REFERAT

Regimul juridic al dizolvării și lichidării societăților

comerciale

Efectuat de
 O societate comercială reprezintă o asociație de oameni de afaceri alcătuită pe baza
unor investiții de capital, urmărindu-se obținerea unor beneficii comune.
Dar orice societate comercială va dispărea,
deoarece ea urmează acelaşi destin implacabil, ca şi o persoană fizică: se naşte, trăieşte şi moare.Încet
area existenţei societăţii comerciale reclamă realizarea unor operaţii care să aibădrept re
zultat nu numai încetarea personalităţii juridice, ci şi lichidarea patrimoniului societăţii, prin exercitare
a drepturilor şi îndeplinirea obligațiilor sociale. În consecință, potrivit legii, încetarea existenței
oricărei societăți comerciale urmărește parcurgerea a doua faze distincte, care trebuie parcurse în mod
succesiv, cu respectarea dispozițiilor legale: dizolvarea si lichidarea societății.
Dizolvarea este procesul de încetare a existentei unei societăți comerciale. Ea presupune
efectuarea mai multor operațiuni care se refera la hotărârea de dizolvare luata de asociați si aducerea ei
la cunoștința celor interesați. Dizolvarea privește însăși societatea comerciala ca entitate juridica, ci nu
incetarea actului constitutiv al societatii. În această fază, personalitatea sa juridică nu este afectată,
însă dizolvarea pune capăt activității normale a societății. Deci, prin dizolvare societatea intră în o
nouă fază a existenței sale în care urmează să
procedeze la lichidarea bunurilor sociale, adica la transformarea lor in bani, plata onorariilor si
repartizarea restului intre asociati. Numai dupa parcurgerea acestui "ciclu" intervine stingerea personal
itatii juridice a societatii si o data cu aceasta, a tuturor raporturilor juridice ce o leaga(1).
Perioada ce urmeaza dizolvarii este asemanatoare cu perioada constitutiva: societatea se bucura de o p
ersonalitate juridica restransa, limitata de aceasta data, la operatiunile lichidarii.

