ/sector....................
Sediul societăţii poate fi mutat în orice loc, prin hotărârea adunării generale a asociaţilor, cu
respectarea condiţiilor de formă şi publicitate prevăzute de lege.
Societatea va putea înfiinţa sedii secundare - sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte
asemenea unităţi fără personalitate juridică - şi la alte adrese, în alte localităţi din România şi alte
state, cu respectarea prevederilor legale în materie.
Art. 2.2. Activitatea societăţii se va putea desfăşura şi în pieţe, târguri şi oboare etc.
Art. 2.3. În realizarea obiectului de activitate, societatea va plăti taxele şi impozitele prevăzute de
legislaţia în vigoare. Obiectul de activitate al societăţii poate fi modificat, prin extinderea sau
restrângerea sa, conform hotărârii adunării generale a asociaţilor.
Art.3.1. La constituire, capitalul social subscris şi vărsat al societăţii este de ................ lei, din care:
fiind împărţit într-un număr de ....... părţi sociale, cu o valoare nominală de ............... lei/parte socială.
şi/sau
Art. 4.1. Părţile sociale conferă posesorilor lor drepturi egale respectându-se pentru fiecare asociat
următoarele:
- dreptul la dividende, în funcţie de aportul la capitalul social al fiecărui asociat;
- acordarea unei cote proporţionale cu activul social rezultat în caz de lichidare;
- dreptul de participare la conducerea societăţii prin exercitarea dreptului la vot şi
controlul asupra evidenţelor şi registrelor contabile;
- dreptul de a fi informat asupra activităţii societăţii;
- dreptul de a se retrage din societate;
Art. 4.2. În virtutea drepturilor conferite asociaţii se obligă:
- să se informeze reciproc şi onest în cadrul adunărilor generale ale asociaţilor, precum
şi în orice alte situaţii asupra problemelor ce privesc activitatea societăţii;
- să nu întreprindă acţiuni care vor putea aduce atingerea intereselor societăţii, fapt
care poate determina excluderea sa prin hotărârea adunării generale a asociaţilor;
- să decidă contractarea auditului financiar, atunci când acesta nu are caracter
obligatoriu potrivit legii.
Art. 4.3. Participarea la profit şi pierderi a asociaţilor se va face proporţional cu părţile sociale
subscrise şi depuse de fiecare la constituirea capitalului social cu excepţia pierderilor produse prin
fraudă de oricare dintre părţi.
Art. 5.1. Adunarea generală a asociaţilor este organul suprem de conducere a societăţii şi are
următoarele atribuţii principale:
- să aprobe situaţia financiară anuală şi să stabilească repartizarea profitului net;
- să desemneze administratorii şi cenzorii sau după caz, auditorii interni, să-i revoce şi
să le dea descărcare de activitatea lor, precum şi să decidă contractarea auditului financiar, atunci
când acesta nu are caracter obligatoriu, potrivit legii;
- să modifice actul constitutiv.
- alte atribuţii prevăzute de legislaţia în vigoare.
Adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor şi a
părţilor sociale.
Pentru hotărârea având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor
asociaţilor, în afară de situaţia când legea prevede altfel. Asociatul care nu este de acord cu
modificarea actului constitutiv are dreptul să se retragă.
Dacă adunarea legal constituită nu poate lua o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii
majorităţii cerute, adunarea convocată a doua oară poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi
numărul de asociaţi şi partea din capitalul social reprezentată de asociaţii prezenţi. Votul este deschis
sau secret.
Art. 5.2. Asociatul care într-o operaţiune determinată are pe cont propriu sau pe contul altuia interese
contrare acelora ale societăţii, nu poate lua parte la nicio deliberare sau decizie privind această
operaţiune.
Asociatul care contravine dispoziţiilor alin.1 este răspunzător de daunele cauzate societăţii.
Art. 5.3. Un asociat nu poate exercita dreptul său de vot în deliberările adunărilor asociaţilor
referitoare la aporturile sale în natură sau la actele juridice încheiate între el şi societate.
sau
Art. 7.1. Exerciţiul economico - financiar începe la 1 ianuarie şi se termină la 31 decembrie ale
fiecărui an.
Primul exerciţiu va începe la data constituirii societăţii.
Art. 7.2. Angajarea personalului societăţii se face cu respectarea legislaţiei în vigoare.
Art. 7.3. Situaţiile financiare vor fi întocmite după normele prevăzute de lege.
