SOCIETILE

COMERCIALE

SOCIETATEA N NUME COLECTIV I. Noiune, istoric, trsturi. Societatea n nume colectiv reprezint acel tip de societate comercial care are ca not distinct faptul c obligaiile angajate de societate sunt garantate cu patrimoniul social i cu rspunderea nelimitat i solidar a asociailor, dat fiind caracterul ei social. n legtur cu istoricul acestui tip de societate menionm c i are originea n dreptul feudal al republicilor orae italiene unde a aprut sub denumirea de campagnia. Ea s-a impus la nceput ca o soluie pentru continuarea comerului unei persoane decedate de ctre motenitori. De aceea la nceput n acest tip de asociaie puteau fi primii numai membrii aceleiai familii, pentru ca ulterior, s fie acceptate i rude mai ndeprtate sau chiar strini. Din dreptul feudal, este preluat ulterior de ctre Ordonana lui Colbert asupra comerului maritim din 1673, care o reglementeaz sub numele de societate general. Prin apariia Codului Comercial Francez n 1807 acest tip de asociere capt o reglementare proprie sub denumirea de societate n nume colectiv. Sub aceast titulatur este preluat i reglementat de majoritatea legislaiilor europene care s-au inspirat din cea francez inclusiv de Codul comercial romn aprut n anul 1887 i de legislaia actuala (Legea 31/1990 privind constituirea, organizarea i funcionarea societilor comerciale). Ca trsturi ale acestui tip de societate menionm urmtoarele: asocierea are loc n baza caracterului intuitu personae, ceea ce nseamn c la constituire se vor avea n vedere i intereseaz calitile personale ale fiecrui asociat i ncrederea reciproc care trebuie s existe permanent. obligaiile societii sunt garantate cu patrimoniul societii i cu rspunderea nelimitat i solidar a tuturor asociailor. caracter personal, evideniat prin faptul c firma societii se compune ntotdeauna din numele cel puin a unuia dintre asociai se adaug, obligatoriu, meniunea scris n ntregime societate n nume colectiv pentru a evidenia tipul de societate care se constituie. patrimoniul societii se constituie din aporturile personale ale fiecrui asociat. n principiu, nu este admis cesiunea aportului de capital dect dac acest lucru se prevede n mod expres n actul constitutiv II. Constituirea societii n nume colectiv

Sub aspectul constituirii, societatea n nume colectiv trebuie s se supun att condiiilor de fond ct i condiiilor de form i publicitate impuse de legislaia n vigoare: Legea 31/1990 privind societile comerciale i Legea 26/1990 privind Registrul comerului. Sunt o serie de condiii i formaliti generale, obligatorii pentru orice tip de societate dar i proprii, valabile numai pentru societatea n nume colectiv. n legtur cu condiiile de fond specifice, facem meniunea c pentru acest tip de societate legea nu condiioneaz n nici un fel constituirea societii sub aspectul obiectului de activitate sau a capitalului social. Singura condiie care se impune are n vedere numrul minim de asociai n sensul c, societatea n nume colectiv nu se poate constitui n mod valabil cu mai puin de 2 membri i care trebuie s existe pe toat durata de funcionare a societii. Condiiile de form i publicitate. Societatea n nume colectiv se constituie prin ncheierea unui contract de societate, numit act constitutiv, care este semnat de ctre toi asociaii i supus autentificrii de ctre notar. Actul constitutiv prin care se nfiineaz societatea n nume colectiv trebuie s cuprind n principal: numele, prenumele, data, locul naterii, domiciliul i cetenia asociailor persoane fizice. denumirea, sediul i naionalitatea asociailor persoane juridice. firma sub care se nregistreaz societatea i sub care urmeaz si desfoare activitatea. aporturile fiecrui asociat, evaluate pecuniar, la constituirea patrimoniului domeniul de activitate propus de ctre societate cu indicarea activitii principale. sediile secundare - sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica -, atunci cand se infiinteaza o data cu societatea, sau conditiile pentru infiintarea lor ulterioara, daca se are in vedere o atare infiintare; numirea administratorilor, cu indicarea nominal a acestora. aportul fiecrui asociat la constituirea capitalului social partea fiecarui asociat la beneficii si la pierderi; durata de funcionare a societii modul de dizolvare si de lichidare a societatii alte clauze stabilite de comun acord de ctre asociai. n termen de 15 zile de la autentificarea actului constitutiv, fondatorii sau administratorii societii sau un mputernicit al acestora, au obligaia de a cere nmatricularea societii la Registrul comerului n a crui raz teritorial i va avea sediul societatea. n acest scop va fi naintat o cerere i depus actul constitutiv autentificat i eventual alte acte i documente cerute de lege funcie de obiectul de activitate propus de societate. 2

Verificarea legalitii tuturor acestor acte i documente se realizeaz de ctre justiie printr-un judector delegat de tribunalul municipal sau judeean. Dac nu sunt semnalate nereguli i se constat conformitatea actelor i documentelor depuse, judectorul delegat pronun n termen de 5 zile o ncheiere prin care autorizeaz nmatricularea societii la Registrul Comerului. nmatricularea societii trebuie efectuat n termen de 24 de ore de la data la care ncheierea judectorului delegat a rmas definitiv i irevocabil. Prin nmatriculare societatea capt personalitate juridic devenind n condiiile legii subiect colectiv de drept. ncheierea dat de ctre judector se trimite, din oficiu, ctre Monitorul Oficial al Romniei pentru publicare pe cheltuiala societii i la Administraia Financiar n a crei raz teritorial se afl sediul principal al societii pentru luarea n evidena fiscal, cu menionarea numrului de nmatriculare din Registrul comerului. Un aspect important legat de constituirea societii n nume colectiv este cel care are n vedere modalitatea de constituire a patrimoniului societii. Patrimoniul societii n nume colectiv se constituie prin aportul fiecrui asociat, potrivit stipulaiilor fcute n contractul de societate. Dat fiind caracterul personal al acestui tip de societate, pot fi aduse n patrimoniul societii, ca aport social, bunuri corporale dar i bunuri incorporale cum ar fi: brevetele de invenii, diplomele i titlurile obinute, numele, reputaia, calificarea, profesiunea fiecrui asociat, cu meniunea c toate aceste contribuii trebuie s fie n conformitate cu clauzele contractuale, s fie utile n vederea realizrii obiectului de activitate propus prin actul de constituire. Aporturile aduse i acceptate de ctre asociai pentru constituirea patrimoniului trebuie evaluate n bani pentru a se cunoate cu exactitate contribuia financiar a fiecruia. Funcie de aceasta, se vor calcula dividentele ce revin fiecrui asociat sau se va avea n vedere pentru cazul dizolvrii i lichidrii societii. III. Funcionarea i administrarea societii n nume colectiv Conform legislaiei n vigoare (Legea nr.31/1990) administrarea societii n nume colectiv poate fi fcut de ctre unul sau mai muli administratori, membrii asociai sau specialiti neasociai care sunt numii fie prin actul constitutiv, fie ulterior de ctre adunarea general a asociailor. n cazul n care sunt numii mai muli administratori, dreptul de a reprezenta societatea apartine fiecarui administrator, afara de stipulatie contrara in actul constitutiv. Daca actul constitutiv dispune ca administratorii sa lucreze impreuna, decizia trebuie luata in unanimitate; in caz de divergenta intre administratori, vor decide asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social. Pentru actele urgente, a caror neindeplinire ar cauza o paguba mare societatii, poate decide un singur 3

administrator in lipsa celorlalti, care se gasesc in imposibilitate, chiar momentana, de a lua parte la administratie. Administratorii desemnai prin contractul de societate, fiind alesi prin unanimitatea voturilor asociailor, nu mai pot fi revocati ulterior prin votul majoritii. Potrivit Legii 31 din 1990, pentrudesemnarea administratorilor exist dou posibiliti legale: - Administratorii sunt asociai desemnai prin contract ( cu unanimitate de voturi). Revocarea lor, impotriva voinei acestora nu este posibil dect prin excludere. - Administratorii asociai au fost alei ulterior prin vot. Ei pot fi revocai prin aceeai procedur. Administratorul are n sarcin ndeplinirea tuturor actelor de care depinde realizarea obiectului de activitate propus de societate. Ca mandatari ai societii ei pot ncheia orice fel de acte juridice care rspund acestui scop dar numai n limita mandatului conferit. ncheierea de acte juridice de ctre administrator peste limitele mputernicirii date, exonereaz societatea de orice rspundere, n acest caz fiind antrenat rspunderea personal a administratorului care se face vinovat de nclcarea Funcia de administrator poate s nceteze i ca efect al morii, insolvabilitii i falimentului, excluderii sau retragerii administratorului din societate. Excluderea unui asociat Excluderea asociatului din societate constituie o sanciune deosebit de sever, care are drept justificare caracterul personal al societii reprezentat prin ncrederea reciproc care trebuie s existe ntre asociai, i poate viza, prin urmare, orice asociat. Pentru sa nu fi lezate in vreun fel drepturile asociailor legiuitorul a considerat necesar s stabileasc n mod expres cauzele care pot determina excluderea din societate ct i regulile procedurale ale aplicrii ei. Astfel sunt prevzute drept cauze de excludere din societate: a) asociatul care, pus in intarziere, nu aduce aportul la care s-a obligat; b) asociatul cu raspundere nelimitata in stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil; c) asociatul cu raspundere nelimitata care se amesteca fara drept in administratie ori contravine dispozitiilor art. 80 si 82 din Legea nr. 31 / 1990; d) asociatul administrator care comite frauda in dauna societatii sau se serveste de semnatura sociala sau de capitalul social in folosul lui sau al altora. Excluderea se pronunta prin hotarare judecatoreasca la cererea societatii sau a oricarui asociat. Cand excluderea se cere de catre un asociat, se vor cita societatea si asociatul parat. Ca urmare a excluderii, instanta judecatoreasca va dispune, prin aceeasi hotarare, si cu privire la structura participarii la capitalul social a celorlalti asociati. 4

Hotararea irevocabila de excludere se va depune, in termen de 15 zile, la oficiul registrului comertului pentru a fi inscrisa, iar dispozitivul hotararii se va publica la cererea societatii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a. Asociatul exclus raspunde de pierderi si are dreptul la beneficii pana in ziua excluderii sale, insa nu va putea cere lichidarea lor pana ce acestea nu sunt repartizate conform prevederilor actului constitutiv. Asociatul exclus nu are dreptul la o parte proportionala din patrimoniul social, ci numai la o suma de bani care sa reprezinte valoarea acesteia. Asociatul exclus ramane obligat fata de terti pentru operatiunile facute de societate, pana in ziua ramanerii definitive a hotararii de excludere. Daca, in momentul excluderii, sunt operatiuni in curs de executare, asociatul este obligat sa suporte consecintele si nu-si va putea retrage partea ce i se cuvine decat dupa terminarea acelor operatiuni. Dac n urma unor cauze de retragere, excludere, deces, incapacitate, faliment al asociailor rmne un singur asociat, societatea fie se transform n societate cu rspundere limitat cu asociat unic, fie intr n dizolvare i lichidare. Transformarea societii n nume colectiv presupune consimmntul unanim al asociailor i ndeplinirea condiiilor de fond i de form cerut de lege pentru tipul de societate n care se poate transforma. Modificarea n aceste condiii, a actului constitutiv produce efecte fa de teri numai dup efectuarea formalitilor de publicitate. Retragerea unui asociat Asociatul in societatea in nume colectiv se poate retrage din societate: a) in cazurile prevazute in actul constitutiv; b) cu acordul tuturor celorlalti asociati; c) in lipsa unor prevederi in actul constitutiv sau cand nu se realizeaza acordul unanim asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, in baza unei hotarari a tribunalului, supusa numai recursului, in termen de 15 zile de la comunicare. Drepturile asociatului retras, cuvenite pentru partile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociatilor ori de un expert desemnat de acestia sau, in caz de neintelegere, de tribunal. IV. Dizolvarea i lichidarea societii n nume colectiv Societatea n nume colectiv se poate dizolva din cauze generale, valabile pentru orice tip de societate, ct i ca efect al unor cauze specifice. Cauzele generale de dizolvare vizeaz n principal urmtoarele aspecte: trecerea timpului stabilit ca durat de funcionare a societii. imposibilitatea realizrii obiectului de activitate propus declararea nulitii societii hotrrea adunrii generale a asociailor, hotrrea tribunalului

deschiderea procedurii de lichidare judiciar sau a procedurii de faliment Cauzele specifice de dizolvare sunt determinate de caracterul intuitu personae al societii n nume colectiv . Aceste cauze vizeaz: deschiderea procedurii de faliment ndreptat mpotriva unui asociat, nenelegerile grave dintre asociai care pot duce la nerealizarea obiectului propus sau funcionarea deficitar a societii, dat fiind faptul ncrederea reciproc ntre acetia trebuie s existe att la constituire ct i pe toat durata funcionrii societii efect al cauzelor de retragere, deces sau excludere din societate, rmnerea unui singur asociat, n condiiile n care nu exist prevzut n actul constitutiv o clauz de continuarea activitii cu motenitorii sau dac nu se hotrte transformarea societii.. Pe durata dizolvrii, societatea i pstreaz personalitatea juridic cu meniunea c toate actele pe care le va ncheia n aceast perioad vor trebui s indice starea n care se afl societatea. Dizolvarea societii are ca efect deschiderea procedurii de lichidare. Lichidarea presupune un ansamblu de operaii financiare, economice, administrative i juridice al crui scop este realizarea activului social, achitarea pasivului i distribuirea valorii rmase. Altfel spus lichidarea nseamn ntreprinderea unor masuri necesare pentru finalizarea afacerilor angajate de ctre societate, care vizeaz practic transformarea activelor n numerar, n vederea efecturii plilor, a achitrii datoriilor societii ctre creditori i a mpririi valorii rmase ntre asociai. Lichidarea trebuie s fie efectuat att n interesul asociailor ct i al creditorilor i se realizeaz de ctre lichidatorii care sunt numii fie prin votul unanim al asociailor, iar n caz de nenelegere de ctre tribunal. Lichidatorii trebuie s ntocmeasc att la nceput ct i la sfrit operaiunii de lichidare cte un bilan din care s rezulte pentru nceput situaia concret economico-financiar a societii la data lichidrii, iar la sfrit s propun modalitile de valorificare a activului societii. n urma lichidrii societii nceteaz sa mai fiineze ca efect al radierii din Registrul Comerului, radierea fiind fcut n baza Hotrrii definitive i irevocabile pronunat de tribunal.

SOCIETATEA N COMANDIT SIMPL I. Genez, actualitate, definiie. 6

Societatea n comandit simpl face parte din categoria societilor comerciale mixte care ntruct obligaiile sociale sunt garantate pe de o parte cu patrimoniul social i cu rspunderea nelimitat i solidar a asociailor comanditai, iar pe de alt parte cu rspunderea limitat la valoarea aportului social al asociailor comanditari. Specificul acestei forme de societate const n asocierea a dou categorii de persoane: comanditaii, care, sunt doi sau mai muli, se afl n situaia similar asociailor unei societi n nume colectiv i comanditarii care nu sunt rspunztori pentru datoriile sociale dect pn la valoarea aportului lor. Acest tip de societate i are originea n dreptul feudal, n oraele italiene, unde a aprut sub forma unui contract, iniiat din nevoia asocierii capitalului cu munca pentru practicarea comerului maritim i terestru, numit contract de comand. Prin acest contract se asociau pe de o parte, persoane care dispuneau de un anumit capital n mrfuri sau n bani i care doreau s practice comerul, ns nu le era ngduit din considerente de ordin politic, social sau religios (preoi, judectori, nobili), cu alte categorii de persoane crora nu le era interzis aceast ocupaie participnd astfel cu munca i priceperea lor n desfurarea activitii de comer.. Ulterior acest tip de asociere capt o reglementare proprie prin Ordonana lui Colbert asupra comerului maritim din 1673 sub numele de societate n comandit simpl.. Codul comercial francez preia n articolele sale acest tip de asociere pe care o reglementeaz sub aceeai denumire, fiind receptat ulterior de majoritatea legislaiilor care s-au inspirat din ce francez inclusiv Codul comercial romn. Astzi acest tip de asociere este consacrat i reglementat de legea nr. 31/1990 . Ca trsturi pentru acest tip de societate se disting: este constituit din dou categorii de asociai: comanditaii care particip cu munca i priceperea lor i comanditarii care contribuie cu capitalul; asocierea presupune caracterul intuitu personae n sensul c se iau n considerare calitile personale ale asociailor de ctre asociaii comanditari care pun la dispoziia comanditailor un anumit capital social n vederea practicrii activitii comerciale. firma societii are caracter personal ilustrat de numele cel puin a unuia dintre asociaii comanditai, prile sociale care reflect contribuia comanditarilor la constituirea societii se formeaz din aporturile de natur patrimonial sau nepatrimonial ale acestora cu o evaluare financiar ca i n cazul societii n nume colectiv 7

rspunderea asociailor pentru obligaiile angajate este mixt: - comanditaii rspund nelimitat i solidar, - comanditarii rspund pn la concurena aportului social Definiie: Societatea n comandit simpl este societatea comercial ale crei obligaii sociale sunt garantate cu patrimoniul social i cu rspunderea nelimitat i solidar a asociailor comanditai; comanditaii rspund numai pn la concurena aportului lor. II. Constituirea societii Constituirea societii n comandit simpl este supus acelorai reguli i proceduri valabile pentru societate n nume colectiv, respectiv condiiilor de fond, de form i de publicitate cu evidenierea unor particulariti specifice determinate de regimul juridic special al acestui tip de societate. Astfel pentru constituirea valabil a societii n comandit simpl legea menine condiia numrului de minimum doi asociai, indicat n cazul societii n nume colectiv, i instituie o cerina suplimentar privind existena att la constituire ct i pe durata funcionrii a celor dou categorii de asociai comanditai i comanditari. Sub aspectul capitalului social legea nu condiioneaz constituirea acestuia de o anumit valoare minim, ca n cazul societii pe aciuni sau societii cu rspundere limitat, ci doar precizeaz c este necesar evaluarea pecuniar a fiecrui asociat comanditar pentru a se cunoate exact att cota de participare a fiecruia ct i valoarea final a capitalului astfel constituit. Ca i n cazul societii n nume colectiv prile deinute de fiecare asociat comanditar n constituirea capitalului social nu sunt n principiu transmisibile dect dac printr-o clauz expres i prin acordul unanim al asociailor se prevede i se accept acest lucru. Numai n aceste condiii poate avea loc cedarea i transmiterea ctre persoane din afara societii. Aspectele formale i de publicitate care trebuie avute n vedere pentru constituire, se vor desfura n aceleai condiii i urmnd aceeai procedur indicat la societatea n nume colectiv cu nuane specifice, determinate de caracterul mixt al acestui tip de asociere, i evideniate prin coninutul diferit actului constitutiv. Prin urmare societatea n comandit simpl se constituie prin ncheierea unui contract de societate numit act constitutiv care trebuie s cuprind n principal urmtoarele: atributele de identificare ale asociailor comanditai persoane fizice i juridice; atributele de identificare ale asociailor comanditari persoane fizice i juridice; indicarea aportului fiecrui asociat comanditar cu evaluare pecuniar a acestuia indicarea aportului n munc, cu specificarea tipului de activitate pe care o desfoar fiecare asociat comanditat.

obiectul de activitate cu indicarea activitii principale. denumirea, sediul i naionalitatea asociailor persoane juridice. indicarea asociailor comanditai care vor ocupa funcia de administrator. indicarea limitelor mandatului administratorului, modul de executare, modalitatea de remuneraie. sediul societii, indicarea eventualelor sedii secundare durata de funcionare a societii determinat sau a meniunii nedeterminat. - alte clauze stabilite de comun acord de ctre asociai. Actul constitutiv astfel ntocmit este semnat de ctre toi asociaii i supus autentificrii de ctre notar. Procedura de formare i publicitate a societii se supune regulilor indicate la societatea n nume colectiv. n termen de 15 zile de la autentificarea actului constitutiv, fondatorii sau administratorii societii sau un mputernicit al acestora, au obligaia de a cere nmatricularea societii la Registrul comerului. Verificarea legalitii actelor i documentelor depuse n acest scop, se efectueaz de ctre justiie printr-un judector delegat care pronun n termen de 5 zile o ncheiere prin care autorizeaz nmatricularea societii la Registrul Comerului. Urmeaz nmatricularea societii care trebuie efectuat n termen de 24 de ore de la data la care ncheierea judectorului delegat a rmas definitiv i irevocabil. Prin nmatriculare societatea capt personalitate juridic devenind n condiiile legii subiect colectiv de drept. ncheierea dat de ctre judector se trimite, din oficiu, ctre Monitorul Oficial al Romniei pentru publicare pe cheltuiala societii i la Administraia Financiar n a crei raz teritorial se afl sediul principal al societii pentru luarea n evidena fiscal, cu menionarea numrului de nmatriculare din Registrul comerului. III. Funcionarea i administrarea societii n comandit simpl Legea nr.31/1990 stabilete regulile privind administrarea societii n comandit simpl, care poate fi efectuat de ctre specialiti neasociai sau de ctre asociaii comanditai. Spre deosebire de regimul juridic trecut (Codul comercial romn), care interzicea categoric amestecul asociailor comanditari n administrare, legislaia actual este mai permisiv ntruct d posibilitatea acestor asociai s svreasc acte de administrare dar numai n baza unui mandat special pentru anumite operaii determinate. Astfel comanditarii pot ndeplini anumite servicii de administrare intern cum ar fi actele de supraveghere, participarea la numirea i revocarea administratorilor, verificarea bilanului, a contului de profit i pierderi etc.

Numirea administratorilor (membrii asociai sau specialiti neasociai) se realizeaz ca i n cazul societii n nume colectiv, fie prin actul constitutiv, fie ulterior de ctre adunarea general a asociailor. n acelai mod i n aceleai condiii sunt stabilite limitele mandatului n baza cruia i vor exercita atribuiile, durata i modalitatea de exercitare a mandatului, condiiile i procedura revocrii lor etc.. Sarcinile administratorului sunt i n acest caz svrire de acte i operaiuni care s aib drept finalitate realizarea obiectului de activitate propus de societate. ncetarea activitii administratorului poate interveni ca efect al revocrii acestuia, al morii, insolvabilitii i falimentului, excluderii sau retragerii din societate. Excluderea din societate constituie i pentru asociaii societii n comandit simpl o sanciune sever, din aceleai considerente indicate la societatea n nume colectiv, dar cauzele pentru care poate fi aplicat sunt diferite pentru cele dou categorii de asociai. Astfel cauzele de excludere a asociailor comanditari pot fi: neaducerea aportului la care s-au obligat, amestecul n administrare n absena unei procuri speciale, sau peste limitele acesteia. Pentru asociaii comanditai sunt operante cauzele de excludere prevzute de lege n cazul asociailor de lai societatea n nume colectiv: neaducerea aportului social la care s-a obligat fiecare asociat declararea incapacitii sau a falimentului ndreptat mpotriva unui asociat folosirea fr drept, n interes personal de ctre asociaii a patrimoniului societii, a creditelor angajate de societate amestecul fr drept n administrarea societii, efectuarea, pe cont propriu ori al altora, a unor operaiuni n acelai tip de comer sau activarea la o alt societate (S.R.L., S.A.), fcnd astfel concuren neloial societii. administratorul va fi exclus din societate pentru nendeplinirea sau ndeplinirea necorespunztoare a mandatului su ct i pentru cauzarea unor pagube materiale sau fraudarea societii pe care o administreaz. Dac are loc retragerea sau excluderea unui asociat din societate operaiunea trebuie notificat la Registrul Comerului n termen de 15 zile de la efectuarea ei. Hotrrea de retragere/excludere se trimite din oficiu spre publicare la Monitorul Oficial al Romniei. Transformarea societii n comandit simpl presupune respectarea acelorai reguli procedurale ca la societatea n nume colectiv, privind consimmntul unanim al asociailor i ndeplinirea condiiilor de fond i de form cerut de lege pentru tipul de societate n care poate avea loc transformarea.

10

IV. Dizolvarea i lichidarea societii n comandit simpl Cauzele generale de dizolvarea sunt operante i n cazul societii n comandit simpl la care pot fi adugate i altele specifice determinate de structura mixt i statutul juridic diferit al acestui tip de societate. Se nscriu n aceast categorie: Rmnerea unei singure categorii de asociai: Astfel, n situaia n care exist un singur asociat comanditat, iar comanditarii sunt mai muli, decesul, retragerea sau excluderea sau falimentul su, atrage dup sine dizolvarea societii. n caz de deces, dac exist clauz de continuare a activitii cu motenitorii, societatea nu intr n dizolvare dac acetia doresc s continue activitatea. Societatea intr n dizolvare i ca efect al morii (dac nu este prevzut clauza de continuare a activitii cu motenitorii), retragerii, excluderii ori falimentului singurului asociat comanditar, chiar dac numrul comanditailor este mai mare. Rmnerea unui singur asociat, fie el comanditar sau comanditat, constituie de asemenea cauz specific de dizolvare i lichidare. Aceast cauz nu va opera n situaia n care asociatul rmas hotrte transformarea societii n societate cu rspundere limitat cu asociat unic. Dizolvarea are ca efect deschiderea procedurii de lichidare care se supune acelorai reguli procedurale indicate pentru societatea n nume colectiv. n urma lichidrii societatea nceteaz sa mai fiineze,i pierde personalitatea juridic de la data rmnerii definitive i irevocabile a hotrrii de lichidare dat de tribunal. n baza acestei hotrri are loc radierea societii din Registrul comerului i din evidena administraiei financiare.

