UNIVERSITATEA ” ȘTEFAN CEL MARE ” SUCEAVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINISTRAȚIE

PUBLICĂ
SPECIALIZAREA ADMINISTRAREA AFACERILOR
FORMA DE INVATAMANT ID
ANUL I, GRUPA 2

Modificări ce vizează alte menţiuni

cuprinse în actul constitutiv

Lect.univ.dr.Gabriela LEUCIUC STUDENT

HARABAGIU FLORIN
Cuprins
I: Noțiunea modificării societăților comerciale ......................................2
II: Modificarea actului constitutiv...........................................................3
III: Principalele cazuri de modificare a societății comerciale.................4
1. Noțiuni generale...................................................................................4
2. Mărirea capitalului social.....................................................................5
3. Reducerea capitalului social.................................................................7
4. Prelungirea duratei societății................................................................8
5. Fuziunea și divizarea societăților comerciale.......................................9
6. Schimbarea formei societății comerciale............................................16
7.Retragerea din societate………………………………….…..………16
8. Excluderea asociaţilor…………………………………..…….…......16
Bibliografie.............................................................................................18

1
I. Noțiunea modificării societăților comerciale

Caracterizare generala

În anumite cazuri , condițiile economice pot determina necesitatea modificării societății

comerciale constituția din potrivit legii, pentru a fi adaptata noilor cerințe. Într-adevăr asociații
pot fi interesați în mărirea ori reducerea capitalului social, schimbarea obiectului de activitate sau
a formei juridice a societății, prelungirea duratei societății etc.

Intrucat elementele care reclama schimbarea au fost stabilite prin actul constitutive al societatii,
modificarea societății impune modificarea acestui act constitutive. De aceea, legeanr. 31/1990
reglementează modificarea actului constitutiv, iar nu modificarea societății (Titlul IV)

Trebuie observant insa ca modificarea actului constitutive reprezinta numai mijlocul prin care se
modifica societatea comerciala. Este vorba deci, de o societate comerciala legal constituita, adica
o societate care s-a constituit și a funcționat potrivit legii și care se modifică, pentru a o face mai
eficienta în interesul asociatilor. Sub aspectul definirii regimului juridic al societăților
comerciale, numai modificarea societății are relevanță; o societate comercială se constituie,
funcționează, se modifică, se dizolvă și se lichidează.

În privința sferei noțiunii de modificare a societății și, implicit, a noțiunii de modificare a actului
constitutive, trebuie sa avem în vedere în primul rand, cazurile expres reglementate de lege:
prelungirea duratei societății, reducerea sau majorarea capitalului social.

La aceste cazuri trebuie adaugate și cele prevăzute de art 113 din Legea nr.31/1990: schimbarea
obiectului societății, schimbarea formei societății, mutarea sediului, fuziunea și divizarea etc.

În doctrina au fost incluse în sfera noțiunii de modificare a actului constitutiv și cazuri cum sunt:
transmiterea părților de interes sau a părților sociale către terț, cu excepția cazului cand
transmisiunea a fost autorizată prin actul constitutiv, excluderea ori retragerea unui asociat și
continuarea societății cu răspundere limitata cu un singur asociat ca urmare a retragerii,
excluderii sau decesului celui de-al doilea asociat.

Modificarea actului constitutiv al unei societăți comerciale are drept urmare modificarea
societății, fata de situatia initiala, de la data constituirii ei. In consecinta, modificarea ctului

2
constitutive nu are ca efect crearea unei personae juridice noi. Societatea, ca persoana juridical,
subzista cu modificările aduse in urma modificarii actului constitutive (art 205 din Legea nr.31/
1990).

II. Modificarea actului constitutiv

Aspecte generale
Potrivit art. 204 din Legea nr. 31/1990, republicata si modificata prin Legea nr. 161/2003, actul
constitutive poate fi modificat prin:

- hotararea Adunării Generale adoptată în condițiile legii,

- act aditional la actul constitutiv
- hotararea instantei judecatoresti în condițiile prevăzute de legi.
Forma autentică a actului modificator, respective a actului adițional, este obligatorie în
următoarele cazuri:

- majorarea capitalului social prin subscrierea ca aport în natură a unui teren

- modificarea formei juridice a societății într-o societate în nume colectiv sau în comandita
simpla
- majorarea capitalului social prin subscriptie publica.
Modificarea actului constitutiv trebuie înregistrată în registrul comerţului şi publicată în
Monitorul Oficial, este realizat sub forma unui înscris sub semnătură privată cu unele excepţii
reglementate de art. 204 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată.

