Curs 51

Legea 31/1990 – societatea comerciala

-Introducere-
Legea nr.31/1990 a suferit modificari majore in anii 1996, 2003 si 2010. Modificarile
operate dupa anul 2000 au fost facute in special pentru a aduce legea in concordanta cu
directivele europene in materia societatilor.
Geneza legii: in forma initiala era o lege modelata dupa o reglementare din perioada
interbelica. Legea a fost preluata din Codul Comercial Carol al II-lea, reglementarile
respective la randul lor avand ca model legislatia corporatista din Italia din anii 1930.
Regimul fascist italian a introdus in anii `30 un sistem (economic, social, juridic) numit
corporatism. In esenta, prin acest sistem se urmarea realizarea unei armonizari intre
interesele angajatilor si antreprenorilor sub controlul statului, astfel incat sa se evite crizele
economice, conflictele de munca, urmarindu-se totodata ca statul sa isi exercite controlul total
in materie de economie si aprovizionarea populatiei. Era un sistem cu elemente socialiste
care incerca sa integreze si elemente de piata libera, prin care se promova in mod clar
controlul statului. Legislatia din Codul Comercial Carol al II-lea a fost influentata de ideea
fundamentala a realizarii unei armonii intre angajati si angajatori, la data adoptarii lui
guvernarea Carol al II-lea transformandu-se deja in dictatura regala. Legea din 1990 a fost o
preluare a legislatiei lui Carol al II-lea, dar curatata de elementele ideologiei corporatiste.
Din perspectiva modificarilor suferite, Legea societatilor comerciale este una dintre
cele mai dinamice legi; principiile fundamentale de constituire, organizare si functionare a
societatilor nu s-au schimbat, insa multe reguli privind constituirea, organizarea, functionarea
lor s-au adaptat la modificarile din viata economica. O schimbare semantica dar nu de
substanta a avut loc odata cu Legea de punere in aplicare a Codului civil nr.71/ 2011, care a
inlaturat denumirea de „comercial” din intreaga legislatie, denumirea actuala a Legii nr.31/
1990 fiind Legea societatilor. In ce ma priveste, voi folosi in continuare sintagma de
„societate comerciala” (care este folosita de cvasitotalitatea practicii judiciare si a doctrinei de
drept comercial) pentru ca ea reflecta cel mai corect esenta acestei forme de organizare
societara.
Aceasta lege este una speciala prin raportarea la Codul civil; este o lege de constituire,
organizare, functionare si incetare a unei persoane juridice de tip special – societatea
comerciala - si deroga pe de o parte de la prevederile din Codul civil privind persoana juridica
si pe de alta parte de la cele privind contractul de societate din Codul civil. Societatea
comerciala este o imbinare, un complex format din doua elemente esentiale:
• latura contractuala – are o importanta mai ales in momentul constituirii
• latura institutionala – legata de mecanismul tipic unei persoane juridice
Aceste doua laturi se intrepatrund permanent pe durata vietii societatii comerciale.

1
Drept de autor Sorin David, lect.univ.dr. Facultatea de drept, Universitatea Bucuresti. Este interzisa
reproducerea, copierea sau valorificarea in orice mod acestui curs sau parti din el.

1
 Conform Legii nr.31/1990, orice forma de societate comerciala se constituie pe baza
unui acord de vointe, dar in mod exceptional se poate constitui si pe baza unui act unilateral,
acesta fiind cazul societatii cu raspundere limitata (SRL) cu asociat unic (fiind singura
derogare permisa de la caracterul contractual al societatii comerciale). Prin legi speciale s-au
constituit societati comerciale cu un unic actionar, prin derogare de la L 31/1990. De ex., in
vederea privatizarii, multe foste intreprinderi de stat s-au transformat prin Hotarari de Guvern
in societati comerciale pe actiuni cu actionar unic – Statul.
Scopul primordial al oricarei societatii (cauza imediata). O societate comerciala se
poate constitui in orice scop sau exista o anumita limitare a scopului ei? Textul initial al legii
(art. 1 alin. 1) era bazat pe conceptul de act de comert obiectiv, adica intermediere in cadrul
circuitului comercial. Societatile comerciale se constituiau numai pentru a savarsi acte de
comert. Odata cu intrarea in vigoare a Codului Civil si prin Legea de punere in aplicarea fost
modificata aceasta prevedere, inlocuindu-se scopul savarsirii de acte de comert cu „activitati
cu scop lucrativ”, dar in realitate substanta activitatii comerciale a ramas (rezulta din
coroborarea Legii nr. 31 cu Legea nr.26/1990 sau Legea nr. 265/2022, Normele privind
tinerea si operarea registrului comertului si continutul Codului CAEN). Orice societate
comerciala trebuie sa aiba un scop primordial comercial. Din aceasta perspectiva, prin „scop
lucrativ” se intelege sensul larg (din Codul civil, adica in scop de castig de orice natura) sau
sensul restrans, respectiv orice activitate de productie, de comert sau prestare de servicii (vz.
art. 8 (2) din Legea 71/ 2011 pt redefinirea „actului de comert” si a „faptului de comert”) ? In
ce ma priveste, prin scop lucrativ in intelesul L 31/ 1990 se intelege un scop lucrativ
circumscris la intermedierea comerciala, interpretare sustinuta si de art. 8 (2) din Legea de
punere in aplicare 71/ 2011. Prin urmare, pe baza Legii 31 nu poti sa constitui o persoana
juridica societate civila cu scop lucrativ.
Indiferent de forma aleasa, orice societate comerciala trebuie sa aiba acelasi scop
generic: desfasurarea de activitati de intermediere comerciala. Scopul ei specific (cauza
mediata) va consta in desfasurarea unor activitati particulare de intermediere comerciala
(acestea vor constitui elementele componente ale lui affectio societatis). Codificarea acestor
activitati comerciale este facuta prin Codul CAEN.

