Sunteți pe pagina 1din 21

www.referat.

ro

Disciplina: SOCIETATI COMERCIALE

Curs 25-26-27
Organizarea societatilor comerciale : MODIFICAREA SOCIETATILOR
COMERCIALE

Concepte de baza:
Societăţi comerciale formă a întreprinderii, cu personalitate juridică, pe care una sau
mai multe persoane o organizează prin actul constitutiv, prin afectarea de bunuri în
vederea îndeplinirii actelor şi faptelor de comerţ cuprinse în obiectul de activitate
prevăzut în actul constitutiv, în vederea realizării de profit.

Modificarea societăţilor comerciale

Prin modificarea societăţilor comerciale se înţeleg toate schimbările privind


elementele prevăzute în actul constitutiv. Astfel, societatea comercială continuă să existe,
subzistă ca persoană juridică, chiar dacă se modifica unele dintre datele pe care le-a avut
la constituire.
Principalele modificări ale societăţii comerciale, care sunt reglementate expres de
Legea nr. 31/1990, sunt:
- majorarea sau reducerea capitalului social;
- prelungirea duratei societăţii;
- schimbarea sediului social;
- schimbarea formei societăţii;
- fuziunea si divizarea societăţilor;
- cesiunea de părţi sociale sau transferul de acţiuni;
- excluderea asociaţilor;
- retragerea asociaţilor.
Conform art. 204 din Legea nr. 31/1990, actul constitutiv poate fi modificat prin
hotărârea adunării generale, adoptată în condiţiile legii sau prin hotărârea instanţei
judecătoreşti, în condiţiile art. 223 alin. (3) şi art. 226 alin. (2).
www.referat.ro

Forma autentică a actului modificator adoptat de asociaţi este obligatorie atunci


când are ca obiect:
a) majorarea capitalului social prin subscrierea ca aport în natură a unui teren;
b) modificarea formei juridice a societăţii într-o societate în nume colectiv sau în
comandită simplă;
c) majorarea capitalului social prin subscripţie publică.
Principalele etape ale modificării societăţilor comerciale sunt :
a. Hotărârea adunării generale extraordinare a asociaţilor prin care se aprobă
modificarea societăţii comerciale ;
b. Întocmirea actului constitutiv actualizat al societăţii, care cuprinde si clauzele
actului constitutiv referitoare la modificarea decisă;
c. Încheierea celorlalte acte necesare modificării societăţii comerciale (de ex.
actele privitoare la noul sediu);
d. Vărsarea aporturilor, în cazul în care modificarea priveşte majorarea capitalului
social prin noi aporturi;
e. Obţinerea unor avize prealabile (pentru unele tipuri de societăţi comerciale, în
cazul în care legile speciale impun aceasta);
f. Înregistrarea menţiunii corespunzătoare modificării societăţii comerciale
respective în Registrul Comerţului.
Cererea de înregistrare a menţiunii se depune la Oficiul Registrului Comerţului în
raza teritorială a căruia se află sediul social.
Cererea de înregistrare de menţiuni se soluţionează, ca regulă, în procedură cu
caracter necontencios. In anumite situaţii, însă, dacă terţe persoane formulează cereri de
intervenţie prin care solicită respingerea cererii de înmatriculare, este posibilă
soluţionarea acesteia şi în procedură contencioasă.
Cererea de înregistrare de menţiuni poate fi formulată de comerciant, de orice
persoane interesate, precum şi din oficiu.
Competenţa de soluţionare a cererii de înregistrare de menţiuni, revine
judecătorului delegat pe lângă Registrul Comerţului, care se pronunţă prin încheiere.
Dacă sunt întrunite condiţiile legale de înregistrare a menţiunii, judecătorul
delegat sau, după caz, directorul registrului comerţului va admite cererea, va autoriza

2
www.referat.ro

modificarea societăţii şi va dispune înregistrarea menţiunii corespunzătoare în Registrul


Comerţului.
Înregistrarea în Registrul Comerţului se operează în termen de 24 de ore de la data
încheierii judecătorului delegat.
Similar cererii de înmatriculare, în cazul în care cerinţele legale nu sunt
îndeplinite, judecătorul delegat va respinge, motivat, cererea. Totuşi, dacă asociaţii
înlătură neregularităţile, cererea va putea fi admisă, tot astfel cum în caz de respingere
cererea va putea fi reiterată, după ce motivele pentru care a fost respinsă sunt înlăturate.
Încheierea judecătorului delegat este supusă numai recursului, în termen de 15
zile de la data pronunţării.
g. Eliberarea unui nou certificat de înmatriculate. In anumite situaţii, în care
modificarea priveşte elemente cuprinse în certificatul de înmatriculare (sediul sau
denumirea societăţii comerciale), se eliberează un nou certificat de înmatriculare.
h. Autorizarea funcţionării, anume obţinerea avizelor, autorizaţiilor şi, după caz, a
acordurilor strict necesare pentru situaţia în care modificarea societăţii comerciale
impune obţinerea de astfel de avize (spre exemplu, modificarea sediului);
i. Publicarea în Monitorul Oficial a actului modificator al actului cosntitutiv
precum si a unei notificari cu privire la depunerea textului actualizat al actului
constitutiv. Publicarea in Monitorul Oficial nu este obligatorie in cazul societatilor in
nume colectiv sau in comandita simpla.
In cazul societăţilor deţinute public, care au fost constituite prin subscripţie
publică, Legea 297/2004 privind piaţa de capital cuprinde norme speciale privitoare la
procedura de modificare a societăţii comerciale, similare celor de la înmatricularea
acestor tipuri de societăţi.
*
Faţă de această procedură generală, Legea nr. 31/1990 impune anumite condiţii
specifice fiecărei modificări, după cum urmează.