Actul de modificare al actului constitutiv. Modificarea actului constitutiv se realizează prin

voinţa asociaţilor, manifestă în cadrul adunării asociaţilor. Hotărârea privind modificarea actului
constitutiv se ia în condiţiile de cvorum şi majoritate cerute de lege; în cazul societăţi pe acţiuni
şi în comandită pe acţiuni, condiţiile prevăzute pentru adunarea generală extraordinară (art. 120
din Legea nr. 31/1990 republicată); în cazul societăţii în nume colectiv, societăţii în comandită
simplă şi societăţii cu răspundere limitată, prin votul tuturor asociaţilor (art. 192 alin. 2 din
Legea nr. 31/1990 republicată).

3
Potrivit legii, dacă se aduc mai multe modificări actului constitutiv, concomitent sau succesiv,
acesta va fi actualizat cu toate modificările la zi. În această formă actualizată se pot omite
numele sau denumirea şi

celelalte date de identificare ale fondatorilor şi ale primilor membri ai organelor societăţii dacă
au trecut cel puţin 5 ani de la data înmatriculării societăţii, afară de cazul când actul constitutiv
prevede altfel (art. 204 alin. 7, 8 şi 9 din Legea nr. 31/1990 republicată).

Înregistrarea şi publicarea actului modificator al actului constitutiv. În scopul protejării terţilor,

actul modificator al actului constitutiv trebuie înregistrat şi publicat, în condiţiile legii.

Actul adiţional cuprinzând textul integral al prevederilor actului constitutiv, modificate, se

depune la oficiul registrului comerţului pentru a se menţiona în registrul comerţului (art. 204
alin. 4 din Legea nr. 31/1990

republicată). Ca orice înregistrare în registrul comerţului, modificarea actului constitutiv este

supusă controlului de legalitate. După efectuarea menţiunii în registrul comerţului a modificării
actului constitutiv, actul adiţional modificator se transmite, din oficiu, Monitorului Oficial al
României spre publicare, pe cheltuiala societăţii. Nu este obligatorie publicarea în Monitorul
Oficial a actului modificator al actului constitutiv al unei societăţi în nume colectiv sau în
comandită simplă.

În încheiere, trebuie arătat că modificarea actului constitutiv al unei societăţi comerciale are
drept urmare modificarea societăţii, faţă de situaţia iniţială, de la data constituirii ei. În
consecinţă, modificarea actului constitutiv nu are ca efect crearea unei persoane juridice noi.
Societatea, ca persoană juridică, subzistă, cu modificările aduse în urma modificării actului
constitutiv (art. 205 din Legea nr. 31/1990 republicată).

III. Principalele cazuri de modificare a societății comerciale

1. Notiuni generale

4
Pe langa condițiile generale care privesc orice modificare a actului constitutiv, legea 31/1990,
reglementează și unele condiții speciale, care se referă la anumite cazuri concrete de modificare a
actului constitutiv, mai frecvențe în viața societăților comerciale : mărirea sau reducerea
capitalului social, prelungirea duratei societății, fuziunea și divizarea societăților comerciale,
schimbarea formei juridice a societății.

2. Mărirea capitalului social

Necesitatea maririi capitalului social. Anumite nevoi ale societăţii comerciale pot impune
necesitatea maririi capitalului social al acesteia. Aceste nevoi pot consta în dorinţa asociaţilor de
a dezvolta activitatea societăţii sau de a înlătura unele dificultăţi financiare.

Pentru societatea comercială, procurarea de fonduri financiare prin mărirea capitalului social este
mai puţin împovărătoare decât împrumutul bancar sau emiterea de obligaţiuni.

            În anumite cazuri, majorarea capitalului social poate fi determinată de acumularea unor
rezerve care nu au fost folosite sau de necesitatea reevaluării patrimoniului societăţii.

Condiţiile mariri capitalului social. Mărirea capitalului social se realizează în condiţiile

prevăzute de Legea nr. 31/1990 republicată.

În primul rând, trebuie respectate dispoziţiile art. 204 din lege. Deci, pentru mărirea capitalului
social se cere să existe hotărârea adunării asociaţiilor, iar actul modificator, în formă autentică,
acolo unde legea cere acest lucru, să fie menţionat în registrul comerţului publicat în Monitorul
Oficial.

În al doilea rând, cu privire la societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată, mărirea

capitalului social se face cu respectarea dispoziţiilor referitoare la constituirea societăţii (art. 212
şi art. 221 din lege) prin dispoziţiile privind constituirea societăţii comerciale trebuie să
înţelegem prevederile legii care reglementează elementele specifice diferitelor forme ale
societăţii comerciale (de exemplu, aporturile asociaţilor, modalităţile de formare a capitalului
social, numărul asociaţilor etc.)