Forme de societati comerciale: legea nu reglementeaza o singura forma de societate;

sunt 5 tipuri de societati acoperite de aceasta lege. Ele se regasesc cam peste tot in lume, in
tarile care au economie de piata. Ceea ce trebuie sa avem in vedere este faptul ca acest numar
este limitativ; legea nu reglementeaza 5 forme de societate comerciala cu titlu de exemplu,
astfel incat sa existe posibilitatea ca asociatii sa constituie o alta forma de societate,
nereglementata de lege. Exista o forma de organizare societara, inrudita cu cea comerciala,
care a aparut mai tarziu, in 2003, si este reglementat printr-o lege speciala, derogatorie de la L
31/ 1990 (Legea nr. 161/ 2003, titlul V), care se numeste Grup de interes economic
(reglementat la nivel UE printr-o directiva) dar, in esenta, grupul de interes economic este o
forma particulara a societatii comerciale.
Diferenta intre formele de societate comerciala vine in esenta din raspunderea pe care
si-o asuma asociatii fata de creditorii societatii, asociatii fiind cei care prin acordul lor de
vointa – contractul de societate – au determinat aparitia persoanei juridice societatea
2
comerciala. Conform reglementarii din C.civ., in cazul contractului de societate simpla
asociatii raspund fata de creditori pentru datoriile sociale in subsidiar (numai daca nu exista
suficiente bunuri sociale vor raspunde si cu bunurile personale pentru acoperirea datoriilor
nascute din activitatea societatii – art. 1920 (2) ) si conjunct, adica fiecare asociat pana la
limita cotei sale de suportare a pierderilor sociale (art. 1920 (1) C.civ). Legea 31/ 1990 („LS”)
este mai sofisticata si imparte societatile in cele in care asociatii nu raspund cu bunurile
proprii pentru datoriile sociale (SRL, SA) si societati unde acestia raspund nelimitat si
solidar (spre deosebire de societatea simpla, unde raspundere este divizibila si limitata la cota
parte din datoria sociala, egala cu cota parte de participare la capitalul social) cu bunurile
proprii (cazul societatii in nume colectiv), ultima categorie apropiindu-se cel mai mult de
societatea simpla din Codul Civil. Exista si societati unde avem regim mixt: in cadrul
aceleiasi societati (cele doua forme de societate in comandita) unii asociati raspund cu
bunurile proprii (asociatii comanditati), iar ceilalti (asociatii comanditari) nu raspund cu
bunurile proprii pentru datoriile sociale, desi toti sunt asociati in aceeasi societate si participa
cu o cota parte la capitalul social.
Societati de persoane:
1. Societatea care se aproprie cel mai mult de sistemul Codului Civil din perspectiva
raspunderii asociatilor pentru datoriile sociale si al caracterului intuitu personae, este
societatea in nume colectiv (SNC). Particularitate: asociatii raspund nelimitat (desigur, nu
mai mult decat valoarea datoriei sociale), solidar, dar subsidiar pentru datoriile sociale (art. 3
(2) LS). Raspund in subsidiar = raspund numai dupa ce creditorul a incercat sa se indestuleze
din bunurile societatii (sociale) si nu a reusit timp de 15 zile de la data punerii in intarziere a
societatii, caz in care se poate indrepta impotriva oricaruia dintre asociati si a bunurilor sale
pentru diferenta. Este forma de societate cea mai oneroasa pentru asociati.
2. Societatea in comandita simpla (SCS) – intra in categoria societatilor in care
asociatii au raspundere mixta. Sunt 2 categorii: asociati comanditati – sunt asimilati cu
asociatii dintr-o societate in nume colectiv; au raspundere solidara, subsidiara - si asociati
comanditari – raspund „numai in limita contributiei la capitalul social” (formularea legii este
„pana la concurenta capitalului social subscris”). Aceasta nu inseamna ca daca la un moment
dat un creditor nu se mai poate indestula din bunurile sociale, se poate indrepta impotriva
asociatului comanditar; inseamna ca in cazul in care societatea nu isi poate plati datoriile si
intra intr-un proces de dizolvare si lichidare prin insolventa, asociatul comanditar „raspunde”
(termenul este impropriu juridic, dar s-a incetatenit) in sensul ca pierde ceea ce a investit, ce a
contribuit la formarea patrimoniului initial si implicit la capitalul social. In schimb, pentru
asociatii comanditati, pana cand societatea nu isi acopera toate datoriile, ei risca sa piarda si
din bunurile proprii in favoarea acoperirii datoriilor sociale.
3. Societatea in comandita pe actiuni (SCA) – diferenta fata de SCS este ca aceasta
societate se aproprie ca mod de functionare de regimul societatii pe actiuni, insa cele doua
clase de actionari sunt aceleasi ca in cazul SCS.
Societatile de capitaluri:
1. Societatea cu raspundete limitata (SRL)
2. Societatea pe actiuni (SA)
3
 Cele doua forme de societate se deosebesc in multe privinte (conditii de constituire,
particularitati privind functionarea, mod de organizare, etc.) dar din perspectiva raspunderii
asociatilor / actionarilor pentru datoriile sociale, lucrurile stau la fel, ei raspund numai in
limita aportului, risca sa piarda ceea ce au investit daca societatea nu isi va putea acoperi
datoriile sociale cu bunurile sale (adica, au acelasi regim ca asociatii comanditari). In
economia romaneasca, cvasi-totalitatea societatilor comerciale sunt sub forma de SRL (peste
90%) si SA. In Germania, in continuare este popular si modelul societatii in comandita, alaturi
de SRL. Constat insa o tendinta in ultimii 10 ani ca legiuitorul (in Romania, dar si in alte
state UE) sa modifice reglementarea cu scopul de a apropia regimurile juridice aplicabile SRL
si SA.
