Curs 91

MODIFICAREA SOCIETATII
Modificarea societatii are un sens larg si unul restrans. In ambele sensuri, ea este
rezultatul unui act de vointa al asociatilor/ actionarilor, in urma exprimarii vointei sociale.

In sens restrans, inseamna modificarea actului constitutiv, sens care este avut in vedere de
LS. Titlul IV este intitulat „Modificarea actului constitutiv” si contine, pe langa prevederi de
aplicatie generala care au in vedere caracterul formal al modificarilor, si doua cazuri (din multe
altele posibile) particulare de modificare, formala si substantiala, a actului constitutiv (reducerea
si majorarea capitalului social). In sens larg, modificarea societatii inseamna schimbarea adusa
societatii, simultan ca persoana juridica si asupra actului sau constitutiv. Avand in vedere
intrepatrunderea intre latura contractuala si cea institutionala in cadrul societatii comerciale, voi
utiliza sensul larg al notiunii. Orice modificare a societatii presupune atat o schimbare a unui
element legat de organizarea si functionarea societatii, cat, cel mai adesea, si o modificare a
actului constitutiv (deoarece organizarea si functionarea societatii sunt indisolubil legate de
vointa sociala ca rezultanta a vointelor individuale a asociatilor, recte de actul constitutiv ca
forma originara de manifestare a vointei asociatilor). Modificarile pot atinge o gama larga de
elemente ale societatii: capital social, structura asociatilor, patrimoniul in ansamblul sau,
incetarea ca persoana juridica, forma societatii, etc. Per a contrario, orice modificare a actului
constitutiv care nu presupune si o modificare a societatii ca persoana juridica sau a ansamblului
patrimoniului sau, nu este o modificare a societatii decat in sens restrans (de ex., modificarea
competentelor AGA sau ale administratorilor, modificarea valorii nominale a actiunilor/ partilor
sociale fara a modifica nivelul total al capitalului social). Categorie cea mai complexa de
modificare a societatii consta in reorganizarea ei (fuziune sau divizare).

Trebuie retinut ca spre deosebire de momentul constituirii societatii, cand toti asociatii
trebuie sa fie de acord, legea prevede, pentru cvasitotalitatea modificarilor, ca pot fi decise de
asociati prin vot majoritar. Desigur, actul constitutiv poate sa prevada majoritati speciale de vot
sau votul unanim in cazul unor modificari.

Din punct de vedere formal (art. 204-205 LS), modificarea trebuie sa urmeze regimul de
publicitate aplicabil la constituirea societatii sau cerut de obiectul modificarii (de ex., daca are
loc majorarea capitalului social cu un imobil, modificarea trebuie sa fie facuta prin act

1
Drept de autor Sorin David, lect.univ.dr. Facultatea de drept, Universitatea Bucuresti. Este interzisa
reproducerea, copierea sau valorificarea in orice mod acestui curs sau parti din el.

1
modificator – act aditional si act constitutiv in forma revizuita si completata, care cuprinde noul
aport si noul capital social - incheiat in forma autentica). In orice caz, intotdeauna modificarea
societatii necesita o hotarare AGA si incheierea, in baza ei, a unui act aditional la actul
constitutiv, care trebuie inregistrate in Registrul Comertului (pe baza incheierii registratorului de
registrul comertului – art. 204 alin. (4), in forma modificata prin art. 129 pct.40 din Legea nr.
265/2022). Legea cere ca odata cu aceste documente sa fie depusa si o forma actualizata a
actului constitutiv, care cuprinde la zi si toate modificarile aduse actului constitutiv de-a lungul
timpului.

Art. 205 - schimbarea formei societatii (de ex., din SRL in SA) sau prelungirea duratei ei
nu atrage crearea unei persoane juridice noi, personalitatea juridica va continua neintrerupta.

Reducerea si majorarea capitalului social

Sunt operatiuni prin care se modifica valoarea totala a capitalului social. Nici una nu
necesita prin ea insasi si modificarea structurii capitalului (de ex., prin intrarea de noi actionari in
societate si/sau iesirea unora din cei existenti), insa reducerea/majorarea capitalului social pot fi
insotite de modificarea structurii lui. Deoarece capitalul social este are o existenta scriptic -
contabila, modificarea lui presupune in prealabil modificarea actului constitutiv.