Mărirea capitalului social prin noi aporturi. În mod obişnuit, mărirea capitalului social se
realizează prin noi aporturi. Potrivit art. 210 din Legea nr. 31/1990 republicată, capitalul social
se poate mări prin emisiunea de acţiuni noi sau prin majorarea valorii nominale a acţiunilor
existente în schimbul unor noi aporturi în numerar şi/sau în natură.
5
Capitalul social nu va putea fi însă mărit şi nu se vor putea emite noi acţiuni cât timp nu vor fi
fost complet plătite acţiunile din emisiunea precedentă (art. 92 alin. 3 din Legea nr. 31/1990
republicată).

                Alte modalităţi de mărire a capitalului social. Capitalul social al unei societăţi
comerciale poate fi mărit şi pe alte căi decât prin noi aporturi:

1. a) Mărirea capitalului social prin încorporarea rezervelor. Acţiunile noi pot fi eliberate
prin încorporarea rezervelor, cu excepţia rezervelor legale (art. 210 alin. 2 din Legea nr. 31/1990
republicată). Rezervele constau în anumite sume de bani prelevate din beneficiile societăţii şi au
destinaţiile prevăzute de lege. Ele sunt de trei feluri: legale, statutare şi facultative.
2. b) Mărirea capitalului social prin încorporarea beneficiilor sau a primelor de emisiune.
Acţiunile noi ale societății pot fi liberate şi prin încorporarea rezervelor, beneficiilor sau a
primelor de emisiune (art. 210 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată). Deci, beneficiile
societăţii destinate a fi împărţite acţionarilor sub formă de dividende pot servi la liberarea
acţiunilor şi, implicit, la mărirea capitalului social. În locul dividendelor, acţionarii vor primi
acţiuni noi emise de societate. O atare modalitate de mărire a capitalului social este cunoscută şi
sub denumirea de mărire a capitalului social prin plata dividendelor în acţiuni.

Acţiunile noi pot fi liberate şi prin încorporarea primelor de emisiune. Prima de emisiune
reprezintă diferenţa dintre valoarea de emisiune şi valoarea nominală a acţiunilor, pe care trebuie
să o suporte noii acţionari. Această primă este destinată să acopere cheltuielile emisiunii, precum
şi diminuarea valorii intrinseci a acţiunilor vechi.

1. c) Mărirea capitalului social prin compensarea creanţelor asupra societăţii cu acţiuni

ale acesteia. Acţiunile noi pot fi eliberate prin compensarea unor creanţe lichide şi exigibile
asupra societăţii cu acţiuni ale acesteia. Deci, sumele de bani cuvenite creditorilor, în baza
creanţelor lichide şi exigibile pe care le au faţă de societate, pot servi la achitarea acţiunilor noi
ale societăţii.

Această modalitate de mărire a capitalului social este cunoscută şi sub denumirea de mărirea
capitalului social prin conversiunea datoriilor societăţii în acţiuni ale acesteia.

6
3. Reducerea capitalului social

Potrivit art. 207 alin. 1 din Legea 31/1990, republicata, reducerea capitalului social se poate
face:

- prin micsorarea numarului de parti sociale sau acțiuni

- prin reducerea valorii nominale a părții sociale sau acțiuni
- prin dobândirea propriilor acțiuni urmată de anularea lor.
Capitalul social se mai poate reduce, cu condiția ca reducerea să nu fie motivata de pierderi
prin:

- scutirea în tot sau în parte a asociatilor de anumite vărsăminte datorate de aceștia

- restituirea către acționari a unei parti din aportul lor inițială, proporțional cu reducerea
capitalului social
- alte procedee prevăzute de lege (de exemplu, în cazul retragerii sau excluderii din
societate).
Pentru a opera o reducere a capitalului social este necesara publicarea, alaturi de actul
adițional și, după caz, de nouă forma a actului constitutive si publicarea prealabilă a hotărârii
adunării generale. Procedura de publicitate este necesara pentru ca orice creditor interesat să
poată face opozitie.

Legea dispune obligativitatea publicarii hotararii adunarii generale cu cel puțin două luni
înainte de reducerea efectiva a capitalului social. În hotararea adunării generale trebuie sa fie
cuprinse motivele care au determinat asociații sa hotarasca reducerea capitalului social.

Opoziția unui creditor poate fi introdusă în termen de două luni de la momentul publicării.