Cauze generale de dizolvare

Legea 31/1990 reglementeaza atat cauze de dizolvare generale cat si cauze de dizolvare specifice
numai anumitor forme de societate. Printre cauzele generale se enumeră:
1) trecerea timpului pentru durata societatii - potrivit legii, in contractul de societate trebuie sa se
prevada "durata societatii". De vreme ce insusi actul constitutiv stabileste durata existentei
societatii, inseamna ca la expirarea termenului contractual societatea se dizolva. Acest efect
este deci expresia vointei asociatilor. Nu este prevazuta cerinta unei proceduri prealabile
trecerii la lichidare a societatii dizolvate. Aceasta se intemeiaza pe faptul ca hotararea
asociatilor de incetare a activitatii societatii la expirarea termenului stabilit a fost adoptata
chiar la constituirea acesteia, fiind o componenta intrinseca a manifestarii de vointa de la data
respectiva. Efectul dizolvarii in acest caz poate fi inlaturat prin prelungirea duratei societatii,
in conditiile prevazute de art. 204 din Legea nr. 31/1990. Cu cel putin 3 luni inainte de
expirarea societatii, asociatii trebuie consultati cu privire la eventuala prelungire. In lipsa,
oricare asociat poate cere tribunalului efectuarea consultarii.
2) imposibilitatea realizarii obiectului societatii sau realizarea acestuia - societatea comerciala se
dizolva in cazul unei imposibilitati de realizare a obiectului societatii, ca si in cazul cand
obiectul societatii s-a realizat. Orice societate comerciala are un obiect de activitate care
trebuie aratat in actul constitutiv. Acest obiect se realizeaza in cursul duratei societatii. Prin
imposibilitatea realizarii obiectului de activitate trebuie inteleasa neputinta de a obtine
rezultatul urmarit. Dar aceasta trebuie sa fie o neputinta obiectiva datorata pieirii bunului sau
bunurilor care fac obiectul de activitate al societatii, inexistentei acestora etc. Cu toate acestea,
jurisprudenta a socotit, pe buna dreptate, ca si imposibilitatea datorata unor cauze subiective,
cum sunt neintelegerile grave dintre asociati in societatile de persoane, constituie motiv de
dizolvare a societatii. Realizarea obiectului de activitate presupune ca societatea si-a propus de
la infiintare un obiectiv limitat (realizarea unei constructii) si ca acesta a fost indeplinit. Daca
in contract s-a stabilit durata de functionare a societatii, dar obiectivul a fost realizat mai
repede, dizolvarea trebuie adusa la cunostinta tertilor prin masurile de publicitate.
 3) declararea nulitatii societatii - societatea comerciala se dizolva in cazul declararii nulitatii ei.
Nerespectarea cerintelor legale privind constituirea societatii, prevazute de Legea nr. 31/1990,
atrage nulitatea societatii pe data la care hotararea judecatoreasca a devenit irevocabila,
societatea incetand fara efect retroactiv si intrand in lichidare. O atare incetare echivaleaza cu
dizolvarea societatii. Nulitatea poate fi acoperita prin inlaturarea cauzei invocate in cererea de
anulare, inainte de a se pune concluzii in fond la tribunal. In acest caz instanta nu pronunta
dizolvarea, declararea nulitatii societatii fiind suficienta prin efectele ei echivalente.
4) hotararea adunarii asociatilor - societatea comerciala se dizolva in baza hotararii adunarii
asociatilor. Nascuta din vointa asociatilor, societatea se poate dizolva ca rezultat al aceleiasi
vointe. Vointa asociatilor privind dizolvarea societatii se manifesta in cadrul adunarii
asociatilor care exprima vointa sociala potrivit cu dispozitiile prevazute de lege pentru fiecare
tip de societate.Adunarea asociatilor poate hotari dizolvarea societatii in toate cazurile impuse
de interesele asociatilor. Intr-adevar, intrucat legea nu limiteaza cazurile in care societatea
poate fi dizolvata prin hotararea adunarii asociatilor, inseamna ca asociatii sunt liberi sa
aprecieze motivele de dizolvare a societatii.
5) Hotararea instantei. Aceasta ipoteza o intalnim cand dizolvarea nu se poate hotari prin
adunarea asociatilor. Legea stabileste ca tribunalul dispune in acest sens pentru motive
temeinice (ex: impiedicarea functionarii societatii datorita neintelegerilor grave dintre
asociati).
6) Falimentul societatii. Societatea comerciala se dizolva cand este supusa procedurii
falimentului in cadrul procedurii insolventei. In conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006,
societatea comerciala aflata in insolventa este supusa, dupa caz procedurii reorganizarii
judiciare au procedurii falimentului. Daca societatea face obiectul procedurii falimentului,
patrimoniul societatii este lichidat, in vederea satisfacerii creantelor creditorilor, si in
consecinta societatea se dizolva. Dizolvarea societatii se pronunta de catre judecatorul-sindic
prin incheiere prin care se decide intrarea in faliment (art. 107 alin. 2 din Legea nr. 85/2006).
7) 7. Situatii speciale prevazute de lege sau in actul constitutiv. Prevederile legii mentioneaza in
acest sens urmatoarele ipoteze:
Art. 227 lit. g din Legea nr. 31/1990: „alte cauze prevazute de lege sau de actul constitutiv al
societatii”.
8) Cazurile de dizolvare-sanctiune sunt reglementate de art. 237 alin. 1 lit. a-e din Legea nr.
31/1990:
La cererea oricarei persoane interesate, precum si a oficiului National al Registrului
Comertului, tribunalul va putea pronunta dizolvarea societatii in cazurile in care:
- societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot intruni.
-societatea nu a depus in cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale bilantul contabil sau
alte documente care se depun la oficiul registrului comertului.
- societatea si-a incetat activitatea, nu are un sediu social cunoscut ori asociatii au disparut sau
nu au domiciliu sau resedinta cunoscuta, ori sediul social nu indeplineste conditiile necesare.
- societatea nu si-a completat capitalul social, in conditiile legii[2].