SOCIETATEA CU RSPUNDERE LIMITAT

I. Noiune, evoluie, trsturi

Societatea cu rspundere limitat se definete ca fiind acea societate n care rspunderea asociailor pentru obligaiile angajate n numele societii se ntinde numai pn la concurena capitalului social subscris iar asocierea are ca temei principiul intuitu personae. Acest tip de societate mprumut caracteristicile de la societile de capitaluri sub aspectul constituirii capitalului social i al modului de rspundere al asociailor, dar i caracteristica ce guverneaz societile de persoane avnd n vedere c asocierea se face n considerarea calitilor personale ale fiecrui asociat i a ncrederii reciproce. Pornind de la aceste aspecte, putem spune c societatea cu rspundere limitat are o construcie mai flexibil fiind uor de constituit i mai compatibil cu practica comercial, fapt demonstrat att de receptarea

11

ei de ctre tot mai multe legislaii ct i de frecventa rspndire de care beneficiaz la ora actual. Originea acestui tip de societate se regsete n dreptul german, fiind consacrat printr-o lege din 29 aprilie 1892 sub denumirea Gesellshaft mit beschrankter haftung (G.M.B.H.). Avnd n vedere caracteristicile i avantajele de constituire pe care le prezint, acest tip de asociere se regsete astzi n majoritatea legislaiilor europene. Nu este reglementat ns n dreptul finlandez, norvegian, suedez, olandez. Codul comercial romn aprut n 1887 nu a reglementat nici el aceast form asociativ. Pentru prima dat n sistemul nostru de drept, i gsete consacrarea legislativ prin Decretul nr.424/1972, ca form de constituire a societilor mixte. Aceast reglementare nu a putut avea ns relevan i aplicabilitate n viaa economic i comercial intern, dat fiind caracterul centralizat al economiei din acea perioad. Astfel putem spune c Legea nr.31/1990 privind societile comerciale constituie practic reglementarea de debut pentru acest tip de asociere. Principalele trsturi ale societii cu rspundere limitat determinate de statutul juridic special sunt urmtoarele: asocierea se ntemeiaz pe ncrederea reciproc dintre asociai (caracter intuitu personae) capitalul social se divide n fraciuni numite pri sociale care sunt n principiu netransmisibile, asociaii rspund n limita aporturilor sociale aduse la constituirea capitalului social. firm se compune dintr-o denumire aleas de asociai i care trebuie s indice sau s sugereze, pe ct posibil, obiectul de activitate al societii, se poate constitui i poate funciona cu un singur asociat. II. Constituirea societii Sub aspectul constituirii, societatea cu rspundere limitat trebuie s se supun att condiiilor de fond ct i condiiilor de form i publicitate impuse de legislaia n vigoare: Legea 31/1990 privind societile comerciale i Legea 26/1990 privind Registrul comerului. Sunt aceleai condiii i formaliti generale, obligatorii pentru orice tip de societate dar i proprii, valabile numai pentru acest tip de societate. Referitor la condiiile de fond specifice, legea nu condiioneaz, pentru societatea cu rspundere limitat, n nici un fel constituirea ei sub aspectul obiectului de activitate sau a numrul minim de asociai, fiind de altfel i singura societate care poate funciona cu un singur asociat. Numrul maxim de asociai ns este indicat ca fiind pn la maximum 50. Aceast limitare i are explicaia n caracterul intuitu personae, ntruct 12

se consider c la un numr mai mare de membri ncrederea reciproc care trebuie s existe poate deveni discutabil. O alt condiie care se impune are n vedere valoarea minim a capitalului social care nu poate fi mai mic de 200 lei. Capitalul social se divide n pri sociale egale care nu pot fi mai mici de 10 lei. Spre deosebire de aciuni, care pot fi transmise n condiiile legii i altor persoane, prile sociale au un regim de transmitere diferit, fiind ns n principiu netransmisibile. Condiiile de form i publicitate. Societatea cu rspundere limitat se poate constitui prin ncheierea unui contract de societate sau/i prin statut, numit act constitutiv, care este semnat de ctre toi asociaii i supus autentificrii de ctre notar sau dare de data certa. Dac societatea ia fiin prin actul de voin a unei singure persoane se va ntocmi doar statutul ca act constitutiv, al crui coninut este practic identic cu cel al contractului de societate. Actul constitutiv trebuie s cuprind n principal: numele, prenumele, data, locul naterii, domiciliul i cetenia asociailor persoane fizice. denumirea, sediul i naionalitatea asociailor persoane juridice. firma sub care se nregistreaz societatea i sub care urmeaz si desfoare activitatea. capitalul subscris i cel vrsat cu menionarea aportului fiecrui asociat, domeniul de activitate propus de ctre societate cu indicarea activitii principale. sediul principal al societii, sedii secundare, sucursale, filiale, numirea administratorilor, cu indicarea nominal a acestora. durata de funcionare a societii alte clauze stabilite de comun acord de ctre asociai. n termen de 15 zile de la autentificarea actului constitutiv, fondatorii sau administratorii societii sau un mputernicit al acestora, vor cere nmatricularea societii la Registrul comerului n a crui raz teritorial i va avea sediul societatea. Pentru aceasta va fi naintat o cerere i depus actul constitutiv autentificat i eventual alte acte i documente cerute de lege funcie de obiectul de activitate propus de societate. Verificarea legalitii tuturor acestor acte i documente se realizeaz de ctre justiie printr-un judector delegat de tribunalul municipal sau judeean. Dac nu sunt semnalate nereguli i se constat conformitatea actelor i documentelor depuse, judectorul delegat pronun n termen de 5 zile o ncheiere prin care autorizeaz nmatricularea societii la Registrul Comerului. nmatricularea societii trebuie efectuat n termen de 24 de ore de la data la care ncheierea judectorului delegat a rmas definitiv i irevocabil.

13

Prin nmatriculare societatea capt personalitate juridic devenind n condiiile legii subiect colectiv de drept. ncheierea dat de ctre judector se trimite, din oficiu, ctre Monitorul Oficial al Romniei pentru publicare pe cheltuiala societii i la Administraia Financiar n a crei raz teritorial se afl sediul principal al societii pentru luarea n evidena fiscal, cu menionarea numrului de nmatriculare din Registrul comerului. III. Funcionarea i administrarea societii Societatea cu rspundere limitat nu se poate constitui i nici nu poate funciona cu un capital social mai mic de 200 lei. Capitalul social se divide ntr-un numr de pri egale care se repartizeaz asociailor n funcie de contribuia fiecruia. Prile sociale sunt fraciuni ale capitalului, ce confer titularului calitatea de asociat, i care prezint urmtoarele caracteristici. sunt fraciuni ale capitalului social ce au o anumit valoare nominal stabilit la 10 lei/partre sociala sunt fraciuni egale ale capitalului social sunt indivizibile, sunt n principiu netransmisibile Transmiterea prilor sociale Cu toate c prile sociale nu sunt titluri negociabile aa cum sunt aciunile, totui ele piot fi transmise prin acte ntre vii sau prin acte juridice pentru cauz de moarte, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Pentru a nu fi lezat caracterul intuitu personae al societii, legea stabilete anumite condiii de transmitere a prilor sociale, fcnd distincie dup cum operaiunea are loc ntre asociai, ntre asociai i persoane din afara societii sau are loc pe cale succesoral. a) transmiterea prilor sociale ntre asociai n cazul transmiterii ntre membrii asociai nu se pune problema lezrii caracterului intuitu personae i ca urmare, legea dispune c aceast operaiune poate fi svrit fr s mai fie necesar s stabileasc anumite condiii. Din punct de vedere procedural, transmiterea prilor sociale presupune ncheierea unui contract de cesiune, ntre cedent i cesionar. De regul transmiterea n acest mod are caracter oneros n sensul c prile urmresc obinerea unui profit. b) Transmiterea prilor sociale ctre persoane din afara societii Cnd cesiunea are loc ntre asociai i persoane care nu au calitatea de membru al societii, dat fiind faptul c este afectat caracterul intuitu personae, legea prevede c o astfel de cesiune poate avea loc doar cu aprobarea unui numr de asociai care s reprezinte cel puin din capitalul social. Aprobarea transmiterii prilor sociale se materializeaz printr-o hotrre dat de adunarea asociailor. n acest caz cesiunea trebuie notificat n Registrul comerului, ntruct numai astfel i din acest moment produce efecte fa de teri. 14

c) transmiterea prilor sociale pe cale succesoral Aceasta nseamn c, dac prin actul constitutiv nu se dispune altfel nu se va putea aplica regula i condiiile de transmitere artate pentru persoanele din afara societii. n acest caz, vor opera din oficiu prevederile Codului civil, privind transmiterea motenirii, potrivit crora drepturile succesorale se transmit prin efectul legii (ope legis) motenitorilor de la data deschiderii succesiunii sau din momentul morii celui care las motenirea. Din acest moment motenitorii asociatului dobndesc prile sociale de plin drept. Transmiterea prilor sociale pe cale suucesoral constituie un act juridic cu titlu gratuit iar operaiunea de transmitere trebuie i n acest caz notificat n Registrul comerului, pentru a fi recunoscut i pentru a-i putea produce efectele fa de teri. Funcionarea n condiii optime a societii presupune desemnarea unor organe de conducere, administrative i de control care s efectueze toate actele de care depinde ndeplinirea obiectivului propus i s asigure condiiile optime de realizare ale acestuia iar n caz de nevoie s dispun luarea de msuri urgente pentru redresare i reabilitare a societii. Adunarea asociailor Adunarea general cuprinde pe toi membrii, exprim voina lor social i este organul de deliberare i decizie al societii. Adunarea asociailor se ntrunete, cel puin odat pe an sau ori de cte ori este necesar, la sediul societii, convocarea fiind fcut de ctre administratori. Potrivit legii nr.31/1990 adunarea asociailor are ca atribuii: s discute, s aprobe i s modifice bilanul s fixeze dividendele s aleag administratorii i cenzorii societii i s le fixeze n condiiile legii remunerarea s se pronune asupra gestiunii administratorilor s stabileasc bugetul de venituri i cheltuieli i programul de activitate pentru anul urmtor s hotrasc gajarea, nchirierea sau desfiinarea uneia sau mai multora dintre unitile societii, modific n condiiile legii contractul de societate i statutul societii Adunarea asociailor adopt hotrri cu majoritatea absolut a asociailor i prilor sociale. Dup cum se vede, legea cere o dubl majoritate: o majoritate a numrului asociailor i o majoritate a numrului de pri sociale. Dac nu este ndeplinit aceast dubl condiie de majoritate, se recurge la o nou convocare iar n acest caz hotrrile se adopt cu votul unanim al celor prezeni, indiferent de numrul de asociai i partea de capital reprezentat.

15

Hotrrile adunrii sunt obligatorii pentru toi asociaii indiferent dac au participat sau nu la adunarea n care au fost votate. Administrarea societii Conform legislaiei n vigoare (Legea nr.31/1990) administrarea societii cu rspundere limitat poate fi fcut de ctre unul sau mai muli administratori, membrii asociai sau specialiti neasociai care sunt numii fie prin actul constitutiv, fie ulterior de ctre adunarea general a asociailor. Indiferent de felul n care au fost numii, acestora li se stabilesc, de la nceput, limitele mandatului n baza cruia i vor exercita atribuiile, durata i modalitatea de exercitare a mandatului, de remuneraie i eventual condiiile i procedura revocrii lor. Dac sunt mai muli administratori, se va specifica dac vor aciona i vor rspunde mpreun sau separat n numele i pe seama societii. Ca atribuii, administratorul are n sarcin ndeplinirea tuturor activitilor de care depinde realizarea obiectului de activitate propus de societate, ncheind astfel acte juridice n numele i pe seama societii n baza mputernicirii conferite printr-un mandat special acordat. Potrivit cu dispoziiile din Legea 31/1990, administratorii rspund solidar cu societatea pentru: realitatea vrsmintelor aportului fiecrui asociat, pentru existena i realitatea dividendelor pltite, pentru existena registrelor cerute de lege i a modului lor de inere, pentru modul de ndeplinire a mandatului acordat, i care trebuie s fie executat n conformitate cu legea, actul constitutiv sau cu statutul de funcionare. Dac sunt desemnai mai muli administratori, ei pot lucra mpreun sau individual, dup cum s-a stabilit prin contract sau hotrrea asociailor. Obligaiile i rspunderea administratorilor sunt reglementate de prevederile referitoare la mandat precum i de dispoziiile speciale prevzute de legea societilor comerciale. ncetarea activitii administratorului poate avea loc n aceleai condiii i prin modalitile indicate n prezentarea societii n nume colectiv. Astfel funcia de administrator poate nceta prin revocarea acestuia, care intervine n mod diferit n funcie de modalitatea n care a fost numit administratorul, sau ca efect al morii, insolvabilitii, falimentului, excluderii sau retragerii administratorului din societate. Cenzorii Legalitatea activitii financiar-contabile a unei societi cu rspundere limitat este supus, ca i n cazul societii pe aciuni, supravegherii cenzorilor a cror desemnare, responsabiliti i atribuiuni se desfoar n aceleai condiii expres prevzute de lege. Societatea va desemna n cadrul adunrii constitutive cel puin un cenzor iar dac prin actul constitutiv se prevede un numr mai mare, atunci acesta va trebui s fie ntotdeauna impar. De asemenea se cere ca cel puin unul dintre cenzori s fie contabil autorizat sau expert contabil.

16

La societile mici, cel mult 15 asociai, alegerea cenzorilor este facultativ. Dac nu sunt desemnai cenzori, controlul gestiunii societii se asigur de ctre asociai, sub condiia ca acetia s nu fie administratori Cenzorii trebuie s depun i ei o garanie care se estimeaz la a treia parte din cea cerut pentru administratori i au ca atribuii: s supravegheze gestiunea societii s verifice bilanul i contul de profit i pierderi s fac lunar controale asupra titlurilor i valorilor ce constituie proprietatea societii s convoace adunarea general ordinar sau extraordinar dac acest lucru nu a fost fcut de administratori s verifice depunerea garaniei de ctre administratori s urmreasc ndeplinirea i respectarea tuturor dispoziiilor legale sau a hotrrilor organelor de conducere ale societii ori a prevederilor actului constitutiv. Cenzorii i prezint activitatea i rezultatele ei n faa adunrii generale printr-un raport amnunit. ntinderea i efectele rspunderii cenzorilor sunt determinate de regulile mandatului. IV. Dizolvarea i lichidarea societii i n cazul societii cu rspundere limitat pot opera cauzele generale de diolvare, valabile pentru orice tip de societate (trecerea timpului stabilit ca durat de funcionare, imposibilitatea realizrii obiectului de activitate, declararea nulitii societii, hotrrea adunrii acionarilor, hotrrea tribunalului, falimentul) precum i cauze specifice determinate de particularitile statutului su juridic. S-ar include n aceast categorie cazul cnd numrul de asociai se reduce la unul singur i nu exist clauz de continuare a activitii cu motenitorii sau asociatul rmas nu dorete continuarea activitii societii ca asociat unic. Dizolvarea poate fi hotrt de adunarea general a acionarilor sau pronunat n justiie. Dizolvarea societii are ca efect deschiderea procesului de lichidare exceptndu-se situaia cnd dizolvarea este urmat de fuziunea societii sau de transformare. Lichidarea presupune evaluarea capitalului social, clarificarea definitiv a conturilor, plata cheltuielilor ctre creditori, transformarea activului social n numerar i distribuirea acestuia ctre asociai dup ce s-au depus cheltuielile de lichidare. Pe timpul lichidrii, societatea i pstreaz activitatea de persoan juridic dar toate actele ce eman de la ea trebuie s indice c este n lichidare. Operaiile de lichidare sunt efectuate de ctre lichidatori care pot fi persoane fizice autorizate n condiiile legii sau persoane juridice. Numirea lor

17

se face de ctre adunarea general dac prin actul de constituire nu se prevede altfel. n cazul n care nu se realizeaz majoritatea cerut de lege, numirea lichidatorilor va fi fcut de ctre tribunal. Lichidatorii trebuie s ntocmeasc att la nceput ct i la sfrit operaiunii de lichidare cte un bilan din care s rezulte pentru nceput situaia concret economico-financiar a societii la data lichidrii, iar la sfrit s propun modalitile de valorificare a activului societii. Lichidarea societii se consider ncheiat, ca procedur, prin Hotrrea definitiv i irevocabil dat de tribunal, i prin care societate nceteaz s mai fiineze ca persoan juridic ca efect al radierii din Registrul Comerului. Hotrrii pronunat de tribunal, se trimite spre publicare Monitorului Oficial i unui ziar cu tiraj mare i se comunic Administraiei financiare pentru scoaterea societii din evidena fiscal. SOCIETATEA PE ACTIUNI CAP. 1. 1. Notiuni generale Societatea pe actiuni, prototipul societatilor de capitaluri, este cea mai complexa si mai evoluata forma de societate comerciala. Forta sa atractiva sta in raspunderea sa, limitata exclusiv la capitalul investit, de natura reala, cat si in posibilitatea asociatilor de a iesi oricand din societate, vanzand actiunile pe care le poseda. In aceasta forma de societate, rolul esenltial revine capitalului, format din aporturile a numerosi asociati, ale caror calitati personale sunt fara semnificatie. Din acest motiv, dar si pentru absenta numelui vreunui asociat din denumirea societatii si lipsa oricarei raspunderi legate de calitatea de asociat, societatea pe actiuni a fost denumita in Codul comercial societate anonima^1 . Adeseori, asociatii provin din tari diferite. Insusirile comerciale nu sunt relevante ca temei al asocierii, singura legatura care ii polarizeaza constand in fractiunea de capital investita. Mobilul asocierii decurge din rentabilitatea societatii, din profitul scontat^2 . Principalele note de specificitate ale societatii pe actiuni ar putea fi sintetizate dupa cum urmeaza^3: a. Factorul decisiv la constituirea sa este ideea de capital, iar nu persoana celor care se asociaza si nici calitatile ei. De aceea un actionar nu poate fi exclus din societate, spre deosebire de asociatul dintr-o societate in nume colectiv, unde elementul personal este mult mai pregnant. (speta) (Anexa nr. 18) b. Asociatii din cadrul societatii pe actiuni sunt posesori de actiuni emise de asemenea societati. Ei se numesc generic actionari.

18

c. Raspunderea actionarilor pentru datoriile sociale este limitata la valoarea aportului de capital subscris de acestia. Creditorii sociali nu-i pot urmari pentru datoriile ajunse la scadenta lipsite de acoperire in activul patrimonial social. d. Legea stabileste, prin dispozitii imperative, conditii generale minimale pentru constituirea societatilor pe actiuni. Aceste conditii privesc numarul minim de asociati, care este fixat la 2 si valoarea minima capitalului initial, care este de 90. 000 lei (RON^4 ) e. In fine, actul constitutiv al acestui tip de societate cuprinde obligatoriu doua componente esentiale, anume: contractul de societate si statutul societatii. In acest caz, redactarea de catre fondatori a statutului societatii nu mai are un caracter optional ci reprezinta o conditie de validitate a actului constitutiv in sine. Fireste, aceasta nu plaseaza statutul societatii in exteriorul arealului principiului libertatilor, caci si in ipoteza la care ne referim el ramane expresia vointei libere si autonome a fondatorilor, ci nuanteaza doar aplicarea lui, legea instituind, in ipoteza la care ne referim, obligatia redactarii statutului si lasand la libera apreciere a partilor determinarea continutului de detaliu a lui. De mentionat si ca, potrivit art. 5 alin. 3 din Legea 31/1990, contractul de societate si statutul pot fi incheiate sub forma unui inscris unic, denumit act constitutiv Dincolo de aceste elemente obligatorii, elementul esential este cota de capital investita de asociat (intuitu pecuniae) reprezentate prin actiuni care sunt negociabile si transferabile. Asociatii raspund pentru obligatiile sociale in limitele contributiei la capitalul social^5 . Aratam, in concluzia acestei prime prezentari, ca societatea pe actiuni este cea mai bine conturata dintre societatile comerciale din punctul de vedere al organelor sale care sunt complet individualizate de legiuitor. Organele institutionalizate ale societatii comerciale se regasesc complet legiferate in materia societatii pe actiuni. Vointa sociala a societatii pe actiuni se formeaza in cadrul institutionalizat al adunarii generale, cu respectarea conditiilor imperative referitoare la convocare si cvorum. In cazul acestei societati, dispozitiile legale generalizeaza explicit si fara nicio exceptie principiul majoritatii (de capital) in formarea vointei sociale. Reprezentand forma cea mai evoluata a societatilor comerciale, societatea pe actiuni are la baza in mod asteptat principiul majoritatii in formarea vointei sociale, mult mai adecvat unei lumi economice in rapida evolutie. Fata de societatile de persoane, afinitatile dintre asociati si dintre acestia si societatea comerciala sunt mult slabite. Actiunile, titlurile reprezentative ale contributiei asociatului, fractiuni ale capitalului social, sunt titluri de credit si, desi nu satisfac pe deplin cerintelor acestora, au o circulatie simplificata asemeni celorlalte titluri de valoare. Schimbarile rapide care pot interveni in actionariat au facut ca vointa sociala sa aiba la baza o anume majoritate, prestabilita legal sau contractual in limitele legii, reflectata in capitalul social.

19

In societatile pe actiuni, vointa sociala se poate forma la praguri minime de reprezentabilitate diferite, in functie de actiunea sau actul ce trebuie hotarat. Conditiile minimale diferite in atingerea vointei si deliberare au fost instituite de legiuitor dupa actiunile de executat si dupa cadrul institutional corespunzator, diferit, care a fost reglementat, respectiv adunarea ordinara si adunarea extraordinara a asociatilor^61 . Potrivit art. 293 din Legea 31/1990 republicata, Guvernul va putea modifica, anual, prin hotarare, valoarea minima a capitalului social al societatilor pe actiuni si al societatilor in comandita pe actiuni, tinand seama de rata inflatiei, astfel incat, pana la data de 31 decembrie 2005, pentru societatile pe actiuni si in comandita pe actiuni, capitalul social sa nu fie mai mic decat echivalentul in lei al sumei de 25. 000 euro. Hotararea Guvernului va cuprinde si termenul pentru completarea capitalului social.

2. Importanta societatii pe actiuni

1

1) Romul Petru Vonica, Dreptul societatilor comerciale, Editura Lumina Lex, 2000, pag. 197. 2) Octavian Capatina, Societatile comerciale, Editia a II-a, Editura Lumina Lex, 1996, pag. 78. 3) Mircea Costin, Corina Aura Jeflea, Societatile comerciale de persoane, Editura Lumina Lex, 1999, pag. 28-29. 4) Potrivit art. 10 din legea societatilor comerciale, capitalul social al societatii pe actiuni sau al societatii in comandita pe actiuni nu poate fi mai mic de 90. 000 lei. Guvernul va putea modifica, cel mult o data la 2 ani, valoarea minima a capitalului social, tinand seama de rata de schimb, astfel incat acest cuantum sa reprezinte echivalentul in lei al sumei de 25. 000 euro. Conform art. II din Legea nr. 302/2005, in termen de un an de la data intrarii in vigoare a acestei legi, societatile pe actiuni si societatile in comandita pe actiuni la care nivelul capitalului social este inferior valorii prevazute la pct. 1 al art. I au obligatia majorarii, potrivit legii, a capitalului social la o valoare de minimum 25. 000 euro, in echivalent lei, calculat la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data subscrierii. Potrivit art. 293 din Legea 31/1990 republicata, Guvernul va putea modifica, anual, prin hotarare, valoarea minima a capitalului social al societatilor pe actiuni si al societatilor in comandita pe actiuni, tinand seama de rata inflatiei, astfel incat, pana la data de 31 decembrie 2005, pentru societatile pe actiuni si in comandita pe actiuni, capitalul social sa nu fie mai mic decat echivalentul in lei al sumei de 25. 000 euro. Hotararea Guvernului va cuprinde si termenul pentru completarea capitalului social. 5) Romul Petru Vonica, Dreptul societatilor comerciale, Editura Lumina Lex, 2000, pag. 77. 6) Cristian Gheorghe, Vointa asociatilor si vointa sociala in functionarea societatilor comerciale (II), in Revista de Drept Comercial nr. 6/2001, pag. 96.

20

Societatea pe actiuni este societatea ale carei obligatii sunt garantate cu patrimoniul social, actionarii sunt obligatii numai in limita actiunilor lor. Incontestabil, societatea pe actiuni este forma de societate cea mai complexa, apta sa coaguleze cele mai mari capitaluri si sa fiinteze in cele mai importante domenii de activitate^12 . Societatea pe actiuni are un rol foarte important in economia moderna^2 : a) Conceputa sa atraga economiile modeste, micul capital, prin valoarea nominala minima a actiunilor, aceste societati au permis concentrarea de capitaluri considerabile si dezvoltarea unor mari intreprinderi moderne; b) Durata sa nedeterminata creeaza societatii pe actiuni posibilitatea sa functioneze si sa se dezvolte pana la atingerea scopului pentru care a fost constituita, indiferent de calitatile personale ale celor care poseda actiunile; c) Societatea pe actiuni, prin puterea sa de a concentra capitalurile fragmentate, constituie unul dintre principalii factori de productie si, in acelasi timp, de mobilizare a resurselor, in vederea realizarii unor investitii de anvergura. In acest scop, societatea face, adesea, apel la subscriptie publica, determinand persoane fizice si juridice, in special societati bancare, sa-si plaseze pentru fructificare, capitalul lor. Societatea pe actiuni joaca, astfel, un rol de stimulent al circulatiei bunurilor si chiar in realizarea exportului de capital; d) elementul subscriptiei determina o tendinta de diferentiere intre societatile mici sau mijlocii pe actiuni si societatile mari, care fac apel la subscriptia publica, ale caror titluri sunt raspandite in public.

3. Forma democratica si limitele ei Societatea pe actiuni este organizata si functioneaza pe principii democratice, avand organe cu competenta bine delimitata: organe de deliberare; organe de administrare si reprezentare; organe de supraveghere si control^1 . Societatea se naste dintr-un contract adoptat in unanimitate, se dezvolta pe baza adeziunii la statut a numerosilor ei subscriitori de actiuni, se constituie intr-o adunare generala a actionarilor, in care fiecare participant are un singur vot, egal cu al celorlalti si continua sa isi desfasoare activitatea prin organele astfel desemnate, sub conducerea adunarii generale care detine puterea suprema^2 .
2

1) Elena Carcei, Drept comercial roman, Editura All-Beck, 2000, pag. 199. 2) Romul Petru Vonica, Dreptul societatilor comerciale, Editura Lumina Lex, 2000, pag. 197-198.

21

Pentru ca jocul democratic sa nu fie unul teoretic, legiuitorul acorda responsabilitati si competente bine delimitate pentru fiecare organ de conducere^3 . Aceasta nu inseamna totusi ca societatea pe actiuni este intruchiparea democratiei directe. Pe de o parte, niciunul dintre actionari nu este proprietarul societatii, pentru ca personalitatea juridica a societatii distincta de cea a actionarilor sai - inglobeaza si patrimoniul ei, care are acelasi caracter de distinctivitate fata de patrimoniul actionarilor. Sub aspect economic, actionarul a subscris un numar de actiuni cu gandul ca face un plasament avantajos, ca dividendul va depasi dobanda pe care ar oferi-o orice banca sau casa de economii. El se dezintereseaza total de administrarea societatii si nici macar nu participa la adunarile generale, care de altfel se tin o data pe an. Puterea de decizie apartine doar pur teoretic Adunarii generale a actionarilor, in fapt ea exercitandu-se de catre consiliile de administratie, consiliile de supraveghere sau membrii directoratului, ceea ce poate deturna activitatea societatii in sensurile dorite de detinatorii pachetului de control^4 . Putem incerca o definitie in urma celor de mai sus, aratand ca societatea pe actiuni este acea societate comerciala constituita prin asocierea mai multor persoane numite actionari care contribuie la formarea capitalului social prin cote de participare de valoare egala, reprezentate prin titluri de credit circulabile, numite actiuni pentru desfasurarea unei activitati comerciale, in scopul impartirii beneficiilor, si care raspund, pentru obligatiile sociale, in limita aportului lor, incorporat in actiuni.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1) Romul Petru Vonica, Dreptul societatilor comerciale, Editura Lumina Lex, 2000, pag. 198. 2) Ion Turcu, Teoria si practica dreptului comercial roman, vol. I, Editura Lumina Lex, 1998, pag. 452. 3) Elena Carcei, Drept comercial roman, Editura All-Beck, 2000, pag. 199. 4) Ion Turcu, Teoria si practica dreptului comercial roman, vol. I, Editura Lumina Lex, 1998, pag. 453.