Dacă societatea emite obligațiuni (în cazul societăților pe acțiuni) capitalul social se poate
reduce și prin rambursarea de obligațiuni în contul acțiunilor. Daca emiterea unei obligatiuni
reprezinta o forma prin care o societate pe acțiuni este împrumutat, la restituirea obligatiilor,
acționarii pot solicita restituirea sumelor inițial investite.

7
4. Prelungirea duratei societății

Potrivit legii, actul constitutiv al societății trebuie sa prevada « durata societății » (art 7 și 8 din
Legea nr.31/ 1990)

Societatea comercială va avea durata de existentă stabilita de asociați. La expirarea acestei

durate, societatea comercială se dizolvă [art. 227 lit.a] din Legea nr. 31 /1990].

Constatand ca societatea desfășoară o activitate profitabilă, asociații pot fi interesați în

prelungirea duratei prevăzute în actul constitutiv. Acest lucru este posibil prin modificarea
actului constitutiv, în sensul stabilirii altei durate sau a unei durate determinate.

Prelungirea duratei societății trebuie realizata înainte de expirarea duratei prevăzute în actul
constitutiv. Prelungirea duratei societății se realizeaza prin modificarea actului constitutiv în
condițiile articolului 204 din Legea nr.31/1990. Hotarare cu privire la prelungirea duratei
societății se ia de adunarea asociatilor, in condițiile de cvorum și majoritate prevăzute de lege
pentru adunarea extraordinara. Asociații pot hotărî o nouă durata a societății sau o durată
nedeterminată, în funcție de interesele lor.

Actul adițional care constata hotararea privind prelungirea duratei societății, în forma impusă de
lege, trebuie menționat în registrul comerțului și publicată în Monitorul Oficial. Hotararea
privind prelungirea duratei societății va produce efecte, cu condiția ca actul adițional sa fi fost
încheiat în forma scrisă cerută de lege, menționat în registrul comerțului și publicată în
Monitorul Oficial, anterior expirării duratei societății prevăzute de actul constitutiv. Dacă aceste
cerințe nu sunt îndeplinite, pe data expirării duratei prevăzute în actul constitutiv, societatea se
dizolvă ope legis.

Efectele prelungirii duratei societății :

-se asigura continuarea existenței societății și după expirarea duratei prevăzute în actul
constitutiv

-societatea constituia subzista pe o nouă durata sau pe o durată nedeterminată

Articolul nr. 205 din Legea nr.31/ 1990 prevede expres că prelungirea duratei societății nu
atrage crearea unei persoane juridice noi.

8
Prelungirea duratei societății poate leza interesele creditorilor particulari ai asociatilor din SNC,
SCS, sau SRL. De aceea, potrivit legii, acești creditori pot face opozitie impotriva hotararii
adunarii asociatilor de prelungire a duratei societății, dacă au drepturi stabilite printr-un titlu
executoriu anterior hotararii (art. 206 din Legea nr.31/1990)

Legea recunoaște dreptul de opozitie acestor creditori deoarece potrivit art. 66 din Legea
31/1990, pe durata societății, ei pot să-și exercite drepturile lor numai asupra părții din profitul
cuvenit asociatului după bilanțul contabil, iar după dizolvarea societății, asupra părții ce li s-ar
cuveni prin lichidare. În plus, ei pot opri părțile ce s-ar cuveni asociaților prin lichidare.

Dreptul la opozitie nu este recunoscut creditorilor particulari ai asociaților din societatea pe

acțiuni sau în comandita pe acțiuni, deoarece acești creditori nu trebuie sa astepte pentru
satisfacerea drepturilor lor dizolvarea și lichidarea societății. Potrivit legii, în cursul duratei
societății, ei au dreptul sa sechestreze și să vândă acțiunile debitorului lor. [art. 66 alin (2) din
Legea nr.31/ 1990].

5. Fuziunea și divizarea societăților comerciale

Fuziunea și divizarea societăților comerciale sunt procedee tehnico-juridice prin care se

realizeaza restructurarea societăților comerciale, în scopul adaptării lor la exigențele activității
comerciale.

Legea nr. 31/1990, in forma sa actual, reglementeaza cuprinzator fuziunea și divizarea societății
comerciale.

Dispozițiile legii au în vedere fuziunea și divizarea societăților pe acțiuni, dare ele sunt aplicabile
și operațiunilor de fuziune sau divizare care privesc celelalte forme juridice ale societăților
comerciale.

Fuziunea se realizeaza fie prin absorbția unei societăți de către o alta societate, fie prin
contopirea a două sau mai multe societăți pentru a constitui o societate nouă.