Căile de dizolvare a societății

1. Dizolvarea de drept. Exista un singur caz de dizolvare de drept a societatii: expirarea

termenului pentru durata societatii. In acest caz nu este necesara nici o manifestare de vointa a
asociatilor si nici publicitate. Dizolvarea opereaza de indata ce termenul fixat in contract s-a implinit.
In caz de litigiu, cel interesat poate cere constatarea dizolvarii societatii.
 Potrivit art. 1 din Legea nr. 314/2001, societatile comerciale care in termen de 60 de zile de la
data intrarii in vigoare a legii, nu-si vor fi majorat capitalul social la nivelul minim prevazut de Legea
nr. 31/1990 sunt de drept dizolvate si intra in lichidare pe aceasta data. Constatarea dizolvarii de drept
se face prin incheierea judecatorului delegat, la sesizarea camerei de comert si industrie teritoriale sau
a statului, prin Ministerul Finantelor Publice cu procedura necontencioasa. Lichidarea societatii
trebuie realizata in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a legii si societatea se radiaza din oficiu,
din registrul comertului .

2. Dizolvarea prin vointa partilor.

Pentru dizolvare trebuie sa se respecte conditiile legii pentru modificarea actului constitutiv.
Hotararea asociatilor, manifestata in cadrul adunarii generale(3), se autentifica, se depune la oficiul
comertului, dupa care este trimisa spre publicare in monitorul oficial. Fata de terti, efectele dizolvarii
se produc numai dupa 30 zile de la publicarea in monitor. Este permisa revenirea asupra hotararii de
dizolvare in aceleasi conditii de qvorum si majoritate cerute de lege pentru adunarea extraordinara.
Revenirea este posibila cat timp nu s-au facut repartitii de active intre asociati.

3. Dizolvarea pe cale judecatoreasca.

Art. 232 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, dispune ca in cazul falimentului, dizolvarea se pronunta
de tribunalul investit cu procedura falimentului.

Oricare asociat poate cere tribunalului, dizolvarea societatii, pentru motive temeinice (adica,
neintelegeri grave dintre asociati care impiedica functionarea societatii). Datorita blocajului care face
imposibila desfasurarea activitatii, solutia unica este dizolvarea si lichidarea societatii (5).

Hotararea judecatoreasca privind dizolvarea societatii trebuie inscrisa in registrul comertului si

publicata in Monitorul Oficial, in termen de 15 zile de la data la care hotararea judecatoreasca a
devenit irevocabila.din Legea nr. 31/1990.

Reguli speciale ce trebuie respectate, in cazurile prevazute de art 237 din Legea nr. 31/1990,
pentru dizolvarea societatii:

- diziolvarea se poate cere de orice persoana interesata si de Oficiul National al Registrului

Comertului;

- hotararea tribunalului privind dizolvarea se inregistreaza la registrul comertului, se comunica

directiei judetene a finantelor publice, se publica in Monitorul Oficial, pe cheltuiala titularilor cererii
de dizolvare. Publicitatea, in cazul mai multor hotararii de dizolvare a societatii se va face respectand
prevederile art. 237 alin. 4 din Legea nr. 31/1990.

- in termen de 30 de zile de la efectuarea publicitatii, orice persoana interesata poate face recurs,
impotriva hotararii (o copie a acestuia se va depune si la oficiul registrului comertului in care este
inregistrata societatea);

- societatea intra in lichidare, pe data ramanerii irevocabile a hotararii prin care s-a admis
dizolvarea.

- in conditiile art. 262 si art. 264 din Legea nr. 31/1990 se numesc lichidatorii. Daca acestia nu
sunt numiti, in termen de 3 luni de la ramanerea irevocabila a hotararii judecatoresti de dizolvare, la
cererea oricarei persoane interesate, judecatorul delegat numeste un lichidator de pe lista practicienilor
in reorganizare si lichidare (hotararea se comunica lichidatorului si se publica in conditiile prevazute
in art 237 alin. 71 ).

