REGIMUL JURIDIC AL SOCIETATII CU

RASPUNDERE LIMITATA

REGIMUL
JURIDIC AL SOCIETATII CU RASPUNDERE LIMITATA

1.1 Scurt istoric al societatii cu raspundere

limitata

Societatea comerciala cu raspundere limitata este creatia

dreptului german; este reglementata pentru prima oara prin legea din 23
aprilie 18921, publicata in Reichgesetz blatt (Foaia de legi a imperiului)
din 26 aprilie 1892. aceasta lege a fost sursa de inspiratie pentru alte tari,
astfel ca Austria, prin legea din 6 martie 1906, Cehoslovacia, prin legea
din 15 aprilie 1920, Polonia, prin legea din 13 iunie 1920, au reglementat
societatea cu raspundere limitata.

In tarile latine, aceasta societate este introdusa in perioada

interbelica sau imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial.

In Franta, este reglementata prin legea din 7 martie 1925, in

Luxemburg, prin legea din 9 martie 1923, in Belgia, prin legea din 9 iulie
1935, in Italia, prin codul din 1942, in Spania, prin legea din 14 iulie
1953, in Grecia, prin legea din 1 iulie 1971. in tarile anglo-saxone, o
forma similara cu societatea cu raspundere limitata este reglementata in
1908, 1913 si 19272.

In Romania, societatea cu raspundere limitata a fost cunoscuta

in Bucovina prin aplicarea legislatiei austriece si dupa unirea din 1918. Asa
cum reiese din statisticile vremii, a fost tipul de societate preferat de
comercianti3.

Succesul societatii cu raspundere limitata in Bucovina si in tarile

europene a determinat introducerea sa in proiectul Codului comercial din
1938 care, din pacate, nu a intrat niciodata in vigoare.

Revenind pe plan european, constatand ca legiuitorul german a

mers mai departe pe taramul limitarii raspunderii asociatilor creand, prin
legea din 13 mai 1980 si cea din 4 iulie 1980, intrate in vigoare la 1
ianuarie 1981, societatea cu raspundere limitata cu un singur asociat.
Inspirandu-se din aceste reglementari, Franta a introdus prin Legea nr.85-
697 din 11 iulie 1985 si prin Decretul nr.66-909 din 30 iulie 1986, acest
nou tip de societate, denumita intreprindere unipersonala cu raspundere
limitata (L’E.U.R.L.).

1.2 Notiunea societatii cu raspundere limitata

Conform art.3 din Legea nr.31/1990, societatea cu raspundere

limitata este acea societate ale carei obligatii sunt garantate cu
patrimoniul social, iar asociatii sunt obligati pana la concurenta capitalului
social subscris. Asa cum s-a sesizat in literatura de specialitate criteriul
dupa care art.3 al Legii nr.31/1990 a facut enumerarea societatilor
comerciale ce pot exista in Romania a fost cel al raspunderii asociatilor
fata de obligatiile asumate de societate4.

Avand in vedere definitia generala a societatii comerciale si

dispozitiile legale mentionate, societatea cu raspundere limitata poate fi
definita ca o societate constituita pe baza deplinei increderi de doua sau
mai multe persoane care pun in comun mai multe bunuri, pentru a
desfasura o activitate comerciala in vederea impartirii beneficiilor, si care
raspund pentru obligatiile sociale in limita aportului lor5.

In cadrul societatii cu raspundere limitata, societatea are la baza

cunoasterea reciproca si increderea dintre asociatii. Prin aceasta
trasatura intuitu personae, societatea cu rasundere limitata se aseamana
cu societatea in nume colectiv in functionarea careia personalitatea
fiecarui asociat are un rol deosebit.

Cautandu-se surprinderea specificului societatii cu raspundere

limitata, ea a fost comparata uneori cu o societate in nume colectiv, in
care raspunderea membrilor este insa limitata de valoarea aporturilor ca
in societatea pe actiuni, alteori cu o societate in comandita, formata
numai din comanditari, care imprumuta un anumit numar de reguli de la
societatea pe actiuni, pentru a se trage concluzia ca este o specie hibrida
care apartine in unele privinte societatilor de persoane, iar in alte privinte
societatilor de capitaluri.

Deosebirile dintre aceste forme de societate se refera la

intinderea raspunderii asociatilor, cei din societatea in nume colectiv fiind
raspunzatori solidar si nelimitat pentru datoriile societatii.