Legislatia noastra contine , în egala masura, dispoziții referitoare la dreptul de opozitie al

creditorilor societăților care se reorganizează prin fuziune, cat și data la care fuziunea produce
efecte juridice.

● Fuziunea prin absorbtie reprezinta operatiunea prin care una sau mai multe societăți
transmite alteia, ca urmare a dizolvării fără lichidare, totalitatea activului și pasivului
9
patrimonial, atribuindu-se actionarilor sau asociatilor societăților absorbite acțiuni sau părți
sociale și eventual, o sulta în numerar, care sa nu depaseasca un procent de 10% din valoarea lor
nominală sau valoarea lor contabilă.
● Fuziunea prin contopire și constituirea unei noi societăți reprezinta operatiunea prin care
mai multe societăți se reunesc pentru a transmite unei societăți care se constituie, ca urmare a
dizolvarii si radierii lor, ansamblul activului și pasivului patrimonial, în schimbul atribuirii de
parti sociale sau acțiuni și eventual, o sulta care sa nu depaseasca un procent de 10% din
valoarea lor nominală sau, în lipsa acesteia, valoarea lor contabilă.
Forme de realizare a fuziunii

Fuziunea este posibila numai în măsura în care exista activ patrimonial la societatea care este
absorbita în schimbul patrimoniului transmis.

O societate „mama” poate fi absorbita de societatea „fiica” considerandu-se ca acest lucru nu

este nici ilicit și nici artificial. În schimb nu poate participa la fuziune o sucursală a unei societăți
comerciale.

Din punct de vedere economic, fuziunile fac obiectul unei clasificari tradiționale care face
distincție între:

● Fuziunea prin contopire;

● Fuziunea prin absorbție(anexare);
● Restructura interne.
⮚ Fuziunea prin contopire
Pe scurt aceasta operatiune juridica si economica se caracterizeaza prin reducerea la o singura
unitate a doua sau mai multe entități deosebite anterior.

Acesta alianța care duce la crearea unei noi entități, presupune punerea în comun a aporturilor
societăților care au fuzionat, asemanandu-se astfel cu contractul de societate. Cel mai bun
instrument de realizare a acestei înțelegeri perfecte este crearea unei societăți noi.

⮚ Fuziunea prin absorbție.

Fuziunea prin absobtie, cunoscuta ca fuziune prin „anexare” nu se concretizeaza intr-un partaj
echitabil de interese, ci mai degrabă prin supremația unei societăți asupra altei societăți, fără ca
aceasta dominare sa fi fost impusă în mod obligatoriu prin forța. Este vorba aici de o veritabilă
achizitie,de un transfer de putere și de control ca urmarea unei mutații patrimoniale.

10
Aceste doua tipuri de reorganizari (fuziune prin contopire si fuziune prin absorbție) sunt
rezultanta unui proces care se realizeaza în doi timpi:

● Întocmirea proiectului de fuziune pe baza hotararii asociatiilor fiecărei societăți care se

reorganizeaza;
● Realizarea acordului final privind fuzionarea propriu zis;

⮚ Restructurarile interne
Restructurarile interne au ca obiect o remodelare juridica a puterii in interiorul unui grup ,cu
scopul de a modifica organizarea internă a întreprinderii pentru a face fata imperativelor de
dezvoltare a acesteia .

Efectele fuziunii

⮚ Transmisiunea universală a patrimoniului

Atat în cazul fuziunii prin contopire , cât și a fuziunii prin absorbtie societatea care se
constituie ,ori societatea absorbantă este tinuta de toate obligatiile societatii absolvite care nu
sunt achitate în timpul fuziunii. Societatea aborbanta nu are calitate de tert fata de
cocontractantii societatii absorbite ,care pot dovedi prin orice mijloc de proba o eventuala
simulatie pe care o poate invoca orice subiect al contractului încheiat cu societatea absorbita.

⮚ Activ transmis
Prin fuziune se transmit ,în principiu ,toate drepturile care au aparținut societății absorbite sau a
societățile care se reunesc. Astfel:

- dreptul de a acționa în justiție aparține societății absorbante sau a societății nou create ;

- societatea absorbanta poate formula acțiune în justiție pentru repararea prejudiciului cauzat de
administratorii societății absorbite.

- societatea absorbanta poate să-și continue executarea silită de societatea absorbita ,fără sa
obțină un nou titlu executoriu.

Operațiunile de fuziune se realizeaza ca operațiuni privind schimburile de drepturi

comerciale .Ele nu constituie ,în nici un caz operațiuni de instrainare de valori mobiliare și deci
nu sunt supuse dispozițiilor legale referitoare la respectarea dreptului de preemtiune instituit
prin legile speciale.