In cazuri exceptionale, creditorii sociali se pot totusi indrepta chiar impotriva
actionarilor sau asociatilor pentru a-si acoperi creantele, daca bunurile societatii nu sunt
suficiente (vz. art. 2371 LS introdus in anul 2007, care a consacrat pentru prima data in dreptul
romanesc teoria „ridicarii valului corporatist”, de sorginte anglo-saxona).
Constituirea societatilor comerciale
Procedura de constituire este laborioasa si comporta particularitati in functie de tipul
de societate. In alte tari procedura este mult mai putin formalista, permitand constituirea
societatii intr-o singura zi (la noi acest lucru nu este obiectiv posibil). Cu exceptia SRL cu
asociat unic, intotdeauna este nevoie de incheierea unui contract, care sta la baza aparitiei
societatii. In Legea 31 acest contract se numeste act constitutiv, el fiind in fond un contract de
societate. Aceasta denumire are urmatoarea explicatie: traditional (inclusiv reglementarile mai
vechi prevedeau acest lucru), societatile comerciale cu raspundere limitata si SA-urile aveau
la baza doua contracte, ambele formand un tot unitar: contractul de societate si statutul (care
era un fel de regulament de organizare si functionare al societatii). La SRL cu asociat unic
exista doar statut. In timp, din motive practice s-a acceptat ca la constituire sa nu mai fie
necesare doua acte, ci unul singur, care incorpora atat statutul cat si contractul de societate,
acesta fiind denumit act constitutiv. Insa ambele sisteme de reglementare contractuala a
societatii coexista in prezent in lege (art. 5 alin. (1) si (3) ). Legea foloseste notiunea de „act
constitutiv” pentru a defini generic atat sistemul cu doua contracte, cat si cel cu un singur
contract.
Simpla incheiere a contractului de societate nu este suficienta, nu finalizeaza
procedura de formare a societatii, el este un act juridic necesar, dar nu si suficient. Mai trebuie
indeplinite anumite formalitati, printre care verificarea legalitatii (de catre registratorul de
registrul comertului) a documentelor de constituire si varsarea capitalului social (partial –
acolo unde legea permite, SRL, SA si SCA – sau total, in cazul SNC si SCS), daca este cazul
verificarea existentei autorizatiilor cerute de lege pentru functionare, a altor cerinte (v. art. 36-
40 LS), dupa care are loc inregistrarea (inmatricularea) societatii in Registrul comertului si de
abia din acel moment se constituie societatea ca persoana juridica. Societatea comerciala se
naste ca persoana juridica din momentul inregistrarii la RC (inregistrarea are rol constitutiv de
drepturi, nu numai rol de publicitate).
In toata perioada de constituire, pana la inmatriculare, au loc anumite operatiuni in
numele societatii. Pentru a fi inmatriculata, societate trebuie sa dovedeasca existenta unui

4
sediu social2, deci trebuie sa aiba incheiat un contract de proprietate, locatiune, comodat cu
privire la locatia de sediu social. Contractul se incheie in beneficiul societatii, insa ea nu Commented [SD1]: Vz L 206/2021, pct.2 care abrogat art.
17 (3) si (5) din L 31/1990 care reglementau obligatia
exista ca subiect de drept in acel moment. Se pot incheia si alte operatiuni in numele si pe prezentarii la inmatriculare a dovezii dreptului de a folosi
seama societatii (de ex., deschiderea contului bancar de capital social, in care se vor varsa spatiul drept sediu social, respectiv L 102/2020 care a
aporturile in numerar). Putem spune ca astfel societatea a inceput deja sa functioneze, insa abrogat anterior restrictiile privind existenta mai multor
sedii sociale ale unor societatii diferite la aceeasi adresa.
limitat la scopurile constituirii. Societatea are prin urmare o capacitate de folosinta si exercitiu Aceasta nu inseamna ca a fost abrogata cerinta existentei
anticipate sau restranse, limitate la actele necesare infiintarii sale (teoria „micii personalitati sediului social (a se vedea art. 7 si 8 literele b) care cer ca in
juridice”). actul constitutiv sa fie mentionat sediul social, ceea ce
inseamna practic indicarea adresei respective), inseamna
Forma actului constitutiv: forma scrisa (art. 5 (6) ). Exista situatii in care pentru doar ca obligatiile privind demonstrarea, in fata registrului
comertulu, a existentei dreptului de folosinta a spatiului
constituirea valabila se cere chiar forma autentica (ad validitatem). Cazul clasic: se aduce ca care constituie sediu social, se regasesc acum doar in
aport un bun imobil. Se cere forma autentica si pentru SNC sau SCS, indiferent de forma legislatia secundara de aplicare a Legii nr. 26/ 1990 si in
viitor, a Legii nr. 265/ 2022.
aporturilor. Avand in vedere raspunderea extinsa in cazul acestor ultime societati, este un mod
unic de atentionare a gravitatii raspunderii pe care si-o asuma asociatii. Caz special (si din
punct de vedere al formei actului constitutiv): constituirea prin subscriptie publica a societatii
pe actiuni (art. 18-19).
Fondatori: cei care semneaza actul constitutiv sunt definiti, conform art. 6, drept
fondatori. Trebuie sa interpretam „semnatarii actului constitutiv” ca acoperind pe cei care
juridic incheie contractul (isi asuma drepturi si obligatii in baza lui), nu sunt simpli semnatari.