Majorarea capitalului social

3
www.referat.ro

Majorarea capitalului social al societăţii comerciale este determinată, de regulă,


de necesitatea sporirii patrimoniului acesteia prin noi aporturi, dar şi de necesitatea
creşterii garanţiei creditorilor, având în vedere dreptul acestora de gaj general al
acestora.

A. Modalităţile de realizare a majorării capitalului social


Majorarea capitalului social se poate realiza fie prin liberarea de noi acţiuni sau
părţi sociale, fie prin majorarea valorii celor existente.
Majorarea capitalului social se poate realiza prin mai multe modalităţi:

a. Noi aporturi în numerar sau natură (art. 210 alin. 1 din Legea nr. 31/1990)
Aceasta este situaţia cea mai frecventă, în care asociaţii aduc noi aporturi în
numerar sau în natură, cu care se măreşte capitalul social.
Majorarea capitalului social prin aporturi în creanţe nu este admisă în această
modalitate, nefiind considerate aporturi în natură. In schimb, astfel cum vom arăta în
continuare, este posibilă convertirea creanţelor faţă de societate în acţiuni.

a. Incorporarea rezervelor ( art. 210 alin. 2 din Legea nr. 31/1990)


Rezervele sunt anumite sume de bani prelevate din profitul net al societăţii şi care
au anumite destinaţii prevăzute prin lege. După modul de constituire, rezervele pot fi :
- rezerve legale, a căror constituire este obligatorie, fiind prevăzute de lege. In
cazul societăţii pe acţiuni şi a societăţii cu răspundere limitată este obligatorie
constituirea unei rezerve legale de cel puţin 5 % pe an până la nivelul a minimum o
cincime din capitalul social;
- rezervele statutare, a căror constituire este prevăzută de actul constitutiv, care
prevede şi destinaţiile acestor rezerve;
- rezervele facultative, a căror constituire se realizează în baza hotărârii adunării
generale, care stabileşte şi destinaţia rezervelor.
Din punct de vedere contabil, rezervele sunt evidenţiate ca parte a pasivului.
Astfel cum am arătat, capitalul social este la rândul său evidenţiat din punct de vedere

4
www.referat.ro

contabil în pasivul societăţii comerciale, ca o datorie a societăţii comerciale către asociaţi,


astfel că transformarea rezervelor în capital este posibilă.
Diferenţele favorabile din reevaluarea patrimoniului social pot fi incluse în
rezerve şi utilizate pentru majorarea capitalului social. Datorită inflaţiei şi cursului
valutar, sumele de bani aflate în conturile societăţii suferă variaţii de valoare, ceea ce
poate determina diferenţe favorabile sau defavorabile. De asemenea, bunurile din
patrimoniul societăţii, care sunt înregistrate din punct de vedere contabil la valoarea în lei
cu care au intrat în patrimoniul societăţii, pot să îşi modifice valoarea datorită inflaţiei. In
aceste situaţii, diferenţele favorabile rezultate din evaluare, care se evidenţiază din punct
de vedere contabil într-un cont distinct, pot fi trecute în contul de rezerve şi apoi în cel de
capital, cu efectuarea formalităţilor legale necesare.

b. Incorporarea beneficiilor (art. 210 alin. 2 din Legea nr. 31/1990)


Aceasta este situaţia în care adunarea generală ordinară, cu ocazia aprobării
bilanţului, decide ca profitul net al societăţii să nu se distribuie sub formă de dividende, ci
să fie utilizat pentru majorarea capitalului social.

c. Incorporarea primelor de emisiune (art. 210 alin. 2 din Legea nr. 31/1990)
In situaţia în care adunarea generală decide majorarea de capital prin emiterea de
noi acţiuni care să fie distribuite către terţi neacţionari, este posibil ca să stabilească
vânzarea acestor acţiuni la o sumă superioară valorii lor nominale (valoare de emisiune).
Prima de emisiune este diferenţa dintre valoarea de emisiune şi valoarea nominală
a acţiunilor.
Această primă de emisiune se foloseşte pentru distribuirea de acţiuni către vechii
acţionari.

d. Compensarea creanţelor (art. 210 alin. 2 din Legea nr. 31/1990)


In situaţia în care societatea datorează sume de bani unor creditori, poate conveni
cu aceştia compensarea creanţelor lor certe, lichide şi exigibile cu acţiuni emise de
societate.