11
Drepturile de proprietate industrială

Drepturile asupra marcilor de fabrica și a celor de comerț se transmit societății absorbante ,cu
excepția cazului cand o terta persoana intenteaza acțiune în constatarea nulitatii absolute a
fuziunii.

⮚ Pasiv transmis
Se transmit societății absorbante:

- datoriile scadente ale societății absorbite ;

- obligația de garanție pentru viciile lucrului care aparține societății absorbite,în cazul
unui contract de vanzare-cumparare;
- datoriile care izvorăsc dintr-un fapt al societății absorbite ,chiar dacă au caracter personal;
- obligatia de non-concuresnta asumata de societatea absorbita.
⮚ Transmiterea contractelor
Fuziunea prin absorbție are ca efect subrogația legală a societății absorbante în drepturile
societății absorbite fără nicio alta formalitate cu excepția celei de publicitate prevăzute în
legislația societăților comerciale .În aceste condiții , societatea absorbantă preia și contractele
societății absorbite , cu luarea în considerare a următoarelor aspecte:

- în cazul contractele de închiriere ,proprietarul spațiului comercial închiriat este obligat

sa respecte efectele subrogatiei;
- contractele de concesiune nu se pot transmite societății absorbante decât cu acordul
concedentului;
- contractele de asociere în participatiune se transmit cu acordul coparticipantilor.
- contractele de munca încheiate de societatea absorbita sunt transmise de drept societății
absorbante;
⮚ Drepturile tertilor asupra fuziunii
Societatea absorbantă devine debitoarea creanțelor non-obligatory ale societății absorbite ,în
locul acesteia.Aceasta substituire nu antreneaza o novatiem a creantei.De aceea este gresita
acea practica a unor societăți comerciale care după fuziune au întocmit acte adiționale la
contractele încheiate de societatea absorbita,acte prin care au modificat unul din subiectele
participante respectiv în locul societății absorbite a fost menționată societatea absorbantă.

Dreptul la opozitie este acordat creditorilor tuturor societăților participante la fuziune ,ale
caror creante sunt anterioare publicării proiectului de fuziune.

12
Încetarea existenței societății absorbite.

Un alt efect al fuziunii prin absorbție este dispariția societății absorbite și radierea ei
din registrul comerțului.

Dacă fuziunea se face prin absortie, data acesteia este data cand se menționează în registrul
comerțului actul adițional de majorare a capitalului social al societății absorbante.

În privința desființării societății absorbite evident aceasta se produce din momentul aducerii ei
din registrul comerțului.

Divizia

Divizarea se face prin împărțirea patrimoniului unei societăți care își încetează existentă, între
două sau mai multe societăți existente sau care iau fiinta prin acest procedeu. În acest caz
divizarea este totala.

Divizarea unei societăți poate fii și parțială, atunci cand se desprinde o parte din patrimoniul unei
societăți care-si pastreaza existența și se transmite acea parte către o alta societate, constituindu-
se o societate nouă.

În cazul divizării, societățile care dobandesc bunurile societății divizate, vor răspunde pentru
obligațiile acesteia proporțional cu valoarea bunurilor dobândite.

Transmiterea patrimoniului societății divizate

Transmiterea tuturor elementelor de activ și de pasiv este o caracteristică ce aparține atat

operațiunilor de fuziune, cat și celor de divizare. Foarte important este faptul ca în special
pasivul societății absorbite sau divizate este luat în sarcina societăților absorbite sau noi.

În cazul divizării, “partajul” se face în general în funcție de elementele de activ aportate fiecărei
societăți beneficiare de aporturi., deși societățile mostenitoare sunt solidar responsabile fata de
creditorii societății divizate.

Procedura de fuziune sau divizare

Fuziunea și divizarea societăților comerciale urmează în general aceleași reguli procedurale.

13
Fuziunea și divizarea se face între societăți care au forme diferite (SNC, SA, SCA).

Societatile in lichidare se pot fuziona sau de pot decide dacă nu a început repartitia părților ce li
se cuvin din lichidare.