Reducerea capitalului social

Reducerea este reglementata de art. 207-209 din LS si are loc in urmatoarele modalitati:
- sunt anulate2 actiuni/ parti sociale (are loc micsorarea numarului de actiuni/parti sociale), in
baza legii sau a vointei asociatilor. De ex., la SA exista un caz special de reducere a capitalului
social prevazut de lege, cand nu se varsa in termenul prevazut de actul constitutiv tot aportul
subscris la constituire, actionarul este pus in intarziere si daca tot nu-si executa obligatia de
varsare, o solutie prevazuta de lege este anularea actiunilor neplatite integral, emiterea de noi
actiuni in loc si oferirea lor spre subscriere altor persoane iar daca nu sunt subscrise integral noile
actiuni, pentru diferenta se reduce capitalul social (art. 100).

2
Termenul “anulare” folosit de lege si in jargonul de specialitate nu are conotatia juridica obisnuita, partile de
interes respective nu au fost emise cu incalcarea legii pentru a fi “anulate”; termenul este echivalent cu
desfiintarea lor.

2
 Un exemplu de reducere voluntara este cand prin hotararea adunarii generale a
actionarilor/ asociatilor se reduc (anuleaza) pro rata actiuni / parti sociale din detinerile fiecarui
asociat, in final fiecare asociat are un numar mai mic de parti de interes decat anterior, dar
pastreaza acelasi procent de participare la capitalul social, la beneficii, de drepturi de vot etc. O
aplicatie particulara a acestei forme de reducere este reglementata de art. 153²⁴ (atunci cand
solutia de reducere a capitalului social este aleasa de asociati pentru a acoperi efectul pierderilor
asupra acestuia);
- reducerea capitalului social prin rascumpararea actiunilor, urmata de anularea lor – art. 104
alin. (1) lit. a) LS (caz aplicabil numai la SA, la SRL nu este posibila rascumpararea partilor
sociale);
- prin reducerea valorii nominale a actiunilor /partilor sociale, consecinta logica fiind ca se
reduce si intreaga valoare nominala a capitalului social (in acest caz se reduce valoarea nominala
a fiecarei actiuni/parti sociale). Cotele de participare la capitalul social si drepturile aferente
raman neschimbate – art. 207 alin. (1) lit. b);
- in art. 207 alin. (2) legiuitorul reglementeaza doua cazuri, pe care le conditioneaza in sensul ca
reducerea capitalului social nu este motivata de pierderi. (1) Astfel, la lit.a), poti sa ai acest
rezultat, de reducere a capitalului social, si prin scutirea partiala/totala a actionarilor de obligatia
de varsare a aporturilor (este valabil doar la SA, nu si la SRL si societatile de persoane, unde
conform art. 9¹ LS trebuie varsat integral capitalul social la constituire, respectiv in maxim trei
luni de la constituirea dar inainte de inceperea operatiunilor societatii, la SRL). Reducerea
capitalului social are loc prin anularea partii nevarsate din capital; cum insa nu pot exista actiuni
integral varsate si partial varsate pe termen nedeterminat, practic actionarul va pierde un numar
de actiuni a caror valoare nominala totala este egala cu valoarea nominala nevarsata, astfel incat
in final sa ramana numai cu actiuni integral varsate. In cazul art.100 actionarul care intarzie plata
varsamantului pierde toate actiunile sale neplatite, ca sanctiune. In cazul art. 207 alin.(2) lit.a),
actionarul pierde doar o parte din actiuni si ramane cu un numar mai mic de actiuni, dar integral
platite, ca iertare de datorie din partea celorlalti actionari. (2) A doua situatie (lit. b) ): reprezinta
restituirea partiala de aporturi la capitalul social, ceea ce conduce si la reducerea corespunzatoare
a acestuia (prin anularea actiunilor/ partilor sociale respective). Regula este ca asociatii /
actionarii primesc, la lichidare, ceea ce ramane din activul societatii dupa ce au fost platiti
integral creditorii sociali. Lit. b) este insa un caz special, cand legea permite ca si inainte de
3
lichidare, actionarii / asociatii sa primeasca o parte din activul social (nu din activul net, ca la
lichidare), dar privita numai ca o rambursare partiala a investitiei facute de ei, nu o rambursare
totala ca la lichidare. O alta diferenta fata de lichidare: nu se poate rambursa mai mult decat au
subscris (legea mentioneaza doar „o cota-parte din aporturi”), la lichidare pot primi si mai mult
daca societate a fost profitabila iar activul net depaseste valoarea aporturilor la capitalul social.
In fine, conditia foarte importanta impusa de lege pentru a putea opera aceasta forma de
reducere: se restituie o parte din aporturi, nu echivalentul lor valoric (in practica, multi juristi
si consultanti fiscali interpreaza textul ca permitand transferul catre actionari/ asociati a unei
parti din activul societatii in contul reducerii, fara legatura cu aporturile contribuite).