- daca judecatorul delegat nu a fost sesizat cu cererea de numire a lichidatorului, in termen de 3

luni de la expirarea termenului prevazut de lege, societatea comerciala va fi radiata, din registrul
comertului, prin incheierea judecatorului delegat , pronuntata la cererea Oficiului National al
Registrului Comertului; ”Incheierea de radiere se inregistreaza in registrul comertului, se comunica
persoanei juridice la sediul social, Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si directiilor generale
ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti, pe cale electronica, si se afiseaza pe pagina
de Internet a Oficiului National al Registrului Comertului si la sediul oficiului registrului comertului
de pe langa tribunal, in raza caruia societatea isi are inregistrat sediul”, art. 237 alin. 9 din Legea nr.
31/1990.

Modificările produse de trecerea la faza de lichidare.

Trecerea societăţii comerciale în faza lichidării produce anumite modificări cu privire la

existenţa acesteia. Principalele modificări produse de trecerea la faza de lichidare a societăţii privesc
obiectul şi scopul societăţii, organele de conducere şi administrare ale societăţii şi gestiunea societăţii
comerciale.

- Modificarea obiectului şi scopului societăţii:

În faza lichidării, activitatea societăţii se restrânge la finalizarea operaţiunilor comerciale aflate în curs
de derulare. Legea [art. 233 alin. (2)] interzice organelor de administrare şi conducere ale societăţii să
întreprindă operaţiuni noi, iar dacă angajează asemenea operaţiuni, ei răspund personal şi solidar.
în ceea ce priveşte scopul societăţii, în faza lichidării nu se urmăreşte realizarea şi împărţirea de profit,
ci finalizarea operaţiunilor de lichidare a societăţii.

-Înlocuirea organelor de administrare şi conducere ale societăţii cu lichidatorii:

Potrivit dispoziţiilor art. 252 alin. (1) administratorii şi directorii, respectiv membrii directoratului, îşi
exercită atribuţiile până la preluarea funcţiei de către lichidator. Per a contrario, rezultă că din
momentul preluării funcţiei de către lichidator atribuţiile organelor de administrare şi conducere ale
societăţii încetează.
Potrivit legii, în termen de 30 de zile de la dizolvare vor fi numiţi lichidatorii. Pentru a intra în funcţie
lichidatorii, actul de numire a lichidatorilor, menţionând puterile conferite acestora sau sentinţa care îi
ţine locul, trebuie depus, prin grija lichidatorilor, la oficiul registrului comerţului, pentru a fi înscris de
îndată şi publicat în Monitorul Oficial al României [art. 252 alin. (1) lit. b)J. De asemenea, este supus
publicităţii prin registrul comerțului şi Monitorul Oficial orice act ulterior care ar aduce schimbări cu
privire la persoana lor sau la puterile conferite acestora.
Numai după îndeplinirea formalităţilor de mai sus lichidatorii vor depune semnătura în registrul
comerţului şi vor exercita această funcţie [art. 252 alin. (2)].

- Gestiunea societății comerciale:

Odată cu trecerea la faza lichidării se realizează şi predarea gestiunii de la organele de administrare şi
conducere ale societăţii către lichidator. Îndată după intrarea lor în funcţie, lichidatorii sunt obligaţi ca,
împreună cu directorii şi administratorii, respectiv cu membrii directoratului societăţii, să facă un
inventar şi să încheie un bilanț. Lichidatorii, de asemenea sunt obligaţi să primească şi să păstreze
patrimoniul societăţii, registrele ce li s-au încredinţat de administratori, de membrii directoratului şi
actele societăţii, să ţină un registru cu toate operaţiunile lichidării, în ordinea datei lor.