In practica s-a constatat ca sunt situatii cand asociatii, in special

in cazul societatilor de dimensiuni reduse ori cu caracter familial,constituie
fidejusiunea ori alte garantii personale in raporturile cu bancile, care cu
greu acorda imprumuturi societatilor care nu au un patrimoniu de o certa
consistenta, fara garantii personale ale asociatilor. Consecinta acestor
garantii personale a asociatilor este nasterea responsabilitatii fata de banci
(in principal a celor care au garantat cu bunuri proprii) in ceea ce priveste
datoriile societatii. Aceasta nu inseamna ca asociatii devin nelimitat
responsabili, in sensul ca ei nu vor fi supusi personal falimentului, dar in
eventualitatea unor datorii asumate de societate in raporturile cu banca
(ori cu alte subiecte) ei vor garanta indeplinirea obligatiilor.

O alta caracteristica esential a societatii cu raspundere limitata o

reprezinta divizarea capitalului social in parti egale, numite parti sociale ce
nu pot forma, in principiu, obiect de transfer catre terte persoane.
Motivatia consta in caracterul intuitu personae al societatii cu raspundere
limitata, inlocuirea unuia dintre asociati incalcand principiul cunoasterii si
increderii reciproce pe care se bazeaza societatea. Inscrisurile in baza
carora asociatii dobandesc fractiuni din capitalul social se numeste
certificate de parti sociale.

Societatea cu raspundere limitata prezinta sub acest aspect un

caracter de societate inchisa; cesiunea partilor sociale se poate efectua
numai cu acordul - sub forma de consimtamant la cesiune – exprimat de
majoritatea asociatilor, reprezentand cel putin trei sferturi din capitalul
social (art.197 alin.2 din Legea nr.31/1990).

1.3 Cadrul juridic general

Trecerea de la economia de piata si abandonarea economiei

centralizate, planificate implica o reforma legislativa de proportii in centrul
careia se afla legislatia comerciala. Renasterea societatilor comerciale
reprezinta axul principal al procesului de inlaturare a planificarii la
comanda.

Pana in decembrie 1989, societatile comerciale constituiau obiect

de reglementare in titlul VIII (art.70-270) din Cartea I (“Despre comert in
genere”) al Codului comercial din 1887. Desi nu au fost abrogate explicit,
aceste dispozitii si-au pierdut practic interesul ca urmare a nationalizarii
principalelor mijloace de productie si a cooperativizarii fortate a agriculturii
incheiata in 1962. O serie de reglementari au continuat sa fie totusi
aplicate in raporturile juridice de comert exterior[1].

Activitatea legislativa intensa desfasurata de autoritatile romane

in primii ani de dupa Revolutia din decembrie 1989 are ca principala
realizare Legea nr.31 din 16 noiembrie 1990 privind societatile
comerciale[2].

Anterior Legii nr.31/1990 au fost adoptate si alte acte normative

importante privind activitatea economica.
 Prin Decretul-lege nr.54 din 6 februarie 1990 au fost
reglementate organizarea si desfasurarea unor activitati economice pe
baza liberei initiative: intreprinderi mici cu un numar de cel mult 20 de
salariati; asociatii cu scop lucrativ cu maxim 10 membri; asociatii
familiare.

Intreprinderile mici erau persoane juridice de la data inregistrarii

lor la administratia financiara; asociatiile cu scop lucrativ obtineau
calitatea de subiect de drept, de la aceeasi data, daca membrii lor solicitau
aceasta in mod explicit, asociatiile familiale nu faceau parte din categoria
persoanelor juridice. Prevederile Decretului-lege erau completate cu
dispozitiile Codului comercial.

Legea nr.5 din 18 august 1990[3] a reorganizat vechile

intreprinderi socialiste, unitatile economice de stat, fie in regii autonome,
fie in societati comerciale pe actiuni sau cu raspundere limitata (art.16 si
54)

Prin intrarea in vigoare a Legii nr.31/1990 au fost abrogate sau

s-a redus sfera de aplicare a unor acte normative anterioare.

Astfel, potrivit art.287 al legii sus-mentionate “Pe data intrarii ei

in vigoare se abroga prevederile art. 77-220 si 336 din Codul comercial,
prevederile referitoare la intreprinderile mici si la asociatiile cu scop
lucrativ, cu personalitate juridica, din Decretul lege nr.54/1990 privind
organizarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei
initiative, Decretul nr.424/1972 privind functionarea si constituirea
societatilor mixte din Romania, cu exceptie art.15 si 28 al.1, art.33 si 35
al.2 si 3, Decretul-lege nr.96/1990 privind unele masuri pentru atragerea
investitiei de capital strain in Romania”.

De asemenea, potrivit art.19 din Ordonanta de urgenta a

Guvernului nr.32/1997, aprobata de Legea nr.195/1997, pe data intrarii in
vigoare a acestei ordonante (28 iulie 1997) se abroga art.237-250 si
art.264-269 din Codul comercial.