4. Affectio societatis in cadrul societatii pe actiuni Notiunea affectio societatis exprima intentia fiecarui asociat de a colabora constant, laolalta cu ceilalti asociati, in cadrul societatii, intentia asociatilor de a colabora in desfasurarea activitatilor comerciale, intentia de a se asocia. Intr-o definitie exhaustiva se considera ca affectio societatis reprezinta un element constitutional al societatii, caracterizat prin absenta subordonarii intre asociati, vointa de a colabora in conducerea afacerilor sociale, precum si acceptarea riscurilor comune, a caror intensitate difera in functie de forma societatii comerciale si/sau categoria de asociati^1 . S-a aratat ca in societatile de capital affectio societatis tinde la zero, dat fiind ca in acest mod de organizare a societatii se cere asociatilor doar un aport determinat si nu calitati personale. Lipsa elementului intuitu personae explica circulatia titlurilor de valoare intre vii precum si posibilitatea transmiterii lor prin decesul posesorului^2 . 22

In literatura romaneasca s-a sustinut eronat inexistenta in cadrul societatilor de capital a elementului affectio societatis^3 ; dupa cum am subliniat, ceea ce lipseste mai degraba este elementul intuitu personae, deoarece: - plecand de la premisa ca affectio societatis este un element esential al contractului de societate iar lipsa acestuia ar genera nulitatea absoluta a acestuia; affectio societatis trebuie sa existe in toate contractele de societate; - in cazul societatilor de persoane, intentia de a se asocia se grefeaza pe calitatile celor cu care respectivul se va asocia, determinante pentru nasterea societatii fiind acestea din urma si nu dorinta de a desfasura o activitate comerciala in comun. Asadar, ceea ce coaguleaza societatea de persoane - increderea in calitatile partenerilor care urmau sa conduca societatea - se transfera ab initio in societatea de capital asupra consiliului de administratie. Rezultatul acestui edificiu psihologic este regasit in obiectivarea elementului affectio societatis care este redus la intentia abstracta de a-si plasa cat mai eficient capitalul^4 (intuitu pecuniae). Mai degraba se poate afirma ca, in aceste cazuri, affectio societatis se va manifesta doar prin exercitarea drepturilor de a participa la adunarea generala a actionarilor si de a vota sau nu proiectele de hotarari. Cu cat numarul de actionari este mai mare, cu atat mai mult aceste drepturi trebuie exercitate cu mai mare scrupulozitate, pentru a nu permite administratorilor societatii sa escamoteze situatia juridica si economica a societatii si sa manipuleze votul adunarii. Asa fiind, in cazul societatilor cu mii sau zeci de mii de actionari - cum sunt de fapt cele cotate in bursa - intentia comuna de a coopera se metamorfozeaza si trebuie sa se manifeste printr-o atitudine de responsabilitate a actionarilor unii fata de altii si toti fata de societate, prin exercitarea activa si cu buna-credinta a drepturilor sociale care decurg din detinerea actiunilor^5 .
-------------------------------1) Romul Petru Vonica, Dreptul societatilor comerciale, Editura Lumina Lex, 2000, pag. 60. 2) I. L. Georgescu, Drept comercial roman, vol. II, Editura Socec & Co., Bucuresti, 1948, pag. 23. 3) D. A. Popescu, Natura juridica si conditiile de valabilitate ale contractului de societate, in Revista de Drept comercial nr. 5/1993, pag. 211. 4) Se confunda aici cu dorinta de castig, vezi si R. Salisteanu-Dimitriu, Examenul capacitatii juridice a societatilor comerciale in dreptul roman si englez, in Revista de Drept Comercial nr. 6/1996, pag. 118. 5) Stanciu D. Carpenaru, Catalin Predoiu, Sorin David, Gheorghe Piperea, Societatile comerciale. Reglementare, doctrina, jurisprudenta, Editura All Beck, 2002, pag. 51.

5. Caractere generale

23

Potrivit art. 3 alin. 1 si 2 din Legea nr. 31/1990, societatea pe actiuni este societatea ale carei obligatii sunt garantate cu patrimoniul social, actionarii sunt obligatii numai in limita actiunilor lor. Societatea pe actiuni se individualizeaza prin urmatoarele caractere generale^1 : a) societatea se constituie dintr-un numar minim de asociati (2, conform art. 10 alin. 3), numiti actionari; b) societatea se constituie in considerarea contributiei partilor la formarea capitalului social, si nu a calitatii persoanelor. Ea este o societate de capitaluri, si nu o societate de persoane; capitalul social minim fiind de 90. 000 lei (RON^2), divizat in actiuni; c) societatea pe actiuni este, intotdeauna, comerciala, ca si obiectul ei. Asociatii nu sunt comercianti; d) societatea pe actiuni este o societate deschisa. Actiunile sunt liber negociabile, iar asociatii se pot retrage oricand din societate. Deciziile sunt adoptate de majoritatea capitalului. In doctrina s-a subliniat ca in cazul cand societatea se constituie instantaneu (cand intregul capital social este format numai din aporturile constituite de fondatori), nimic nu-i impiedica pe asociatii care initiaza infiintarea societatii sa imprime contractului de asociere si un caracter intuitu personae. Daca fondatorii s-au ales intre ei pe baza increderii reciproce (care presupune cunoasterea prealabila) si doresc ca societatea pe care o infiinteaza sa ramana o entitate formata din "persoane de incredere", ei sunt liberi de a hotari - de comun acord - includerea in actele constitutive a unor clauze potrivit carora orice modificare care ar urma sa survina in structura societatii (sub aspectul persoanelor asociatilor) sa fie posibila numai tinanduse seama si de caracterul intuitu personae al contractului^3 . e) raspunderea asociatilor pentru obligatiile sociale este limitata la valoarea actiunilor. Asociatii nu mai raspund cu intreaga lor avere, ca la societatile de persoane; raspunderea lor este localizata exclusiv la aportul lor in societate; f) societatea pe actiuni este identificata printr-o denumire proprie, de natura a o deosebi de forma altor societati, si este insotita de mentiunea "societate pe actiuni", ori "S. A. " (conform prevederilor legii 26/1990); denumirea sociala poate sa rezulte din obiectul intreprinderii; denumirea poate contine un nume de persoana; denumirea poate sa fie inventata (fantezista); g) societatea pe actiuni, fiind o societate cu capitaluri, obligatiile asociatilor fata de societate sunt, in genere, prestatiuni reale, adica sume de bani sau aport de bunuri in natura, si nu prestatii de servicii sau industrie; de altfel, in prezent aporturile in industrie (in munca) sunt permise numai la societatile in nume colectiv si in comandita simpla, si nu pot contribui la formarea capitalului social. h) societatea pe actiuni se mai caracterizeaza prin transmisibilitatea titlurilor care reprezinta drepturile asociatilor in societate. -------------------------------24

1) Romul Petru Vonica, Dreptul societatilor comerciale, Editura Lumina Lex, 2000, pag. 200. 2) Potrivit art. 10 din legea societatilor comerciale, capitalul social al societatii pe actiuni sau al societatii in comandita pe actiuni nu poate fi mai mic de 90. 000 lei. Guvernul va putea modifica, cel mult o data la 2 ani, valoarea minima a capitalului social, tinand seama de rata de schimb, astfel incat acest cuantum sa reprezinte echivalentul in lei al sumei de 25. 000 euro. Conform art. II din Legea nr. 302/2005, in termen de un an de la data intrarii in vigoare a acestei legi, societatile pe actiuni si societatile in comandita pe actiuni la care nivelul capitalului social este inferior valorii prevazute la pct. 1 al art. I au obligatia majorarii, potrivit legii, a capitalului social la o valoare de minimum 25. 000 euro, in echivalent lei, calculat la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data subscrierii. Potrivit art. 293 din Legea 31/1990 republicata, Guvernul va putea modifica, anual, prin hotarare, valoarea minima a capitalului social al societatilor pe actiuni si al societatilor in comandita pe actiuni, tinand seama de rata inflatiei, astfel incat, pana la data de 31 decembrie 2005, pentru societatile pe actiuni si in comandita pe actiuni, capitalul social sa nu fie mai mic decat echivalentul in lei al sumei de 25. 000 euro. Hotararea Guvernului va cuprinde si termenul pentru completarea capitalului social. 3) Mircea Stefan Minea, Constituirea societatilor comerciale, Editura Lumina Lex, 1996, pag. 164.

6. Statutul juridic al fondatorilor Societatea pe actiuni se constituie din cel putin doi membri (art. 10 alin. 3 din Legea 31/1990). Acestia se recruteaza, in genere, dintre fondatori. Fondatorii sunt acele persoane care din proprie initiativa, isi asuma sarcina crearii unei societati pe actiuni si semneaza contractul de societate (art. 6). Calitatea de fondator o poate avea orice persoana fizica sau juridica. Conform art. 6 alin. 2, nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau au fost condamnate pentru: - gestiune frauduloasa - abuz de incredere - fals - uz de fals - inselaciune - delapidare - marturie mincinoasa - dare sau luare de mita - pentru infractiunile prevazute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism, cu modificarile si completarile ulterioare - infractiunile prevazute de art. 143 - 145 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei sau pentru cele prevazute de legea societatilor comerciale, cu modificarile si completarile ulterioare. Potrivit dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 31/1990 sunt considerati fondatori atat semnatarii contractului de societate, cat si persoanele care au un rol determinant la constituirea societatii. Din analiza acestui text se intelege dupa parerea noastra - ca legea confera calitatea de fondatori ai societatii pe actiuni atat actionarilor care, pe langa aportul la capitalul social, se angreneaza in activitatile pe care le presupune constituirea societatii (avand 25

in acest fel un rol determinant la infiintarea entitatii colective), cat si actionarii care, participand doar cu aporturi la formarea capitalului social, semneaza actele constitutive ale acesteia. Textul legal mentionat ne conduce la aceasta concluzie, deoarece nu poate fi conceputa participarea unor persoane (indeplinind un rol determinant) la constituirea societatii pe actiuni fara a-si constitui aportul la formarea capitalului social (caci numai contribuind la constituirea capitalului social vor putea dobandi actiuni, deci, si calitatea de actionari); de asemenea, nu se poate concepe semnarea actelor constitutive de catre persoane care nu au contribuit, prin aporturi personale, la formarea aceluiasi capital. De aceea, credem ca diferentierea pe care o face legiuitorul intre cele doua categorii de fondatori este menita a da posibilitatea adunarii constitutive sa hotarasca - potrivit legii - cotele de participare din beneficiul net care revin fondatorilor, in functie de efortul depus de fiecare la constituirea societatii^1 . Discutia de mai sus este utila daca luam in considerare ca fondatorii, in afara de drepturile care li se cuvin, in calitate de actionari, sunt indreptatiti la o remuneratie pentru activitatea depusa pentru constituirea societatii. Legiuitorul, insa, spre a proteja pe subscriitori de influentele pe care le-ar putea exercita fondatorii, nu lasa camp liber de actiune nici adunarii constitutive, ci dispune o dubla limita: privitoare la cota - participarea fondatorilor nu trebuie sa depaseasca 6% din beneficiul net si privitoare la durata - participarea la beneficii nu poate fi acordata pentru o perioada mai mare de 5 ani de la data constituirii societatii^2 (art. 32 alin. 2 din Legea 31/1990). Partea rezervata fondatorilor nu este o actiune in folosinta, ci o creanta speciala impotriva societatii^3 . Aceste drepturi le au numai persoanele fizice carora li s-a recunoscut, prin contractul de societate, calitatea de fondator. Daca societatea se dizolva anticipat, ei au dreptul la despagubiri in cazul in care dizolvarea s-a facut cu frauda drepturilor lor. Dreptul lor la actiune se prescrie in 6 luni de la data adunarii generale care a hotarat dizolvarea anticipata a societatii (art. 33). Dreptul fondatorilor la actiune incepe sa curga de la data adunarii generale a actionarilor care a hotarat dizolvarea^4 .
-------------------------------1) Mircea Stefan Minea, Constituirea societatilor comerciale, Editura Lumina Lex, 1996, pag. 161-162. 2) Marius Scheaua, Legea societatilor comerciale comentata si adnotata, Editura All-Beck, 2000, pag. 77. 3) Romul Petru Vonica, Dreptul societatilor comerciale, Editura Lumina Lex, 2000, pag. 203. 4) Cu privire la termenul de prescriptie a se vedea Gh. Beleiu, Prescriptia extinctiva in dreptul civil si in dreptul comercial, in Revista de Drept comercial nr. 2/1991, pag. 47-48.

7. Obligatiile fondatorilor

26

Fondatorii sunt obligati sa indeplineasca atributiile prevazute de art. 20-29 din Legea nr. 31/1990 in scopul constituirii societatii pe actiuni prin subscriptie publica. Fondatorii au indatorirea de a face toate actele necesare constituirii societatii. Aceste acte nasc in persoana lor o raspundere proprie solidara si nemarginita fata de terti contractanti. Prin urmare, in aceasta faza preliminara, pana la adunarea constitutiva, obligatiile nu sunt contractate de fondatori, in numele subscriitorilor, ca reprezentanti ai acestora, ci in nume propriu. Intregul risc al operatiunii le apartine^1 . Raspunderea fondatorilor poate fi deci antrenata fie de neindeplinirea formalitatilor legale prevazute pentru constituirea societatii, fie de invalidarea - de catre adunarea constitutiva - a operatiunilor incheiate de ei in contul societatii, inainte de constituire^2 . Fondatorii si primii membri ai consiliului de administratie, respectiv ai directoratului si ai consiliului de supraveghere, sunt solidar raspunzatori, din momentul constituirii societatii, fata de societate si de terti pentru: - subscrierea integrala a capitalului social si efectuarea varsamintelor stabilite de lege sau de actul constitutiv; - existenta aporturilor in natura; - veridicitatea publicatiilor facute in vederea constituirii societatii. Asadar raspunderea fondatorilor poate fi angajata^3 : - fata de societate, pentru incalcarea obligatiilor impuse de lege cu privire la subscrierea integrala a capitalului social si efectuarea varsamintelor stabilite de lege sau prin actul constitutiv, cu privire la existenta altor aporturi decat cele in numerar si pentru valabilitatea operatiilor incheiate in contul societatii - fata de subscriitori, pentru nerespectarea conditiilor legale privind emiterea prospectului de emisiune, intocmirea listelor acceptantilor si convocarii adunarii constitutive - fata de terti si, mai ales, fata de creditorii sociali, pentru neindeplinirea cerintelor legale prevazute pentru constituirea societatii si pentru acte juridice incheiate cu acestia si nepreluate de societate asupra sa, iar dupa tinerea adunarii constitutive, pentru nerespectarea obligatiilor legale, care le antreneaza raspunderea si fata de societate Din moment ce legea prevede expres, pentru situatiile aratate mai sus, raspunderea nelimitata si solidara a primilor administratori, alaturi de fondatori, consideram ca nu sunt aplicabile dispozitiile art. 148 alin. (4) din legea nr. 31/1990, potrivit carora administratorii sunt solidar raspunzatori cu predecesorii lor imediati, numai daca se face dovada ca au avut cunostinta de neregulile savarsite si nu le-au deferit cenzorilor sau auditorilor. Dupa constituirea societatii administratorii, respectiv membrii directoratului sau ai consiliului de supraveghere, au personal obligatia sa se asigure de existenta aporturilor in natura, de subscrierea integrala a capitalului social si de efectuarea varsamintelor, precum si de veridicitatea publicatiilor facute cu

27

ocazia constituirii societatii. Ca atare, nu va fi admisibil sa faca dovada ca nu au avut cunostinta de existenta acestor nereguli^4 . Toate cheltuielile necesare constituirii vor fi suportate de fondatori incluzandu-se aici onorariul avocatilor, taxele de timbru si onorariul notarilor, cheltuielile de publicitate, de tiparire a documentelor, chiriile pentru spatii, taxele de autorizare platite la CNVM, taxele de inmatriculare la Registrul Comertului etc^5 . Fondatorii raspund inclusiv de valabilitatea operatiilor incheiate in contul societatii inainte de constituire si luate de acestia asupra lor. In cazul in care fondatorii nu isi indeplinesc, fara o justificare legitima, obligatia de a lua toate masurile pentru infiintarea legala a societatii, subscriitorii se pot indrepta impotriva lor cu o actiune in daune (contractuala)^6 . Adunarea generala nu va putea da descarcare fondatorilor si primilor administratori, respectiv membrilor directoratului si ai consiliului de supraveghere, pentru raspunderile lor, timp de 5 ani (art. 31 alin. 3). Fondatorii raspund, in conditiile legii, pentru faptele care constituie infractiuni (art. 271-272 din Legea nr. 31/1990). Preluarea operatiunilor de catre societate trebuie sa fie expresa si neechivoca. Daca se refuza preluarea unor acte, fondatorii contractanti nu au actiune in justitie, intrucat hotararile adoptate de adunarea generala, in limitele legii sau actului constitutiv, sunt obligatorii^7 .
-------------------------------1) E. Carcei, Despre prospectul de emisiune si subscrierea actiunilor, in Dreptul, nr. 10-11/1995, p. 48. 2) Mircea Stefan Minea, Constituirea societatilor comerciale, Editura Lumina Lex, 1996, pag. 166. 3) Elena Carcei, Drept comercial roman, Editura All-Beck, 2000, pag. 204. 4) Marius Scheaua, Legea societatilor comerciale comentata si adnotata, Editura All-Beck, 2000, pag. 74. 5) Ion Turcu, Teoria si practica dreptului comercial roman, vol. I, Editura Lumina Lex, 1998, pag. 455. 6) Stanciu D. Carpenaru, Catalin Predoiu, Sorin David, Gheorghe Piperea, Societatile comerciale. Reglementare, doctrina, jurisprudenta, Editura All Beck, 2002, pag. 99. 7) Elena Carcei, Drept comercial roman, Editura All-Beck, 2000, pag. 204.

CAP. II Constituirea societatii pe actiuni 1. Modalitati de constituire Constituirea societatilor pe actiuni este reglementata de Legea nr. 31/1990 sub doua modalitati: a) constituirea obisnuita, prin aporturile asociatilor numita si constituire simultana sau fara apel la public; b) constituirea succesiva prin subscriptie publica. Indiferent de modalitatea folosita pentru constituirea societatii pe actiuni trebuie sa fie intocmite contractul de societate si statutul (care pot forma si un singur act, denumit act constitutiv - art. 5 alin. 3 din Legea societatilor comerciale) si sa se indeplineasca formalitatile prevazute de lege cu parcurgerea unor operatii succesive, intocmirea actelor de constituire, definirea si procedura modalitatilor de constituire a societatii, autorizarea 28

functionarii societatii de catre judecatorul delegat, publicitatea si inmatricularea la Registrul Comertului, dobandirea personalitatii juridice^1 .
-------------------------------1)Romul Petru Vonica, Dreptul societatilor comerciale, Editura Lumina Lex, 2000, pag. 201.

2. Constituirea simultana Constituirea simultana consta in redactarea si semnarea contractului de societate si a statutului in forma autentica, subscrierea integrala a capitalului si varsarea a cel putin 30% din capitalul social subscris de catre fondatori (art. 9 alin. 2 din Legea societatilor comerciale), numirea prin contract si statut a administratorilor si cenzorilor, autorizarea functionarii de catre judecatorul delegat, publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, inmatricularea in Registrul Comertului si inregistrarea la Administratia Financiara, in circumscriptia careia se afla sediul societatii. Cu toata lipsa caracterului intuitu persoane al societatii, in doctrina s-a subliniat ca in cazul cand societatea se constituie instantaneu (cand intregul capital social este format numai din aporturile depuse de fondatori), nimic nu-i impiedica pe asociatii care initiaza infiintarea societatii sa imprime contractului de asociere si un caracter intuitu personae. Daca fondatorii s-au ales intre ei pe baza increderii reciproce (care presupune cunoasterea prealabila) si doresc ca societatea pe care o infiinteaza sa ramana o entitate formata din "persoane de incredere", ei sunt liberi de a hotari - de comun acord - includerea in actele constitutive a unor clauze potrivit carora orice modificare care ar urma sa survina in structura societatii (sub aspectul persoanelor asociatilor) sa fie posibila numai tinandu-se seama si de caracterul intuitu personae al contractului^1 . In cazul in care asociatii intarzie sa depuna aportul social ei vor fi raspunzatori de daunele pricinuite, iar daca aportul este in numerar vor fi obligati nu numai la despagubiri, cand este cazul, dar si la plata dobanzilor legale din ziua in care trebuia sa faca varsamantul (art. 65 alin. 2 din Legea 31/1990). Termenul fiind presupus in beneficiul ambelor parti, este posibila executarea restului de varsamant inainte de termenul fixat^2 . Contractul si statutul sunt semnate de fondatori, nu mai putin de doi (art. 10 alin. 3 din Legea 31/1990), iar capitalul social este de 90. 000 lei (RON^3 ). Varsamantul total trebuie sa fie de cel putin 30% din capitalul social subscris, in momentul constituirii (art. 9 alin. 2). Nu are loc in acest moment adunarea constitutiva. Evaluarea aporturilor in natura se face prin consensul fondatorilor sau prin expertiza, la cererea lor. Uneori expertiza se poate dovedi necesara spre a se evita supraevaluarea capitalului social de catre asociati, in scopul protejarii tertilor creditori. Totusi, in practica, in societatea cu mai multi asociati, astfel de tendinte din partea unora dintre acestia, vor fi temperate de catre ceilalti asociati, care ar fi prejudiciati, caci partile sociale ce se atribuie, ca si participarea la beneficii sunt proportionale cu aportul. In acest fel, asociatii se pot controla unul pe altul^4 . Numirea primilor administratori si a cenzorilor se face prin contractul de societate si statut cu respectarea cerintelor prevazute de art. 6, 138 si 161

29

alin. 2 1it. c) din Legea nr. 31/1990. Formalitatile de autorizare de catre judecatorul delegat, publicarea in Monitorul Oficial si inmatricularea in Registrul Comertului sunt aceleasi ca in cazul constituirii prin subscriptie publica^5 .
-------------------------------1) Mircea Stefan Minea, Constituirea societatilor comerciale, Editura Lumina Lex, 1996, pag. 164. 2) Elena Carcei, Drept comercial roman, Editura All-Beck, 2000, pag. 201. 3) Potrivit art. 10 din legea societatilor comerciale, capitalul social al societatii pe actiuni sau al societatii in comandita pe actiuni nu poate fi mai mic de 90. 000 lei. Guvernul va putea modifica, cel mult o data la 2 ani, valoarea minima a capitalului social, tinand seama de rata de schimb, astfel incat acest cuantum sa reprezinte echivalentul in lei al sumei de 25. 000 euro. Conform art. II din Legea nr. 302/2005, in termen de un an de la data intrarii in vigoare a acestei legi, societatile pe actiuni si societatile in comandita pe actiuni la care nivelul capitalului social este inferior valorii prevazute la pct. 1 al art. I au obligatia majorarii, potrivit legii, a capitalului social la o valoare de minimum 25. 000 euro, in echivalent lei, calculat la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data subscrierii. Potrivit art. 293 din Legea 31/1990 republicata, Guvernul va putea modifica, anual, prin hotarare, valoarea minima a capitalului social al societatilor pe actiuni si al societatilor in comandita pe actiuni, tinand seama de rata inflatiei, astfel incat, pana la data de 31 decembrie 2005, pentru societatile pe actiuni si in comandita pe actiuni, capitalul social sa nu fie mai mic decat echivalentul in lei al sumei de 25. 000 euro. Hotararea Guvernului va cuprinde si termenul pentru completarea capitalului social. 4) Marius Scheaua, Legea societatilor comerciale comentata si adnotata, Editura All-Beck, 2000, pag. 44. 5) Ion Turcu, Teoria si practica dreptului comercial roman, vol. I, Editura Lumina Lex, 1998, pag. 462.

2. Constituirea succesiva (prin subscriptie publica) 2.1

Generalitati. Fazele constituirii

Constituirea societatii pe actiuni prin subscriptie publica presupune apelarea la resursele financiare ale populatiei, fondatorii adresand in acest scop celor interesati o oferta de subscriere. Atentia pe care o acorda legiuitorul acestui mod de constituire, se datoreaza, in conceptia sa, primejdiei pe care acesta o prezinta pentru subscriitori si pentru creditul general. Prin instituirea unor reguli precise, de ordine publica, s-a incercat sa se impiedice crearea de societati fictive sau neviabile, pe de o parte, iar pe de alta parte s-a urmarit protejarea micilor investitori ispititi de castigurile manoase, promise de fondatorii lipsiti de scrupule sau nepriceputi^1 . Spre deosebire de constituirea simultana, aceasta modalitate presupune o faza premergatoare, care cuprinde lansarea prospectului de emisiune si subscrierea actiunilor, o faza intermediara - validarea subscriptiei si aprobarea actului constitutiv al societatii de catre adunarea generala a acceptantilor - si o faza finala - autorizarea de catre judecatorul delegat a constituirii societatii, succedata de inmatricularea acesteia in Registrul comertului^2 .
-------------------------------1) Marius Scheaua, Legea societatilor comerciale comentata si adnotata, Editura All-Beck, 2000, pag. 53. 2) Elena Carcei, Drept comercial roman, Editura All-Beck, 2000, pag. 202.