Procedura de reducere a capitalului social, indiferent de modalitatea de reducere, este

aceeasi: necesita ca prim pas o hotarare a Adunarii Generale care aproba reducerea (al carei
continut minimal este reglementat in art. 208 alin.(2) ) si apoi publicarea ei in Monitorul Oficial
(formalitati obligatorii la toate formele de societate). In practica, prin aceasta hotarare se aproba
in principiu reducerea capitalului social si modalitatea de reducere. De la data publicarii,
creditorii sociali care nu au creante scadente la data publicarii au un termen de 2 luni in care pot
sa conteste aceasta reducere, in conditiile procedurale prevazute de art. 62 LS (art.208 alin.(3)
LS). Cum se explica aceasta aparenta discriminare? Daca sunt scadente, ei pot apela la
executarea silita – daca sunt ipotecari – sau pot introduce actiunea in instanta, contra societatii,
pentru a cere plata, in ambele cazuri legiuitorul considerand ca acesti creditori pot exercita
mijloacele legale pentru a obtine plata creantei lor inainte de a se finaliza procedura de reducere
a capitalului social, ceea ce exercita presiune asupra societatii pentru a plati acesti creditori
inainte de finalizarea procedurii de reducere; spre deosebire, creditorii care nu au creante
scadente nu pot utiliza nici un mijloc de presiune impotriva societatii pentru a obtine confortul
platii la scadenta a creantelor lor, daca nu ar exista art. 208 alin.(3) . Dar aceasta contestatie nu
are drept obiect anularea hotararii AGA sau obtinerea de despagubiri care sa acopere prejudiciul
suferit de creditorii respectivi in urma reducerii (cum este in cazul art. 61 LS), ci obiectul ei este
ca prin intermediul instantei creditorii sa obtina de la societate garantii ca prin reducerea
capitalului plata creantei lor nu va fi afectata. Termenul de „garantie” folosit in art. 208 este mai
larg decat cel de garantie reala sau personala, le include pe acestea dar poate sa includa orice alta
promisiune facuta de societate (si care da confort creditorilor) ca va plati creantele, inclusiv plata
4
(care devine plata inainte de scadenta) unor creante (care este forma suprema de „garantie”).
Instanta va aprecia daca opozitia este intemeiata. Din punct de vedere practic, creditorii garantati
cu ipoteci mobiliare/imobiliare nu au un interes sa introduca o asemenea contestatie, fiindca au
deja garantiile reale necesare pentru a obtine plata creantei chiar daca se reduce capitalul social,
mai putin in cazul in care valoarea bunului ipotecat nu (mai) acopera suma creantei (dar acesta
este un risc normal in cazul oricarui creditor ipotecar). Termenul de 2 luni este un termen de
decadere, el nu poate fi redus sau majorat prin actul constitutiv. Numai dupa trecerea lui si
rezolvarea tuturor opozitiilor creditorilor sociali se poate trece la reducerea efectiva a capitalului
social si inregistrarea reducerii in Registrul comertului. In practica, are loc o noua AGA ce
adopta o hotarare care constata ca nu au fost opozitii/ au fost rezolvate si aproba final reducerea
capitalului social, structura lui si modificarea actului constitutiv.

Majorarea capitalului social:

Modalitatile de majorare a capitalului social sunt prevazute in art. 210 (art. 210 se aplica
si la SRL in baza art. 221):
- emiterea de noi actiuni sau parti sociale, fie catre actionarii/ asociatii existenti, fie catre altii noi
(care sunt terti fata de societate la momentul subscrierii), in schimbul unor aporturi in numerar
si/sau in natura (aporturile in creante nu sunt permise la majorarea capitalului social la SA, SCA
si SRL; cred ca sunt permise la societatile de persoane doar daca majorarea este aprobata in
unanimitate, fiind o modificare a actului constitutiv de la care LS nu deroga – a se vedea
consideratiile de mai jos);
- prin majorarea valorii nominale a partii sociale/ actiunii (de aceasta modalitate profita numai
actionarii/ asociatii existenti). In acest caz, nu apar noi actionari/asociati, nu se emit noi parti de
interes, doar se modifica valoarea nominala a fiecarei actiuni / parti sociale (de ex, in loc ca o
actiune sa isi pastreze valoarea nominala de 10 lei, ea va avea o noua valoare nominala, de 20 de
lei). Pentru ca valoarea nominala creste pentru fiecare actiune/ parte sociala si toti actionarii/
asociatii profita de aceasta crestere propotional cu partile de interes detinute, inseamna ca
intregul capital social se va majora. Cresterea valorii nominale se face prin incorporarea
rezervelor (inclusiv a rezervei legale, pentru ca nu se emit noi actiuni si nu se incalca astfel
interdictia din art. 210 alin. (2) LS) sau prin aporturi noi care pot fi aduse doar de actionarii/
5
asociatii existenti si care trebuie aduse de catre toti actionarii, pro rata (pentru ca daca ar
veni de la actionari noi, ar trebui emise noi actiuni). Toate partile sociale/ actiunile sa creasca cu
aceeasi valoare nominala si pentru fiecare parte de interes trebuie sa fie subscrisa si varsata
diferenta (daca majorarea se face prin aporturi si nu prin incorporarea rezervelor). Ceea ce
inseamna ca fiecare actionar/asociat trebuie sa fie de acord cu aceasta modalitate de majorare a
capitalului daca are loc prin contributia de noi aporturi pentru majorarea valorii nominale a
actiunilor/ partilor sociale, obligatie pe care o prevede si art. 210 alin. (4); in schimb, daca are loc
prin incorporarea rezervelor, hotararea se ia cu majoritatea de vot prevazuta de lege sau actul
constitutiv.
In cazul in care cele doua modalitati de majorare de mai sus se fac prin aporturi la
capitalul social, acestea pot fi numai in numerar si/sau in natura la SA, SCA si SRL (art. 215
alin. (2) interzice aporturile in creante la SA iar la SRL ele sunt interzise la majorare pe
principiul simetriei, pentru ca nu sunt permise la constituire). Acelasi actionar/ asociat poate sa
subscrie si in numerar, si in natura. La SNC si SCS aporturile pot fi si in creante, de vreme ce ele
sunt permise si la constituirea capitalului social iar reglementarea majorarii capitalului social din
LS nu deroga de la aceasta posibilitate, cum face la SA.
- emiterea de noi actiuni/ parti sociale catre actionarii/ asociatii existenti prin
incorporarea rezervelor (art. 210 alin. (2) ) – este o modalitate intermediara intre primele doua,
specificul ei este dat de sursa majorarii, si anume rezervele societatii si nu noi aporturi. Pot fi
folosite in acest scop majoritatea rezervelor societatii, mai putin rezerva legala (pentru ca ea are
deja natura juridica de capital social, chiar daca nu este inclusa formal in capitalul social, si in
plus legea cere sa fie inregistata intotdeauna separat de si sa „suplimenteze” capitalul social). Nu
este singura rezerva exclusa ca sursa de majorare. Astfel, art. 210 alin. (3) prevede ca rezervele
din reevaluare activelor societatii nu pot fi folosite la majorarea capitalului social.
Rezervele sunt parti din rezultatele financiare pozitive ale societatii (in general, ele se
constituie din profitul net nedistribuit) sau din aporturile asociatilor (rezerva din prime la
constituire sau majorare) care nu au fost distribuite actionarilor/ asociatilor sau cheltuite intr-un
alt mod de catre societate. Aceste rezerve au echivalent in activul societatii si totodata reprezinta
datorii potentiale ale societatii catre toti actionarii/ asociatii, fie prin distribuirea acestora catre ei
(cand acest lucru este permis de lege, cum am vazut in cazul rascumpararii actiunilor – art. 103¹
LS) sau prin majorarea capitalului social (in acest caz, beneficiul actionarilor este indirect, ei
6
primesc actiuni/ parti sociale noi sau valoarea nominala a actiunilor existente se mareste, dar in
ambele cazuri cota lor de participare la capitalul social nu se schimba). Nu se poate face o
majorare de capital social prin incorporarea rezervelor astfel decat pro rata, insa se poate
argumenta ca se poate deroga de la principiul pro rata daca toti actionarii/ asociatii sunt de acord.
Prima de emisiune. Poate fi intalnita la majorarea capitalului social. Opinia multor juristi
si practica unor registre ale comertului este ca nu poate fi intalnita la constituirea societatii pentru
ca art. 220 – aplicabil la majorare – mentioneaza prima de emisiune, in schimb art. 9 – aplicabil
la constituire – nu o mentioneaza. In ce ma priveste, cred ca se aplica si la constituire pentru
identitate de ratiune, ea nefiind interzisa (simpla diferenta de formulare intre cele doua articole
nu este o interdictie). Ea este generata in cazul in care valoarea aportului este mai mare decat
valoarea nominala a actiunilor / partilor sociale primite in schimb (diferenta este prima). Nu e
obligatoriu ca toti actionarii/ asociatii sa subscrie cu prima, insa cei care subscriu cu prima se
prezuma absolut ca accepta ca de prima lor beneficieze toti asociatii/ actionarii.
- conversia creantei sociale in actiuni sau parti sociale (art. 210 alin. (2) ) – posibila
numai daca sunt emise noi actiuni/ parti sociale. Creantele certe, lichide si exigibile impotriva
societatii, in loc sa fie platite de societate, sunt stinse prin emiterea de noi actiuni/parti sociale
catre creditor (care poate fi un tert sau un asociat existent). Deosebirea fata de aportul in creante
este ca asociatul in acest caz nu aduce ca aport la capitalul social o creanta impotriva unui tert,
economic el aduce indirect un aport in numerar (societatea ar fi putut sa ii plateasca datoria si
imediat creditorul sa subscrie banii primiti, la capitalul social). Folosita frecvent in cazuri de
dificultati financiare ale societatii, cand creditorii au sanse mici sa recupereze imprumutul
acordat societatii si atunci prefera sa obtina macar parti de interes. Desigur, conversia nu se face
decat daca actionarii / asociatii o aproba prin hotarare in adunarea generala. Actul juridic cel mai
apropiat ca figura juridica de conversie, este darea in plata (tehnic juridic, nu este dare in plata
pentru ca societatea nu transfera un activ al sau in contul creantei, partile sociale/actiunile nefiind
active ale societatii).