5
www.referat.ro

B. Norme speciale privitoare la procedura de majorare a capitalului social


In toate situaţiile, nu se poate realiza o majorare de capital social până ce nu sunt
plătite toate părţile sociale sau acţiunile anterior emise. Totuşi, în opinia noastră, această
restricţie se referă numai la acţionarii care nu au vărsat în întregime capitalul social
subscris, deci la acţiunile emise anterior, şi nu la noii acţionari, care nu au aşadar nici o
obligaţie anterioară către societate.
In cadrul societăţii pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni, acţionarii au un drept de
preferinţă în cazul majorării de capital. Aceasta înseamnă că în cazul în care adunarea
generală decide majorarea capitalului social, acţiunile emise vor fi oferite spre subscriere
în primul rând celorlalţi acţionari, în proporţie cu numărul de acţiuni pe care le posedă şi
cu obligaţia ca aceştia să-şi exercite dreptul lor de preferinţă în termenul hotărât de
adunarea generală, dacă în actul constitutiv nu se prevede altfel.
Scopul acestui drept de preferinţă este ca, în cazul unei majorări de capital, să se
poată păstra proporţia din numărul total de acţiuni pe care o deţine fiecare acţionar.
In acest sens, hotărârea adunării generale extraordinare pentru majorarea
capitalului social se va publica în Monitorul Oficial, partea a IV-a, acordându-se un
termen de cel puţin o lună cu începere de la ziua publicării pentru exercitarea dreptului de
preferinţă.
Dacă în acest interval de timp nu subscriu noile acţiuni emise decât o parte dintre
acţionari, acţiunile rămase nesubscrise vor putea fi subscrise de ceilalţi acţionari sau de
terţe persoane care nu sunt acţionari.
Adunarea generală va putea, pentru motive temeinice, să ridice acţionarilor
dreptul de subscriere a noilor acţiuni, în total sau în parte. In acest caz, convocarea
adunării generale va trebui să cuprindă motivele majorării capitalului social, persoanele
cărora urmează a li se atribui noile acţiuni, numărul de acţiuni atribuit fiecăreia dintre ele,
valoarea de emisiune a acţiunilor şi bazele fixării acesteia. Pentru luarea hotărârii este
necesară prezenţa a trei pătrimi din numărul titularilor capitalului social şi votul unui
număr de acţionari care să reprezinte cel puţin jumătate din capitalul social.
Dreptul de preferinţă încetează, dacă noile acţiuni reprezintă aporturi în natură.
Hotărârea adunării generale privind majorarea capitalului social are efect numai în
măsura în care a fost adusă la îndeplinire în termen de un an de la data sa.

6
www.referat.ro

Acţiunile emise în schimbul aporturilor noi vor trebui plătite, la data subscrierii,
în proporţie de cel puţin 30% din valoarea lor nominală şi, integral, în termen de cel mult
3 ani de la data publicării în Monitorul Oficial, a hotărârii adunării generale.
Când s-a prevăzut o primă de emisiune, aceasta trebuie integral plătită la data
subscrierii.
In cazul celorlalte forme de societate comercială – societate în nume colectiv,
societatea în comandită simplă şi societatea cu răspundere limitată – dreptul de preferinţă
există şi exercită dacă a fost prevăzut de actele constitutive sau de hotărârea adunării
generale extraordinare, şi în termenele şi modalităţile astfel stabilite.

Reducerea capitalului social

Reducerea de capital poate avea raţiuni diferite, cum ar fi înregistrarea de pierderi,


scutirea asociaţilor de vărsămintele datorate sau restituirea către acţionari a unei cote-
părţi din aporturi, proporţională cu reducerea.

A. Modalităţile de reducere a capitalului social


Reducerea capitalului social se poate realiza prin mai multe modalităţi (procedee):

a. Micşorarea numărului de acţiuni sau părţi sociale ( art. 207 alin. 1 lit. a din
Legea nr. 31/1990);

b. Reducerea valorii nominale a acţiunilor sau părţilor sociale (art. 207 alin. 1 lit.
b din Legea nr. 31/1990);
In acest caz, reducerea valorii nominale nu va putea fi făcută sub limita valorii
minime legale, anume de 10 lei noi (RON) sau 100.000 lei vechi pentru o parte socială şi
0,1 lei noi (RON) sau 1.000 lei vechi pentru o acţiune.

c. Dobândirea propriilor acţiuni, urmată de anularea lor (art. 207 alin. 1 lit. c din
Legea nr. 31/1990);

7
www.referat.ro

Aceasta reprezintă o excepţie de la regula prevăzută de art. 103 din Legea nr.
31/1990, care dispune că societatea comercială nu poate dobândi propriile sale acţiuni.
Astfel, art. 104 din Legea nr. 31/1990 permite societăţii să dobândească un număr
determinat de acţiuni proprii, integral liberate, cu scopul de a reduce capitalul social prin
anularea acestor acţiuni;

d. Scutirea totală sau parţială a asociaţilor de vărsămintele datorate (art. 207


alin. 2 lit. a din Legea nr. 31/1990);
În situaţia în are asociaţii nu au efectuat vărsămintele datorate în termenul
prevăzut de actul constitutiv, potrivit art. 65 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, aceştia
răspund pentru daunele pricinuite.

Dacă aportul a fost stipulat în numerar, asociatul este obligat la plata de


dobânzi legale din ziua în care trebuia să se facă vărsământul. Independent de aceste
sancţiuni, societatea comercială urmează să anuleze acţiunile subscrise, pentru care
nu s-au efectuat vărsămintele datorate.

e. Restituirea către asociaţi a unei cote – părţi proporţionale din aporturi,


proporţională cu reducerea capitalului social şi calculată egal pentru fiecare acţiune sau
parte socială;

f. Alte procedee prevăzute de lege.

În toate situaţiile, capitalul social nu va putea să fie sub nivelul minim prevăzut de
lege pentru societatea comercială respectivă.

B. Procedura de reducere a capitalului social


Având în vedere faptul că reducerea capitalului social poate afecta drepturile
creditorilor, Legea nr. 31/1990 a prevăzut pentru aceştia posibilitatea de a se opune
reducerii capitalului social decise de asociaţi.