30

I. Lansarea prospectului de emisiune si subscrierea actiunilor Prospectul de emisiune Membrii fondatori au obligatia de a redacta statutul societatii si prospectul de emisiune a actiunilor care sunt aduse la cunostinta publicului. Diferenta intre statut si prospect (care contin aceleasi elemente, prevazute in art. 8 - a se vedea art. 18 alin. 1 din Legea societatilor comerciale) este ca statutul se refera la organizarea si functionarea interna a societatii, pe cand prospectul este o oferta unilaterala adresata publicului pentru subscrierea la actiunile societatii^1 . Din punct de vedere juridic prospectul se analizeaza ca o oferta unilaterala de a contracta, adresata unor destinatari deocamdata neidentificati^2 . Prospectul de emisiune trebuie sa imbrace forma autentica (art. 18 alin. 2) si sa fie semnat de fondatori. Lipsa formei autentice nu este sanctionata expres cu nulitatea, dar ea rezulta implicit din logica formalitatilor, astfel cum sunt ele reglementate^3 . Prospectul de emisiune trebuie sa cuprinda elementele privind noua societate, prevazute de art. 8 din lege, care sunt si elementele contractului de societate. Sunt exceptate mentiunile privind administratorii si cenzorii societatii, deoarece alegerea lor urmeaza sa aiba loc de-abia in cadrul adunarii constitutive a actionarilor^4 . Prospectul de emisiune ar trebui sa mai cuprinda si: - unitatea bancara sau CEC la care se fac varsamintele^5 , cu precizarea numarului de cont (art. 21); - avantajele rezervate fondatorului (art. 32); - forma autentica (art. 18 alin. 2) - semnaturile fondatorilor (art. 18 alin. 2). Legea nu conditioneaza publicarea prospectului de anumite forme procedurale, astfel ca aceasta se va realiza prin presa, alte mijloace publicitare; prospectul poate fi publicat in orice mod, in presa, la radio sau la televiziune, prin afisare etc^6 . Prospectul de emisiune, care nu cuprinde toate mentiunile legale, este sanctionat cu nulitatea. Nulitatea se acopera daca subscriitorul a luat parte la adunarea constitutiva si daca si-a exercitat drepturile si indatoririle ce revin actionarului (art. 18 alin. 4). Prospectul de emisiune se depune la Registrul Comertului, dar autorizarea publicarii lui se face de catre judecatorul delegat in a carei raza se afla sediul Registrul Comertului, prin incheiere - intr-o opinie^7 majoritara - sau printrun simplu aviz - dupa o alta opinie^8 , argumentata dar ramasa izolata.
-------------------------------1) Romul Petru Vonica, Dreptul societatilor comerciale, Editura Lumina Lex, 2000, pag. 205. 2) Octavian Capatina, Societatile comerciale, Editia a II-a, Editura Lumina Lex, 1996, pag. 199. 3) Elena Carcei, Drept comercial roman, Editura All-Beck, 2000, pag. 206.

31

4) Octavian Capatina, Societatile comerciale, Editia a II-a, Editura Lumina Lex, 1996, pag. 200. 5) Ion Turcu, Teoria si practica dreptului comercial roman, vol. I, Editura Lumina Lex, 1998, pag. 456; E. Carcei, Despre prospectul de emisiune si subscrierea actiunilor, in Dreptul nr. 10-11/1995, p. 45) 6) Ion Turcu, Teoria si practica dreptului comercial roman, vol. I, Editura Lumina Lex, 1998, pag. 457. 7) Ion Turcu, Teoria si practica dreptului comercial roman, vol. I, Editura Lumina Lex, 1998, pag. 456; Octavian Capatina, Societatile comerciale, Editia a II-a, Editura Lumina Lex, 1996, pag. 202; Marius Scheaua, Legea societatilor comerciale comentata si adnotata, Editura All-Beck, 2000, pag. 55. 8) E. Carcei, Despre prospectul de emisiune si subscrierea actiunilor, in Dreptul nr. 10-11/1995, p. 47.

Subscrierea actiunilor Prin subscriere se intelege aderarea unei persoane la conditiile prevazute in prospecte si cererea adresata fondatorilor de a i se elibera una sau mai multe actiuni, de o valoare nominala egala^1 . Acest act juridic nu poate fi afectat de nicio conditie^2 . De asemenea, legea prevede ca aporturile in creante au regimul juridic al aporturilor in natura, nefiind admise la societatile pe actiuni care se constituie prin subscriptie publica. Aporturile in creante sunt liberate potrivit art. 84. Subscrierea actiunilor este asimilata cumpararii actiunilor societatii comerciale si este considerata ca fapt de comert (art. 3 pct. 4 C. com. ). In conceptia Codului comercial, cumpararile si vanzarile de parti sociale sau actiuni ale societatilor comerciale sunt fapte de comert, fara a fi conditionate de existenta intentiei de revanzare, asa cum cere legea in cazul cumpararilor si vanzarilor de bunuri mobile (art. 3 pct. 1 si 2 C. com. ) Explicatia consta in faptul aceste operatiuni sunt legate de un fapt de comert, care este contractul de societate. Deci, cumpararile si vanzarile partilor sociale si actiunilor societatilor comerciale sunt fapte de comert accesorii sau conexe^3 . Prin subscriptie se va constitui capitalul social. Subscrierea de actiuni se face pe unul sau mai multe exemplare ale prospectului de emisiune, care trebuie sa poarte viza (aprobarea) judecatorului delegat (art. 18 alin. 3). Subscrierea actiunilor trebuie sa indeplineasca conditiile legii. Societatea se poate constitui numai daca intregul capital social a fost subscris (art. 21). O intrebare ce se poate pune este daca procentul prevazut de lege trebuie varsat la data subscrierii sau, prin prospectul de emisiune se poate fixa un termen, situat inainte de data adunarii constitutive, pana la care subscriitorii sa poata varsa cota de 30% din capitalul social. Art. 21 din legea nr. 31/1990 nu prevede expres obligatia ca varsamantul sa fie efectuat la data subscrierii, din aceasta putandu-se deduce ca el s-ar putea face si la o data ulterioara, pana la data adunarii constitutive, fixata prin prospectul de emisiune. De altfel constituirea societatii, iar nu subscrierea valida din perioada anterioara constituirii, sunt conditionate de varsarea a 30% din capital (a se vedea art. 9 din Legea societatilor comerciale). S-a exprimat si opinia ca deoarece legiuitorul actual nu a preluat dispozitiile art. 133 din Codul comercial, neexistand niciun fel de prevederi referitoare la efectuarea varsamantului cotei obligatorii de 30%, dupa subscriere, a inteles prin aceasta ca

32

varsamantul trebuie efectuat cel mai tarziu pana in momentul subscrierii. In acest fel se vor evita dificultatile ivite in practica, in legatura cu constituirea societatii determinate de nerespectarea termenelor prevazute pentru varsarea aportului social obligatoriu^4 . Din ansamblul dispozitiilor legale incidente rezulta ca subscrierea este un angajament prin care acceptantul isi manifesta vointa de a deveni actionar (constituindu-si aportul sau la capitalul social al societatii pe cale de constituire). Asa fiind, intre subscriitori si fondatori nu se stabileste in mod direct niciun raport juridic; acceptantul nu este obligat fata de fondatori, ci fata de societate, care ii va putea pretinde sa verse cat a subscris^5 . Intr-o opinie apropiata, indata dupa subscrierea actiunilor, acceptantii sunt obligati sa verse, in numerar, la o unitate bancara sau CEC, jumatate din valoarea acestora (art. 29 si 31 din Legea 31/1990), iar - in cazul existentei unui aport in natura - actiunile acordate subscriitorilor vor trebui acoperite integral cu valoarea bunurilor care constituie obiecte ale aportului (ceea ce inseamna ca - intr-o asemenea situatie nu sunt admise varsaminte ulterioare ale aportului)^6 . In cazul unui aport in natura, actiunile date subscriitorilor trebuie acoperite integral cu valoarea bunului care constituie obiectul aportului. Pornindu-se de la prevederile art. 971 si 1295 din Codul civil, daca bunul a pierit prin caz fortuit intre data subscrierii aportului si data fixata prin varsamant, asociatul urmeaza sa isi pastreze calitatea de membru al entitatii colective; cu alte cuvinte, el ramane titular al dreptului de a incasa dividende anual, pe toata durata societatii comerciale. Cu toate acestea, fata de caracterul inechitabil al unei asemenea situatii, in doctrina s-a considerat ca, pornind de la intentia partilor, contractul de societate poate fi considerat ca avand clauza implicita ca riscurile obiectului cert sa priveasca pe asociatul care l-a subscris pana la data efectuarii varsamantului^7 Aportul in creante nu este admis in cadrul subscriptiei publice (art. 16 alin. 3 din Legea 31/1990), datorita dificultatilor care pot apare in valorificarea lor^8 .
-------------------------------1) Romul Petru Vonica, Dreptul societatilor comerciale, Editura Lumina Lex, 2000, pag. 206. 2) Ion Turcu, Teoria si practica dreptului comercial roman, vol. I, Editura Lumina Lex, 1998, pag. 458. 3) Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, Editura All-Beck, 1998, pag. 49. 4) Marius Scheaua, Legea societatilor comerciale comentata si adnotata, Editura All-Beck, 2000, pag. 61 5) Ion Turcu, Teoria si practica dreptului comercial roman, vol. I, Editura Lumina Lex, 1998, pag. 458. 6) Mircea Stefan Minea, Constituirea societatilor comerciale, Editura Lumina Lex, 1996, pag. 163-164. 7) Pentru o expunere mai larga a problematicii, a solutiilor si a argumentelor, a se vedea Octavian Capatina, Societatile comerciale, Editia a II-a, Editura Lumina Lex, 1996, pag. 210-211. 8) Marius Scheaua, Legea societatilor comerciale comentata si adnotata, Editura All-Beck, 2000, pag. 49.

II. Validarea subscriptiei si aprobarea actului constitutiv al societatii de catre adunarea generala a acceptantilor

33

Validarea subscriptiei si aprobarea actelor constitutive ale societatii se face de catre adunarea constitutiva a tuturor subscriitorilor (acceptantilor). Procedura este descrisa in art. 21-26 din Legea 31/1990, situatie fata de care aducem cateva precizari. Potrivit art. 23 fondatorii sunt obligati sa intocmeasca o lista a celor care, acceptand subscriptia, au dreptul sa participe la adunarea constitutiva, cu mentionarea numarului actiunilor fiecaruia. Aceasta dispozitie a fost criticata^1 , considerandu-se ca deoarece legiuitorul nu a instituit o procedura oficiala de afisare a ei, intr-o eventuala actiune a celor prejudiciati impotriva fondatorilor, dovezile vor fi echivoce, mult mai eficienta fiind publicarea listei cel putin intr-un ziar local, eventual in Monitorul Oficial. Legea nr. 31/1990 mentine principiul Codului comercial dupa care in aceste adunari fiecare subscriitor are dreptul la un singur vot, oricare ar fi numarul actiunilor subscrise, fiindca in conceptia legii si dupa cum s-a subliniat in mod unanim in doctrina, in aceasta adunare avem in fata nu actionari ai unei societati constituite, ci simpli contractanti^2 . Acceptantul poate fi reprezentat prin procura speciala de alt acceptant sau de o persoana care nu are aceasta calitate^3 , desi s-a emis si opinia potrivit careia reprezentarea nu poate fi facuta decat de un alt acceptant^4 . Societatile comerciale pe actiuni, potrivit art. 34 sunt considerate societati detinute public. Subscriptia publica, in vederea constituirii societatii pe actiuni, trebuie sa indeplineasca cerintele prevazute de legea 297/2004 privind piata de capital^5 . Dispozitiile alin. (2) al art. 27 ridica intrebarea cui a fost acordat dreptul de retragere in cazul in care valoarea aporturilor in natura, stabilita de experti, este inferioara cu o cincime celei prevazute de fondatori in prospectul de emisiune? A fost acordat in considerarea subscriitorilor de actiuni in numerar, sau, in primul rand, chiar acelor ce au subscris aporturile in natura a caror valoare convenita, nu concorda cu cea rezultata in urma expertizei? Conform expresiei folosite de legiuitor, "oricare acceptant se poate retrage". Intrucat legea nu face nicio distinctie, teoretic, atat subscriitorii in numerar, cat si oricare din subscriitorii actiunilor ce reprezinta aporturile in natura se vor putea retrage. Practic insa, cei mai interesati de a se retrage sunt cei ce au subscris aporturile in natura, a caror valoare determinata de expertiza este mai mica decat cea stabilita de fondatori^6 . Practic, intocmirea rapoartelor de catre experti presupune trei alternative de raportare^7 : - expertii au constatat aceeasi valoare cu valoarea stabilita de fondatori, situatie in care adunarea constitutiva va dezbate celelalte puncte de pe ordinea de zi - expertii au constatat o diferenta de valoare, mai mica de o cincime decat valoarea estimata de fondatori, situatie in care nu exista posibilitatea retragerii acceptantilor care au subscris actiuni in numerar

34

- diferenta de valoare, stabilita de experti, este de o cincime sau mai mare, existand posibilitatea retragerii unor acceptanti si preluarii actiunilor lor de catre fondatori sau de catre alti subscriitori.
-------------------------------1) E. Carcei, Adunarea constitutiva a societatii comerciale pe actiuni, in Revista de drept comercial nr. 6/1995, p. 105. 2) Paul Demetrescu. I. L. Georgescu, Codul comercial Carol al II-lea. Textul legii. Raportul Consiliului Legislativ. Trimiteri la legislatiunea in vigoare. Comentariu, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti. 1938, pag. 113; Marius Scheaua, Legea societatilor comerciale comentata si adnotata, Editura All-Beck, 2000, pag. 64. 3) E. Carcei, Adunarea constitutiva a societatii comerciale pe actiuni, in Revista de drept comercial nr. 6/1995, pag. 109; 4) Ion Turcu, Teoria si practica dreptului comercial roman, vol. I, Editura Lumina Lex, 1998, pag. 461. 5) Romul Petru Vonica, Dreptul societatilor comerciale, Editura Lumina Lex, 2000, pag. 207. 6) Pentru o argumentare a acestei pozitii a se vedea Marius Scheaua, Legea societatilor comerciale comentata si adnotata, Editura All-Beck, 2000, pag. 68. 7) Elena Carcei, Drept comercial roman, Editura All-Beck, 2000, pag. 210.

III. Autorizarea de catre judecatorul delegat a constituirii societatii Autorizarea judecatorului delegat competent se face potrivit acelorasi reguli care au fost mentionate. Incheierea judecatorului delegat poate fi atacata cu recurs. Procedura inmatricularii este reglementata de art. 36-45 din Legea 31/1990 si este comuna tuturor formelor de societate comerciala. CAP. III Functionarea societatii pe actiuni 1. Notiune Societatea pe actiuni isi indeplineste functiile prin organele sale care sunt: adunarea generala, administratorii si cenzorii sau auditorii financiari (in sistemul unitar), respectiv adunarea generala, membrii directoratului, Consiliul de supraveghere si auditorii financiari (in sistemul dualist), fiecare cu atributii diferite, si prin elementele materiale care sunt: actiunile si obligatiunile, ce formeaza capitalul social. 2. Actiunile Definirea notiunii In societatea pe actiuni, capitalul social este reprezentat prin actiuni emise de societate care dupa modul de transmitere, pot fi nominative sau la purtator. Actiunea, termen ce deriva din cuvantul latin actio, are un triplu inteles^1 : a) actiunea este o fractiune a capitalului social; ea trebuie sa fie obligatoriu egala cu valoarea celorlalte actiuni;

35

b) actiunea este un titlu de credit; ea incorporeaza si constata dreptul actionarului in societate; c) actiunea este insusi dreptul titularului asupra unei fractiuni din capital si asupra unei parti corespunzatoare din beneficiul societatii, desemnand raportul juridic dintre actionar si societate. Actiunile sunt titluri reprezentative ale unui drept de proprietate asupra unei cote-parti din activul social al emitentului. Actiunile acorda proprietarului anumite drepturi de gestiune sau, cel putin, drepturi de control asupra patrimoniului social, drepturi (cel putin teoretice) asupra beneficiilor, de a primi in fiecare an o cota-parte din profitul net, sub forma de dividende, dreptul la o cota parte din activul net existent, in cazul in care societatea emitenta este lichidata^2 , dreptul de a ataca hotararile adunarii generale, dreptul de informare^3 . Actiunea, privita ca inscris care incorporeaza anumite drepturi, trebuie sa contina o serie de mentiuni (art. 93 alin. 2 din Legea nr. 31/1990): a) denumirea si durata societatii; b) data actului constitutiv, numarul din registrul comertului sub care este inmatriculata societatea, codul unic de inregistrare si numarul Monitorului Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, in care s-a facut publicarea; c) capitalul social, numarul actiunilor si numarul lor de ordine, valoarea nominala a actiunilor si varsamintele efectuate; d) avantajele acordate fondatorilor. Deosebirea principala intre actiuni si parti sociale - acestea din urma specifice societatilor cu raspundere limitata si societatilor de persoane rezida din gradul diferit de cesibilitate, primele inserandu-se, de regula, in circuitul civil, in timp ce ultimele sunt, in principiu, netransmisibile^4 . Actiunile beneficiaza de modalitati de transfer specifice dreptului comercial care se nuanteaza si difera in functie de natura juridica a titlului. Astfel, in cazul actiunilor la purtator transmiterea acestora se opereaza prin remiterea materiala a titlului catre noul titular, iar in cazul actiunilor nominative transferul valabil al titlului catre noul dobanditor implica inscrierea operatiunii in registrul societatii emitente, precum si mentionarea pe titlu a datelor de identificare ale noului titular^5 . Intr-un caz interesant referitor la cesiunea actiunilor, prin cererea de chemare in judecata din 7 noiembrie 2005, aflata pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a VI-a comerciala, reclamanta AVAS Bucuresti, in contradictoriu cu parata SC D.A.I. SRL Bucuresti, a solicitat instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa dispuna obligarea paratei la plata sumei de 110.383,56 de lei reprezentand penalitati, calculate conform clauzei 18.1 din contractul de vanzare - cumparare de actiuni nr. 59 din 23 decembrie 2003, ca urmare a nerespectarii clauzei nr. 14.9 din acelasi contract. Prin intampinare, parata a invocat exceptia nulitatii absolute a art. 3.1 din contract, cu motivarea ca art. 98 din Legea nr. 31/1990 republicata stabileste 36

imperativ faptul ca inregistrarea transferului de actiuni in registrul actionarilor are caracter constitutiv de drepturi. Tribunalul Bucuresti, Sectia a VI-a comerciala, prin sentinta nr. 752 din 1 martie 2006, a respins exceptia nulitatii absolute a art. 3.1 din contractul de vanzare - cumparare de actiuni incheiat intre parti si a admis actiunea formulata de reclamanta AVAS Bucuresti, parata fiind obligata sa plateasca reclamantei suma de 11.383,56 de lei, reprezentand penalitati contractuale. Cu privire la exceptia invocata, instanta de fond a retinut ca art. 98 din Legea nr. 31/1990 republicata, reglementeaza numai forma de transmitere a dreptului de proprietate asupra actiunilor, fara a stabili rata la care opereaza transferul dreptului de proprietate iar, cu privire la fondul cauzei, ca parata si-a executat obligatia contractuala cu intarziere astfel ca datoreaza penalitatea prevazuta la art. 18.1 din contract. Impotriva acestei hotarari, parata a declarat apel, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie. Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VI-a comerciala, prin decizia nr. 436 din 13 septembrie 2006, a respins ca nefondat apelul paratei, retinand, in esenta, legalitatea si temeinicia sentintei apelate, atat sub aspectul solutionarii exceptiei cat si cu privire la dezlegarea fondului cauzei. Impotriva acestei decizii, parata a declarat recurs, criticand-o pentru nelegalitate. Recurenta isi subsumeaza criticile motivelor de modificare, reglementate de art. 304 punctele 8 si 9 C.proc.civ., vizand in esenta urmatoarele aspecte: - art. 304.pct.9 C.proc.civ.: cat priveste exceptia, instanta de apel a apreciat, in mod gresit, ca art. 98 din Legea nr. 31/1990 nu are caracter imperativ, deoarece registrul actionarilor nu poate avea caracter constitutiv de drepturi, ci doar rolul de a asigura evidenta actionarilor; - art. 304.pct.9 C.proc.civ.: in ceea ce priveste fondul cauzei, instanta de apel a interpretat, in mod gresit, clauza penala a carei executare a cerut-o AVAS prin actiunea de fond, intrucat aceasta nu are ca obiect daune moratorii, astfel cum a retinut instanta de apel. Inalta Curte, examinand decizia recurata prin prisma criticilor formulate, a constatat ca recursul este nefondat. In ceea ce priveste solutionarea exceptiei nulitatii clauzei contractuale, ce stabileste inceputul termenului de executare a obligatiei pretins a fi incalcata, Inalta Curte a constatat ca aceasta a fost corect solutionata de instanta de control judiciar. Potrivit art. 98 din Legea nr. 31/1990 republicata, dreptul de proprietate asupra actiunilor nominative emise in forma materiala se transmite prin declaratie facuta in registrul actionarilor si prin mentiunea facuta pe titlu, semnata de cedent si de cesionar sau de mandatarii lor. Dreptul de proprietate asupra actiunilor nominative emise in forma dematerializata se transmite prin declaratie facuta prin registrul actionarilor, semnata de cedent si cesionar, sau de mandatarii lor. Prin actul constitutiv se pot prevedea si alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra actiunilor.

37

Alineatul 2 al aceluiasi articol prevede ca dreptul de proprietate asupra actiunilor emise in forma dematerializata sau in cadrul unui sistem alternativ de tranzactionare se transmite potrivit prevederilor legislatiei pietei de capital si potrivit alineatului 3, subscriitorii si cesionarii ulteriori sunt raspunzatori solidar de plata actiunilor timp de 3 ani, socotiti de la data cand s-a facut mentiunea de transmitere in registrul actionarilor. Potrivit art. 3.1 din contractul de vanzare - cumparare de actiuni, dreptul de proprietate asupra actiunilor vandute este transferat de la vanzator la cumparator impreuna cu toate drepturile si obligatiile prevazute pentru actionari de legislatia romana si de prezentul contract, la data creditarii contului vanzatorului cu suma reprezentand pretul de cumparare a actiunilor prevazut la art. 4, inclusiv a sumelor rezultate din consolidarea in valuta precum si a eventualelor penalitati de intarziere datorate si calculate, conform art. 5.4. Analizand cele trei texte evocate, se remarca faptul ca legea reglementeaza modul de transmitere a dreptului de proprietate asupra actiunilor nominative in timp ce textul stabilit conventional reglementeaza si data la care opereaza transferul dreptului de proprietate, respectiv data creditarii contului vanzatorului cu suma reprezentand pretul de cumparare prevazut de parti. Asadar, vointa partilor, exprimata in clauza contractuala la art. 3.1, completeaza dispozitia legala mai sus evocata, nefiind de natura a o incalca, fapt retinut corect de instanta de control judiciar. In ceea ce priveste cea de-a doua critica, Inalta Curte a constatat ca nici aceasta nu poate fi primita intrucat, in raport cu data de 12 ianuarie 2004, data creditarii contului vanzatorului - aspect corect retinut de instanta parata a incalcat clauza contractuala prevazuta la art. 14.9 din contract. Aceasta incalcare este sanctionata insa de art. 18 pct.1 din contract, potrivit caruia partile au convenit de comun acord ca plata penalitatii nu exonereaza pe cumparator de executarea obligatiei principale. Cum contul reclamantei a fost creditat la data de 12 ianuarie 2004, iar transmiterea de catre parata a dovezii de inregistrare a gajului s-a facut la 12 februarie 2004, in mod legal, instanta de control judiciar a apreciat ca sunt incidente dispozitiile art. 18.1 din conventia partilor. In considerarea celor ce preced, Inalta Curte, in temeiul art. 312.2 C.proc.civ., a respins recursul declarat de parata ca nefondat^6 . Actiunile se insereaza in mod firesc in circuitul civil, iar acelea dintre ele care se bucura de credibilitate pe piata titlurilor sunt cotate la bursele de valori.
-------------------------------1) Romul Petru Vonica, Dreptul societatilor comerciale, Editura Lumina Lex, 2000, pag. 217. 2) Bogdan Ghilic-Micu, Bursa de valori, Editura Economica, 1997, pag. 20. 3) Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, Editura All-Beck, 1998, pag. 195-196. 4) Elena Carcei, Drept comercial roman, Editura All-Beck, 2000, pag. 212. 5) Mircea Costin, Corina Aura Jeflea, Societatile comerciale de persoane, Editura Lumina Lex, 1999, pag. 38; Octavian Capatina, Societatile comerciale, Editia a II-a, Editura Lumina Lex, 1996, pag. 84. 6) I.C.C.J., Sectia comerciala, decizia nr. 1355 din 17 aprilie 2007, conform www.scj.ro.

38

Caracterele generale ale actiunilor Caracterele generale ale actiunilor au fost sintetizate de doctrina astfel^1 : a) actiunile sunt fractiuni ale capitalului social care au o anumita valoare nominala. Potrivit art. 93 din Legea nr. 31/1990, valoarea nominala a unei actiuni nu va putea fi mai mica de 0,1 RON. Prin stabilirea valorii nominale a actiunii se determina valoarea aportului ce trebuie efectuat pentru o actiune subscrisa; b) actiunile sunt fractiuni egale ale capitalului social. Avand o valoare egala, actiunile confera posesorilor drepturi egale, ceea ce asigura conditiile necesare pentru a se lua hotararile necesare de adunare generala; c) actiunile emise de societate sunt indivizibile. Acest caracter asigura buna functionare a societatii. Divizarea actiunilor ar avea drept consecinta fractionarea excesiva a capitalului social, ceea ce ar ingreuna functionarea societatii; d) actiunile sunt titluri negociabile si transmisibile. Actiunile incorporeaza valori patrimoniale si pot fi transmite altor persoane, in conditiile prevazute de lege. Astfel, in cazul actiunilor la purtator transmiterea acestora se opereaza prin remiterea materiala a titlului catre noul titular, iar in cazul actiunilor nominative transferul valabil al titlului catre noul dobanditor implica inscrierea operatiunii in registrul societatii emitente, precum si mentionarea pe titlu a datelor de identificare ale noului titular^2 . Nimic nu impiedica sa se insereze o clauza prin care se restrictioneaza transferul actiunilor. La fel de adevarat, astfel de clauze pot genera litigii. Natura juridica a actiunilor Datorita intelesului complex al termenului, natura juridica a actiunii este explicata in mod diferit^1: a) este o parte a capitalului social si totodata un titlu negociabil; b) este obiectul unui drept de proprietate incorporala inainte de a fi predata actionarului; dupa predare devine obiect al unui drept de proprietate asupra actiunilor nominative (art. 98) si al unui drept de proprietate asupra actiunilor la purtator c) este un titlu de credit, insa nu un titlu de credit perfect, ci unul special, societar. Aceasta trasatura trebuie analizata cu atentie, deoarece actiunea indeplineste numai o conditie dintre cele trei trasaturi distinctive ale titlurilor

39

de credit (existenta unui titlu care incorporeaza dreptul, autonomia si literalitatea), respectiv numai conditia literalitatii. Astfel, actiunile nu sunt titluri autonome, ci ele isi au izvorul in actul constitutiv, iar continutul dreptului posesorului variaza in raport cu modificarile pe care actul constitutiv le sufera in decursul vietii societatii. De asemenea, subdobanditorul nu dobandeste de la actionar un drept nou, ca la cambie, ci un drept derivat, ceea ce inseamna ca exceptiile pe care debitorul le putea opune primului dobanditor sunt opozabile si celor posteriori^2 . Actiunea nu este un titlu literal. Literalitatea presupune ca intinderea si natura dreptului, ca si obligatia corelativa dreptului, sunt determinate exclusiv de mentiunile cuprinse in inscris. In consecinta, elementele inscrisului nu pot fi nici completate si nici interpretate cu ajutorul altor inscrisuri ori a unor imprejurari de fapt. Excluderea oricaror dovezi extrinseci este o consecinta a caracterului formal al inscrisului^3 . Apare evident astfel de ce actiunea nu este un titlu literal: ea nu determina in mod complet continutul dreptului corporativ. Pentru aceste elemente trebuie sa apelam la continutul statutului societatii si al contractului de societate^4 . Actiunile nu sunt deci titluri de credit perfecte, ci sunt titluri speciale numite corporative, adica titluri care incorporeaza drepturi societare sau de participatiune^5 .
-------------------------------1) A se vedea Ion Turcu, Teoria si practica dreptului comercial roman, vol. I, Editura Lumina Lex, 1998, pag. 463. 2) Marius Scheaua, Legea societatilor comerciale comentata si adnotata, Editura All-Beck, 2000, pag. 196. 3) Stanciu D. Carpenaru, Drept comercial roman, Editura All-Beck, 1998, pag. 464 4) Ion Turcu, Teoria si practica dreptului comercial roman, vol. I, Editura Lumina Lex, 1998, pag. 463. 5) Romul Petru Vonica, Dreptul societatilor comerciale, Editura Lumina Lex, 2000, pag. 218.