Procedura de majorare a capitalului social la SA si SCA - art.212 – 2019

Legea spune se face cu respectarea acelorasi pasi ca la constituirea societatii, dar acest
lucru este doar partial adevarat. Astfel, se pastreaza calificarea tipurilor de aport, este nevoie de
un acord al asociatilor (dar spre deosebire de constituire, cand acordul este unanim pentru ca are
7
loc prin semnarea actului constitutiv, in acest caz acordul se obtine in general pe baza regulii
majoritatii), are loc o modificare a actului constitutiv si procesul de majorare presupune un
control de legalitate. Sunt insa si elemente procedurale noi fata de etapa constituirii societatilor
(vz. art.215 - 217 si 219).
Intotdeauna majorarea capitalului social necesita o hotarare a Adunarii Generale. Ca
regula, actionarii nu pot fi discriminati, fara acordul lor, prin operatiunea de majorare, adica in
urma ei sa li se diminueze cota de participare la capitalul social si la beneficii, respectiv puterea
de vot. In acest scop, legea stabileste forme speciale de protectie contra diluarii actionarilor
existenti.
Daca majorarea se face prin aport in natura, atunci este obligatorie numirea unui (unor)
expert evaluator de catre registratorul de registrul comertului (chiar daca este propus de societate
prin hotararea adunarii generale), care sa stabileasca valoarea corecta a acelui aport (art. 215).
Ceea ce legea nu impune in cazul societatii pe actiuni inchise (spre deosebire de societatea
deschisa, tranzactionata pe o piata de valori mobiliare) este o super-majoritate de vot pentru a
aproba subscrierea prin aporturi in natura.
In schimb, daca numai unii actionari subscriu in natura, ceilalti trebuie sa aiba dreptul sa
subscrie si ei in numerar pentru a nu li se dilua cota de participare la capitalul social. Aceasta
protectie contra diluarii a actionarilor existenti este asigurata prin dreptul lor de preferinta la
subscrierea capitalului social, aplicabil la toate formele de majorare de capital social, adica si la
majorarea prin aporturi in numerar si, in opinia mea, si la majorarea prin conversia creantei
sociale (art.216). In cazul majorarii de capital prin subscrierea de aporturi in natura (de catre unii
actionari sau de terti), art. 218 - care elimina obligatia acordarii dreptului de preferinta la
subscriere celorlalti actionari in cazul aportului in natura – a fost abrogat prin Legea nr. 441/
2006, prin urmare se aplica si in acest caz art. 216 care reglementeaza dreptul de preferinta al
actionarilor existenti la subscrierea actiunilor nou emise de societate.
Diluarea actionarilor existenti poate avea loc fie atunci cand intra cineva nou in societate,
fie atunci cand numai unii dintre actionarii existenti subscriu majorarea capitalului social. Pentru
a evita acest lucru, legea acorda posibilitatea ca toti actionarii sa participe la majorarea
capitalului social, pro rata cu cota lor de participare la capitalul social, prin exercitarea dreptului
de preferinta in termen de cel putin o luna de la data publicarii hotararii AGA in M.Of. Dreptul