8
www.referat.ro

Astfel, reducerea capitalului social va putea fi făcută numai după trecerea unui
termen de două luni de la publicarea Monitorului Oficial a hotărârii adunării generale a
asociaţilor.
Hotărârea adunării generale va trebui să arate motivele pentru care se face
efectuarea ei.
În acest interval de 2 luni de la publicarea hotărârii adunării generale, orice
creditor al societăţii poate face opoziţie care va fi soluţionată conform procedurii
prevăzute de art. 62 din Legea nr. 31/1990.
Tot în scopul protejării drepturilor creditorilor, art. 209 din Legea nr. 31/1990
prevede că atunci când societatea a emis obligaţiuni, nu se va putea proceda la reducerea
capitalului social prin restituiri făcute acţionarilor din sumele rambursate în contul
acţionarilor, decât în proporţie cu valoarea obligaţiunilor rambursate.
După expirarea termenului de 2 luni pentru exercitarea dreptului de opoziţie dacă
nu au fost formulate astfel de cereri de opoziţie asociaţii vor putea întocmi actul adiţional
la actul constitutiv. Dacă creditorii au formulat opoziţie, asociaţii vor putea încheia actul
adiţional la actul constitutiv numai după soluţionarea irevocabilă a cererii de opoziţie, în
sensul respingerii acesteia ori, în cazul admiterii, după stingerea obligaţiilor societăţii faţă
de creditorul respectiv.

Prelungirea sau reducerea duratei societăţii

Dacă în actul constitutiv asociaţii au stabilit o durată limitată pentru funcţionarea


societăţii, asociaţii vor trebui consultaţi cu cel puţin cu un an înainte de expirarea duratei
societăţii cu privire la eventuala prelungire a acesteia.
Asociaţii vor putea decide prelungirea societăţii pentru o durată limitată sau vor
putea decide ca societatea să funcţioneze pe durată nelimitată.
Dat fiind faptul că prin prelungirea duratei societăţii poate prejudicia creditorii
asociaţilor, care nu îşi pot exercita drepturile asupra părţii care s-ar cuveni asociaţilor în
cazul lichidării societăţii, Legea nr. 31/1990 a prevăzut posibilitatea pentru aceşti
creditori să se opună acestei prelungiri.

9
www.referat.ro

Acest drept este recunoscut numai acelor creditori a căror drepturi au fost stabilite
printr-un titlu executoriu anterior hotărârii adunării generale.
Dacă opoziţie este admisă, asociaţii trebuie să decidă, în termen de o lună de la
data la care hotărârea a devenit irevocabilă, dacă înţeleg să renunţe la prelungire sau să
excludă din societate pe asociatul debitor al oponentului. În cazul în care asociaţii decid
excluderea asociatului debitor, drepturile cuvenite acestuia se calculează pe baza
ultimului bilanţ contabil aprobat.
Reducerea duratei societăţii se face de asemenea prin hotărârea adunării generale,
însă în acest caz creditorii asociaţilor nu mai au posibilitatea de a formula opoziţie în
condiţiile art. 206 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, pentru că interesele lor nu sunt lezate.
În schimb, creditorii societăţii pot avea interesul de a formula opoziţie, dacă
reducerea duratei societăţii le aduce prejudicii (spre exemplu, dacă are o activitate
profitabilă, de natură a aduce venituri necesare rambursării datoriilor către creditori). În
acest caz, opoziţia va fi exercitată conform normelor generale prevăzute de art. 62 din
Legea nr. 31/1990.

Schimbarea formei societăţii comerciale

Pe parcursul duratei funcţionării societăţii comerciale asociaţii pot decide


schimbarea formei societăţii, funcţie de anumite interese. Spre exemplu, pentru ca
societatea comercială să poată emite obligaţiuni, este necesar să îmbrace forma
societăţii pe acţiuni, şi atunci asociaţii într-o societate cu răspundere limitată pot
decide schimbarea formei societăţii.

Schimbarea formei societăţii permite modificarea regulilor ce guvernează


funcţionarea acesteia, fără a conduce la încetarea existenţei societăţii ori crearea unei
persoane juridice noi.
Asociaţii care decid schimbarea formei societăţii vor trebui să respecte condiţiile
legale pentru forma societăţii comerciale alese (capital social minim, număr minim sau
maxim de asociaţi, etc.).

Cesiunea părţilor de interes, a părţilor sociale şi a acţiunilor

10
www.referat.ro

Cesiunea părţilor de interes, a părţilor sociale şi a acţiunilor este reglementată de


normele privitoare la cesiunea de creanţă (art. 1391 – 1398 C. civ.). Prin urmare, cesiunea
va opera în temeiul unui contract de cesiune, a cărui formă nu este obligatoriu să fie
scrisă, ori autentică. Notificarea debitorului cedat, respectiv a societăţii comerciale se
face prin aprobarea cesiunii în adunarea generală .
In privinţa efectelor cesiunii, faţă de efectului principal, care constă în transferul
drepturilor conferite de calitatea de asociat către cesionar, trebuie menţionate două
probleme:
- cedentul răspunde de vărsarea integrală a capitalului social şi rămâne
răspunzător faţă de terţi pentru operaţiunile anterioare cesiunii sau în curs de derulare la
momentul cesiunii;
- dividendele care se cuvin după data transmiterii acţiunilor aparţin cesionarului,
în afară de cazul în care părţile au convenit altfel.
In principiu, cesiunea părţilor de interes, a părţilor sociale şi a acţiunilor este
admisa atât între vii cât şi mortis causa. Totuşi, există anumite limitări ale libertăţii
contractuale, în special la societăţile de persoane, precum şi modalităţi de transmitere
diferite în cazul societăţilor de persoane şi a societăţilor de capitaluri.