In realitate, daca semnatarul a semnat pe baza unui mandat, el nu are nici o legatura profunda
cu societatea; nu este fondator cel care a semnat pentru altul. In plus, fondatori sunt si
persoane care au rol determinat in formarea societatii. De ex., ca regula avocatii/notarii pot
avea un rol practic important in indeplinirea formalitatilor de constituire, dar nu rol
determinant in aparitia societatii ca subiect de drept. „Rol determinant” ar trebui inteles ca
acea forma de implicare in procesul de constituire fara de care nu s-ar mai constitui societatea,
este o participare esentiala, este un rol indispensabil. Calificarea unei persoane ca fondator
este importanta din perspectiva regimului juridic mai restrictiv (civil, penal) aplicabil acelei
persoane. De ex., calitatea de persoana cu rol determinant in constituire (fondator) poate
atrage raspunderea unei persoane care nu este asociat/ actionar, dar care a instrumentat din
umbra aparitia societatii respective. Calitatea de fondator necesita o anumita moralitate,
trebuie sa aiba o anumita probitate (vz.art. 6 (2) ). Cei care au savarsit anumite infractiuni
prevazute de lege, in masura in care au fost condamnati la pedeapsa complementara de a nu
exercita calitatea de fondator (pentru ca altfel ar putea pune in pericol functionarea societatii
si interactiunea ei cu tertii), nu pot fi fondatori, nu pot participa la incheierea contractului de
societate, nici indirect, nici direct. Exemple de infractiuni care duc pot duce la aceasta
incompatibilitate: fals in inscrisuri, coruptie, delapidare, spalare de bani, evaziune fiscala –
fapte ce prezuma tendinta de abuzare a formei societare in interes personal. In general, sunt
doua categorii de subiecte care raspund penal in baza LS: cei care conduc efectiv societatea si
fondatorii. In schimb, persoanele care intra ulterior in societate ca asociati/ actionari nu au
calitatea de fondatori si nu pot fi sanctionati in aceasta calitate pentru incalcarea LS, ceea ce
mi se pare nedrept si ilogic. Prin Legea nr. 265/ 2022 a fost introdusa o obligatie legala

2
Sediul social este mai mult decat o simpla locatie. El are o valoare juridica, reprezinta un element de
identificare a societatii si in acelasi timp de existenta lui se leaga o serie de obligatii de natura administrativa
care ii incumba societatii.

5
suplimentara in sarcina fondatorilor, respectiv sa isi asume expres, printr-o clauza inserata in
actul constitutiv, raspunderea pentru indeplinirea conditiilor impuse in sarcina lor de art. 6
(vz. art. 129 pct.2, care a introdus art. 6¹ in LS).
In ce ma priveste, conceptia legiuitorului despre regimul juridic special al fondatorilor
este invechita si ar trebui schimbata.
Elementele actului constitutiv: sunt cateva diferente in continutul lui reglementate de
lege, dar nu fundamentale, date de forma de societate. Art. 7 – aplicabil societatilor de
persoane si SRL - si art. 8 – aplicabil societatilor de capital (SA si SCA) – stabilesc continutul
actului constitutiv (vz si modificarile aduse unor litere din cadrul acestor doua articole, prin
art. 129 pct. 3-9 din Legea nr. 265/2022). Acest continut este minimal, insa este absolut
necesar, articolele respective din LS sunt imperative; referentii de la RC pot respinge dosarul
daca actul constitutiv nu include toate aceste elemente. In schimb, daca include si alte clauze
pe langa cele absolut necesare, nu este o problema. Dintre clauzele necesare constituirii
societatii, cele mai importante sunt capitalul social, aporturile si obiectul de activitate.
Capital social si aportul. Obiectul de activitate
1) Obiectul de activitate
Orice societate comerciala are scop lucrativ - comercial (in sensul de a obtine profit
comercial), insa nu poate avea acest scop generic, respectiv nu se poate infiinta o societate
pentru a desfasura orice activitate de industrie, comert si servicii pentru a obtine profit
comercial, fara a detalia activitatile pe care intentioneaza sa le desfasoare. Cel putin aceasta
este reglementarea secundara (Normele metodologice ale RC) in sistemul actual, desi art. 206
C.civ. indica altceva. Este o reminiscenta a principiul specialitatii capacitatii de folosinta, care
a dominat dreptul romanesc al persoanei juridice in ultimii 50 de ani: societatea poate face
numai ceea ce se arata expres in documentele sale de infiintare ca poate desfasura ca
activitate.
Totusi, a nu se confunda obiectul de activitate cu autorizarea activitatilor societatii (vz.
art. 207 C.civ.). Autorizarea presupune un control administrativ prealabil al indeplinirii de
catre societate a conditiilor pentru desfasurarea unor activitati mentionate in obiectul sau de
activitate. Societatea isi doreste, isi exprima vointa de a desfasura aceste activitati insa in
mod concret le poate desfasura numai dupa ce a primit autorizatia administrativa pentru ele.
Din acesta perspectiva, obiectul de activitate reflecta capacitatea de folosinta a societatii
(societatea are potentialul de a desfasura acea activitate) iar autorizarea reflecta capacitatea ei
de exercitiu (posibilitatea concreta de a desfasura acea activitate). Alti autori spun ca de fapt
activitatile care necesita autorizarea administrativa sunt incapacitati de folosinta (probabil
indusi in eroare de sanctiunea desfasurarii activitatilor respective in caz de neautorizare, si
anume nulitatea absoluta – sanctiune specifica lipsei capcitatii de folosinta), fara insa a
observa ca societatea, pentru a obtine autorizatia, trebuie mai intai sa isi exprime vointa de a
desfasura acea activitate prin includerea ei in obiectul de activitate si desfasurarea
operatiunilor necesare pentru a putea fi autorizata (pregatirea dosarului pt autorizare, eventual
investitii care sa demonstreze ca are baza materiala pentru a indeplini conditiile de autorizare,
etc.), ceea ce inseamna ca are capacitatea de folosinta dar inca nu are capacitatea de exercitiu
speciala pt indeplinirea acelor activitati.