Art. 7.4. Profitul net al societăţii se stabileşte prin situaţia financiară aprobată de asociaţi.
1. Cota-parte din profit ce se plăteşte fiecărui asociat constituie dividend.
2. Dividendele se plătesc asociaţilor proporţional cu cota de participare la capitalul
social vărsat, dacă, prin actul constitutiv, nu se prevede altfel. Ele se plătesc în termenul stabilit de
către adunarea generală a asociaţilor sau, după caz, prin legile speciale, dar nu mai târziu de 6 luni de
la data aprobării situaţiei financiare anuale aferente exerciţiului financiar încheiat. În caz contrar,
societatea comercială datorează, după acest termen, dobândă penalizatoare calculată conform art. 3
din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru
obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar,
aprobată prin Legea nr. 43/2012, dacă prin hotărârea adunării generale a acţionarilor care a aprobat
situaţia financiară aferentă exerciţiului financiar încheiat nu s-a stabilit o dobândă mai mare.
3. Dividendele plătite contrar dispoziţiilor prevăzute de lege se restituie, dacă
societatea dovedeşte că asociaţii au cunoscut neregularitatea distribuirii sau, în împrejurările
existente, trebuiau să o cunoască.
4. Dreptul la acţiunea de restituire a dividendelor plătite contrar dispoziţiilor
anterioare, se prescrie în termen de 3 ani de la data distribuirii lor.
5. Dividendele care se cuvin după data transmiterii acţiunilor aparţin cesionarului, în
afară de cazul în care părţile au convenit altfel.
Beneficiul cuvenit asociaţilor se împarte între aceştia în cote proporţionale cu participarea la
capitalul social, dacă asociaţii nu hotărăsc altfel.
Art. 8.1. Controlul activităţii societăţii îl exercită asociaţii sau cenzorii, când sunt numiţi de asociaţi
sau, după caz, de către auditorii financiari.
Aceştia vor supraveghea gestiunea societăţii, vor verifica dacă situaţia financiară, contul de
profit şi pierderi este legal întocmit şi în concordanţă cu registrele, dacă acestea din urmă sunt regulat
ţinute şi dacă evaluarea patrimoniului s-a făcut conform regulilor stabilite pentru întocmirea situaţiei
financiare.
sau
sau ,
S.C. ....................... S.R.L. , persoană juridică cu sediul în .........................., str............................ nr.
..............., bl. ............, sc......... , ap. ............., sector .............., înmatriculată la Registrul Comerţului
................................. cu J/...../ ......../........, având CUI: .............., reprezentată de d-nul/d-na
…………………………. , ......................, până la data de ..............., expert contabil autorizat.
Art. 8.3. Societatea va ţine contabilitatea operaţiunilor în mod regulat şi va întocmi la sfârşitul
fiecărui exerciţiu financiar documentele prevăzute în legislaţia financiară contabilă în vigoare.
Art. 10.1. Au ca efect dizolvarea societăţii şi dau dreptul fiecărui asociat să ceară lichidarea acestuia:
- trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii; asociaţii trebuie să fie consultaţi de
administratori cu cel puţin trei luni înainte de expirarea duratei societăţii, cu privire la eventuala
prelungire a acesteia. În lipsă, la cererea oricăruia dintre asociaţi, tribunalul va putea dispune, prin
încheiere, efectuarea consultării, conform art.119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
- imposibilitatea realizării obiectului societăţii sau realizarea acestuia;
- declararea nulităţii societăţii;
- hotărârea adunării generale;
- hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice; precum şi
neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii;
- falimentul;
- alte cauze prevăzute de lege sau de modificările prezentului act constitutiv;
Art.10.2 Când datorită decesului unui asociat, numărul minim de asociaţi va fi sub cel prevăzut de
lege, societatea îşi va continua activitatea cu moştenitorii defunctului.
Art. 10.3. Dizolvarea societăţii înainte de expirarea termenului fixat pentru durata sa are efect faţă de
terţi numai după trecerea de 30 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României Partea a IV-a .
Art.12.1. Prezentul act constitutiv intră în vigoare de la data semnării lui de către asociaţi.
Art.12.2. Prevederile actului constitutiv se completează cu normele Codului Civil, Codului Muncii,
Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, şi ale legislaţiei civile în
vigoare.
Anexa 2 - Statutul societăților comerciale
STATUTUL SOCIETĂŢII COMERCIALE
“XXX” S.R.L.
Administrator xxxxx
Data :