Transmiterea părţilor de interes şi a părţilor sociale în cazul societăţilor de


persoane
In cazul societăţilor de persoane în care contractul de societate, actul constitutiv,
este încheiat intuitu personae persoane, asociaţii au dreptul de a se opune cesiunii, atunci
când părţile de interes sau cele sociale se cesionează unor terţe persoane, neasociaţi.
În cazul societăţii în nume colectiv şi în comandită simplă, Legea nr. 31/1990 nu
cuprinde prevederi exprese în acest sens, însă în cazul societăţii cu răspundere limitată,
art. 202 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 dispune ca transmiterea părţilor sociale către
persoane din afara societăţii este permisă numai dacă a fost aprobată de asociaţi
reprezentând cel puţin trei pătrimi din capitalul social. Totuşi, această aprobare nu este
impusă în cazul dobândirii unei părţi sociale prin succesiune.

11
www.referat.ro

In cazul transmisiunii prin succesiune a părţilor sociale, dacă prin această


transmisiune s-ar depăşi maximum legal de asociaţi din cauza numărului de succesori,
aceştia vor fi obligaţi să desemneze un număr de titulari ce nu va depăşi maximum legal.
Ulterior cesiunii, asociaţii încheie un act adiţional la actul constitutiv şi trebuie să
realizeze menţiunea corespunzătoare în Registrul Comerţului.

Transmisiunea acţiunilor în cazul societăţilor de capitaluri


În cazul societăţii pe acţiuni şi a societăţii în comandită simplă, dreptul de
proprietate asupra acţiunilor se transmite în mod diferit după cum acţiunile sunt
nominative sau la purtător, dacă sunt emise de o societate închisă ori de o societate
deţinută public, dacă sunt materializate sau dematerializate.
Astfel, dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative materializate (care sunt
cuprinse într-un certificat de acţiuni) se transmite prin declaraţie făcută în registrul
acţionarilor societăţii emitente, subscrisă de cedent şi cesionar, şi prin menţiune făcută pe
acţiune. Prin actul constitutiv se pot prevedea însă şi alte modalităţi de transmitere.
Dacă acţiunile nominative sunt dematerializate, desigur că nu se va mai face
menţiune pe certificatul de acţionar, ci va fi suficientă declaraţia comună a cedentului şi
cesionarului făcută în registrul acţionarilor.
Dacă acţiunile sunt emise de o societate deţinută public, cesiunea se va face
conform regulilor pieţei organizate pe care aceste acţiuni sunt tranzacţionate.
Dreptul de proprietate asupra acţiunilor la purtător se transferă prin simpla
transmisiune a acestora, fără a mai fi necesară nici o altă formalitate.
În cazul nici unei forme de acţiuni (nominale sau la purtător) nu este necesară
înscrierea unei menţiuni în Registrul Comerţului. Aceasta nu înseamnă însă că acţionarii
nu vor putea face menţiunea corespunzătoare în registrul comerţului.
Ca regulă, acţiunile se transmit liber între acţionari şi fără terţe persoane. Totuşi,
există anumite restricţii, fie legale, fie convenţionale.
Astfel, conform art. 103 din Legea nr. 31/1990 acţionarii nu vor putea dobândi
propriile sale acţiuni fie direct, fie prin persoane interpuse, care acţionează în nume
propriu, dar pe seama acestei societăţi. Totuşi, adunarea generală va putea decide în sens
contrar, dacă sunt îndeplinite anumite condiţii:

12
www.referat.ro

- adunarea generală extraordinară stabileşte modalităţile de dobândire, numărul


maxim de acţiuni ce urmează a fi dobândite, contravaloarea lor minimă şi maximă în
perioada efectuării operaţiunii, care nu va putea depăşi 18 luni de la data publicării
hotărârii adunării generale în Monitorul Oficial;
- valoarea maximă a acţiunilor proprii dobândite de societate, inclusiv a celor
aflate în portofoliul său, nu poate depăşi 10% din capitalul social subscris;
- se pot dobândi numai acţiuni integral liberate şi numai în cazul în care capitalul
social subscris este integral vărsat;
- în raportul de gestiune care însoţeşte bilanţul contabil se arată motivele care au
determinat dobândirea de acţiuni proprii, numărul, valoarea nominală, contravaloarea
acţiunilor şi fracţiunea din capitalul social pe care ele o reprezintă.
Aceste restricţii nu se aplică dacă dobândirea de către societate a unui număr de
acţiuni proprii se face în vreuna dintre următoarele situaţii:
- cu scopul de a reduce capitalul social, potrivit art. 207, prin anularea unui număr
de acţiuni proprii de o valoare corespunzătoare reducerii;
- pentru cesionarea către personalul societăţii a unui număr de acţiuni proprii, în
limitele şi în condiţiile aprobate de adunarea generală a acţionarilor. Operaţiunea de
cesionare nu va depăşi un an de la data publicării hotărârii adunării generale în Monitorul
Oficial;
- prin efectul succesiunii universale sau al fuziunii ori al unei hotărâri
judecătoreşti pronunţate într-o procedură de urmărire silită împotriva unui debitor al
societăţii;
- cu titlu gratuit;
- în scopul regularizării cursului acţiunilor proprii pe piaţa bursieră sau pe piaţa
organizată extrabursieră, dar numai cu avizul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare;
- în cazul operaţiunilor curente ale societăţilor bancare şi de credit, nici
operaţiunilor efectuate în vederea dobândirii de către salariaţii societăţii a acţiunilor
acesteia sau ale uneia dintre filialele sale.
Dacă totuşi societatea comercială dobândeşte acţiuni cu încălcarea condiţiilor
legale în care are dreptul, prin excepţie, să le dobândească, va fi obligată să le înstrăineze