8
de preferinta la subscriere este diferit de dreptul preemptiune reglementat de Codul Civil (art.
1730-1740), nu se completeaza cu prevederile respective din Codul Civil.
Daca exercita dreptul de preferinta toti in aceeasi pro rata, atunci actiunile nou emise sunt
subscrise integral de catre actionarii existenti si nu vor fi diluati, nici un tert nu va intra in randul
actionarilor (pentru ca nu mai are ce subscrie). Altminteri, cei care nu uzeaza de dreptul de
preferinta vor fi diluati. In cazul subscrierii de aport in natura de catre un actionar existent sau un
tert, adunarea generala va calcula valoarea noului capital social emis astfel incat sa cuprinda
valoarea aportului in natura si valoarea cumulata a capitalului oferit spre subscriere actionarilor
existenti. Insa daca aportul in natura este subscris de un tert, chiar daca toti actionarii existenti ar
subscrie si ei aporturi in baza dreptului de preferinta, este imposibil matematic ca ei sa nu fie
diluati prin subscrierea de catre tert.
Desi legea nu precizeaza, subscrierea in cadrul exercitarii dreptului de preferinta se poate
face numai in numerar, altminteri ar putea apare discriminari intre actionarii existenti care
subscriu in natura si cei care subscriu in numerar. Precizez ca aceasta solutie nu impiedica un
actionar existent sa subscrie in natura daca acest aport este cauza juridica a majorarii, in aceasta
situatie ceilalti actionari isi exercita dreptul de preferinta pentru a reduce diluarea lor, dar
actionarul existent care subscrie aportul in natura nu mai are nici un temei pentru a exercita acest
drept pentru ca nu are nevoie de protectie, nefiind diluat (daca aportul in natura este subscris de
un actionar existent si toti ceilalti actionari isi exercita dreptul de preferinta la partea din
majorare care nu este data de valoarea aportului in natura, este posibil ca nici un actionar sa nu
fie diluat).
Daca se subscrie numai partial noua emisiune de catre actionarii existenti, tertii vor putea
sa subscrie numai ce nu au subscris actionarii existenti, cu consecinta ca actionarii existenti care
nu au subscris vor fi diluati.
Retragerea dreptului de preferinta (spre deosebire de renuntare, care este la discretia
fiecarui actionar existent) se poate face numai de catre Adunarea Generala prin hotarare, care
presupune un cvorum si o majoritate de vot legale de la care nu se poate deroga in jos, anume
trebuie sa participe minim ¾ din capitalul social subscris (inclusiv actiunile care nu sunt integral
varsate, daca varsamintele nu au ajuns la scadenta) si sa voteze pentru retragere cu majoritatea
voturilor actionarilor prezenti (si reprezentati); abtinerile nu intra in calculul majoritatii (art.
217).
9
 Incalcarea cerintelor art. 216 este sanctionta cu nulitatea relativa (art. 216 alin. (3) ).
Pentru identitate de ratiune, cu aceeasi sanctiune trebuie pedepsita incalcarea art. 217.
Daca dupa exercitarea dreptului de preferinta si a subscrierii de catre tert o parte din noua
emisiune ramane nesubscrisa, partea respectiva poate fi anulata dar numai daca acest lucru
a fost prevazut in hotararea AGA de aprobare a majorarii capitalului social (art. 219 alin. (2)
LS). Per a contrario, daca hotararea AGA nu prevede nimic, majorarea capitalului social se
considera esuata si nu va avea loc (nu va fi inregistrata in Registrul comertului).
Hotararea privind majorarea trebuie adusa la indeplinire in termen de 18 luni de la data
adoptarii (nu publicarii in M.Of.) (art. 219 alin.(1), in forma modificata de Legea nr. 265/2022).
Varsamantul aportului subscris pentru noile actiuni poate sa se faca, in parte, si ulterior
subscrierii. Spre deosebire de constituire, la majorarea capitalului trebuie varsata la subscriere
30% din valoarea nominala subscrisa plus intreaga prima de emisiune. Spre deosebire de
constituirea societatii unde legea prevede un termen de 1 an in care sa se verse diferenta, la
majorare termenul este de 3 ani (art. 220).
Ceea ce legea nu reglementeaza este ce se intampla cu dreptul de preferinta in cazul
majorarii prin conversie de creanta sociala. O abordare este in sensul ca in acest caz art. 216 nu
este aplicabil pentru ca interesul societatii in a-si stinge datoria in acest fel prevaleaza fata de
interesul actionarilor de a nu fi diluati. Intr-o alta abordare – pe care o sustin – este ca art. 216 se
aplica si in acest caz pentru ca unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem. In plus, el
este edictat in interesul protejarii drepturilor actionarilor existenti, fara a distinge intre
modalitatile de majorare. Mai mult, dreptul de preferinta se aplica chiar si in cazul majorarii prin
aporturi in natura, a fortiori si pentru identitate de ratiune ar trebui sa se aplice si in cazul
conversiei creantei sociale. Legea nu distinge, in cazul emiterii de noi actiuni, intre modalitatea
conversiei si toate celelalte modalitati. In functie de modul in care structureaza AGA majorarea
de capital social in aceasta situatie, daca valoarea noii emisiuni este egala cu valoarea creantei si
intreaga emisiune este subscrisa prin exercitarea dreptului de preferinta, societatea va folosi
aporturile noi in numerar pentru a plati datoria iar daca subscrierea este numai partiala, conversia
poate avea loc partial daca creditorul social este de acord. Conversia va avea loc in intregime
daca emisiunea de noi actiuni are o valoare mai mare decat valoarea creantei convertite si ce a
fost subscris prin exercitiul dreptului de preferinta nu reduce valoarea ramasa a emisiunii de noi
actiuni la mai putin decat valoarea creantei de convertit.
10
 Procedura de mai sus (art. 212 – 219 LS) nu se aplica la SRL si societatile de
persoane. In cazul tututor celorlalte forme de societati decat SA si SCA, legea este flexibila si
permite asociatilor sa reglementeze in actul constitutiv propria procedura de majorare capital
social, cu precizarea ca prin procedura reglementata conventional asociatii nu pot fi discriminati.