O alta lege deosebita de importanta pentru societatile comerciale

si de altfel pentru dezvoltarea comertului, este Legea nr.26/1990 privind
registrul comertului[4].

Dispozitiile Codului comercial, ale Legii nr.26/1990 si ale Legii

nr.31/1990 se regasesc, in masura in care nu cuprind dispozitii contrare,
cu prevederile Codului civil, a celorlalte acte normative in materie civila,
cu cele ale Codului muncii.

La aceste reglementari generale se adauga acele acte normative

care reglementeaza activitatea unor societati comerciale care au trasaturi
proprii cum ar fi societatile de asigurari, societatile bancare, societatile cu
 capital strain. Societatile comerciale li se aplica si regulile instituite prin
legislatia fiscala.

Nu se poate incheia aceasta prezentare legislativa fara a face

referiri la legea care, de fapt a marcat trecerea definitiva catre o economie
de piata si anume Legea nr.64/1995 privind procedura reorganizarii
juridice si a falimentului.

1.4 Caracteristicile societatii

Din analiza societatii cu raspundere limitata doctrina a retinut

caracterele acesteia:

a) caracterul intuitu personae, specific societatilor de

persoane, conform caruia asocierea are la baza increderea dintre asociati;

b) divizarea capitalului social in fractiuni numite parti sociale

si care nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile;

c) raspunderea asociatilor pentru obligatiile sociale este

limitata la aportul lor.

La aceastea pot fi adaugate si alte caracteristici care o disting de

orice alta societate:

 numarul cuprins intre 1 si maximum 50 al persoanelor care

se pot asocia si deplina incredere existenta intre acestea;

  Capitalul social al unei societăţi cu răspundere limitată nu poate fi mai mic de 200 lei
 Partile sociale se impart in mod egal , iar valoarea acestora nu poate fi mai mica de 10 lei/parte sociala

 sotii pot constitui o societate cu raspundere limitata

impreuna, contribuind la formarea capitalului social atat cu bunuri proprii,
cat si cu bunuri comune;

 orice persoana fizica sau juridica poate constitui fara nici

un alt asociat, o societate cu raspundere limitata, sub conditia respectarii
prevederilor art.14 din Legea nr.31/1990;

 administratia societatii se face in principal de asociati.

 O societate cu răspundere limitată nu poate avea ca asociat unic o altă societate cu răspundere limitată, alcătuită dintr-o
singură persoană
In ceea ce priveste aportutilre:

 Aporturile în numerar sunt obligatorii la constituirea societatii.

 Aporturile în natură trebuie să fie evaluabile din punct de vedere economic. Ele sunt admise la toate formele de societate şi
sunt vărsate prin transferarea drepturilor corespunzătoare şi prin predarea efectivă către societate a bunurilor aflate în stare de
utilizare.
 Aporturile în creanţe au regimul juridic al aporturilor în natură, nefiind admise la societăţile cu răspundere limitată.
 Prestaţiile în muncă sau servicii nu pot constitui aport la formarea ori la majorarea capitalului social

Avantajele incontestabile pe care aceasta forma hibrida de

societate comerciala le prezinta fata de alte tipuri societare, determina
numerosi intreprinzatori sa opteze pentru constituirea unei asemenea
societati.

Limitarea raspunderii, pe de o parte, si conservarea caracterului

intuitu personae care permite asociatilor sa ramana “intre ei” pe de alta
parte, sunt tentante.

Societatea cu raspundere limitata este cea mai populara si mai

raspandita forma de societate intalnita astazi in Romania. Acest lucru se
datoreaza avantajelor sale privind raspunderea limitata a asociatiilor.

Bibliografie;

1 I.L. Georgescu, Societatile comerciale cu raspundere limitata – Studiu de drept

comparat in legatura cu unficarea noastra legislativa – Bucuresti,1927,pag.24

2 Pentru detalii, a se vedea, Cornelia Lefter, Societatea cu raspundere limitata in

dreptul comparat, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1993, p.14

3 I.L.Georgescu, op.cit.,p.24 si urm.

4 O. Capatana, Societatile comerciale, Editura Lumina Lex, 1996p.75-81

5 Stanciu D. Carpeneanu, Drept comercial roman Editura ALL, Bucuresti, 1998,

p.326

[1] O.Capatana, Caracteristici generale ale societatilor comerciale, in “Drept” nr.9 –

12/1990,p.4

[2] Publicata in Monitorul oficial al romaniei ,Partea I, nr.126-127 din 17 noiembrie

1990.

[3] Legea privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si

societati comerciale publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.98, din 8
august 1990
[4] Legea nr.26/1990 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
121 din 7 noiembrie 1990