6
 Revenind la obiectul de activitate ca element al actului constitutiv, el presupune doua
paliere: domeniu principal (cod CAEN din 4 cifre) si obiect principal (cod CAEN din 4 cifre),
activitati secundare (cod CAEN din 4 cifre). Ambele paliere reflecta impreuna affectio
societatis al fiecarei societati comerciale. Aceasta distinctie porneste de la faptul ca asociatii
vor sa desfasoare acea activitate care cred ei ca le va aduce succes, dar in acelasi timp isi lasa
deschisa posibilitatea de a desfasura si alte activitati, daca va fi nevoie. Opinia prevalenta este
ca o societate nu poate sa desfasoare, cu titlu regulat, o activitate care nu este mentionata in
obiectul de activitate al societatii, desi art 206 Cod Civil pare sa permita contrariul. Daca se
intampla asa, se vor aplica sanctiuni contraventionale si in anumite cazuri (daca activitatea
trebuia autorizata in prealabil) si sanctiuni penale.
Fiecare activitate trebuie codificata in actul constitutiv, inainte ca acesta sa fie depus
impreuna cu dosarul de inmatriculare la RC. Exista un sistem numeric, care catalogheaza
toate activitatile din economia nationala, Codul CAEN (clasificarea activitatilor din economia
nationala). Orice activitate imaginabila trebuie incadrata intr-unul din codurile CAEN. Aceste
catalogari pe fiecare tip de activitate sunt destul de generale astel incat sa cuprinda si activitati
care au aparut ulteror publicarii ultimei versiuni a Codului (din timp in timp Codul CAEN se
modifica, fiind adus la zi).
2) Capital social
Ca si concept nu este diferit de capitalul social al societatii civile, trimit pentru detalii
la cursul nr.4 privind contractul de societate simpla. Este expresia valorica a aporturilor aduse
la momentul formarii societatii. Capitalul social (ca element de pasiv) este o fictiune
contabila. Contabil, capitalul social are o anumita particularitate. Bunurile contribuite sunt
active din punct de vedere contabil, in schimb capitalul social ca atare este o datorie pentru ca
reflecta obligatia societatii la momentul lichidarii de a returna aporturile catre asociati
(desigur, este o obligatia abstracta, reflecta vocatia asociatilor de a-si recupera aporturile la
acel moment, insa in mod concret numai la data lichidarii se va putea vedea daca exista activ
net pozitiv si daca da, in ce masura acopera valoarea aporturilor). Capitalul social ca si pasiv
ramane nechimbat cat timp asociatii nu decid modificarea lui. Contabil, bilantul societatii are
2 coloane: activ (bunuri, creante, bani etc.) si pasiv (datoriile de orice fel). Intotdeauna se
aplica aceasta conventie contabila: activul total este egal cu pasivul total. Asimilabil
capitalului social este „rezerva legala”. Rezerva legala nu este capital social dar are aceeasi
natura de pasiv, de fond propriu al societatii, este partea din profitul societatii care prin lege
trebuie dedusa si pusa la dispozitia societatii in fiecare an pana cand ajunge la un nivel minim
de 20% din valoarea capitalului social (art. 183 LS). Rezerva este un element suplimentar de
protectie a creditorilor sociali, da confort acestora ca exista substanta economica in societate,
in plus fata de echivalentul in active al capitalului social.
La momentul incheierii actului constitutiv, fiecare asociat se obliga, prin subscriere, sa
aduca un aport pe care il „varsa” (juridic, inseamna „plateste”), atunci sau mai tarziu (daca
legea permite sa fie varsat mai tarziu). Bunurile care reprezinta aportul intra in patrimoniul
societatii (cu titlu de proprietate sau de folosinta), de regula de la data dobandirii personalitatii
juridice, prin inmatriculare (art. 65 (1) LS). La societatile comerciale, aceste bunuri formeaza
partea activa patrimoniul initial. La pasiv, societatea poate sa aiba datorii (de ex., chirie)
alaturi de capitalul social. Aceasta valoare a capitalului social ramane inregistrata conform
7
valorii aporturilor initiale, indiferent de soarta ulterioara a bunurilor respective. Capitalul
social nu se modifica de la sine, prin cresterea sau descresterea valorii aporturilor contribuite
sau ca urmare a instrainarii de catre societate a bunurilor aportate; din punct de vedere
contabil si al inregistrarii la RC, el este acelasi, valoarea contributiei asociatilor reflectata in
capitalul social ramane neschimbata. Nu acelasi lucru se intampla pe latura activa a
bilantului, unde valoarea contabila a bunurilor aportate se modifica in timp in functie de
depreciere, amortizare, inlocuire cu alte bunuri, casare. Singurul mod in care se schimba
valoarea capitalului social este numai pe baza vointei asociatilor, acestia incheie un act de
modificare a actului constitutiv prin care modifica valoarea capitalului social. Aceste
schimbari sunt de regula determinate de catre asociati la discretia lor, dar in anumite cazuri
legea ii obliga sa modifice valoarea capitalului social (de ex., pentru a acoperi pierderile
societatii). Concluzia este ca realitatea capitalului social nu corespunde cu realitatea
aporturilor aduse.
Importanta capitalului social: initial, s-a considerat ca el reprezenta un gaj general a
creditorilor chirografari. Aceasta interpretare este desueta astazi iar pe fond este incorecta.
Capitalul social nu are decat rolul de a reflecta valoarea aporturilor asociatilor pentru a stabili
care e ponderea fiecarui asociat la luarea deciziilor, la impartirea dividendelor si a activului
net in caz de lichidare.
Legea nu impune cerinte cu privire la valoarea maxima a capitalului social. Ca forma
de exprimare, trebuie sa fie intotdeauna in lei. Exista insa cerinte cu privire la valoarea
minima; acest prag minim exista in cadrul societatilor de capital SA si SCA (unde avem
raspunderea limitata a asociatilor/ actionarilor) si este necesar pentru a da un minim de
confort creditorilor sociali ca societatea are o anumita bonitate financiara. Au exista discutii
la nivelul UE de a creste printr-o directiva acest nivel minim, nu s-au concretizat pana la acest
moment. La SA si SCA, in urma transpunerii unei directive europene, limita este de 90 000 lei
(art. 10 LS). La momentul la care s-a introdus aceasta limita, a fost preluata limita din
directiva, de 25 000 de euro, la cursul de schimb de la acea data si asa s-a ajuns la nivelul de
90 000 de lei; acest nivel poate fi modificat prin HG in functie de evolutia ratei de schimb, dar
Guvernul nu a aplicat pana acum aceasta prevedere. Pragul minim de capital social nu mai
exista, in baza Legii nr. 223/2020, in cazul SRL (anterior, limita minima a capitalului social
era de 200 lei).