Felurile actiunilor A. Din punctul de vedere al dreptului ce-l confera, se disting patru feluri de actiuni^1 : a) actiunile de capital sunt actiunile care le primesc asociatii in schimbul aportului social; ele reprezinta o parte din fondul social. Actiunea de capital este o creanta incerta impotriva societatii pentru o cota parte din capitalul social in momentul final al lichidarii; b) actiunile in folosinta reprezinta dreptul de beneficii asupra unei parti virtuale, deci in cazul cand societatea le va fi realizat; c) actiunile industriale sunt cele care reprezinta echivalentul unor prestatii succesive in munca, conducerea tehnica, operatii contabile etc. in loc de a varsa un aport material. d) actiunile privilegiate sau preferentiale cu dividend prioritar fara drept de vot, ce confera titularului: - dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra beneficiului distribuibil al exercitiului financiar, inaintea oricarei alte prelevari;

40

- drepturile recunoscute actionarilor cu actiuni ordinare, cu exceptia dreptului de a participa si a vota in temeiul acestor actiuni in adunarile generale ale actionarilor. Actiunile cu dividend prioritar fara drept de vot nu pot depasi o patrime din capitalul social si vor avea aceeasi valoare nominala ca si actiunile ordinare. B. Art. 91 alin. (1) clasifica actiunile in functie de modul de transmitere, in actiuni nominative si actiuni la purtator. Pe langa criteriile oferite de legiuitor, de clasificare a actiunilor in nominative si la purtator, credem ca trebuie sa mai avem in vedere un element de diferentiere, si anume, faptul ca societatea cunoaste cu exactitate, in orice moment, cine sunt detinatorii actiunilor, in cazul celor nominative si, din contra, actionarii sunt necunoscuti pentru societate, in cazul in care actiunile sunt la purtator. Cu alte cuvinte, titularul actiunii nominative este identificat, pe cand cel al actiunii la purtator, nu^5 . Actiunile nominative sunt cele care au inscris in titlu numele titularului. Ele pot fi emise in forma materiala, pe suport de hartie, sau in forma dematerializata, prin inscriere in cont^6 . In titluri se mentioneaza numele, prenumele si domiciliul actionarului, sau, dupa caz, denumirea si sediul acestuia. Aceleasi elemente sunt inscrise si in registrul actionarilor societatii. Dreptul de proprietate asupra actiunilor nominative se transmite prin declaratie facuta in registrul actionarilor emitentului subscris de cesionar si de cedent, si prin mentiunea facuta pe actiune. Subscriitorii si cesionarii ulteriori sunt raspunzatori solidar de plata integrala a actiunilor, timp de trei ani, socotiti de la data cand s-a facut mentiunea de transmitere. In caz de deces al actionarului, transferul se face numai dupa ce mostenitorul va prezenta actiunile, actul de deces si incheierea instantei, succesiune care sa constate calitatea de mostenitor. Actiunile nominative platite in intregime pot fi transformate in actiuni la purtator. Actiunile nominative pot fi emise in forma materiala, pe suport de hartie sau in forma dematerializata, prin inscriere in cont. Se pot emite titluri cumulative pentru mai multe actiuni nominative emise in forma materiala. Actiunea la purtator nu cuprinde in titlu elementele de identificare a titularului. In consecinta, posesorul actiunii este prezumat a fi proprietarul ei. Transferul dreptului de proprietate asupra actiunilor la purtator are loc prin simpla traditiune materiala a acestora^7 . Actul constitutiv prevede de multe ori forma nominativa, pentru a cunoaste exact actiunile si componenta capitalului social; in caz contrar, ele vor fi la purtator^8 . C. Actiunile mai pot fi clasificate dupa diverse alte criterii^9 : a) din punctul de vedere al felului aportului pe care-l reprezinta, actiunile sunt in numerar (actiuni care sunt liberate in schimbul unui varsamant in bani) si de aport in natura (aport ce trebuie varsat integral la constituirea societatii) 41

b) Actiuni de capital si actiuni de folosinta Actiunile de capital dau beneficiarilor titlurilor plenitudinea drepturilor pecuniare pe care ele le comporta; actiunile in folosinta, integral amortizate, pierd dreptul la dividende si la rambursarea valorii lor nominale, dar ele pastreaza toate celelalte drepturi. c) Actiuni de capital si actiunile salariatilor (care acorda titularilor dreptul de a participa la adunari). d) Actiuni detinute de administratori sau de cenzori. e) Actiuni indivizibile (care nu pot fi impartite chiar daca devin proprietatea mai multor persoane) si indivize (pot fi proprietatea indiviza a mai multor persoane, acestea fiind raspunzatoare in mod solidar, pentru efectuarea varsamintelor datorate, conform art. 102 din Legea 31/1990). Valoarea actiunii. Stabilirea numarului de actiuni Cand discutam despre valoarea actiunii avem in vedere mai multe acceptiuni: a) Valoarea nominala a actiunii este reprezentata prin partea de capital social asupra caruia se confera dreptul de proprietate^1 . In scurt timp, valoarea nominala a actiunilor, care corespunde valorii de aport, devine fara semnificatie economica^2 . b) Valoarea pentru actiunile cotate de bursa exprima valoarea de schimb pe care o poseda o actiune la un moment dat. c) Valoarea de bilant se stabileste pentru actiunile necotate la bursa care poate fi mai mica sau mai mare decat valoarea nominala. Actiunile nu pot fi emise pentru o suma mai mica decat valoarea nominala, ci numai pentru o valoare egala sau mai mare. Justificarea regulii este usor de inteles. Capitalul nominal trebuie sa corespunda capitalul real; numai astfel creditorii sociali nu sunt inselati. Dupa cum am vazut, insa, contrariul este permis. Se pot emite actiuni la o valoare superioara celei nominale fiindca, in acest caz, patrimoniul societatii, in care intra surplusul, ofera creditorilor garantii mai serioase^3 . Modalitati de transmitere a actiunilor a) Dreptul de proprietate asupra actiunilor nominative se transmite prin declaratia facuta in registrul actionarilor a emitentului, subscrisa de cedent si de cesionari sau de mandatarii lor si prin mentiunea facuta pe actiune, asa cum prevede art. 98 din Legea 31/1990. Daca actiunea nominativa este transmisa mai multor persoane, cesionarii trebuie sa desemneze un reprezentant unic pentru exercitarea drepturilor ce rezulta din actiune. In caz contrar, societatea nu are obligatia sa inscrie transmiterea in registrul actionarilor. Subscriitorii si cesionarii ulteriori, sunt raspunzatori solidar de plata actiunilor timp de 3 ani, socotiti de la data cand

42

s-a facut mentiunea de transmitere in registrul actionarilor (art. 98 alin. 3 din Legea 31/1990). O problema discutata chiar sub imperiul Codului comercial a fost aceea a admisibilitatii clauzelor restrictive, ce se pot prezenta fie sub forma clauzelor car subordoneaza instrainarea actiunilor avizului conform al unanimitatii asociatilor, al majoritatii intrunite in adunarea generala sau al consiliului de administratie - asa numitele clauze de agrement - fie sub forma clauzelor de preemtiune, care constau in dreptul societatii (in limitele impuse de lege) sau al celorlalti actionari de a cumpara actiunile asociatului care doreste sa le instraineze, fie ca o combinati a acestor doua categorii^1 . Trecand peste istoricul discutiilor, aratam ca doctrina de dupa 1989 admite valabilitatea clauzelor restrictive, atat a celor de agrement (utilizata in societatile cu caracter familial sau in cele de presa si editura, care consta in conditia ca persoana cesionarului sa fie agreata de societate), cat si a celor de preemtiune (bunaoara in favoarea fondatorilor)^2 . Exista si opinia contrara^3 , in care se arata ca, intrucat cesibilitatea este un element ce tine de esenta actiunilor, clauzele care determina indisponibilitatea totala a acestora sunt inadmisibile caci, altfel, ar insemna sa se altereze caracterul societatii. De altfel - se arata in aceasta ultima opinie - in prezent, asemenea clauze sunt si inutile, deoarece asociatii, in masura in care acorda o importanta deosebita elementului intuitu personae pot opta pentru forma societatii cu raspundere limitata. Pentru argumentele expuse mai sus, vor fi, insa, valabile clauzele de preemtiune. Am mai aratat insa si cu alt prilej ca mai ales in cazul cand societatea se constituie instantaneu (cand intregul capital social este format numai din aporturile constituite de fondatori), nimic nu-i impiedica pe asociatii care initiaza infiintarea societatii sa imprime contractului de asociere si un caracter intuitu personae. Daca fondatorii s-au ales intre ei pe baza increderii reciproce (care presupune cunoasterea prealabila) si doresc ca societatea pe care o infiinteaza sa ramana o entitate formata din "persoane de incredere", ei sunt liberi de a hotari - de comun acord - includerea in actele constitutive a unor clauze potrivit carora orice modificare care ar urma sa survina in structura societatii (sub aspectul persoanelor asociatilor) sa fie posibila numai tinandu-se seama si de caracterul intuitu personae al contractului^4 . Este insa o prevedere de exceptie, cata vreme dupa cum am subliniat, ceea ce lipseste in societatea de pe actiuni este tocmai elementul intuitu personae. b) Transmiterea actiunilor la purtator se face prin simpla traditie a acestora (art. 99 din lege. ). Asadar, contractul de cesiune a actiunilor la purtator este un contract real, predarea titlurilor fiind conditia necesara si suficienta pentru a opera transferul dreptului de proprietate^5 , cu o precizare^6 : intre parti, transmiterea dreptului de proprietate opereaza din momentul realizarii acordului de vointa, remiterea titlului - traditiunea asigurand numai opozabilitatea fata de terti si societate.

43

Restrictii privind transmiterea actiunilor Restrictii legale Articolul 103 din Legea 31/1990 instituie interdictia pentru societate de a dobandi propriile sale actiuni, fie direct, fie prin persoane care actioneaza in nume propriu, dar pe seama altei societati. Daca actiunile unei societati sunt subscrise de o persoana actionand in nume propriu, dar in contul societatii in cauza, se considera ca subscriitorul a subscris actiunile pentru sine, fiind obligat sa achite contravaloarea acestora. Ratiunea interdictiei de subscriere a propriilor actiuni este aceea de a nu mistifica dimensiunea capitalului social, prin dobandirea propriilor actiuni, fara reducerea corespunzatoare a acestuia, cu consecinta sustinerii artificiale a cursului actiunilor, daca societatea este cotata la bursa, si a prejudicierii creditorilor sociali, care, in conditiile date, nu au posibilitatea sa isi exercite dreptul de opozitie^1 . Alte ratiuni tin de evitarea speculatiei societatii asupra cursului propriilor actiuni si denaturarea valorii acestora, imposibilitatea acceptarii ca societatea sa fie propriul ei actionar, nefiind admisibil ca o persoana sa fie in acelasi timp si debitor si creditor^2 etc. Legea impune o serie de limite ferme^3 : - valoarea actiunilor proprii, dobandite de societate, inclusiv a celor aflate in portofoliul sau, nu poate depasi 10 % din capitalul social subscris (art. 103^1lit. b din Legea societatilor comerciale) - se pot dobandi numai actiuni integral liberate si numai in cazul in care capitalul social subscris este integral varsat - achitarea actiunilor dobandite se va face numai din profitul distribuibil sau din rezervele disponibile ale societatii, inscrise in ultima situatie financiara anuala aprobata, cu exceptia rezervelor legale - perioada efectuarii operatiunii nu va putea depasi 18 luni de la data publicarii hotararii adunarii generale in Monitorul Oficial al Romaniei. Restrictiile prevazute la art. 103 din Legea nr. 31/1990 nu se aplica atunci cand dobandirea, de catre societate, a unui numar determinat de actiuni proprii, integral liberate se face in vreuna din situatiile urmatoare prevazute de art. 104 din Lege. -------------------------------1) Elena Carcei, Drept comercial roman, Editura All-Beck, 2000, pag. 217. 2) Stanciu D. Carpenaru, Catalin Predoiu, Sorin David, Gheorghe Piperea, Societatile comerciale. Reglementare, doctrina, jurisprudenta, Editura All Beck, 2002, pag. 138. 3) Marius Scheaua, Legea societatilor comerciale comentata si adnotata, Editura All-Beck, 2000, pag. 231.

Restrictii conventionale Partile (actionarii) pot conveni ca actiunile sa poata fi transmise numai in anumite conditii. Nu mai putin adevarat e ca astfel de clauze pot genera conflicte e interese deferite instntelor de judecata. 44

Actiuni cu vot limitat Actionarilor care poseda mai mult de o actiune li se poate limita votul in adunarea generala, prin contractul de societate sau prin statut (art. 101). Limitarea poate fi aplicata in mai multe feluri: a) prin atribuirea unui vot la mai multe actiuni; b) prin atribuirea unui numar limitat de voturi actionarilor care depasesc un anumit numar de actiuni c) stipularea clauzei ca fiecare membru fondator este considerat ca are un numar de voturi egale cu al actionarului nefondator care detine cel mai mare numar de actiuni. Desi textul Legii nr. 31/1990 nu prevede expres, totusi, pentru a fi legala, clauza care limiteaza numarul voturilor apartinand unui actionar ce detine mai mult de o actiune trebuie sa ii priveasca, in mod egal, pe toti actionarii ce dispun de mai multe voturi; principiul paritatii de tratament trebuie respectat si in aceasta privinta^1 . Actiunile cu vot plural nu sunt admise, fata de prevederile exprese ale art. 101 alin. 1^2 .
-------------------------------1) Marius Scheaua, Legea societatilor comerciale comentata si adnotata, Editura All-Beck, 2000, pag. 226. 2) Ion Turcu, Teoria si practica dreptului comercial roman, vol. I, Editura Lumina Lex, 1998, pag. 467.

Data de la care poate fi exercitat dreptul de vot Dreptul de vot poate fi exercitat de la data inregistrarii actiunilor subscrise in registrul actionarilor, si nu de la data varsarii lor integrale. In sustinerea acestei solutii s-au adus urmatoarele argumente^1 : a) argumentul esential rezulta din insasi conceptia Legii nr. 31/1990 asupra actiunilor neliberate si actiunilor liberate. Astfel, actiunile subscrise sunt concepute ca un ansamblu, toate aceste actiuni fiind afecta! e atat de realizarea la timp a varsamintelor, cat si de intarzierea platilor datorate. Ca urmare, odata subscrise, si indiferent de faptul daca sunt integral sau doar partial liberate, toate actiunile beneficiaza de dreptul de vot corespunzator (sub rezerva inregistrarii lor in registrul actionarilor si a respectarii scadentelor fixate pentru efectuarea varsamintelor, astfel cum se va arata mai jos). b) Conform art. 101 (3) din Legea nr. 31/1990, "exercitiul dreptului de vot este suspendat pentru actionarii care nu sunt la curent cu varsamintele ajunse la scadenta". Din acest text rezulta ca actiunile subscrise dar inca 45

neliberate integral confera un drept de vot, al carui exercitiu este suspendat in cazul intarzierii in efectuarea varsamintelor scadente. Este vorba despre toate actiunile subscrise de catre actionarul in cauza, si asupra carora varsamintele exigibile nu au fost realizate la scadenta. Daca s-ar admite ca doar actiunile integral varsate dau drept de vot, art. 101 (3) ar deveni lipsit de sens si inaplicabil, insa actus interpretandus este potius ut valeat quam ut pereat. In fapt, acest text constituie reversul regulii potrivit careia toate actiunile subscrise confera drept de vot. Daca varsamintele exigibile nu sunt efectuate in termen, toate aceste actiuni sunt lipsite temporar de dreptul lor de vot. c) Potrivit art. 120 din Legea nr. 31/1990, "actionarii exercita dreptul lor de vot in adunarea generala proportional cu numarul actiunilor pe care le poseda", cu exceptia prevazuta la art. 101 alin. (2), si conform art. 101 (2),"actul constitutiv poate limita numarul voturilor apartinand actionarilor care poseda mai mult de o actiune". In absenta unei referiri exprese la actiunile integral liberate, din textele precitate rezulta ca actionarii isi exercita dreptul lor de vot in adunarile generale proportional cu numarul actiunilor subscrise. d) Art. 25 din Legea nr. 31/1990 prevede ca "in adunarea constitutiva, fiecare acceptant are dreptul la un vot, indiferent de actiunile subscrise". Acest text confirma de o maniera indirecta principiul exercitiului dreptului de vot proportional cu numarul actiunilor subscrise. Intr-adevar, art. 25 dispune in substanta sa ca, in cadrul primei adunari generale a actionarilor societatilor pe actiuni constituite prin subscriptie publica, prin exceptie de la principiul care confera un drept de vot fiecarei actiuni subscrise, fiecare actionar detine un singur vot, indiferent de numarul actiunilor subscrise. e) In ceea ce priveste art. 101 (1) din Legea nr. 31/1990, acesta vizeaza, deoarece ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, atat actiunile integral platite, cat si cele partial platite pentru care actionarul in cauza este la zi cu varsamintele eligibile, astfel cum am demonstrat mai sus. Daca ar fi vizat exclusiv actiunile integral platite, legiuitorul ar fi precizat expres acest lucru, astfel cum a facut-o in cadrul celorlalte texte incidente. Mai mult, art. 101 (1) nu poate fi interpretat altfel decat in lumina principiului general exprimat de art. 120 din Legea nr. 31/1990. f) in sfarsit, se poate aduce si un argument de interpretare teleologica. Daca nu s-ar accepta ca actiunile subscrise dar neliberate integral confera drept de vot, ratiunea insasi a institutiei de favoare care permite varsarea esalonata a aporturilor subscrise ar fi desfiintata. Mai mult, din perspectiva art. 3 (3) din Legea nr. 31/1990, care statueaza principiul raspunderii actionarilor "pana la concurenta capitalului social subscris", este dificil de admis ca un actionar care nu ar putea participa la deciziile sociale, fiind lipsit de dreptul de vot atasat actiunilor sau unei parti a actiunilor sale, sa fie totusi 46

tinut responsabil in limita capitalului sau subscris, iar nu doar a capitalului care ii confera drept de vot. g) In ceea ce priveste data exacta de la care dreptul de vot atasat actiunilor subscrise poate fi exercitat, aceasta este marcata de inregistrarea actiunilor in registrul actionarilor tinut de societate (in cazul societatilor pe actiuni inchise) sau de registrul independent privat (in cazul societatilor pe actiuni deschise), in temeiul art. 177 (1) (a) din Legea nr. 31/1990. Astfel, potrivit art. 123 (2) din Legea nr. 31/1990, consiliul de administratie, respectiv directoratul, va stabili o data de referinta pentru actionarii indreptatiti sa fie instiintati si sa voteze in cadrul adunarii generale, data ce va ramane valabila si in cazul in care adunarea generala este convocata din nou din cauza neintrunirii cvorumului. Data de referinta astfel stabilita va fi ulterioara publicarii convocatorului si nu va depasi 60 de zile inainte de data la care adunarea generala este convocata pentru prima oara. Sintagma "data de referinta" este utilizata si in cuprinsul alin. 3 al aceluiasi text (anume art. 123). Ambele dispozitii normative au fost introduse in corpul art. 123 din Legea 31/1990 republicata, prin efectul modificarii acestei legi operata in anul 1997 in baza O. G. nr. 32/1997 si a Legii nr. 195/1997. Modul in care ele sunt redactate ridica, atat in plan teoretic cat si in plan practic, grave probleme de interpretare cu privire la semnificatia juridica a sintagmei "data de referinta" si a domeniului lor de aplicare^2 . (speta) (Anexa nr. 20 ).
-------------------------------1) Simona Dumitrache, Consideratii despre momentul cand se naste dreptul de vot in cazul actiunilor subscrise si neliberate integral, in Revista de Drept Comercial nr. 10/2001, pag. 68-70. 2) Mircea N. Costin, Calin M. Costin, Semnificatia juridica a sintagmei "data de referinta" utilizata de art. 122 alin. 2 si 3 din Legea 31/1990 republicata in lumina jurisprudentei, in Revista de Drept Comercial, nr. 4/2001, pag. 27-29.

Actiuni cu drept de vot suspendat Dreptul de vot al actionarilor care nu sunt la curent cu varsamintele ajunse la scadenta este suspendat, pana la efectuarea tuturor varsamintelor la zi (art. 101 alin. 3). Cu alte cuvinte, daca actionarii nu sunt la curent cu plata varsamintelor ajunse la scadenta, legiuitorul ii decade din dreptul de vot. Aceasta este singura decadere prevazuta, in rest actionarii neputand fi impiedicati sa la parte la formarea vointei sociale^1 . O interesanta problema de interpretare este ridicata tocmai de dispozitia cuprinsa in art. 101 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, referitor la suspendarea dreptului de vot. Acest text a generat interpretari diferite in doctrina. Unii autori se rezuma la a prezenta textul de lege fara alte comentarii^2 . Alti autori afirma ca, in cazul in care actionarii nu sunt la curent cu plata varsamintelor ajunse la scadenta, legiuitorul ii decade din dreptul de vot^3 . Evident, aceasta opinie nu poate fi corecta, intrucat se confunda suspendarea cu decaderea. Decaderea este acea sanctiune de drept civil ce 47

consta in stingerea dreptului subiectiv neexercitat in timpul prevazut de lege^4 ; or, in cazul prevazut de art. 101 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 nu se pune problema la stingerii dreptului de vot, ci numai a suspendarii sale pana la plata varsamintelor scadente^5 . Intr-o alta opinie, faptul ca art. 8 (d), 21(1), 220 fac referire expresa la "capitalul social varsat", "varsarea a jumatate din valoarea actiunilor subscrise", "30% din valoarea nominala a actiunilor subscrise", iar nu la "actiunile varsate", "varsarea a jumatate din actiunile subscrise" sau,,30% din actiunile subscrise", conduce la concluzia ca, in materia in discutie, actiunile sunt concepute in ansamblul lor, si nu ut singuli. Ca urmare, potrivit acestei opinii, sintagma actiuni neplatite (neliberate) vizeaza ansamblul actiunilor subscrise, pentru care o parte a valorii lor nominale a fost platita la data subscrierii, si pentru care soldul ramane datorat. Nu se poate individualiza - se arata in opinia pe care o prezentam care anume dintre actiuni sunt liberate si care nu, la fel cum atat varsamintele efectuate, cat si cele datorate "afecteaza" ansamblul actiunilor subscrise de actionarul in cauza, si nu doar o parte a lor. Toate actiunile subscrise (si pentru care a fost efectuat varsamantul initial obligatoriu) sunt partial liberate si partial neliberate. Pana la efectuarea ultimului varsamant, nicio actiune nu este integral liberata, iar pentru fiecare actionar se poate determina doar valoarea aportului sau subscris la capitalul social si valoarea aportului liberat. In aceasta ordine de idei, expresia actiuni platite (liberate) este logic ambigua, impunandu-se a fi facuta distinctie intre actiunile partial platite (ansamblul actiunilor si subscrise pentru care au fost efectuate o parte din varsaminte) si actiunile integral platite (ansamblul actiunilor subscrise pentru care toate varsamintele au fost achitate). De altfel, trebuie remarcat ca majoritatea textelor pertinente din Legea nr. 31/1990 depasesc echivocul expresiei actiuni platite, precizand daca sunt avute in vedere actiunile integral platite sau cele care nu sunt integral platite (deci sunt partial platite) (ex. : art. 92 (2), art. 92 (3)). In aceasta logica, expresia "actiune platita" folosita de art. 101 (1) precitat din Legea nr. 31/1990 vizeaza atat actiunile integral platite, cat si actiunile partial platite, pentru ca ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus^6 . In fine, s-a exprimat opinia ca legea nu prevede, in cazul actionarilor restanti cu varsamintele, daca suspendarea vizeaza numai voturile aferente actiunilor neplatite sau, dimpotriva, toate voturile actionarului restant, indiferent de faptul ca acesta dispune de voturi aferente unor actiuni deja platite, de exemplu dintr-o emisiune de actiuni anterioara"^7 . Avand in vedere aceasta presupusa lacuna a legii, se pretinde ca aplicarea sanctiunii suspendarii trebuie limitata la faptul sanctionabil, neplata anumitor actiuni, deci limitarea suspendarii dreptului de vot numai in ceea ce priveste voturile date de actiunile neplatite. Interpretarea contrara, afirma autorii citati, ar duce la situatii inechitabile, in care, de exemplu, un actionar care a contribuit la realizarea a 90% din capitalul societatii nu poate vota pentru ca, ulterior, intr48