Proiectul de fuziune sau de divizare

Este întocmit de către consiliul de administrație al societăților interesate sa semnat de

reprezentantul fiecăreia dintre societățile participante la operațiune. Este necesar:

a) pentru fuziune - acordul societății absorbante și a celor absorbite, sau al fiecărei dintre
societățile care fuzionează - dacă se creaza o societate nouă.

b) pentru divizare - acordul societatii divizata si a celor beneficiare

Conținutul planului de fuziune sau divizare

Proiectul planului de fuziune sau divizare trebuie sa aiba incluse cel puțin următoarele indicații:

● forma, denumirea și sediul social al tuturor societăților participante la operațiune

● fundamentarea - scopurile (cauzele, obiectivele) și condițiile fuziunii sau divizarii
● stabilirea și evaluarea activului și pasivului care trebuie transmis la societățile absorbite
sau noi
● modalitățile de predare a acțiunilor sau părților sociale și data la care acestea au dreptul la
dividende
● paritatea (raportul de schimb) a acțiunilor sau părților sociale
● cuantumul primei de fuziune sau al primei de divizare
● drepturile ce se acorda obligatarilor – detinatorilor de obligatiuni și orice avantaje
speciale (acțiuni preferențiale, drepturi de fondator)
● data la care trebuie sa fie încheiate bilanturile contabile de fuziune sau bilantul de
divizare (data care trebuie sa fie aceeași pentru toate societățile participante la operațiune )
● data la care operațiile societății absorbite sau divizate vor fi considerate din punct de
vedere contabil, ca fiind efectuate la societatea beneficiara de aporturi.

Proiectul de fuziune sau divizare trebuie sa contina orice alte date particulare care prezinta
interes pentru operatiune.

14
Efectele divizarii

Divizarea antreneaza transmiterea integrala a patrimoniului societatii care dispare din profitul
societăților care îl culeg parțial sau în totalitate. Aceste societăți se substituie societății actuale în
toate bunurile, drepturile sau obligațiile ei. În caz de aport partial de activ – supus regimului
divizării – transmiterea universală operează asupra fracțiunii din patrimoniul societății care face
aportul.

Societățile care dobandesc bunuri prin efectul divizarii răspund fata de creditori pentru
obligatiile societatii care si-au încetat existența prin divizare, proporțional cu valoarea bunurilor
dobândite, în afara de cazul în care, prin divizare, s-au stabilit alte proporții. Dacă nu se poate
stabili societatea răspunzătoare pentru o obligație, societățile care au dobândit bunuri prin
divizare răspund solidar.

Consecințe ale fuziunii si divizarii asupra salariaților

Exista o serie de consecințe fata de salariati, deoarece fuziunile si divizarile antrenează adesea
perturbări în situația și condițiile de muncă ale salariaților întreprinderilor implicate în
operațiune.

Contractele individuale de munca încheiate de societatea absorbită sau divizată sunt transmise de
plin drept la societatea absorbantă sau nouă care trebuie sa le respecte masura. Aceste prevederi
nu suprima însă dreptul societății absorbante sau noi de a determina nevoile sale reale de
personal.

Salariații societății absorbite sau divizate nu au drept incontestabil la menținerea convenției

colective la care era supusă societatea lor. Ei se vor conforma contractului colectiv de munca
aplicabil lor de noul patron, care poate fi diferit de cel vechi.

Atunci cand societatea absorbantă sau nu este supusă obligațiilor rezultate dintr-un contract
colectiv de muncă, salariații societății absorbite sau divizate păstrează timp de un an – sau durata
contractului colectiv de muncă – avantajele lor din convenția anterioara. După expirarea acestei
perioade ei păstrează de asemenea, avantajele individuale dobandite ca urmare a aplicării vechii
conventii colective de munca.

15
6. Schimbarea formei societății comerciale

În cursul existenței unei societăți comerciale, anumite interese ale asociaților pot determina
necesitatea schimbării formei juridice a societății ; de exemplu. Din SRL în SA.

Aceste interese pot fi satisfăcute pe cai diferite. O cale o constituie dizolvarea și lichidarea
societății existente și ; apoi, constituirea unei noi societăți comerciale în forma juridica dorită, cu
respectarea conditiilor prevazute de lege. O alta cale reprezinta schimbarea formei juridice a
societății, în condițiile stabilite de lege pentru modificarea societății.

Prin modificarea actului constitutiv, societatea constituită își schimba forma juridica. Schimbarea
formei juridice a societății atrage însă anumite modificări în raporturile asociatilor cu societatea.

Condițiile schimbării formei societății comerciale

Schimbarea formei juridice a societății se poate realiza prin modificarea actului constitutiv al
societății se ia în condițiile de cvorum prevăzute pentru adunarea generala extraordinara, cu o
majoritate de cel putin doua treimi din drepturile de vot deținute de acționarii prezenți sau
reprezentați. (art.115 din Legea nr.31/ 1990)

Totodată, pentru realizarea operațiunii trebuie îndeplinite și condițiile prevăzute de lege pentru
forma de societate pe care o va lua societatea existența (capital social, număr minim de asociați
etc.)