Cum am aratat in cursul anterior, capitalul social este impartit in parti de interes. La
unele societati comerciale, conform LS partile de interes au denumiri specifice: SA si SCA -
actiuni; SRL - parti sociale. La celelalte forme de societati, in lipsa unor texte speciale in LS,
vom folosi denumirea din C.civ. pentru a desemna diviziunile capitalului social. Partile de
interes sunt primite de asociati, intra in patrimoniul lor ca si contra echivalent la contributia
(aportul) lor la formarea capitalul social. Astfel, din patrimoniul asociatului iese un bun, care
intra in patrimoniul societatii (si nu in coproprietatea tuturor asociatilor ca la societatea civila)
si in schimb societatea emite parti de interes (a caror valoarea nominala totala poate diferi de
valoarea aportului, dar numai daca este mai mica), care intra in patrimoniul
asociatului/actionarului. Legea 31/1990, ca si C.civ. la societatea simpla, lasa pe asociati sa
stabileasca cum divid capitalul social (in cate parti de interes, cu ce valoare nominala etc.)
Doar ca in cazul a doua tipuri de societati, SA si SCA, legea stabileste o valoare nominala
minima a actiunii, de 0,1 lei pe actiune, valoare sub care nu se poate cobori prin actul
8
constitutiv. Cu exceptiile pe care le vom discuta ulterior, si la societatile comerciale se
pastreaza principiul egalitatii partilor de interes: din punct de vedere valoric – intotdeuna fara
derogare - si al drepturilor conferite (unde este posibila derogarea de la principiul egalitatii).
Capitalul social se calculeaza ca suma tuturor partilor de interes exprimate la valoarea lor
nominala. Aceasta valoare „nominala” a capitalul social apare inscrisa la RC si in registrele
contabile ale societatii.
Am mentionat anterior ca valoarea nominala a partilor de interes poate sa nu coincida
cu valoarea aportului contribuit de asociat. Aceasta discrepanta poate functiona numai intr-un
singur sens, si anume valoarea nominala poate fi doar mai mica decat valoarea de piata a
aportului. Invers nu este posibil in dreptul romanesc (adica, sa subscrii un aport de o valoare
mai mica decat valoarea nominala a partilor de interes primite, adica parti de interes emise cu
discount). Diferenta intre valoarea aportului si valoarea nominala a partilor de interes primite
in schimb se numeste „prima”. Prima nu intra in capitalul social, ea este tot un element de
pasiv si intra in rezerva de prima.
Din capitalul social nu poti sa distribui dividende, dar discutabil poti din primele
capital, daca se indeplinesc anumite conditii. Insa primele de capital pot fi folosite fara
restrictie la majorarea capitalului social.
3) Aporturile asociatilor / actionarilor
Particularitati
Trasaturile fundamentale ale aporturilor si tipurile lor sunt aceleasi ca in cazul
societatii civile.
LS foloseste terminologia mai veche pentru a defini tipurile de aport, adica aport in
numerar, in natura si in creante (fata de C.civ. care foloseste o terminologie mai moderna:
aport in numerar, in bunuri corporale si in bunuri incorporale). Cele doua terminologii nu
sunt incompatibile, prin aport in natura intelegem aport in bunuri corporale sau incorporale
(mai putin creante) iar prin aporturi in creante intelegem aporturi in bunuri incorporale de
natura creantelor (de ex., creante propriu-zise, titluri de comert care incorporeaza creanta in
titlu – cambie, bilet la ordin – desi in cazul lor este o dezbatere daca nu ar fi mai degraba
aporturi in natura in intelesul LS, etc.). In practica exista o controversa daca aporturile in
parti sociale sau actiuni reprezinta aporturi in natura (bunuri incorporale) – cum ar fi normal
de calificat, in opinia mea – sau aporturi in creante (cum au interpretat pana relativ recent
multe Registre ale comertului).
Elemente specifice ale regimului aporturilor in cazul societatile comerciale: este
obligatoriu ca la fiecare forma de societate sa fie contribuite aporturi in numerar, chiar daca
sunt contribuite si alte tipuri de aport; nu se poate constitui nicio forma de societate care sa nu
includa si aporturi in numerar (art. 16 alin. (1) LS). Aporturile in natura sunt admisibile la
toate formele de societate comerciala, nu inseamna insa si ca sunt obligatorii. Daca nu se
prevede altfel in actul constitutiv, societatea devine proprietara acestor aporturi in natura de la
data dobandirii personalitatii juridice, adica a inmatricularii (art. 65 alin. (1) LS).
La fel ca la societatea civila, nu poti sa aduci aport in munca la capitalul social si in
schimbul lui sa devii asociat. In mod particular, aceste aporturi pot fi contribuite numai la
9
SNC si SCS de asociatii care au contribuit deja aport in numerar/ in natura/ in creante, ei pot,
suplimentar, sa se oblige la prestatii in munca cu titlu de „aport social” si in schimbul acestor
prestatii au dreptul de a primi dividende (si in functie de tipul de societate, sunt obligati
sa participe la pierderi) si o cota din activul net, insa nu vor primi parti de interes in
schimbul aportului social (art. 16 alin. (5) LS). Spre deosebire de C.civ. (art. 1894 alin.(3) ),
LS nu mentioneaza si ca asociatul respectiv va participa la mecanismul decizional al societatii
in baza aportului social. Cred ca omisiunea nu este intamplatoare si C.civ. nu poate fi aplicat
in completare, prin urmare aportul social nu confera drept de vot.