o noua emisiune de actiuni la care a subscris, nu este la curent cu varsamintele. Suspendarea nu vizeaza, astfel cum s-a afirmat, numarul de voturi de care beneficiaza un actionar, ci insusi dreptul de vot care este indivizibil^8 . In general vorbind, dreptul subiectiv poate fi definit^9 ca posibilitatea cunoscuta de legea civila subiectului activ - persoana fizica sau persoana juridica - in virtutea careia acesta poate, in limitele dreptului si ale moralei, sa aiba a anumita conduita, sa pretinda o conduita corespunzatoare - sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva - de la subiectul pasiv, si sa ceara concursul fortei coercitive a statului, in caz de nevoie. Asadar, se suspenda dreptul de vot doar pentru actiunile neplatite, sau dreptul de vot este suspendat integral, indiferent de ponderea actiunilor neplatite? Achiesam la opinia potrivit cu care ultima interpretare este cea corecta. Vom reda argumentatia autorului^10 , care porneste de la ideea ca art. 120 din Legea nr. 31/1990 reglementeaza exercitarea, de catre actionari, a "dreptului de vot" in adunarea generala. Tot la dreptul de vot face referire si dispozitia inscrisa in art. 128 din Legea nr. 31/1990: "dreptul de vot nu poate fi cedat. Orice conventie privind exercitarea intr-un anumit fel a dreptului de vot este nula". Intrucat - se arata in opinia citata - la fiecare text ce reglementeaza, intrun fel sau altul, dreptul de vot, legiuitorul utilizeaza singularul, rezulta ca nu poate fi acceptata opinia ca ar exista un drept de vot distinct pentru fiecare actiune detinuta (de pilda, 10 actiuni = 10 drepturi de vot), ci dreptul de vot este unitar, supus insa, in ce priveste exercitarea sa, regula proportionalitatii cu numarul de actiuni detinute. Astfel, ar insemna ca actionarul, avand tot atatea drepturi de vot cate actiuni, ar putea sa voteze in mod diferit pentru fiecare problema supusa votului: de exemplu, la aceeasi propunere, cu un numar de actiuni ar vota "pentru", iar cu restul "contra", ceea ce este absurd. Fiind indivizibil, dreptul de vot apartine, deopotriva, atat actionarului care detine o singura actiune, cat si actionarului care detine 99% din actiunile unei societati comerciale. Acesta este si motivul pentru care art. 101 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 prevede posibilitatea ca actul constitutiv sa limiteze "numarul voturilor" apartinand actionarilor care poseda mai mult de o actiune, iar nu insusi dreptul de vot - se face, deci, distinctia obligatorie intre dreptul de vot si numarul de voturi ce pot fi exprimate in virtutea acestui drept. De aceea, continua autorul despre care vorbim, suspendarea prevazuta la art. 101 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 priveste insusi dreptul de vot al actionarului, fara a putea opera o distinctie intre actiunile platite si cele neplatite. De altfel, textul prevede expres suspendarea exercitiului dreptului de vot "pentru actionarii (s. n. ) care nu sunt la curent cu varsamintele ajunse la scadenta", iar nu pentru actiunile neplatite de acei actionari. Intentia legiuitorului rezulta, cu si mai mare claritate, din dispozitiile art. 107^1 din Legea nr. 31/1990, care se refera la unele restrangeri ale 49

drepturilor conferite de actiuni dobandite de chiar societatea emitenta. Textul de lege citat face referire expresa la suspendarea dreptului de vot "pe care il confera aceste actiuni". De asemenea, art. 124, referindu-se la actiunile grevate de uzufruct, prevede ca "dreptul de vot conferit de aceste actiuni apartine uzufructuarului in adunarile generale ordinare si nudului proprietar in adunarile generale extraordinare". Evident, aceste dispozitii ale legii nu mai lasa loc de interpretare: detinerea mai multor actiuni de catre o singura persoana (fizica sau juridica) ii confera acesteia un singur drept de vot. Se mai arata ca aceasta interpretare nu ar duce la situatii inechitabile, in care un actionar care a contribuit la realizarea unui procent mare din capitalul societatii nu poate vota pentru ca, ulterior, intr-o noua emisiune de actiuni la care a subscris, nu este la curent cu varsamintele. Dimpotriva, sanctiunea suspendarii dreptului de vot este fireasca, de vreme ce actionarul respectiv poate sa subscrie doar in scopul blocarii accesului altora la respectivele actiuni, intrucat actiunile platite deja ii asigura posibilitatea impunerii in adunarea generala. Acest actionar isi poate face un calcul simplu, in sensul ca, daca actiunile din noua emisiune ar fi subscrise de altcineva, cota sa de participare la capitalul social ar fi redusa si ar conta intro masura mai mica la realizarea vointei sociale. De aceea, el poate intentiona sa subscrie doar formal, fara a plati vreodata actiunile subscrise, stiind ca exercitiul dreptului de vot este suspendat doar pentru actiunile neplatite, ceea ce nu l-ar afecta. Astfel ca ratiunea legii este clara si simpla: tocmai pentru a-l forta pe actionarul subscriitor sa plateasca - si a inlatura, astfel, subscrierile fictive - legiuitorul a decis suspendarea exercitiului dreptului de vot pentru toate actiunile detinute de actionarul respectiv.
-------------------------------1) Marius Scheaua, Legea societatilor comerciale comentata si adnotata, Editura All-Beck, 2000, pag. 227. 2) A se vedea E. Carcei, Societatile comerciale pe actiuni, Editura All Beck, Bucuresti, 1999, pag. 217. 3) A se vedea M. Scheaua, Legea societatilor comerciale nr. 31/1990 comentata si adnotata, Editura All Beck, Bucuresti, 2000, pag. 227. 4) Ghe. Boroi, Drept civil. Partea generala, Editura All Beck, Bucuresti, 1999, pag. 267; G. Beleiu, Drept civil. Introducere in dreptul civil, Casa de editura si presa Sansa, Bucuresti, 1997. 5) Freddy Garbaci, Consideratii privind suspendarea dreptului de vot in adunarea generala a actionarilor, in Revista de Drept Comercial nr. 10/2001, pag. 122. 6) Simona Dumitrache, Consideratii despre momentul cand se naste dreptul de vot in cazul actiunilor subscrise si neliberate integral, in Revista de Drept Comercial nr. 10/2001, pag. 67. 7) Stanciu D. Carpenaru, Catalin Predoiu, Sorin David, Gheorghe Piperea, Societatile comerciale. Reglementare, doctrina, jurisprudenta, Editura All Beck, 2001, pag. 227. 8) A se vedea E. Carcei, Societatile comerciale pe actiuni, Editura All Beck, Bucuresti, 1999, pag. 182. 9) Gh. Beleiu, Drept civil roman, Casa de Editura si Presa "Sansa" SRL, Bucuresti, 1994, pag. 74. 10) Freddy Garbaci, Consideratii privind suspendarea dreptului de vot in adunarea generala a actionarilor, in Revista de Drept Comercial nr. 10/2001, pag. 123-125.

Caracteristicile dreptului la vot al actionarilor

50

Dreptul de vot in cadrul adunarii generale a actionarilor, astfel cum este reglementat de Legea nr. 31/1990, este un drept absolut, nepatrimonial. Este un drept absolut pentru ca titularul nu poate avea o anumita conduita, fara a avea nevoie de concursul altcuiva pentru a si-l exercita. Este un drept nepatrimonial intrucat continutul sau nu poate fi exprimat in bani. Pe de alta parte, Legea nr. 31/1990 instituie regula calitatii in exercitarea dreptului de vot (intrucat art. 101 alin. 1 prevede ca orice actiune platita da dreptul la un vot in adunarea generala) si a proportionalitatii (intrucat art. 120 prevede ca actionarii exercita dreptul lor de vot in adunarea generala proportional cu numarul actiunilor pe care le poseda)^1 . Dar actionarilor care poseda mai mult de o actiune li se poate limita votul in adunarea generala, prin contractul de societate sau prin statut (art. 101). Limitarea poate fi aplicata in mai multe feluri: a) prin atribuirea unui vot la mai multe actiuni; b) prin atribuirea unui numar limitat de voturi actionarilor care depasesc un anumit numar de actiuni c) stipularea clauzei ca fiecare membru fondator este considerat ca are un numar de voturi egale cu al actionarului nefondator care detine cel mai mare numar de actiuni.
-------------------------------1) Freddy Garbaci, Consideratii privind suspendarea dreptului de vot in adunarea generala a actionarilor, in Revista de Drept Comercial nr. 10/2001, pag. 123-124.

Drepturile si obligatiile actionarilor Drepturile actionarilor Drepturile actionarilor sunt guvernate de doua principii^1 : - principiul egalitatii intre actionari, derivat din egalitatea in valoare a actiunilor - principiul indivizibilitatii actiunilor, in sensul ca o singura si aceeasi persoana trebuie sa valorifice drepturile aferente actiunilor, chiar daca acestea sunt proprietatea mai multor persoane Drepturile actionarilor, nepatrimoniale si patrimoniale, sunt urmatoarele^2 : a) Dreptul de a participa la adunarea generala a actionarilor, chiar daca legea le-ar interzice sa participe la deliberari si la luarea hotararilor. Actionarii pot participa la adunare, direct sau prin reprezentare (art. 125). Potrivit art. 125 alin. (1) si alin. (5) din Legea nr. 31/1990, actionarii nu vor putea fi reprezentati in adunarile generale decat prin alti actionari, in baza unei procuri speciale.

51

Administratorii si functionarii societatii nu pot reprezenta pe actionari, sub sanctiunea nulitatii hotararii, daca, fara votul acestora, nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta. b) Dreptul la vot in adunarea generala a actionarilor. Orice actiune da dreptul la un vot in adunarea generala a societatii, cu exceptia cazului in care s-a limitat numarul de voturi actionarilor care poseda mai mult de o actiune (art. 101). c) Dreptul de informare asupra desfasurarii activitatii societatii prin administratori sau direct prin cercetarea bilantului sau altor acte ale societatii. d) Dreptul la dividende in proportie cu cota de participare la capitalul social; cuantumul dividendului se stabileste de adunarea generala a actionarilor. e) Dreptul asupra partii cuvenite la lichidarea societatii, stabilita de lichidatori prin bilantul final de lichidare a societatii. Obligatiile actionarilor Principala obligatie este de a efectua plata varsamintelor. In cazul neachitarii la scadenta a varsamintelor datorate din valoarea actiunilor subscrise se va folosi procedura prevazuta de art. 100 din Legea nr. 31/1990, actionarul este invitat sa-si indeplineasca obligatiile, dupa care consiliul de administratie va putea decide, fie urmarirea actionarului pentru varsamintele restante, fie anularea actiunilor nominative in cauza; decizia de anulare va fi publicata in Monitorul Oficial al Romaniei. In locul actiunilor anulate, societatea va emite noi actiuni purtand acelasi numar, care vor fi vandute. Sumele rezultate din vanzare vor fi folosite pentru acoperirea cheltuielilor de publicatie si vanzare, a dobanzilor de intarziere si a varsamintelor neefectuate, iar diferenta va fi predata actionarilor. Daca insa sumele rezultate nu sunt insa indestulatoare ori vanzarea nu are loc, societatea se va putea indrepta impotriva subscriitorilor si cesionarilor (art. 98 alin. 3). Daca nici in acest mod nu s-au putut obtine sumele datorate societatii, se va reduce capitalul social cu diferenta dintre capitalul social existent si capitalul social subscris. Actionarii mai au obligatia de a respecta clauzele statutare si deciziile adunarii generale, daca acestea au fost luate cu respectarea procedurii prevazute de lege, conform art. 132 din Legea 31/1990. In fine, printre obligatiile actionarilor se numara si aceea de a suporta pierderile sociale, caz in care, pornind de la definitia legala a societatii pe actiuni, este de precizat ca Actionarii raspund numai pana la concurenta capitalului social subscris. CAP. IV FUNCTIONAREA SOCIETATII PE ACTIUNI I. Adunarea generala a actionarilor

52

La orice societate comerciala adunarea generala a asociatilor (actionarii sau asociatii) reprezinta organul suprem de conducere, care are plenitudine de competenta si de atributii, putand decide in tot ceea ce priveste existenta si functionarea societatii. Asadar, adunarea generala a asociatilor poate adopta hotarari in toate domeniile de activitate a societatii comerciale, indiferent de forma juridica a acesteia^1 . Adunarea generala este organul institutional cu plenitudine de competenta in viata societara. Hotararile sale exprima vointa societatii comerciale, distincta de cea a asociatilor, atribut al unei persoane juridice distincte, cu patrimoniu propriu^2 . Vointa societatii - s-a aratat - este altceva decat suma vointelor individuale ale actionarilor, ea este o vointa noua, specifica societatii, care se creeaza in cadrul adunarii actionarilor. In consecinta, societatea are o vointa proprie, care poate sa nu fie formata din totalitatea, din suma vointelor individuale; ea trebuie sa reprezinte vointa unei majoritati a actionarilor^3 . Prin sacrificarea minoritatii se creeaza prezumtia ca vointa majoritatii echivaleaza cu vointa sociala^4 . In formarea vointei sociale, manifestarea vointei individuale sufera o dubla ingradire: pe de o parte este ingradita de interesul societatii, iar pe de alta parte de vointele individuale ale celorlalti asociati^5 . Faptul ca vointa individuala este sacrificata in favoarea vointei colective nu reprezinta o atingere adusa dreptului de proprietate, ci este, mai degraba, un mod de exercitare a acestuia. Aceasta subordonare a vointei individuale se justifica pe considerente de buna functionare si de intarire a creditului societatilor pe actiuni si pe acceptarea actionarului insusi, care a aderat la regulile care guverneaza societatea^6 . De aici rezulta ca vointa sociala nu este o vointa contractuala, ci una deliberativa^7 , actionarii manifestandu-si vointa nu in numele si contul lor, ci pentru contul societatii, pentru a obliga societatea. In consecinta, dreptul de vot nu este acordat in interesul personal al actionarului. ci in interesul general al societatii^8 . Teoretic, asa stau lucrurile. Practic, in cazul societatilor de capitaluri, multi actionari lipsesc de la adunarile generale. Indiferenta lor isi are cauza ca in ceea ce ii priveste, ceea ce i-a motivat la cumpararea actiunilor a fost nu intentia de a face o investitie, ci dorinta de castig printr-un plasament financiar avantajos^9 . Asemenea hotarari pot viza chiar existenta si structura societatii sau numai actele de gestiune curenta. De aceea, cel putin in cazul societatilor pe actiuni, legiuitorul distinge doua feluri de adunari generale - adunarea generala ordinara si adunarea generala extraordinara - distinctie care, in opinia noastra, are aceeasi valabilitate si pentru societatile in nume colectiv si in comandita simpla^10 . In ambele tipuri de adunari generale, din natura deliberativa a vointei sociale rezulta urmatoarele consecinte^11 :

53

(i) vointa sociala se naste numai din dezbaterile care au loc intr-o adunare si sub anumite forme, consimtamantul obtinut in parte de la fiecare actionar neputand constitui expresia vointei societatii. In acest context, s-a afirmat in doctrina ca votul prin corespondenta nu poate conduce la formarea vointei sociale; (ii) viciul de consimtamant al vointei unui actionar nu altereaza hotararea adunarii, hotararea nu este valabila decat daca vointa majoritatii este viciata. Daca fara votul actionarului respectiv nu se poate obtine majoritatea, atunci nulitatea votului unui actionar poate conduce la invalidarea hotararii adunarii generale; (iii) adunarea generala poate reveni asupra unei decizii intr-o sedinta ulterioara, chiar daca in favoarea revenirii voteaza alti actionari decat cei care au adoptat hotararea initiala^12 . De asemenea, chiar actul constitutiv a1 societatii poate fi modificat pe baza vointei majoritatii actionarilor, chiar daca initial el a fost adoptat pe baza acordului de vointa al tuturor actionarilor^13 . 1) Mircea Costin, Corina Aura Jeflea, Societatile comerciale de persoane, Editura Lumina Lex, 1999, pag. 229.
--------------------------------2) Cristian Gheorghe, Adunarile generale ale societatilor comerciale. Competente si principii, in Revista de Drept Comercial nr. 2/2003, pag. 63. 3) D. D. Gerota, Curs de societati comerciale, Editura "Fundatia Culturala Regele Mihai I", Bucuresti, 1929, pag. 27-29, 140; I. L. Georgescu, Drept comercial roman, vol. II, Societatile comerciale, Editura Socec, Bucuresti, 1948, pag. 362-363; O. Capatina, Societatile comerciale, Editia a II-a, Editura Lumina Lex, 1996, pag. 312 si 314; St. D. Carpenaru, Drept comercial roman, Editura All, Bucuresti, 1998, pag. 203. 4) I. L. Georgescu, Drept comercial roman, vol. II, Societatile comerciale, Editura Socec, Bucuresti, 1948, pag. 363. 5) I. Turcu, Teoria si practica dreptului comercial roman, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998, pag. 316. D. D. Gerota, Curs de societati comerciale, Editura "Fundatia Culturala Regele Mihai I", Bucuresti, 1929, pag. 140. si I. L. Georgescu, Drept comercial roman, vol. II, Societatile comerciale, Editura Socec, Bucuresti, 1948, pag. 365-366. 6) I. L. Georgescu, Drept comercial roman, vol. II, Societatile comerciale, Editura Socec, Bucuresti, 1948, pag. 363-364. 7) D. D. Gerota, Curs de societati comerciale, Editura "Fundatia Culturala Regele Mihai I", Bucuresti, 1929, pag. 140. 8) I. L. Georgescu, Drept comercial roman, vol. II, Societatile comerciale, Editura Socec, Bucuresti, 1948, pag. 365. 9) Elena Carcei, Drept comercial roman, Editura All-Beck, 2000, pag. 108. 10) Mircea Costin, Corina Aura Jeflea, Societatile comerciale de persoane, Editura Lumina Lex, 1999, pag. 229. 11) Stanciu D. Carpenaru, Catalin Predoiu, Sorin David, Gheorghe Piperea, Societatile comerciale. Reglementare, doctrina, jurisprudenta, Editura All Beck, 2002, pag. 243-244. 12) D. D. Gerota, Curs de societati comerciale, Editura "Fundatia Culturala Regele Mihai I", Bucuresti, 1929, pag. 140-141; I. L. Georgescu, Drept comercial roman, vol. II, Societatile comerciale, Editura Socec, Bucuresti, 1948, pag. 368-369. 13) I. L. Georgescu, Drept comercial roman, vol. II, Societatile comerciale, Editura Socec, Bucuresti, 1948, pag. 369. Delimitarea celor doua tipuri de adunari generale

54

Conform articolului 110 din Legea 31/1990 adunarile generale pot fi ordinare si extraordinare. Adunarea generala ordinara se intruneste cel putin o data pe an, in cel mult de 3 luni de la incheierea exercitiului financiar. Ea are ca obiect problemele curente si posterioare in fiintarii societatii. Aceste probleme sunt enumerate de art. 111 din Legea nr. 31/1990. Adunarea generala extraordinara se intruneste in mod exceptional, cand trebuie sa la o hotarare de importanta deosebita, care reclama modificarea actelor constitutive ale societatii, in conformitate cu prevederile art. 113 din Legea 31/1990. Este necesara delimitarea atributiilor adunarilor generale si a altor organe individualizate ale societatii. Din startul sectiunii despre adunarile generale Sectiunea a II-a din Legea nr. 31/1990 - este consfintita contrapunerea ordinar/extraordinar^1 . Cele doua tipuri de adunari sunt delimitate prin competentele lor. Vom vedea in ce masura aceste competente sunt exclusive.
-------------------------------1) Cristian Gheorghe, Adunarile generale ale societatilor comerciale. Competente si principii, in Revista de Drept Comercial nr. 2/2003, pag. 63.

Adunarea generala ordinara Actiunile care revin adunarii generale ordinare impreuna cu obligatiile sale sunt (art. 111 din Legea 31/1990: a) sa discute, sa aprobe sau sa modifice situatiile financiare anuale, pe baza rapoartelor prezentate de consiliul de administratie, respectiv de directorat si de consiliul de supraveghere, de cenzori sau, dupa caz, de auditorul financiar, si sa fixeze dividendul; b) sa aleaga si sa revoce membrii consiliului de administratie, respectiv ai consiliului de supraveghere, si cenzorii; c) sa fixeze remuneratia cuvenita pentru exercitiul in curs membrilor consiliului de administratie, respectiv membrilor consiliului de supraveghere, si cenzorilor, daca nu a fost stabilita prin actul constitutiv; d) sa se pronunte asupra gestiunii consiliului de administratie, respectiv a directoratului; e) sa stabileasca bugetul de venituri si cheltuieli si, dupa caz, programul de activitate, pe exercitiul financiar urmator; f) sa hotarasca gajarea, inchirierea sau desfiintarea uneia sau a mai multor unitati ale societatii. Adunarea generala extraordinara Adunarea generala extraordinara se intruneste, conform art. 113 din Legea 31/1990, ori de cate ori este necesar a se lua o hotarare pentru: a) schimbarea formei juridice a societatii; b) mutarea sediului societatii; c) schimbarea obiectului de activitate al societatii;

55

d) infiintarea sau desfiintarea unor sedii secundare: sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica, daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel; e) prelungirea duratei societatii; f) majorarea capitalului social; g) reducerea capitalului social sau reintregirea lui prin emisiune de noi actiuni; h) fuziunea cu alte societati sau divizarea societatii; i) dizolvarea anticipata a societatii; i^1) conversia actiunilor nominative in actiuni la purtator sau a actiunilor la purtator in actiuni nominative; j) conversia actiunilor dintr-o categorie in cealalta; k) conversia unei categorii de obligatiuni in alta categorie sau in actiuni; l) emisiunea de obligatiuni; m) oricare alta modificare a actului constitutiv sau oricare alta hotarare pentru care este ceruta aprobarea adunarii generale extraordinare. Exercitiul atributiilor prevazute la art. 113 lit. b), c) si f) din Legea 31/1990 va putea fi delegat consiliului de administratie, respectiv directoratului, prin actul constitutiv sau prin hotarare a adunarii generale extraordinare a actionarilor. Delegarea atributiilor prevazute la art. 113 lit. c) nu poate privi domeniul si activitatea principala a societatii. In cazul in care consiliul de administratie, respectiv directoratul, este mandatat sa indeplineasca masura prevazuta la art. 113 lit. f), dispozitiile art. 220^1 se aplica deciziilor consiliului de administratie, respectiv celor ale directoratului, in mod corespunzator. Pentru validitatea deliberarilor adunarii generale extraordinare este necesara la prima convocare prezenta actionarilor detinand cel putin o patrime din numarul total de drepturi de vot, iar la convocarile urmatoare, prezenta actionarilor reprezentand cel putin o cincime din numarul total de drepturi de vot. Hotararile sunt luate cu majoritatea voturilor detinute de actionarii prezenti sau reprezentati. Decizia de modificare a obiectului principal de activitate al societatii, de reducere sau majorare a capitalului social, de schimbare a formei juridice, de fuziune, divizare sau de dizolvare a societatii se ia cu o majoritate de cel putin doua treimi din drepturile de vot detinute de actionarii prezenti sau reprezentati.
In actul constitutiv se pot stipula cerinte de cvorum si de majoritate mai mari^1 . -------------------------------1) A se vedea si Cristian Gheorghe, Vointa asociatilor si vointa sociala in functionarea societatilor comerciale (II), in Revista de Drept Comercial nr. 6/2001, pag. 96.