Art.2201 - transpune in dreptul nostru conceptul anglo-saxon de capital autorizat dar

nesubcris. In dreptul nostru, este aplicabil numai la SA. Legiuitorul a prevazut posibilitatea ca
intr-un anumit interval de timp organul de conducere executiva sa decida, in anumite limite, cu
privire la majorarea efectiva a capitalului social. Cu ce difera de situatia in care se deleaga o
majorare de capital social in baza art. 114 LS ? Nu difera din punct de vedere procedural, al
modului in care este adusa la indeplinirea de directorat/ CA. Diferenta provine din intinderea
limitelor impuse de lege in fiecare din cele doua cazuri. La delegare, organul de conducere
executiva nu este ingradit de lege in ce priveste marimea emisiunii de majorare si momentul
declansarii procedurii de majorare, prin urmare singurele ingradiri vor veni de la actionari (prin
actul constitutiv sau hotararea AGA). In cazul art. 2201 legea impune o limita maxima a
majorarii de ½ din valoarea nominala a capitalului social la data autorizarii, care trebuie sa aiba
loc in intervalul maxim de 5 ani de la constituirea societatii (daca aceasta modalitate de majorare
a fost stabilita prin actul constitutiv) sau de la data inregistrarii modificarii actului constitutiv in
acest sens (pe baza de hotarare AGA care evident este ulterioara inmatricularii). In limitele
stabilite prin actul constitutiv, directoratul actioneaza ca o AGA in vederea majorarii capitalului
social, nu ca un „agent” al AGA. Scopul acestei prevederi (la fel ca la delegarea majorarii
capitalului social) este de a flexibiliza finantarea societatii prin aporturi la capitalul social,
inlocuind mecanismul decizional mai greoi al AGA cu cel al CA/ directorat si lasand organul
executiv sa decida momentul cel mai potrivit pentru operatiunea de majorare.
Atat la delegarea majorarii capitalului social, cat si in cazul art. 2201, retragerea dreptului
de preferinta se poate face numai de catre AGA.

Excluderea sau retragerea asociatilor

Ambele operatiuni modifica actul constitutiv, insa nu intotdeauna si capitalul social.