La societatile de persoane (SNC si SCS) asociatii au libertatea de a contribui cu orice
forma de aport la capitalul social.
La SRL si SCA se poate contribui doar aport in numerar si aport in natura; nu poti sa
contribui aport in creanta (dar poti contribui aporturi in bunuri incorporale altele decat
creantele). Mecanismul de sanctionare in cazul in care se incalca aceasta interdictie: SRL nu
poate fi inmatriculata si nu poate functiona in mod valabil. Daca totusi se inmatriculeaza
societatea cu incalcarea acestei interdictii, subscrierea aportului in creanta este lovita de
nulitate absoluta si in functie de importanta acelui asociat pentru societate, ar putea fi lovit
intregul act constitutiv de nulitatea absoluta si drept consecinta ar putea fi ceruta nulitatea
societatii in baza art. 56 lit. a) LS (dupa ce s-a pronuntat nulitatea asupra actului constitutiv).
Oricum, asociatii raspund civil fata de creditorii sociali pentru ca au aceptat acest tip de aport,
daca el le-a produs prejudicii creditorilor.
La SA regimul aporturilor este mai liberal. Se poate contribui, la constituire, pe
langa aport in numerar si natura, si aport in creante. La SA cu subscriptie publica nu
sunt permise aporturile in creante la constituire. Aporturile in creante nu sunt permise
la majorarea capitalului social la SA si SCA.
Varsarea aporturilor :
SA cu subscriere imediata si simultana a capitalului social – pana la constituire trebuie
varsate aporturi reprezentand cel putin 30% din capitalul social subscris. Diferenta se poate
varsa in maxim 12 luni pentru aportul in numerar, iar pentru aportul in natura si cel in creante
in maxim 2 ani de la momentul inmatricularii (art. 9 LS). Spre deosebirea de varsarea in
transe a aportului la majorarea capitalului social, la constituirea S.A. LS nu prevede obligatia
platii integrale si a primei de subscriere, alaturi de cei 30% din valoarea nominala a actiunilor.
Totusi, pentru ca „subscriere” inseamna obligatia de a contribui aport (a carui valoare include
si prima, daca actionarii au decis ca o parte din valoarea aportului nu reprezinta valoare
nominala ce intra in capitalul social, ci prima), eu cred ca si la constituire cei 30% se
calculeaza prin raportare atat la valoarea nominala, cat si la valoarea primei. Sanctiunea
nerespectarii scadentei varsarii – actionarul isi vede suspendat dreptul de a vota, ope
legis (art. 101 alin. (3) ) si in plus isi poate pierde ulterior calitatea de actionar pentru actiunile
neplatite integral (art. 100 LS). La SA constituit prin subscriptie publica, aportul in natura
trebuie varsat integral pana la inmatriculare iar aportul in numerar poate fi varsat 50% pana la
inmatriculare si restul in termen de 12 luni (art.21).

10
 La SNC si SCS regimul este restrictiv – aporturile trebuie varsate integral la data
constituirii capitalului social (art. 9¹ LS). Incalcarea acestei obligatii impiedica inmatricularea
societatii.
La SRL, regimul varsarii aporturilor a fost relaxat prin Legea nr. 265/ 2022 (pana la
aceasta lege, regimul era la fel ca la SNC). Astfel, conform art. 9¹ modificat prin aceasta lege
(vz. art. 129 pct. 10), cel putin 30% din capitalul social subscris trebuie varsat in termen de
maxim 3 luni de la inmatriculare (o solutie aberanta, SRL devine astfel singura societate
comerciala care se poate inmatricula fara varsarea nici unei parti din capital social, asta in
conditiile in care nu mai exista capital social minim !), insa pana la varsarea acestui procent
SRL nu poate incepe operatiuni, in caz contrar devine aplicabila sanctiunea penala din art.
275 (1) lit.c) LS, aplicata persoanei administratorului care incepe operatiuni in numele SRL
fara a fi fost varsat capitalul social (art. 275 (1) lit. c ) LS). Restul capitalului social subscris
se varsa in aceleasi conditii ca la SA, adica 12 luni pt numerar si 2 ani pt aport in natura. Va
rog sa observati ca art. 275 (1) lit.c) nu a fost modificat prin Legea nr. 265/ 2022,
pastrandu-se textul vechi care vorbeste de „varsamantul integral al capitalului social”.
Concluzia ar fi ca in ciuda facilitarii varsarii in transe a capitalului social,
administratorul nu poate incepe operatiuni cat timp nu este varsat integral capitalul
social!
Sediul social – este important pentru identificarea societatii si are consecinte
administrative, fiscale, atragerea competentei instantei de judecata in materie de insolventa
(dar nu pentru litigiile intemeiate pe LS, cand competenta este data de sediul principal – art.
63 LS). Sediul social poate fi orice spatiu care poate fi delimitat, nu inseamna efectiv o casa
sau un apartament, poate sa fie o camera dintr-un imobil. In urma modificarilor aduse art. 17
LS de catre Legea nr.102/2020 se poate discuta daca in aceeasi incapere pot sa fie inregistrate
mai multe sedii sociale, prin abrogarea alin.(4) a disparut restrictia ca fiecare societate sa aiba
o camera distincta ca sediu social daca la aceeasi adresa sunt inregistrate mai multe sedii
sociale iar abrogarea alin. (3) si (5) prin Legea nr. 206/2021 a eliminat obligatia prezentarii de
informatii privind sediul social (inclusiv dovada dreptului de folosinta asupra spatiului) la RC,
atat la inmatriculare cat si ulterior, la schimbarea lui. Nu cred insa ca abrogarea a deschis
calea sediului „casuta postala” (adica a unei adrese doar pt primire corespondenta, sediul fiind
virtual in rest), specific paradisurilor fiscale (in acest sens, vz art. 237 alin. (1) lit. c) LS).