13
www.referat.ro

în termen de cel mult un an de la data subscrierii lor, în modul stabilit de adunarea


generală.
În fine, societăţii comerciale îi este interzis să scadă avansuri sau împrumuturi şi
nici să constituie garanţii în vederea subscrierii sau dobândirii propriilor sale acţiuni de
către un terţ.
În cazul în care societatea comercială dobândeşte propriile sale acţiuni, aceste
acţiuni nu dau drept de dividende, iar dreptul de vot aferent acestor acţiuni este suspendat
pe toată durata posedării lor de către societate.
În afara acestor restricţii legale, în actul constitutiv este posibilă stabilirea de
clauze speciale de natură a proteja interesele acţionarilor. Astfel, sunt posibile:
- clauze prin care pentru efectuarea unei cesiuni este necesară aprobarea adunării
generale sau a consiliului de administraţie, în mod similar societăţilor de persoane (clauze
de agrement) sau
- clauze care să stabilească un drept de preferinţă al acţionarilor existenţi, similar
societăţii cu răspundere limitată ( clauze de preemţiune).
În fine, în strictă legătură cu transmisiunea dreptului de proprietate asupra
acţiunilor se ridică problema garanţiei reale mobiliare (gajului) asupra acţiunilor,
deoarece, în caz de executare silită, efectul gajului este cesiunea acţiunilor.
Gajarea acţiunilor, indiferent de forma acestora, se face prin declaraţie, dată de
titularul lor, în formă autentică sau prin înscris sub semnătură privată, certificată de
funcţionarul societăţii sau, după caz, al registrului independent privat al acţionarilor,
declaraţie sau înscris în care se vor arăta cuantumul datoriei, valoarea şi categoria
acţiunilor gajate.
Constituirea gajului se înscrie în registrul acţionarilor, precum şi, în conformitate
cu Legea nr. 99/1999, în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

Retragerea asociaţilor

Retragerea unui asociat sau acţionar din societatea comercială este un act de
voinţă a acestuia, un act juridic unilateral care modifică actele constitutive ale societăţii
comerciale. Actele constitutive fiind acte multilaterale, principiul irevocabilităţii actului

14
www.referat.ro

juridic civil împiedică în mod normal modificarea lor unilaterală de către o singură
persoană, şi pentru acest motiv normele privitoare la retragerea asociaţilor sunt norme de
excepţie, de strictă interpretare, astfel încât cazurile de retragere sunt limitativ
reglementate de lege.

A. Cazurile de retragere a asociaţilor


Dreptul de retragere al asociaţilor sau acţionarilor este prevăzut distinct pentru
societatea pe acţiuni de celelalte tipuri de societăţi comerciale.
Astfel, pentru societatea pe acţiuni, art. 134 din Legea nr. 31/1990 dispune că au
dreptul de a se retrage din societate şi de a obţine contravaloarea acţiunilor pe care le
posedă. acţionarii care nu sunt de acord cu hotărârile luate de adunarea generală cu
privire la :
- schimbarea obiectului principal de activitate;
- mutarea sediului;
- forma societăţii.
Acest text de lege se aplica, prin analogie, şi societăţii în comandită pe acţiuni.
Pentru societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere
limitată, este aplicabil art. 226 din Legea nr. 31/1990, care dispune că, în aceste tipuri de
societăţi asociaţii se pot retrage:
- în cazurile prevăzute în actul constitutiv;
- cu acordul tuturor celorlalţi asociaţi;
- în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau, când nu se realizează acordul
unanim, asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a
tribunalului.
In toate situaţiile, retragerea unui asociat sau acţionar presupune manifestarea de
voinţă a acestuia. Legea nu prevede în mod expres forma scrisă a cererii de retragere,
deci aceasta va putea fi prezentată şi verbal, în adunarea generală, caz în care va fi
consemnată în procesul verbal întocmit.
Aprobarea acestei cereri de retragere este necesară numai dacă în actul constitutiv
al societăţii comerciale nu este prevăzut altfel.