Rezultatul lor este identic: unii asociati parasesc societate.
11
 Excluderea ests o sanctiune civila pentru unul din asociati, care intervine pe baza cererii
unui alt asociat sau a societatii (ceea ce presupune o hotarare a adunarii generale in acest sens).
Retragerea nu este o sanctiune, insa uneori poate fi privita ca un vot de blam pe care cel care se
retrage il da societatii, pentru ca asociatul care se retrage paraseste societatea deoarece intre el si
ceilalti asociati nu mai exista affectio societatis. Ambele sunt forme exceptionale de iesire din
societate care deroga de la libertatea de asociere.
Art.222 la art.225 reglementeaza excluderea. Aplicabilitatea lui este limitata la cele 3
forme de societati de persoane (in nume colectiv, in comandita simpla si SRL). Sunt patru situatii
reglementate cand se poate cere excluderea unui societate si fiindca excluderea este o sanctiune,
textul legal este de stricta interpretare si nu poate fi completat cu alte cazuri si nici cazurile
reglementate nu pot fi extinse prin interpretare. In consecinta, nu pot fi reglementate alte cazuri
prin actul constitutiv sau aplicate cele 4 situatii la societatea pe actiuni.
- lit.a) - asociatul nu a platit total sau partial aportul subscris si continua sa nu il plateasca,
desi a fost pus in intarziere. Evident, aceasta situatie poate apare numai in cazul majorarii
capitalului social, nu este posibila la momentul constituirii societatii datorita obligatiei de varsare
integrala a capitalului social impusa de art. 9¹ din lege;
- lit. b) (neaplicabila la SRL) priveste asociatul cu raspundere nelimitata care a intrat in
faliment (nu in simpla stare de insolventa) sau a devenit legalmente incapabil (limitat la persoana
fizica);
- lit. c) (neaplicabila la SRL) priveste asociatul cu raspundere nelimitata care nu este
administrator si intervine fara a avea dreptul in administratia societatii sau incalca art.80 ori
art.82 LS (abuzeaza de bunurile societati, respectiv incalca obligatia de loialitate fata de
societate);
- lit. d) se aplica la toate cele trei forme de societate si priveste asociatul administrator
care abuzeaza de pozitia sa in dauna intereselor societatii, respectiv comite frauda in dauna
societatii sau foloseste semnatura sociala sau activele societatii (termenul de „capital social” este
folosit impropriu de legiuitor), in interesul propriu sau al altuia.
Procedura excluderii presupune intotdeauna interventia instantei deoarece prin aplicarea
ei se incalca acordul de vointa al asociatului exclus, de a fi parte a actului constitutiv. Instanta nu
poate cenzura oportunitatea cererii din perspectiva societatii, ci trebuie sa determine daca sunt
indeplinite conditiile prevazute de unul din cele patru cazuri de mai sus. Cererea poate fi
12
introdusa de oricare dintre asociati sau de catre societate (in opinia mea, societatea poate
introduce cererea numai daca adunarea generala a hotarat astfel). Daca instanta va admite
cererea, va pronunta o hotarare de excludere. Excluderea nu inseamna insa expropriere, nu este o
pedeapsa patrimoniala, ci doar piederea dreptului de a mai fi asociat al societatii. Cel exclus
„sufera” numai pentru viitor, nu va mai participa la viata societatii, dar pentru trecut, datorita
faptului ca a investit in socitetate, este indreptatit sa isi primeasca cota-parte din activul net al
societatii (desigur, daca prin actele sale a produs pierderi societatii, cota-parte din activul net care
i se cuvine va fi diminuata in mod corespunzator pentru a acoperi pierderile cauzate de el).
Aceasta cota-parte se determina prin raportare la data excluderii, adica data pronuntarii definitive
a hotararii de excludere. Daca este asociat cu raspundere nelimitata, cel exclus ramane
raspunzator solidar cu ceilalti asociati pentru datoriile sociale angajate de societate pana la data
excluderii. Ceea ce lege nu spune este ce se intampla cu partile sociale ale asociatului exclus.
Din tacerea legii rezulta ca asociatii ramasi au libertatea de a stabili soarta acestora. De ex., orice
solutie de redistribuire a partilor sociale intre asociati este corecta daca este rezultatul vointei
sociale exprimate in adunarea generala si nici un asociat ramas nu este dezavantajat in raport cu
ceilalti. Sau asociatii pot decide anularea lor si reducerea capitalului social.
Opusul excluderii este retragerea, ea fiind aplicabila la aceleasi forme de societate ca la
excludere. In cazul retragerii, asociatul doreste sa paraseasca societatea, nu este fortat sa plece.
Retragerea este reglementata de art. 226. Din analiza lui rezulta trei tipuri de retragere: prin
acordul de vointa intre asociati (lit. a) si b) ), ope legis (lit. a¹) si prin interventia instantei (lit. c)
). Art.134 LS se aplica mutatis mutandis si la SRL. Pe langa cazul prevazut de lit.c) si atunci
cand numeste evalutorul in cazul de la lit. a¹), instanta mai poate interveni si atunci cand
asociatii, desi au agreat cu privire la retragere, nu se inteleg cu privire la suma care trebuie platita
asociatului retras ca echivalent al cotei-parte din activul net sau al valorii partilor sale sociale.
In ce priveste cazul de la lit.c), instanta nu va admite cererea de retragere daca ea a fost introdusa
abuziv, instanta va verifica temeinicia motivelor asociatului reclamant. Procedura de determinare
a contravalorii partilor de interes care se cuvine asociatului retras este similara cu cea folosita in
cazul excluderii.

13