Separarea competentelor pe cele doua tipuri de adunari Din startul sectiunii despre adunarile generale - Sectiunea a II-a a Titlului III din Legea nr. 31/1990 este consfintita contrapunerea 56

ordinar/extraordinar^1 . Cele doua tipuri de adunari sunt delimitate prin competentele lor. Vom vedea in ce masura aceste competente sunt exclusive. Pentru aceasta vom studia raportul dintre adunarile generale ale societatii comerciale, respectiv stabilirea regulii si a exceptiei/accidentalului. Diferentierea este importanta in cazul hotararilor neprevazute expres in atributiile niciunei adunari si pentru care este necesara stabilirea conditiilor de adoptare^2 . REGULA: Normele care delimiteaza competenta adunarii generale ordinare de aceea a adunarii extraordinare sunt de ordine publica. Nu poate fi luata o anumita chestiune din competenta adunarii generale extraordinare si data in competenta adunarii ordinare. In schimb, este licit ca adunarea extraordinara sa decida in probleme de competenta celei ordinare, caci ratiunea avuta in vedere, de a ocroti deopotriva creditul si pe actionari, este asigurata in acest fel in mai mare masura^3 . Trebuie observat insa ca atributiile prevazute de lege par a fi, la prima vedere, in ambele cazuri, nelimitative - respectiv "orice alta modificare a actului constitutiv sau oricare alta hotarare pentru care este ceruta aprobarea adunarii generale extraordinare" in cazul adunarilor generale extraordinare si "in afara de dezbaterea altor probleme inscrise pe ordinea de zi" in cazul adunarilor generale ordinare. Din aceasta cauza pare a fi dificil de precizat care este adunarea cu deplina capacitate de decizie si care este cea speciala, cu competente stricte. Diferentierea este importanta in cazul hotararilor neprevazute expres in atributiile niciunei adunari si pentru care este necesara stabilirea conditiilor de adoptare. In mod traditional exista opinia ca orice hotarare care nu este prevazuta expres in atributiile adunarilor (ordinare), este de competenta adunarilor generale extraordinare. Se motiveaza ca, nefiind o hotarare uzuala si predictibila, aceasta trebuie sa fie de competenta unei adunari extraordinare. In aceasta opinie, adunarea generala extraordinara este regula - avand o deplina competenta - iar adunarea ordinara poate avea doar atributiile strict prevazute in norma legala. Argumentele sunt de natura lingvistica, de analogie cu materia constitutionala si electorala, de interpretare normativa precum si extractii din doctrina veche, reiterate si in cea noua. Argumentul lingvistic: etimologic adunarea ordinara este cea predictibila^4 , strict prevazuta normativ, pe cand adunarea extraordinara este cea accidentala^5 , posibila a aparea de cate ori este nevoie. Un argument este si de ordin constitutional (art. 67 si urmatoarele din Constitutia Romaniei) si electoral, materie din care sunt imprumutati termeni ca vot, majoritate etc., neexplicitati expres de normele comerciale. Si in acest domeniu o sesiune ordinara este cea strict reglementata, cea extraordinara ramanand a raspunde unor imprejurari de natura exceptionala. 57

Argumentul interpretativ. Art. 113 al. 1 lit. m) din Legea nr. 31/1990 se refera la "orice alta hotarare pentru care este ceruta aprobarea adunarii generale extraordinare". Norma este interpretata in sensul oricarei chestiuni referita adunarii pentru adoptare. Argumentul principal este unul de interpretare a normei juridice. Respectiv in temeiul art. 111 din Legea nr. 31/1990 adunarea generala se intruneste cel putin o data pe an - fara o limitare temporala deci - si fara o limitare in privinta competentei. Dispozitia legala incidenta in materia adunarilor generale extraordinare - "oricare alta hotarare pentru care este ceruta aprobarea adunarii generale extraordinare" (art. 113 din legea 31/1990) - nu ar trebui sa nasca confuzii. S-a explicat ca norma priveste toate situatiile in care legea comerciala stabileste competente exprese ale adunarii (altele decat cele din art. 113 din Legea nr. 31/1990). Norma in cauza nu poate fi interpretata in sensul oricaror chestiuni referite adunarii prin includerea voluntara in ordinea de zi a adunarii^6 . In alta opinie - contrara - ceea ce deosebeste o adunare generala ordinara de una extraordinara este ca, in primul caz, aceasta delibereaza asupra mersului normal al societatii, tratand probleme de gestiune curenta si periodica, si se convoaca cel putin o data in fiecare an, pe cand adunarea extraordinara priveste probleme legate de existenta si structura societatii, precum si de situatiile deosebite care apar in functionarea societatii, ea putand fi convocata ori de cate ori evenimentele exceptionale o cer^7 . Adunarea generala extraordinara va decide asupra unor probleme care nu intra in competenta adunarii generale ordinare^8 . Si totusi, in doctrina s-a exprimat opinia ca una si aceeasi adunare poate fi atat ordinara cat si extraordinara, in raport de continutul hotararilor^9 . S-a aratat de alt autor ca supunerea unei adunari a unei ordini de zi complexa, cu probleme de competenta ambelor adunari nu trebuie sa impinga la limita formalismul in scindarea ordinii de zi in doua adunari. Adunarea poate fi unica, ordinara si extraordinara, cerinta ce trebuie a fi respectata in privinta conditiilor de adoptare ramanand a fi verificata in privinta fiecarei probleme supusa votului. Scindarea in doua adunari, ordinara si extraordinara - s-a mai aratat - are doar avantajul unei unitati de adoptare pentru fiecare punct de pe ordinea de zi^10 . Fata de aceasta opinie s-au manifestat rezerve^11 , pornindu-se de la ideea ca o adunare generala trebuie sa aiba caracter unitar sub aspectul naturii sale, in sensul ca este fie numai ordinara, fie numai extraordinara. Acest caracter ii este dat de imprejurarile care legitimeaza convocarea ei. Desigur, forma normala de activitate a organului suprem de conducere a societatii este adunarea generala ordinara, care are ca principala menire aprobarea bilantului, stabilirea dividendelor si a programului de activitate al societatii pentru anul in curs. Daca insa, la momentul convocarii ei exista probleme de rezolvat de genul acelora care, potrivit legii, justifica convocarea unei adunari generale extraordinare, acea adunare generala va fi competenta sa le rezolve fara a-si conveni, pe parcursul lucrarilor desfasurate, caracterul in adunare generala extraordinara. Ar fi - se arata in 58

opinia citata - gresit sa se considere ca aceeasi adunare generala, pentru unele probleme inscrise pe agenda ei de lucru este ordinara, iar pentru altele este extraordinara, caci nu natura problemelor pe care le rezolva confera adunarii generale caracter ordinar sau, dupa caz, caracter extraordinar, ci imprejurarile care determina convocarea adunarii generale si scopul in care aceasta este convocata. Adunarea generala este extraordinara pentru ca momentul convocarii ei se situeaza in timp intre doua adunari generale ordinare si pentru ca problemele ce justifica convocarea ei sunt atat de urgente incat rezolvarea lor nu poate astepta pana la implinirea termenului pentru convocarea adunarii generale ordinare. Convocarea adunarii generale Adunarea generala se convoaca de catre administratori sau de catre actionari. Adunarea generala este convocata de consiliul de administratie, respectiv de directorat, ori de cate ori este necesar: a) adunarea generala trebuie convocata, obligatoriu, de catre cenzori, daca nu a fost convocata de catre administratori; b) convocarea trebuie sa cuprinda obligatoriu: locul si data tinerii adunarii, precum si ordinea de zi, cu mentionarea explicita a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunarii. In cazul in care pe ordinea de zi figureaza numirea administratorilor sau a membrilor consiliului de supraveghere, in convocare se va mentiona ca lista cuprinzand informatii cu privire la numele, localitatea de domiciliu si calificarea profesionala ale persoanelor propuse pentru functia de administrator se afla la dispozitia actionarilor, putand fi consultata si completata de acestia; c) instiintarea actionarilor se face prin publicarea convocarii in Monitorul Oficial al Romaniei si in unul din ziarele raspandite, din localitatea sediului societatii sau, in lipsa, din cea mai apropiata localitate. Convocarea se mai poate face prin scrisoare recomandata sau simpla, prin afisare si convocator (art. 117 alin. 2) cu cel putin 15 zile inainte de tinerea adunarii; modurile simplificate de convocare nu pot fi folosite daca s-a interzis prin act constitutiv al societatii sau prin dispozitii legale.

II. Adunarile speciale Adunarea speciala a detinatorilor de actiuni dintr-o anumita categorie (art. 96 si 116) este un organ deliberativ care are competenta^1 : - de a aproba hotararea unei adunari generale privind modificarea drepturilor sau obligatiilor referitoare la categoria de actiuni care o reprezinta. Aprobarea are caracter obligatoriu, in absenta ei hotararea adunarii generale fiind lipsita de efect.

59

- de a initia hotarari supuse aprobarii adunarii generale. Dupa cum se poate observa, legiuitorul roman nu a reglementat in mod amanuntit atributiile adunarii speciale a detinatorilor de actiuni cu dividend prioritar, lasand aceasta pe seama actului constitutiv^2 . Singura dispozitie legala referitoare la aceste tipuri de adunari arata ca prevederile referitoare la convocarea, cvorumul si desfasurarea adunarii generale ale actionarilor sunt aplicabile si adunarilor speciale.
-------------------------------1) Romul Petru Vonica, Dreptul societatilor comerciale, Editura Lumina Lex, 2000, pag. 209. 2) Marius Scheaua, Legea societatilor comerciale comentata si adnotata, Editura All-Beck, 2000, pag. 216.

III. a)

Administrarea societatii pe actiuni

IN Sistemul unitar Consiliul de administratie Desemnare si functionare Legea societatilor comerciale nu da o definitie administratorului societatilor comerciale si, de aceea, doctrina a suplinit acest neajuns si l-a definit ca fiind "persoana fizica sau juridica prin reprezentantul sau permanent, asociata sau din afara societatii, care in baza imputernicirilor rezultate din mandatul incredintat si din normele specifice ale legii societatilor comerciale, transpune in practica vointa societatii prin exercitarea oricaror operatiuni cerute pentru aducerea la indeplinire a obiectului de activitate si a vointei sociale, cu exceptia restrictiilor mentionate de lege sau actul constitutiv."^1 Regimul administratoruilor societatii pe actiuni a fost sensibil modificat prin Legea 441/2006. Societatea pe actiuni este administrata de unul sau mai multi administratori, numarul acestora fiind totdeauna impar. Cand sunt mai multi administratori, ei constituie un consiliu de administratie. Numarul impar este necesar pentru a se evita situatia paritatii de optiuni fata de una sau alta din situatiile aduse la cunostinta Consiliului de Administratie. Legea prevede expres ca societatile pe actiuni ale caror situatii financiare anuale fac obiectul unei obligatii legale de auditare sunt administrate de cel putin 3 administratori. In oricare caz, administratorii sunt desemnati de catre adunarea generala ordinara a actionarilor, cu exceptia primilor administratori, care sunt numiti prin actul constitutiv. Simetric, administratorii pot fi revocati oricand de catre adunarea generala ordinara a actionarilor. In cazul in care revocarea survine fara justa cauza, administratorul este indreptatit la plata unor daune-interese (art. 137^1 din Legea 31/1990). Desigur, revocarea presupune modificarea actului constitutiv al societatii, inregistrarea deciziei de revocare la registrul Comertului etc. Facem sublinierea ca administratorii sunt revocabili ad 60

nutum, adica in mod discretionar. Asa incat, chiar daca revocarea ar fi abuziva, administratorul revocat nu are dreptul la reintegrarea in functie, ci doar la daune interese pentru prejudiciul cauzat prin revocarea internpestiva sau fara o justa cauza^2 . Doctrina a selectionat dintre calitatile cerute administratorilor pe urmatoarele^3 : a) administratorul trebuie sa fie o persoana fizica avand capacitate de exercitiu deplina sau o persoana juridica b) administratorii pot fi actionari sau neactionari. legea romana nu prevede nimic in legatura cu acest aspect, lasand deplina libertate actionarilor sa procedeze in raport cu interesele societatii. Neimpunerea calitatii de actionar are drept scop sa faca posibila numirea profesionistilor in functiile de administrator^4. c) moralitatea administratorilor constituie o cerinta care decurge din dispozitiile art. 6 alin. 2 din Legea 31/1990. Atributii exclusive ale administratorilor Consiliul de administratie este insarcinat cu indeplinirea tuturor actelor necesare si utile pentru realizarea obiectului de activitate al societatii, cu exceptia celor rezervate de lege pentru adunarea generala a actionarilor. Consiliul de administratie poate delega conducerea societatii unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre ei director general. In cazul societatilor pe actiuni ale caror situatii financiare anuale fac obiectul unei obligatii legale de auditare financiara, delegarea conducerii societatii este obligatorie (art. 143 alin. 4). Acestor directori Consiliul de administratie le poate delega o serie de atributii specifice Consiliului. Prin exceptie, nu pot fi delegate directorilor urmatoarele competente, care raman exclusiv ale Consiliului de Administratie: a) stabilirea directiilor principale de activitate si de dezvoltare ale societatii; b) stabilirea sistemului contabil si de control financiar si aprobarea planificarii financiare; c) numirea si revocarea directorilor si stabilirea remuneratiei lor; d) supravegherea activitatii directorilor; e) pregatirea raportului anual, organizarea adunarii generale a actionarilor si implementarea hotararilor acesteia; f) introducerea cererii pentru deschiderea procedurii insolventei societatii, potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei. g) atributiile primite de catre consiliul de administratie din partea adunarii generale a actionarilor, in conformitate cu art. 114.

Obligatia de convocare a adunarii generale 61

Adunarea generala este organul institutional cu plenitudine de competenta in viata societara. Hotararile sale exprima vointa societatii comerciale, distincta de cea a asociatilor, atribut al unei persoane juridice distincte, cu patrimoniu propriu. Delimitarile campului de exprimare a vointei sociale tin de capacitatea de folosinta a societatii comerciale. In aceste limite, regula este cea a deplinei competente. Societatile de persoane nu au reglementata in mod expres o adunare generala datorita apropierii lor mai mari de natura contractuala a societatii, care impune unanimitatea consimtamintelor asociatilor. Prin analogie, insa, sunt acceptate normele de constituire a adunarilor generale existente in materie, respectiv normele din materia societatilor comerciale pe actiuni. De fapt exista o norma expresa care indica "votul asociatilor" (Art. 86 Legea nr. 31/1990), sugerand un cadru organizat de exprimare propriu societatilor pe actiuni. In acest context, in cazul in care administratorii nu isi indeplinesc obligatia de a convoca adunarea generala, orice parte interesata se poate adresa instantei pentru a desemna persoana insarcinata cu convocarea adunarii generale ordinare a actionarilor, care sa faca numirile necesare. Cand este un singur administrator si acesta vrea sa renunte la mandat, el va trebui sa convoace adunarea generala ordinara. Obligatia de diligenta Membrii consiliului de administratie isi vor exercita mandatul cu prudenta si diligenta unui bun administrator. Legea specifica faptul ca administratorul nu incalca obligatia de diligenta, daca in momentul luarii unei decizii de afaceri el este in mod rezonabil indreptatit sa considere ca actioneaza in interesul societatii si pe baza unor informatii adecvate. Formularea (in "stil" european, adica extreme de vaga) contine doua elemente necuantificabile: a) "rezonabilitatea" inreptatirii de a crede ca actioneaza conform intereselor societatii b) "adecvarea" informatiilor la realitate Formularea, nespecifica dreptului romanesc de dinainte de integrarea europeana (doar cu 1-2 ani inainte de 2007 au inceput sa apara astfel de expresii, provenind din traduceri ale directivelor) va crea probabil o jurisprudenta noua, in care instantele vor trebui sa deceleze "rezonabilul" de "nerezonabil" (inclusiv sub aspect economic!), buna credinta prezumata de buna credinta aparenta etc. Raspunderea administratorilor Raspunderea administratorilor societatii pe actiuni condusa in sistem unitar are mai multe coordonate: a) pe de o parte, administratorii raspund fata de societate pentru prejudiciile cauzate prin actele indeplinite de directori sau de personalul incadrat, cand dauna nu s-ar fi produs daca ei ar fi exercitat supravegherea 62

impusa de indatoririle functiei lor. Aparent, este o raspundere pentru fapta altuia, dar in realitate este o raspundere pentru fapta proprie (neindeplinirea atributiilor de supraveghere) care a favorizat fapta culpabila a directorilor b) Administratorii sunt solidar raspunzatori cu predecesorii lor imediati daca, avand cunostinta de neregulile savarsite de acestia, nu le comunica cenzorilor sau, dupa caz, auditorilor interni si auditorului financiar. c) In societatile care au mai multi administratori raspunderea pentru actele savarsite sau pentru omisiuni nu se intinde si la administratorii care au facut sa se consemneze, in registrul deciziilor consiliului de administratie, impotrivirea lor si au incunostintat despre aceasta, in scris, pe cenzori sau auditorii interni si auditorul financiar. d) Administratorul care are intr-o anumita operatiune, direct sau indirect, interese contrare intereselor societatii trebuie sa ii instiinteze despre aceasta pe ceilalti administratori si pe cenzori sau auditori interni si sa nu ia parte la nicio deliberare privitoare la aceasta operatiune. Aceeasi obligatie o are administratorul in cazul in care, intr-o anumita operatiune, stie ca sunt interesate sotul sau sotia sa, rudele ori afinii sai pana la gradul al IV-lea inclusiv. Administratorul care nu a respectat aceste interdictii raspunde pentru daunele care au rezultat pentru societate. Ratiunea pentru care legiuitorul a inteles sa interzica administratorilor sa participe la deliberarile ce privesc descarcarea de gestiune ori o problema in sare ar fi direct interesati, este aceea de a nu permite acestora sa fie judecatori in propria cauza^1 , conflictul ce poate aparea intre interesul societatii si interesele personale ale actionarilor-adminisrratori fiind evident.

e) Raspunderea (materiala, in principal) a administratorilor apare si ca urmare a nerespectarii dispozitiilor privitoare la interdiciile de creditare. Astfel, este interzisa creditarea de catre societate a administratorilor acesteia, prin intermediul unor operatiuni precum: - acordarea de imprumuturi administratorilor; - acordarea de avantaje financiare administratorilor cu ocazia sau ulterior incheierii de catre societate cu acestia de operatiuni de livrare de bunuri, prestari de servicii sau executare de lucrari; - garantarea directa ori indirecta, in tot sau in parte, a oricaror imprumuturi acordate administratorilor, concomitenta ori ulterioara acordarii imprumutului; - garantarea directa ori indirecta, in tot sau in parte, a executarii de catre administratori a oricaror alte obligatii personale ale acestora fata de terte persoane;

63

- dobandirea cu titlu oneros ori plata, in tot sau in parte, a unei creante ce are drept obiect un imprumut acordat de o terta persoana administratorilor ori o alta prestatie personala a acestora. Interdictia privind creditarea es5te aplicabila si operatiunilor in care sunt interesati sotul sau sotia, rudele ori afinii pana la gradul al IV-lea inclusiv ai administratorului; de asemenea, daca operatiunea priveste o societate civila sau comerciala la care una dintre persoanele anterior mentionate este administrator ori detine, singura sau impreuna cu una dintre persoanele susmentionate, o cota de cel putin 20% din valoarea capitalului social subscris. Interdictia privind creditarea nu se aplica: - in cazul operatiunilor a caror valoare exigibila cumulata este inferioara echivalentului in lei al sumei de 5. 000 de euro; (deducem ca in locul unei creditari a administratorului, creditare de 10. 000 de euro, interzisa, se pot acorda trei credite de cate 3333 de euro sotiei, fiului si fratelui administratorului) - in cazul in care operatiunea este incheiata de societate in conditiile exercitarii curente a activitatii sale, iar clauzele operatiunii nu sunt mai favorabile administratorilor, sotului sau sotiei, rudelor ori afinilor pana la gradul al IV-lea inclusiv ai administratorului decat cele pe care, in mod obisnuit, societatea le practica fata de terte persoane.

Directorii executivi Directorii executivi Directorii executivi sunt functionari ai societatii carora li se incredinteaza de catre consiliul de administratie, executarea operatiunilor societatii (art. 152 din Legea 31/1990), adica conducerea curenta a societatii. Directorii executivi nu pot face parte din consiliul de administratie si, fireste, nici din comitetul de directie, caci membrii comitetului sunt alesi dintre administratori. Dispozitia este pe deplin justificata, deoarece nimeni nu poate fi, in acelasi timp, si supravegheat si supraveghetor^1 . Directorii executivi au obligatia sa aduca la indeplinire deciziile consiliului de administratie si ale comitetului de directie, ca si alte operatiuni, pe care le impune obiectul societatii. Desi sunt functionari ai societatii, deci salariati, membrii comitetului de directie raspund civil si nu material fata de societate^2 .
-------------------------------1) Marius Scheaua, Legea societatilor comerciale comentata si adnotata, Editura All-Beck, 2000, pag. 337. 2) S. Beligradeanu, Derogari de la dreptul comun al muncii cuprinse in legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, in Dreptul nr. 9-12/1990, pag. 35.

64

a) IN sistem dualist Prezentare Prin actul constitutiv se poate stipula ca societatea pe actiuni este administrata de un directorat si de un consiliu de supraveghere. Locul Consiliului de Administratie din sistemul unitar de administrare este asadar luat de Consiliul de supraveghere. De asemenea, locul cenzorilor este luat de auditorii financiari (art. 153 alin. 3 din legea 31/1990). Asadar, sistemul dualist este o optiune, iar nu o obligativitate pentru un tip sau altul de societati pe actiuni. Asa cum aratam, actul constitutiv poate fi modificat in cursul existentei societatii prin hotarare a adunarii generale extraordinare a actionarilor, in vederea introducerii unuia sau altuia dintre sistme (art. 153 alin. 2 din legea 31/1990). Directoratul Conducerea societatii pe actiuni revine in sistemul dual in exclusivitate directoratului, care: - isi exercita atributiile sub controlul consiliului de supraveghere - indeplineste actele necesare si utile pentru realizarea obiectului de activitate al societatii (asadar preia roul administratorilor din sistemul unitar), cu exceptia celor rezervate de lege in sarcina consiliului de supraveghere si a adunarii generale a actionarilor. Componenta Directoratul este format din unul sau mai multi membri, numarul acestora fiind totdeauna impar. Cand este un singur membru, acesta poarta denumirea de director general unic. Din coroborarea art. 153^1 din Legea 31/1990 cu dispozitiile art. 137 alin. (3) deducem ca directorului unic i se aplica dispozitiile privitoare la administratorul unic sau la consiliul de administratie. Legea are o formulare vaga in acest sens; ar fi fost indicat mai degraba sa se detalieze atributiile acestui director unic, mai degraba decat sa se faca trimiteti la alte trimiteri din lege. In cazul societatilor pe actiuni ale caror situatii financiare anuale fac obiectul unei obligatii legale de auditare, directoratul este format din cel putin 3 membri. Membrii directoratului nu pot fi concomitent membri ai consiliului de supraveghere (art. 153^2 alin. 3). Subordonarea fata de Consiliul de supraveghere Directoratul, chiar daca preia o mare parte din sarcinile Consiliului de Administratie, nu se supune direct Adunarii Generale, ci unui organism introdus in 2006, numit Consiliul de Supraveghere. 65

Subordonarea Directoratului fata de aceasta structura este evidenta sub mai multe aspecte: (1) Desemnarea membrilor directoratului revine consiliului de supraveghere, care atribuie totodata unuia dintre ei functia de presedinte al directoratului (art. 153^2 alin. 1). (2) Membrii directoratului pot fi revocati oricand de catre consiliul de supraveghere (art. 153^2 alin. 4). Actul constitutiv poate prevedea ca ei pot fi revocati si de catre adunarea generala ordinara a actionarilor. (3) In caz de vacanta a unui post de membru al directoratului, tot consiliul de supraveghere va proceda fara intarziere la desemnarea unui nou membru, pe durata ramasa pana la expirarea mandatului directoratului (art. 153^2 alin. 5). (4) Consiliul de supraveghere reprezinta societatea in raporturile cu directoratul (art. 153^3 alin. 4) (5) Cel putin o data la 3 luni, directoratul prezinta un raport scris consiliului de supraveghere cu privire la conducerea societatii, cu privire la activitatea acesteia si la posibila sa evolutie (art. 153^4 alin. 1). (6) Pe langa informarea periodica prevazuta mai sus, directoratul comunica in timp util consiliului de supraveghere orice informatie cu privire la evenimentele ce ar putea avea o influenta semnificativa asupra situatiei societatii (art. 153^4 alin. 2). (7) Pe de alta parte, Consiliul de supraveghere poate solicita directoratului orice informatii pe care le considera necesare pentru exercitarea atributiilor sale de control si poate efectua verificari si investigatii corespunzatoare (art. 153^4 alin. 3). In plus, fiecare membru al consiliului de supraveghere are acces la informatiile transmise consiliului (art. 153^4 alin. 4). (8) Directoratul inainteaza consiliului de supraveghere situatiile financiare anuale si raportul sau anual, imediat dupa elaborarea acestora (art. 153^5 alin. 1). Totodata, directoratul inainteaza consiliului de supraveghere propunerea sa detaliata cu privire la distribuirea profitului rezultat din bilantul exercitiului financiar, pe care intentioneaza sa o prezinte adunarii generale. Consiliul de supraveghere Privire generala Consiliul de supraveghere a fost introdus prin Legea 441/2006, ca un intermediar intre Adunarea Generala (organ care se intruneste dupa o procedura formalista si greoaie) si Directoratul cu atributii si puteri apropiate de cele ale administratorilor din sistemul unitar. Membrii consiliului de supraveghere (in numar de 3 - 11) sunt numiti de catre adunarea generala a actionarilor, cu exceptia primilor membri, care sunt numiti prin actul constitutiv. Candidatii pentru posturile de membru in consiliul de supraveghere sunt nominalizati de catre membrii existenti ai consiliului sau de catre actionari. Membrii consiliului de supraveghere pot fi revocati oricand de adunarea generala a actionarilor, cu o majoritate de cel putin doua treimi din numarul 66

voturilor actionarilor prezenti. In cazul vacantei unui post de membru in consiliul de supraveghere, consiliul poate proceda la numirea unui membru provizoriu, pana la intrunirea adunarii generale. Daca vacanta determina scaderea numarului membrilor consiliului de supraveghere sub minimul legal, directoratul trebuie sa convoace fara intarziere adunarea generala pentru completarea locurilor vacante. Membrii consiliului de supraveghere nu pot fi concomitent membri ai directoratului. De asemenea, ei nu pot cumula calitatea de membru in consiliul de supraveghere cu cea de salariat al societatii. Prin actul constitutiv sau prin hotarare a adunarii generale a actionarilor se pot stabili conditii specifice de profesionalism si independenta pentru membrii consiliului de supraveghere. In aprecierea independentei unui membru al consiliului de supraveghere trebuie respectate cel putin criteriile reglementate la art. 138^2 alin. (2). Consiliul de supraveghere se intruneste cel putin o data la 3 luni. Presedintele convoaca consiliul de supraveghere si prezideaza intrunirea. Prin exceptie, Consiliul de supraveghere este convocat in orice moment la cererea motivata a cel putin 2 dintre membrii consiliului sau la cererea directoratului. Consiliul se va intruni in cel mult 15 zile de la convocare. Daca presedintele nu da curs cererii de convocare a consiliului in conformitate cu cererile celor doi membri, autorii cererii pot convoca ei insisi consiliul, stabilind ordinea de zi a sedintei. Membrii directoratului pot fi convocati la intrunirile consiliului de supraveghere. Ei nu au drept de vot in consiliu. O persoana fizica poate exercita concomitent cel mult 5 mandate de administrator si/sau de membru al consiliului de supraveghere in societati pe actiuni al caror sediu se afla pe teritoriul Romaniei. Aceasta prevedere se aplica in aceeasi masura persoanei fizice administrator sau membru al consiliului de supraveghere, cat si persoanei fizice reprezentant permanent al unei persoane juridice administrator ori membru al consiliului de supraveghere. Interdictia nu se refera la cazurile cand cel ales in consiliul de administratie sau in consiliul de supraveghere este proprietar a cel putin o patrime din totalul actiunilor societatii sau este membru in consiliul de administratie ori in consiliul de supraveghere al unei societati pe actiuni ce detine patrimea aratata. Persoana care incalca aceasta interdictie este obligata sa demisioneze din functiile de membru al consiliului de administratie sau al consiliului de supraveghere care depasesc numarul maxim de cinci mandate, in termen de o luna de la data aparitiei situatiei de incompatibilitate. La expirarea acestei perioade, el va pierde mandatul obtinut prin depasirea numarului legal de mandate, in ordinea cronologica a numirilor, si va fi obligat la restituirea remuneratiei si a altor beneficii primite catre societatea in care a exercitat acest mandat. Deliberarile si deciziile la care el a luat parte in exercitarea mandatului respectiv raman insa valabile.