15
www.referat.ro

Dacă asociatul care doreşte să se retragă nu obţine acordul celorlalţi asociaţi, acesta
se poate adresa instanţei de judecată, care poate încuviinţa retragerea. Acţiunea în
încuviinţarea retragerii este prevăzută expres de lege numai în situaţia societăţilor în
nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată. Art. 226 alin. 1 lit. c din
Legea nr. 31/1990 dispune că, în cazul acestor societăţi, în lipsa unor prevederi în actul
constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim, asociatul se poate retrage pentru
motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului.
Cu toate acestea, chiar şi în cazul unei societăţi pe acţiuni, acţionarul care
formulează o cerere de retragere să se lovească de refuzul celorlalţi acţionari, şi să fie
necesară intervenţia instanţei pentru realizarea modificării corespunzătoare a actelor
constitutive ale societăţii comerciale respective, deoarece altfel nu se poate realiza
publicitatea cerută de lege pentru opozabilitate.
Pârâţi în cererea de încuviinţare a retragerii sunt ceilalţi asociaţi.
Cererea de încuviinţare a retragerii unui asociat apare admisibilă şi dacă este
formulată de asociaţii care rămân în societate, atunci când asociatul care s-a retras a
formulat declaraţia de retragere, şi-a încasat drepturile care i se cuvin, dar nu s-a
prezentat în vederea modificării corespunzătoare a actelor constitutive, pentru a se putea
realiza menţiunea în Registrul comerţului. In acest caz, pârât în acţiunea în încuviinţarea
retragerii este tocmai asociatul care a formulat cererea de retragere.
Obiectul cererii va fi autorizarea retragerii de către instanţa de judecată. Instanţa
investită cu soluţionarea cererii, va admite cererea:
- în cazul societăţii în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere
limitată, dacă motivele de retragere sunt temeinice. Acţiunea va fi în această situaţie
constitutivă de drepturi;
- în cazul societăţii pe acţiuni, dacă acţionarul care a formulat cererea de retragere
se găseşte în situaţiile prevăzute expres de art. 134 din Legea nr. 31/1990. In această a
doua situaţie, acţiunea apare ca fiind una în constatare a unui drept, iar nu constitutivă de
drepturi, deoarece retragerea are efect prin simpla manifestare de voinţă a acţionarului.
In urma hotărârii judecătoreşti de retragere, actele constitutive ale societăţii vor fi
considerate ca modificate corespunzător, în sensul dispariţiei asociatului retras.

16
www.referat.ro

Acţiunea în retragere nu va putea fi promovată decât până la dizolvarea societăţii


comerciale, iar nu şi în faza lichidării.
In cazul în care instanţa autorizează retragerea asociatului sau acţionarului care a
formulat această cerere, pentru a face hotărârea judecătorească opozabilă societăţii, este
necesara notificarea acesteia cu privire la soluţia pronunţată de instanţă. Unele instanţe de
judecată citează chiar în cadrul procesului societatea comercială, pentru ca hotărârea să îi
fie opozabilă.
Competenţa de soluţionare a cererii revine tribunalului în a cărui rază teritorială
îşi are sediul societatea.
O normă specială este cuprinsă în dispoziţiile art. 134 alin. 3 din Legea nr.
31/1990 şi se referă la faptul că, în cazul societăţilor pe acţiuni, acţionarul care se retrage
va trebui să depună odată cu declaraţia de retragere, şi acţiunile pe care le posedă.

B. Drepturile asociatului retras


Drepturile asociatului sau acţionarului retras, sunt reglementate de Legea nr.
31/1990 in mod diferit pentru societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu
răspundere limitată, pe de o parte, şi pentru societatea pe acţiuni, pe de altă parte.
Cu privire la drepturile asociatului retras, în societatea în nume colectiv, în
comandită simplă sau în societatea cu răspundere limitată, art. 226 din Legea nr. 31/1990
dispune ca acestea se stabilesc prin acordul asociaţilor ori de un expert desemnat de
aceştia sau, în caz de neînţelegere, de tribunal.
Se observă că, legiuitorul nu a stabilit un criteriu legal pe baza căruia să se
stabilească drepturile asociatului retras, astfel că, în caz de neînţelegere, instanţa va
aprecia asupra valorii datorate acţionarului retras, în cadrul unei acţiuni care are ca
obiect stabilirea acestor drepturi şi obligarea societăţii comerciale la plata lor.

Cu privire la drepturile asociatului retras, în societatea pe acţiuni şi în societatea


în comandită pe acţiuni este aplicabil art. 134 din Legea nr. 31/1990 care dispune că
acţionarii care se retrag au dreptul de a obţine contravaloarea acţiunilor pe care le
posedă, la alegerea lor,
- fie proporţional cu activul social net ce ar rezulta după ultimul bilanţ contabil
aprobat,

17
www.referat.ro

- fie la valoarea medie de piaţă a acţiunilor din ultimul trimestru, înscrisă în cota
bursei sediului social ori, în lipsă, a bursei locului cel mai apropiat sau, după caz, de pe o
piaţă organizată extrabursieră.

Excluderea asociaţilor

Excluderea asociaţilor constă în îndepărtarea pe cale silită a unui asociat din


societate. Excluderea este o necesitate la societăţile de persoane şi este prevăzută de lege
pentru a apăra societatea, fiind în acelaşi timp şi o sancţiune şi un remediu.

A. Cazurile de excludere.
Art. 222 din Legea nr. 31/1990 enumeră cazurile de excludere a asociaţilor din
societăţile în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată, precum şi
asociaţii comanditaţi în societatea în comandită pe acţiuni:
a) asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;
b) asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a devenit
legalmente incapabil;
c) asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administraţie
ori contravine dispoziţiilor art. 80 şi 82 din Legea nr. 31/1990, anume ia din fondurile
societăţii mai mult decât i s-a fixat pentru cheltuielile făcute sau pentru cele care urmează
să le facă în interesul societăţii, sau asociaţii care iau parte ca asociaţi cu răspundere
nelimitată, în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate, sau fac
operaţiuni în contul lor sau al altora în acelaşi fel de comerţ sau în unul asemănător, fără
consimţământul celorlalţi asociaţi;
d) asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de
semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.
Distinct de aceste cazuri de excludere, un caz specific este cel prevăzut de art.
206 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, anume dacă este admisă opoziţia terţilor creditori ai
unui asociat într-o societate în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere
limitată cu privire la hotărârea adunării generale de prelungire a duratei societăţii peste
termenul fixat iniţial.