Prin aceasta modificare a actului constitutiv se schimba forma juridica a societatii, fara a-i afecta
personalitatea juridica. Societatea inițială își continua existenta, dar într-un cadru juridic noi. În
acest sens, art.205 din Legea nr.31/1990 prevede că schimbarea formei societății nu atrage
crearea unei persoane juridice noi.

7.Retragerea din societate

Noţiune şi condiţii

Ocrotirea libertăţii manifestării de voinţă implică şi recunoaşterea dreptului asociaţilor de a se

retrage dintr-o societate, mai ales atunci când durata societăţii este nedeterminată.

Acest drept trebuie exercitat cu bună-credinţă. Conform legii, asociatul unei societăţi în nume
colectiv, al societăţii în comandită simplă şi al societăţii cu răspundere limitată, se poate retrage

16
în următoarele situaţii: în cazurile prevăzute de actul constitutiv; cu acordul celorlalţi asociaţi;
din motive temeinice, în baza sentinţei tribunalului.

În cazul societăţii pe acţiuni, retragerea actionarului este reglementată prin dispoziţiile art. 133
alin. 1 din Legea nr. 31/1990 care arată: „acţionarii care nu sunt de acord cu hotărârile luate de
adunarea generală cu privire la schimbarea obiectului principal de activitate, la mutarea sediului
său la forma societăţii, au dreptul de a se retrage din societate ...”.

Implicaţiile retragerii din societate

Consecinţa retragerii poate fi dizolvarea societăţii în următoarele situaţii:

1. a) în cazul societăţii pe acţiuni, atunci când numărul acţionarilor s-a redus sub cinci, dacă
a trecut mai mult de 6 luni şi numărul nu a fost completat (art. 223 lit. c));
2. b) în cazul societăţii în nume colectiv şi al societăţii cu răspundere limitată, dacă rămâne
un singur asociat şi nu există clauză de continuare cu moştenitorii (art. 224 alin. l şi 2);
3. c) în situaţia societăţii în comandită simplă şi al celei în comandită pe acţiuni, dacă se
retrage unicul comanditat (art. 224 alin. 3).

8. Excluderea asociaţilor

Noţiunea şi felurile excluderii

Excluderea poate avea loc în societăţile de persoane şi în cele cu răspundere limitată. În

societăţile de capitaluri excluderea nu este posibilă, datorită absenţei unor raporturi personale de
încredere reciprocă între asociaţi.

Excluderea este o măsură destinată apărării societăţii comerciale împotriva asociaţilor care au
săvârşit acte ce pun în pericol supravieţuirea societăţii.

Excluderea constituie şi o sancţiune pentru încălcarea îndatoririlor şi înşelarea încrederii

celorlalţi asociaţi.

Excluderea, ca apărare, este reglementată de art. 201 alin. 2 din Legea nr. 31/1990. Este vorba de
situaţiile în care creditorii particulari ai asociaţilor dintr-o societate în nume colectiv, în
comandită simplă sau cu răspundere limitată pot face opoziţie la prelungirea duratei societăţii

17
peste termenul fixat iniţial. Când opoziţia a fost admisă, asociaţii pot decide excluderea din
societate a asociatul debitor al oponentului.

Excluderea, ca sancţiune, este reglementată de art. 217 alin. 1 lit. a)-d) din Legea nr. 31/1990. Se
arată că trebuie exclus:

1. asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;

2. asociatul cu răspundere nelimitată, în stare de faliment;
3. asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administraţie ori
întrebuinţează capitalul, bunurile sau creditul în folosul său sau ia parte ca asociat la societăţile
cu răspundere nelimitată, în alte societăţi concurențe sau având acelaşi obiect de activitate, fără
consimţământul celorlalţi asociaţi;
4. asociatul administrator care comite fraudă în daună societăţii sau se serveşte de
semnătura în folosul său sau al altora.

Uneori excluderea unui asociat are drept consecinţă nu numai modificarea actului constitutiv, ci
chiar dizolvarea societăţii. Astfel, în cazul societăţilor în nume colectiv şi al societăţilor cu
răspundere limitată excluderea unuia dintre asociaţi produce dizolvarea societăţii dacă, în urma
excluderii numărul asociaţilor s-a redus la unul singur şi nu există clauză de continuare cu un
singur asociat (la societăţile cu răspundere limitată).

Bibliografie

⮚ O. Căpățână- Societățile comerciale, pag 348-349

⮚ I.Turcu Dreptul afacerilor, pag. 199-200

⮚ Stanciu D. Cărpenaru- Drept comercial român

⮚ https://administrare.info/

18