Chiar daca are o dimensiune fizica, materiala, sediul social este un concept juridic.
Sanctiunea incalcarii acestei cerinte: imposibilitatea inmatricularii iar daca lipsa sediului
social intervine ulterior constituirii, este o contraventie la legislatia fiscala si poate duce chiar
la dizolvarea societatii in baza art. 237 (1) lit. c) LS.
Formalitati pentru constituirea societatii
In termen de 15 zile de la incheierea (semnarea de catre toti asociatii) actului
constitutiv, acesta trebuie sa fie depus la Oficiul RC din raza teritoriala a sediului social Commented [SD2]: Vz L 206/2021
impreuna cu cererea de inmatriculare si alte documente cerute de lege (dovada sediului social, Commented [SD3]: Aceasta cerinta a fost abrogata prin
dovada varsarii capitalului social, declaratii pe proprie raspundere ale fondatorilor si art. 129 pct.14 Legea nr. 265/ 2022

administratorilor ca indeplinesc conditiile legale pentru calitatile respective, etc.). In cazul in
care exista aporturi in natura, ele trebuie evaluate de catre un expert in cazul SA (art. 38 LS)
si SRL cu asociat unic (art. 13 alin. (3) ).
11
Commented [SD4]: Avand in vedere prevederile art. 6-1
LS, introdus prin Legea nr. 265/ 2022, aceste declaratii nu
mai sunt necesare, art. 36 (2) lit. f) LS care le prevedea fiind
abrogat de art.129 pct.15 din Legea nr.265.
 In general, de la data inmatricularii (considerata ca fiind data constituirii ei) societatea
comerciala devine persoana juridica si isi poate desfasura activitatea, dar sunt si exceptii (de
ex., bancile, societatile de asigurare – mai intai se inmatriculeaza, apoi trebuie autorizate de
catre BNR, respectiv ASF si numai dupa aceea pot sa incepe sa functioneze).
Exista o serie de cerinte administrative universal valabile pentru marea majoritate a
societatilor, ceea ce presupune obtinerea unor autorizatii administrative specifice. Initial,
inainte de inmatriculare reprezentantii societatilor trebuiau sa mearga pe la toate aceste
autoritati ca sa obtina aceste avize/ autorizatii, ceea ce intarzia mult data inmatricularii. Din
anul 2004, in baza L 359/ 2004 (abrogata prin Legea nr. 265/2022, dar cerintele ei au fost
preluate in aceasta ultima lege), societatea declara pe propria raspundere ca indeplineste
cerintele de functionare dpdv sanitar, sanitar-veterinar, prevenirea incendiilor, mediu, ceea ce
permite inmatricularea ei rapida, urmand ca ulterior sa obtina autorizatiile propriu-zise (daca
este cazul).
Dupa ce au fost depuse toate aceste documente la RC, urmeaza verificarea lor din
punct de vedere al legalitatii (nu si al oportunitatii). Conform Legii 265/2022, acest control se
face acum numai de referentul de registrul comertului. Pe baza rezolutiei sale (in termen de o
zi lucratoare de inregistrarea cererii complete - vz. art. 40 (1) LS in forma modifificata de art.
129 pct. 19 Legea 265, coroborat cu art. 107 (1) Legea 265/2022), societatea este
inmatriculata in RC.
CUI (codul unic de inregistare fiscala, care este CNP-ul societatilor comerciale) – este
emis de autoritatea fiscala din orasul unde se afla ORC. ORC se ocupa de obtinerea CUI, in
baza L 359/ 2004.
Nulitatea societatii
In procesul constituirii societatii exista posibilitatea sa se produca incalcari ale legii
privind continutul actului constitutiv, forma lui, lipsa unor autorizatii prelalabile etc. Daca
incalcarile nu sunt observate in procesul constituirii si societatea este inmatriculata, legea
prevede in anumite cazuri sanctiunea nulitatii absolute (ceea ce inseamna ca ea poate fi
declarata oricand dupa inmatriculare). Pe de alta parte, legiuitorul a dorit sa salveze societatea
si sa permita repararea incalcarii legii (pentru ca in acest fel se protejeaza securitatea
circuitului comercial si interesele celor care au tratat cu societatea intre timp) si doar daca
inlaturarea incalcarii nu este posibila, sa fie declarata nulitatea.
Motive de nulitate – art 56 – sunt aratate cu titlu limitativ; unele sunt clare, altele
sunt mai greu de apreciat in practica. De exemplu, toti fondatorii au fost incapabili - nu e caz
de nulitate pt societate decat daca toti au fost incapabili. In schimb, obiectul de activitate este
contrar ordinii publice (care este mentionat ca si caz de nulitate distinct de incalcarea legii) –
cazul comporta o doza mai mare de subiectivism in apreciere. Obiectul care este contrar
ordinii publice este si ilicit. Reciproca nu este intotdeauna valabila: de ex.,obiectul este ilicit
pentru ca lipseste o autorizatie administrativa si totusi nu e contrar ordinii publice.
Art 57, 58 – nulitatea nu opereaza automat, ea trebuie pronuntata de instanta daca nu
este posibila remedierea cauzei de nulitate (conceptual, similar cu refacerea actului nul
din C.civ.). Pana la termenul la care se pot depune concluzii in fond (deci, nu la termenul
cand se discuta exceptiile) la tribunal, societate are posibilitatea de a remedia. Daca se
12
pronunta nulitatea, ea opereaza retroactiv. Societatea intra ope legis in lichidare (desi art. 227
alin. (1) lit. c) mentioneaza acest lucru ca o cauza de dizolvare), dar tertii de buna credinta
care au tratat pana atunci cu societatea sunt protejati (art. 59 LS).

13