18
www.referat.ro

Nu vor putea fi excluşi aşadar, acţionarii din societatea pe acţiuni sau asociaţii
comanditari din societatea în comandită pe acţiuni, indiferent de motivele pe care le-ar
invoca ceilalţi acţionari. Explicaţia este dată de caracterul intuitu personae al contractului
de societate în cazul societăţilor de persoane sau mixte, caracter care poate determina
conflicte ireconciliabile între asociaţi, care nu se regăsesc însă în cazul societăţilor de
capitaluri.
Menţionăm faptul că, în doctrină există opinii diverse cu privire la interpretarea
cazurilor de excludere prevăzute de art. 222 din Legea nr. 31/1990, şi anume dacă
interpretarea trebuie să fie restrictivă sau nu.
Prin acţiunea în excludere se solicită instanţei să elimine dintre asociaţii societăţii
pe acela care a comis anumite fapte expres enumerate de art. 222 din Legea nr. 31/1990.
Excluderea nu va putea fi solicitată decât până la dizolvarea societăţii comerciale,
iar nu şi în faza lichidării.
In conformitate cu art. 223 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, excluderea poate fi
solicitată de oricare dintre asociaţi sau chiar de societatea comercială.
Pentru acest motiv, unii autori consideră că acţiunea are caracter fie social, fie
individual. Alţi autori consideră însă că acţiunea în excludere are întotdeauna un caracter
social, deoarece motivele invocare au în vedere interesul social.
In cazul în care societatea comercială este cea care solicită excluderea unui
asociat, hotărârea nu aparţine administratorilor, ci adunării generale pentru că tinde la
modificarea actelor constitutive. In justiţie însă, societatea va fi reprezentată de
administratori, cu condiţia ca între aceştia să nu fie chiar asociatul a cărui excludere se
solicită. In acest caz, adunarea generală va desemna persoana care va reprezenta
societatea comercială în justiţie.
Art. 223 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 dispune că, atunci când excluderea se cere
de către un asociat, se va cita societatea şi asociatul pârât.
Cererea de excludere, ca cerere în materie de societate, este de competenţa
tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul societatea comercială.
In urma pronunţării unei hotărârii judecătoreşti de admitere a cererii de excludere,
actele constitutive ale societăţii vor fi considerate ca modificate corespunzător, în sensul
eliminării asociatului exclus.

19
www.referat.ro

Cu privire la părţile de interes sau părţile sociale ale asociatului exclus, asociaţii
rămaşi în societate au opţiune între anularea sau redistribuirea acestora între asociaţii
rămaşi. Pentru rigoare, o astfel de soluţie presupune două operaţiuni distincte:
- o diminuare a capitalului social şi o reducere (iar nu anulare, care este un
termen impropriu în acest context, nefiind cauze de nulitate) de părţi sociale;
- apoi o majorare de capital social şi un nou aport adus de asociaţii care rămân.
Soluţia se impune pentru că, atâta timp cât societatea este cea care achită
asociatului exclus cota de patrimoniu corespunzătoare, nu se pot distribui asociaţilor
rămaşi părţi sociale, pentru că acestea ar fi lipsite de aportul corespunzător.
Similar situaţiei hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a retragerii asociaţilor, ca o
excepţie de la relativitatea efectelor hotărârilor judecătoreşti, care stabileşte că hotărârile
sunt opozabile numai părţilor din proces, în cazul hotărârii de excludere, deşi hotărârea în
sine nu este opozabilă terţilor, modificarea actelor constitutive pe care o dispune va fi
făcută opozabilă terţilor, conform art. 50 din Legea 31/1990, prin efectuarea publicităţii
legale.
Conform art. 223 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, hotărârea definitivă de excludere
se va depune, în termen de 15 zile, la Oficiul Registrului Comerţului pentru a fi înscrisă,
iar dispozitivul hotărârii se va publica la cererea societăţii în Monitorul Oficial, Partea a
IV-a.

B. Drepturile asociatului exclus


In conformitate cu art. 224 din Legea nr. 31/1990, asociatul exclus nu are dreptul
la o parte proporţională din patrimoniul social, ci numai la o sumă de bani care să
reprezinte valoarea acesteia.
In ceea ce priveşte suma care îi revine asociatului exclus, ea poate fi stabilită prin
acord cu ceilalţi asociaţi, sau, în caz de neînţelegere, prin instanţa de judecată.
Obiectul acţiunii va fi în funcţie de persoana reclamantului :
- fie pretenţia de a se achita suma care i se cuvine, dacă acţiunea este introdusă de
asociatul exclus, caz în care acţiunea este o acţiune în pretenţii,

20
www.referat.ro

- fie stabilirea sumei care trebuie achitată asociatului exclus, dacă acţiunea este
introdusă de societatea comercială ori de un alt asociat, caz în care acţiunea are caracterul
unei acţiuni în constatare.
Calitatea procesuală pasivă aparţine societăţii comerciale, dacă reclamantul este
asociatul exclus, sau asociatului exclus, dacă reclamantă este societatea comercială sau
ceilalţi asociaţi.
In cazul în care, reclamant este unul dintre asociaţi, societatea comercială va fi
citată în calitate de intervenient forţat, deoarece în patrimoniul acesteia urmează să se
regăsească obligaţia de achitare a sumei care revine asociatului exclus.
Hotărârea astfel pronunţată nu se încadrează între cele a căror menţiune în
Registrul Comerţului este obligatorie, dar considerăm că este posibilă efectuarea unei
menţiuni, în cazul în care părţile solicită aceasta.

21