Lichidarea activului si pasivului societății comerciale

Lichidarea activului societăţii comerciale se realizează prin transformarea bunurilor societăţii în bani
şi încasarea creanţelor pe care societatea le are faţă de terţi. Astfel, lichidatorii trebuie să vândă
bunurile din patrimoniul societăţii în vederea obţinerii sumelor de bani necesare achitării creanţelor
creditorilor şi restituirea către asociaţi a sumelor rămase în urma lichidării.
Potrivit prevederilor art. 255 alin. (1) lit. c), vânzarea tuturor bunurilor mobile şi imobile trebuie
efectuată prin licitaţie publică. în literatura de specialitate', se apreciază că anumite bunuri ale
societăţii ar putea fi sustrase vânzării la licitaţie, dacă prin actul constitutiv s-a stabilit că bunurile în
cauză vor reveni, în contul părţilor ce li s-ar cuveni din lichidare, asociaţilor care le-au adus ca aport în
societate. Ca argument de text se aduce art. 252 alin. (4), care reglementează dreptul asociaţilor de a
stabili prin actul constitutiv regulile de lichidare a societăţii.
Dacă societatea supusă lichidării are la rândul ei creanţe de încasat de la diferiţi debitori, lichidatorii
trebuie să se preocupe de încasarea acestora. Dacă este cazul, ei vor putea introduce acţiuni în judecată
pentru realizarea creanţelor de la debitorii rău-platnici. Pentru cazul în care activul societăţii nu este
suficient pentru acoperirea pasivului, lichidatorii au la îndemână anumite acţiuni împotriva asociaţilor
societăţii. Legea recunoaşte şi creditorilor societăţii aceleaşi drepturi de valorificarea a creanţei lor
împotriva asociaţilor societăţii aflate în curs de lichidare. în acord cu prevederile art. 259, creditorii
societăţii au dreptul de a exercita contra lichidatorilor acţiunile care decurg din creanţele ajunse la
termen, până la concurenţa bunurilor existente în patrimoniul societăţii, şi numai după aceea de a se
îndrepta împotriva asociaţilor, pentru plata sumelor datorate din valoarea acţiunilor subscrise sau din
aceea a aporturilor la capitalul social.
Lichidarea pasivului societăţii: cu sumele obţinute din valorificarea activului societăţii vor fi plătite
datoriile către creditorii societăţii. Dacă fondurile sunt insuficiente, aşa cum am arătat şi în cele
anterioare, lichidatorii vor urmări pe asociaţii care răspund nelimitat şi solidar pentru datoriile
societăţii, precum şi pe asociaţii care nu au vărsat întregul aport către societate. În aceleaşi condiţii,
creditorii sociali pot acţiona şi ei pe asociaţii societăţilor care răspund nelimitat şi solidar pentru
datoriile societăţii, dar şi pe asociaţii care nu au efectuat vărsămintele către societate. Lichidarea nu
este incompatibilă cu procedura de insolvenţă. Din contra, împotriva unei societăţi aflate în faza de
lichidare se poate dispune deschiderea procedurii insolvenţei, în condiţiile Legii nr. 85/2006. Se
înţelege că lichidarea societăţii împotriva căreia s-a declanşat procedura insolvenţei se va realiza după
regulile care guvernează această procedură.
Drepturile asociaţilor cuvenite din lichidarea societăţii comerciale.
1. Întocmirea situaţiei financiare finale şi repartizarea activului net între asociaţi
După terminarea operaţiunilor de lichidare a activului şi pasivului societăţii, lichidatorii sunt obligaţi
să întocmească situaţia financiară finală şi să propună repartizarea activul net între asociaţi. Situaţia
financiară astfel întocmită este supusă publicităţii.
Pentru societăţile în nume colectiv, în comandită simplă şi cu răspundere limitată, legea prevede că
situaţia financiară finală se depune spre a fi înaintată şi publicată pe pagina de internet a oficiului
registrului comerţului. În cazul societăţilor pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni, situaţia financiară se
va depune, pentru a fi menţionată, la oficiul registrului comerţului şi se va publica în Monitorul
Oficial.
Asociaţii nemulţumiţi de întocmirea situaţiei financiare şi repartizarea activului net pot formula
opoziţie în condiţiile art. 62 din Legea nr. 31/1990. Dreptul de a face opoziţie împotriva situaţiei
financiare finale de lichidare este stipulat în favoarea tuturor asociaţilor, indiferent de forma juridică a
societăţii.
Pe baza propunerilor de repartizare aprobate, asociaţii vor încasa sumele de bani ce li se cuvin în
schimbul unei chitanţe de primire.
 2.Partajul bunurilor societăţii între asociaţi
Pentru realizarea lichidării bunurile societăţii vor fi valorificate prin vânzarea la licitaţie publică în
vederea obţinerii sumelor necesare plăţii creanţelor creditorilor societăţii. Anumite bunuri pot fi
sustrase vânzării la licitaţie şi restituite în natură către asociaţi. Este situaţia în care asociaţii, stabilind
regulile lichidării, prin actul constitutiv au convenit ca anumite bunuri să nu facă obiectul vânzării pe
calea licitaţiei publice.
Soluţia are sprijin legal şi în prevederile actualului cod civil care, în art. 1946 prevede că, după plata
datoriilor sociale, activul rămas este destinat rambursării aporturilor subscrise şi vărsate de asociaţi, iar
eventualul excedent constituie profit net şi va fi repartizat între asociaţi proporţional cu participarea
fiecăruia la beneficii, dacă nu s-a prevăzut altfel prin contractul de societate sau prin hotărârea
asociaţilor.

Închiderea lichidării.

Radierea societăţii din registrul comerţului

Lichidarea societăţii trebuie terminată în cel mult un an de la data dizolvării. Pentru motive temeinice,
tribunalul poate prelungi acest termen cu perioade de câte 6 luni, dar nu cu mai mult de 24 de luni
cumulat. Potrivit legii, lichidarea nu liberează pe asociaţi şi nu împiedică deschiderea procedurii de
faliment a societăţii. Hotărârea judecătorească de radiere se comunică societăţii la sediul social,
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a
municipiului Bucureşti, după caz, şi oficiului registrului comerţului unde este înregistrată, se
înregistrează în registrul comerţului şi se afişează pe pagina de internet a Oficiului Naţional al
Registrului Comerţului şi la sediul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunalul în a cărui
circumscripţie s-a aflat sediul social al societăţii [art. 260 alin. (11)].
Bunurile rămase din patrimoniul societăţii radiate din registrul comerţului revin acţionarilor, care
răspund în limita valorii acestora pentru acoperirea creanţelor, conform prevederilor Codului de
procedură civilă.
Depunerea registrelor societăţii pentru păstrare
Evidenţele şi documentele societăţii lichidate trebuie depuse pentru păstrare în condiţiile legii. După
aprobarea socotelilor şi terminarea repartiţiei, registrele şi actele societăţii în nume colectiv, în
comandită simplă sau cu răspundere limitată, ce nu vor fi necesare vreunuia dintre asociaţi, se vor
depune la asociatul desemnat de majoritate. La societăţile pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni,
registrele prevăzute de art. 77 alin. (1) lit. a)-f) vor fi depuse la registrul comerţului la care a fost
înregistrată societatea, unde orice parte interesată va putea lua la cunoştinţă de ele, iar restul actelor
societăţii vor fi depuse la arhivele naţionale. Registrele tuturor societăţilor vor fi păstrate timp de 5 ani

Bibliografie
Carpenaru, St. D., Drept civil roman, editia a VII-a , revazuta si adaugita, Editura Universul Juridic,
Bucuresti.
I.L.Georgescu.,’’Drept comercial roman’’,vol I ,Ed .Socec,Bucuresti,1946

R.N. Admisibilitatea actiunii in dizolvarea societatii comerciale pentru neintelegeri grave intre
asociati, in „Revista de drept comercial”, nr. 2/1998.
Savin, Ana., Lese, R.,Capatana, O., Probleme referitoare la dizolvarea unor societati comerciale, in
„Revista de drept comercial”, nr. 3/1998

Scheaua, M., Legea societatilor comerciale nr. 31/1990, comentata si adnotata, ed. II. Editura Rosetti,
Bucuresti.

www.legeaz.net