67

Drepturile si obligatiile membrilor Consiliului de Supraveghere Consiliul de supraveghere are urmatoarele atributii principale: a) exercita controlul permanent asupra conducerii societatii de catre directorat; b) numeste si revoca membrii directoratului; c) verifica conformitatea cu legea, cu actul constitutiv si cu hotararile adunarii generale a operatiunilor de conducere a societatii; d) raporteaza cel putin o data pe an adunarii generale a actionarilor cu privire la activitatea de supraveghere desfasurata. Asa cum spuneam, Consiliul de supreavghere este un intermediar intre Adunarea Generala (organ care se intruneste dupa o procedura formalista si greoaie) si Directoratul cu atributii si puteri apropiate de cele ale administratorilor din sistemul unitar. De aceea legea prevede expres ca Consiliului de supraveghere nu ii pot fi transferate atributii de conducere a societatii. Cu toate acestea, in actul constitutiv se poate prevedea ca anumite tipuri de operatiuni nu pot fi efectuate decat cu acordul consiliului. In cazul in care consiliul nu isi da acordul pentru o astfel de operatiune, directoratul poate cere acordul adunarii generale ordinare. Hotararea adunarii generale cu privire la un asemenea acord este data cu o majoritate de 3 patrimi din numarul voturilor actionarilor prezenti. Actul constitutiv nu poate stabili o alta majoritate si nici stipula alte conditii. In cazuri exceptionale, cand interesul societatii o cere, consiliul de supraveghere poate convoca adunarea generala a actionarilor. Cu privire la drepturile si obligatiile membrilor consiliului de supraveghere sunt defacut mai multe precizari, decurgand din coroborarea mai multor texte legale. Din coroborarea art. 153^8 alin. 3 cu art. 144^1 membrii Consiliului de supraveghere isi vor exercita mandatul cu prudenta si diligenta unui bun administrator. Legea specifica faptul ca membrul Consiliului de supraveghere, prin analogie cu administratorulul, nu incalca obligatia de diligenta, daca in momentul luarii unei decizii de afaceri el este in mod rezonabil indreptatit sa considere ca actioneaza in interesul societatii si pe baza unor informatii adecvate. Avem acelasi comentariu ca in cazul directorului si administratporului: formularea (in "stil" european, adica extreme de vaga) contine doua elemente necuantificabile: a) "rezonabilitatea" inreptatirii de a crede ca actioneaza conform intereselor societatii b) "adecvarea" informatiilor la realitate Formularea, nespecifica dreptului romanesc de dinainte de integrarea europeana (doar cu 1-2 ani inainte de 2007 au inceput sa apara astfel de expresii, provenind din traduceri ale directivelor) va crea probabil o jurisprudenta noua, in care instantele vor trebui sa deceleze "rezonabilul" de

68

"nerezonabil" (inclusiv sub aspect economic!), buna credinta prezumata de buna credinta aparenta etc. Din coroborarea art. 153^8 alin. 3 cu art. 144^2 deducem ca membrii consiliului de supraveghere sunt raspunzatori asemenea directorilor si administratorilor de indeplinirea tuturor obligatiilor, potrivit prevederilor art. 72 si 73 din Legea societatilor comerciale. Tot din corborarea textelor legale mentionate mai sus deducem ca in societatile care au mai multi membri ai consiliului de supraveghere raspunderea pentru actele savarsite sau pentru omisiuni nu se intinde si la membrii care au facut sa se consemneze, in registrul deciziilor, impotrivirea lor si au incunostintat despre aceasta, in scris, pe auditorii interni si auditorul financiar. Din coroborarea art. 153^8 alin. 3 cu art. 144^3 deducem ca persoana membra a consiliului de supraveghere care are intr-o anumita operatiune, direct sau indirect, interese contrare intereselor societatii trebuie sa ii instiinteze despre aceasta pe ceilalti membrii, pe directori si pe auditorii interni si sa nu ia parte la nicio deliberare privitoare la aceasta operatiune. Aceeasi obligatie o are persoana in cauza in cazul in care, intr-o anumita operatiune, stie ca sunt interesate sotul sau sotia sa, rudele ori afinii sai pana la gradul al IV-lea inclusiv. Persoana din Consiliul de Supraveghere care nu a respectat aceste interdictii raspunde pentru daunele care au rezultat pentru societate. Ratiunea pentru care legiuitorul a inteles sa interzica membrilor consiliului de supraveghre, prin analogie cu regimul administratorilor, sa participe la deliberarile ce privesc descarcarea de gestiune ori o problema in sare ar fi direct interesati, este aceea de a nu permite acestora sa fie judecatori in propria cauza^1 , conflictul ce poate aparea intre interesul societatii si interesele personale ale membrilor consiliului de supraveghere fiind evident. Urmare faptului ca legea tace privitor la sanctiunea ce trebuie aplicata in astfel de situatii, in literatura juridica s-a raspuns diferit, ori nuantat, acestei probleme. Astfel, in timp ce unii autori^2 au sustinut (cu referire la regimul administratorilor, dar, fata de prevederile legale, discutia se rasfrange si asupra membrilor consiliului de supraveghere) ca hotararile luate in acest mod sunt lovite de nulitate, daca voturile au fost indispensabile pentru obtinerea majoritatii necesare, alti autori^3 au aratat ca sanctiunea aplicabila nu este nulitatea hotararii, ci tragerea la raspundere a administratorilor (aici a membrilor consiliului de supraveghere) pentru prejudiciul cauzat societatii, daca fara votul lor nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta de lege. S-a precizat ca o astfel de sanctiune a anularii in mod automat a hotararii s-ar impune doar daca se dovedeste faptul ca, fara voturile nelegal exprimate nu s-ar fi obtinut majoritatea necesara, scopul inserarii in text a acestei interdictii fiind acela de a asigura sinceritatea votului si impiedicarea formarii unei majoritati fictive, ceea ce in cazul 69

analizat nu si-ar gasi justificare. Autorul acestei opinii conchide ca, in absenta unui prejudiciu pentru societate, o astfel de sanctiune cu anularea hotararii, doar pentru ca a fost adoptata cu o majoritate in care au intrat si voturile membrului consiliului de supraveghere care avea "interdictie", este lipsita de sens. Nimic nu impiedica, se arata in continuare, ca societatea, atunci cand constata existenta unui scop contrar intereselor sale, pe langa cererea de obligare a persoanei in cauza la despagubiri, sa solicite si anularea hotararii. Si totusi, intr-o opinie pe care o consideram adecvata scopului interdictiei dictate de legiuitor, daca interdictia aceasta a fost nesocotita, sanctiunea aplicabila este nulitatea hotararii astfel obtinuta, si aceasta numai daca voturile membrilor consiliului de supraveghere au fost indispensabile pentru obtinerea majoritatii, sau altfel spus, daca fara votul persoanei in cauza nu sar fi obtinut majoritatea legala. Aceasta solutie apare legala in conditiile in care, hotararea a fost luata prin infrangerea unei prevederi imperative a legii, iar pentru adoptarea ei au fost necesare si voturile unuia din membrii consiliului de supraveghere sau mandatarului acestuia. Anularea hotararii in ipoteza in care majoritatea ceruta de lege s-ar fi obtinut si fara contributia voturilor administratorului pare, si in opinia noastra, ca fiind excesiva. De aceea credem ca, ori de cate ori ne aflam in situatia unei hotarari la care au participat si membri ai consiliului de supraveghere ori mandatari ai acestora, iar obiectul deliberarii l-a format vreuna din problemele enumerate la articolul 127 alin. 1, voturile acestora trebuie sa fie excluse ca fiind nule, iar apoi, daca s-a obtinut si in aceasta ipoteza majoritatea ceruta de lege, hotararea sa fie mentinuta, iar in caz contrar anulata^4 . Daca prevederile actului constitutiv nu dispun altfel, interdictiile stabilite mai sus cu privire la sotul sau sotia persoanei din consiliul de supraveghere, rudele ori afinii sai pana la gradul al IV-lea inclusiv, interdictii referitoare la participarea, la deliberarea si la votul acestor membri, nu sunt aplicabile in cazul in care obiectul votului il constituie: - oferirea spre subscriere, catre un membru al consiliului de supraveghere sau catre sotul/sotia sa, rudele ori afinii sai pana la gradul al IV-lea inclusiv, de actiuni sau obligatiuni ale societatii; - acordarea de catre membrul consiliului de supraveghere sau de sotul/sotia sa, rudele ori afinii sai pana la gradul al IV-lea inclusiv, a unui imprumut ori constituirea unei garantii in favoarea societatii. Din coroborarea prevederilor art. 144^4 cu cele ale art. 153^8 alin. 3 rezulta ca este interzisa creditarea de catre societate a membrilor consiliului de supraveghere al acesteia, prin intermediul unor operatiuni precum: - acordarea de imprumuturi membrilor consiliului de supraveghere; - acordarea de avantaje financiare membrilor consiliului de supraveghere cu ocazia sau ulterior incheierii de catre societate cu acestia de operatiuni de livrare de bunuri, prestari de servicii sau executare de lucrari; - garantarea directa ori indirecta, in tot sau in parte, a oricaror imprumuturi acordate membrilor consiliului de supraveghere, concomitenta ori ulterioara acordarii imprumutului; 70

- garantarea directa ori indirecta, in tot sau in parte, a executarii de catre membrii consiliului de supraveghere a oricaror alte obligatii personale ale acestora fata de terte persoane; - dobandirea cu titlu oneros ori plata, in tot sau in parte, a unei creante ce are drept obiect un imprumut acordat de o terta persoana membrilor consiliului de supraveghere ori o alta prestatie personala a acestora. Interdictia privind creditarea este aplicabila si operatiunilor in care sunt interesati sotul sau sotia, rudele ori afinii pana la gradul al IV-lea inclusiv ai unuei persoane care e emebru al Consiliului de supraveghere; de asemenea, daca operatiunea priveste o societate civila sau comerciala la care una dintre persoanele anterior mentionate este membru al consiliului de supraveghere ori detine, singura sau impreuna cu una dintre persoanele sus-mentionate, o cota de cel putin 20% din valoarea capitalului social subscris. Interdictia privind creditarea nu se aplica: - in cazul operatiunilor a caror valoare exigibila cumulata este inferioara echivalentului in lei al sumei de 5. 000 de euro; (deducem ca in locul unei creditari a unui membru al Consiliului, creditare de 10. 000 de euro, interzisa, se pot acorda trei credite de cate 3333 de euro sotiei, fiului si fratelui acestuia) - in cazul in care operatiunea este incheiata de societate in conditiile exercitarii curente a activitatii sale, iar clauzele operatiunii nu sunt mai favorabile membrilor Consiliului, sotului sau sotiei, rudelor ori afinilor pana la gradul al IV-lea inclusiv ai unui membru al consiliului decat cele pe care, in mod obisnuit, societatea le practica fata de terte persoane. Coroborand, in fine, art. 153^8 alin. 3 cu art. 150, deducem ca daca prin actul constitutiv nu se dispune altfel si sub rezerva dispozitiilor art. 44^1, sub sanctiunea nulitatii, persoana care face parte din Consiliul de supreaveghere va putea, in nume propriu, sa instraineze, respectiv sa dobandeasca, bunuri catre sau de la societate, avand o valoare de peste 10% din valoarea activelor nete ale societatii, numai dupa obtinerea aprobarii adunarii generale extraordinare, in conditiile prevazute la art. 115. Limitarea se aplica si operatiunilor de inchiriere sau leasing, iar valoarea activelor nete ale societatii se va calcula prin raportare la situatia financiara aprobata pentru anul financiar precedent celui in care are loc operatiunea ori, dupa caz, la valoarea capitalului social subscris, daca o asemenea situatie financiara nu a fost inca prezentata si aprobata. Iata asadar ca, dincolo de imputernicirea pe care o pot avea directorii, angajarea unor credite bancare poate fi restrictiva. Mai mult, limitarea de mai sus este aplicabila si operatiunilor in care una dintre parti este sotul directorului ori ruda sau afin, pana la gradul al patrulea inclusiv, al acestuia; de asemenea, daca operatiunea este incheiata cu o societate civila sau comerciala la care una dintre persoanele anterior mentionate este director sau director ori detine, singura sau impreuna, o cota de cel putin 20% din

71

valoarea capitalului social subscris, cu exceptia cazului in care una dintre societatile comerciale respective este filiala celeilalte.
-------------------------------1) I. L. Georgescu, citat de Stanciu Carpenaru, C. Predoiu, S. David, Gh. Piperea, Societatile comerciale. Reglementare, doctrina, jurisprudenta, Editura All Beck, Bucuresti, 2000, pag. 266. 2) I. L. Georgescu, Drept comercial roman, vol. II, Ed. Socec, Bucuresti, 1948, pag. 430; Stanciu Carpenaru, C. Predoiu, S. David, Gh. Piperea, Societatile comerciale. Reglementare, doctrina, jurisprudenta, Editura All Beck, Bucuresti, 2000, pag. 266; E. Florescu, Discutii privind competenta instantelor judecatoresti cu referire la unele hotarari ale adunarilor generale ale actionarilor societatilor comerciale ori ale judecatorului delegat, Dreptul 12/1998, pag. 33. 3) A se vedea I. Schiau, Legea societatilor comerciale nr. 31/1990 comentata si adnotata, Ed. All Beck, 2000, pag. 180-181. 4) Carmen Popa, Obligatia generala de abtinere de la deliberari in cazul in care exista un interes contrar aceluia al societatii si sanctiunea aplicabila, RDC 5/2003, pag. 83-84.

Auditorii financiari

Auditul financiar a fost introdus prin Legea 441/2006, care a modificat Legea societatilor comerciale. Societatile pe actiuni administrate in sistem unitar au optiune intre controlul cenzorilor si controlul auditorilor financiari. Societatile pe actiuni care opteaza pentru sistemul dualist de administrare (societatea pe actiuni este administrata de un directorat si de un consiliu de supraveghere) si vor fi supuse auditului financiar (art. 153 alin. 3 si art. 160 alin. 1 ^1 din Legea societatilor comerciale). La societatile comerciale ale caror situatii financiare anuale nu sunt supuse, potrivit legii, auditului financiar, adunarea generala ordinara a actionarilor va hotari contractarea auditului financiar sau numirea cenzorilor, dupa caz. Societatile pe actiuni ale caror situatii financiare sunt supuse auditului financiar, potrivit legii sau optiunii, in acest sens, a actionarilor pot sa nu aplice prevederile referitoare la activitatea cenzorilor, hotararea in acest sens fiind luata de adunarea generala a actionarilor. Societatile comerciale ale caror situatii financiare anuale sunt supuse auditului financiar, potrivit legii sau hotararii actionarilor, vor organiza auditul intern potrivit normelor elaborate de Camera Auditorilor Financiari din Romania. Importanta rolului auditorilor financiari se vede prin aceea ca Adunarea generala poate aproba situatiile financiare anuale numai daca acestea sunt insotite de raportul auditorilor financiari. Mai mult, in cazul societatilor in care au fost desemnati auditori interni, potrivit legii, orice actionar are dreptul sa reclame acestora faptele despre care cred ca trebuie verificate. Auditorii interni le vor avea in vedere la intocmirea raportului catre consiliul de administratie, respectiv consiliul de supraveghere. In cazul in care reclamatia este facuta de actionari reprezentand, individual sau impreuna, cel putin 5% din capitalul social ori o cota mai mica, daca actul constitutiv prevede astfel, auditorii interni sunt

72

obligati sa verifice faptele reclamate, iar in cazul in care sunt confirmate, fiind consemnate intr-un raport ce va fi comunicat consiliului de administratie, respectiv consiliului de supraveghere, si pus la dispozitie adunarii generale; in acest caz, consiliul de administratie, respectiv consiliul de supraveghere, este obligat sa convoace adunarea generala. Auditorii interni vor aduce la cunostinta membrilor consiliului de administratie neregulile in administratie si incalcarile dispozitiilor legale si ale prevederilor actului constitutiv pe care le constata, iar cazurile mai importante le vor aduce la cunostinta adunarii generale. Aasa cum spuneam si in cazul cenzorilor, nu se specifica ce anume inseamna "cazuri mai importante", de unde deducem ca acestea sunt lasate la aprecierea auditorilor, dar nu si a administratorilor, directoratului etc. Din coroborarea dispozitiilor art. 166 alin. 3 cu cele ale art. 155 deducem ca actiunea in raspundere contra cenzorilor sau auditorilor financiari, pentru daune cauzate societatii de acestia prin incalcarea indatoririlor lor fata de societate, apartine adunarii generale, care va decide cu majoritatea prevazuta la art. 112 din Legea societatilor comerciale. Adunarea generala desemneaza cu aceeasi majoritate persoana insarcinata sa exercite actiunea in justitie. Cenzorii societatii Cenzorii sunt organele de control si de supraveghere a societatii. Ei sunt tinuti sa observe daca organele executive - administratorii - isi indeplinesc intocmai indatoririle si sa controleze gestiunea societatii. Societatile pe actiuni administrate in sistem unitar au optiune intre controlul cenzorilor si controlul auditorilor financiari. Potrivit art. 159 din Legea 31/1990 societatea pe actiuni va avea 3 cenzori si 1 supleant, daca prin actul constitutiv nu se prevede un numar mai mare. In toate cazurile numarul cenzorilor trebuie sa fie impar. Modalitatea de numire a cenzorilor, atributiile si raspunderile acestora sunt clar delimitate prin art. 159-166 din Legea 31/1990. Fata de prevederile lipsite de echivoc ale Legii 31/1990 - care au generat, pe cale de consecinta, destul de putine interventii doctrinare - facem cateva precizari^1 : - durata mandatului cenzorilor este de 3 ani si pot fi realesi. Dispozitia are drept scop sa creeze o anumita stabilitate in functie cenzorilor, pentru a putea cunoaste in profunzime problemele societatii, pe de o parte, iar pe de alta parte, pentru a li se asigura o anumita independenta. - pentru ca functia de cenzor sa nu fie o sinecura ce asigura anumitor persoane incasarea unor remuneratii, s-a prevazut ca cenzorii trebuie sa-si execute personal mandatul. - cel putin unul dintre cenzori trebuie sa fie expert contabil sau contabil autorizat. Se urmareste, in acest fel, asigurarea calificarii necesare controlului efectuat de cenzori. Exista, insa, riscul ca acesta sa fie singurul 73

cenzor care are competenta necesara exercitarii atributiilor prevazute de lege, ceilalti ramanand simpli oameni de paie - pentru aceleasi ratiuni ca si in cazul administratorilor, majoritatea cenzorilor trebuie sa fie cetateni romani - dispozitie ce are, dupa cum e si firesc, caracter de ordine publica. Indatoririle cenzorilor se refera in special la supravegherea gestiunii societatii, la regulata intocmire a bilantului contabil, contului de profit si pierderi, a registrelor obligatorii ale societatii, la corecta evaluare a patrimoniului societatii. Legea le mai stabileste si alte indatoriri^2 : a) sa faca, in fiecare luna si pe neasteptate, inspectii casei si sa verifice existenta titlurilor sau valorilor ce sunt proprietatea societatii sau au fost primite in gaj, cautiune ori depozit; b) sa convoace adunarea ordinara si extraordinara, cand n-a fost convocata de administratori; c) sa ia parte la adunarile ordinare si extraordinare, putand face sa se insereze in ordinea de zi propunerile pe care le vor crede necesare; d) sa constate regulata depunere a garantiei din partea administratorilor; e) sa vegheze ca dispozitiile legii si ale actului constitutiv sa fie indeplinite de administratori si lichidatori. Desi activitatea administratorilor se afla tot timpul sub observarea lor, cenzorii "nu pot da descarcari administratorilor si directorului unei societati comerciale^3 . In mod normal aceasta este atributia adunarii generale, care intruchipeaza entitatea colectiva in fata careia administratorul, in calitate de mandatar, da socoteala. Legea prevede si anumite incompatibilitati pentru cenzori, respectiv nu pot fi cenzori, iar daca au fost alesi, decad din mandatul lor: a) rudele sau afinii pana la al patrulea grad inclusiv sau sotii administratorilor; jurisprudenta, sub regimul Codului Comercial, care continea aceeasi interdictie (art. 186 al. 6), a statuat ca aceasta nu poate fi inlaturata nici daca societatea ar fi formata numai din rude pana la gradul al patrulea, datorita dispozitiilor imperative^4 . Interpretarea ni se pare normala atata timp cat activitatea cenzorilor este in beneficiul persoanei juridice, diferita de persoana asociatilor. b) persoanele care primesc sub orice forma, pentru alte functii decat aceea de cenzor, un salariu sau o remuneratie de la administratori sau de la societate sau ai caror angajatori sunt in raporturi contractuale sau se afla in concurenta cu aceasta. Cenzorii nu sunt un organ de decizie. Ei verifica numai daca cei abilitati sa faca acte juridice respecta legea. Verificarile lor nu sunt pur contemplative. Ele se finalizeaza in rapoarte prin intermediul carora cenzorii informeaza asociatii, in adunarile generale sau pe administratori, in sedintele consiliului de administratie, cu cele constatate. In situatii exceptionale sunt abilitati si 74

obligati sa convoace adunarea generala, iar atunci cand se impune, impreuna cu administratorii, sa numeasca un administrator provizoriu^5 . Pe de alta parte, nu e mai putin adevarat ca cenzorii nu sunt membri ai vreunui organ de conducere, ci ai unui grup de supraveghere si control si nu exercita vreo atributie de conducere a societatii comerciale^6 . In schimb, cenzorii pot fi actionari, cu exceptia cenzorului expert contabil, care poate fi tert ce exercita profesia individual ori in forme asociative. Nu pot fi cenzori, iar daca au fost alesi, decad din mandatul lor: a) rudele sau afinii pana la al patrulea grad inclusiv sau sotii administratorilor; b) persoanele care primesc sub orice forma, pentru alte functii decat aceea de cenzor, un salariu sau o remuneratie de la administratori sau de la societate sau ai caror angajatori sunt in raporturi contractuale sau se afla in concurenta cu aceasta; c) persoanele carora le este interzisa functia de membru al consiliului de administratie, respectiv al consiliului de supraveghere si directoratului, in temeiul art. 153^14; d) persoanele care, pe durata exercitarii atributiilor conferite de aceasta calitate, au atributii de control in cadrul Ministerului Finantelor Publice sau al altor institutii publice, cu exceptia situatiilor prevazute expres de lege. Cenzorii au ca atributii: - sa supravegheze gestiunea societatii - sa verifice daca situatiile financiare sunt legal intocmite si in concordanta cu registrele - daca registrele sunt tinute regulat - daca evaluarea elementelor patrimoniale s-a facut conform regulilor stabilite pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare. Importanta rolului cenzorilor se vede prin aceea ca Adunarea generala poate aproba situatiile financiare anuale numai daca acestea sunt insotite de raportul cenzorilor sau, dupa caz, al auditorilor financiari. Mai mult, pornind de la actiunea de control pe care o desfasoara cenzorii, se prevede in lege ca: - Orice actionar are dreptul sa reclame cenzorilor faptele despre care crede ca trebuie cenzurate, iar acestia le vor avea in vedere la intocmirea raportului catre adunarea generala. - In cazul in care reclamatia este facuta de actionari reprezentand, individual sau impreuna, cel putin 5% din capitalul social sau o cota mai mica, daca actul constitutiv prevede astfel, cenzorii sunt obligati sa o verifice. - Daca vor aprecia ca reclamatia este intemeiata si urgenta, sunt obligati sa convoace imediat adunarea generala si sa prezinte acesteia observatiile lor. In caz contrar, ei trebuie sa puna in discutie reclamatia la prima adunare. - Adunarea generala trebuie sa ia o hotarare asupra celor reclamate.

75

Cenzorii au obligatia sa aduca la cunostinta membrilor consiliului de administratie neregulile in administratie si incalcarile dispozitiilor legale si ale prevederilor actului constitutiv pe care le constata, iar cazurile mai importante le vor aduce la cunostinta adunarii generale. Nu se specifica ce anume inseamna "cazuri mai importante", de unde deducem ca acestea sunt lasate la aprecierea cenzorilor, dar nu si a administratorilor, directoratului etc. Cenzorii au obligatia de a informa Consiliul de administratie sau Adunarea generala, dar le este interzis sa comunice actionarilor in particular sau tertilor datele referitoare la operatiunile societatii, constatate cu ocazia exercitarii mandatului lor. Dincolo de obligatia de incunostiintare, cenzorii au dreptul sa obtina in fiecare luna de la administratori o situatie despre mersul operatiunilor. Legea aduce mai multe precizari cu referire la activitatea cenzorilor: a) pe de o parte, intinderea si efectele raspunderii cenzorilor sunt determinate de regulile mandatului; b) (art. 166 alin. 1din Lege). pe de alta parte cenzorii vor delibera impreuna in anumite domenii: - supravegherea gestiunii societatii - verificarea legalitatii intocmirii situatiilor financiare - concordanta situatiilor financiare cu registrele - tinerea regulata a registrelor - evaluarea elementelor patrimoniale conform regulilor stabilite pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare - intocmirea propunerilor pe care le vor considera necesare cu privire la situatiile financiare si repartizarea profitului Pentru celelalte obligatii impuse de lege, cenzorii vor putea lucra separat. c) din coroborarea art. 166 alin. 3 cu art. 73 din Legea societatilor comerciale rezulta ca, prin analogie cu regimul administratorilor, cenzorii sunt solidar raspunzatori fata de societate pentru: - realitatea varsamintelor efectuate de asociati; - existenta reala a dividendelor platite; - existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere; - exacta indeplinire a hotararilor adunarilor generale; - stricta indeplinire a indatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun. Actiunea in raspundere impotriva administratorilor apartine si creditorilor societatii, care o vor putea exercita numai in caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea insolventei. d) din coroborarea dispozitiilor art. 166 alin. 3 cu cele ale art. 153^16 deducem ca o persoana fizica poate exercita concomitent cel mult 5 mandate de cenzor in societati pe actiuni al caror sediu se afla pe teritoriul Romaniei. Interdictia nu se refera la cazurile cand cel numit cenzor este proprietar a cel 76

putin o patrime din totalul actiunilor societatii sau este membru in consiliul de administratie ori in consiliul de supraveghere al unei societati pe actiuni ce detine patrimea aratata. e) din coroborarea dispozitiilor art. 166 alin. 3 cu cele ale art. 155 deducem ca actiunea in raspundere contra cenzorilor sau auditorilor financiari, pentru daune cauzate societatii de acestia prin incalcarea indatoririlor lor fata de societate, apartine adunarii generale, care va decide cu majoritatea prevazuta la art. 112. Adunarea generala desemneaza cu aceeasi majoritate persoana insarcinata sa exercite actiunea in justitie. CAP. V Dizolvarea si lichidarea societatii pe actiuni

1. Dizolvarea societatii pe actiuni Dizolvarea societatii pe actiuni poate avea loc pentru cauzele comune prevazute de lege pentru orice societate comerciala: - trecerea timpului stabilit pentru durata societatii sau realizarea acestuia, - hotararea adunarii generale - falimentul societatii - fuziunea cu alte societatii - declararea nulitatii societatii - hotararea tribunalului la cererea oricarui asociat pentru motive temeinice, precum neintelegerile care au loc intre asociati si care impiedica functionarea societatii; (art. 227 alin. 1 lit. a-f) - alte cauze prevazute de lege sau de actul constitutiv al societatii. - societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot intruni (art. 237 alin. 1 lit. a); - societatea nu a depus timp de sase luni de la expirarea termenelor legale, situatiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comertului (art. 237 alin. 1 lit. b); - societatea si-a incetat activitatea, nu are sediu cunoscut; - asociatii au disparut sau nu au domiciliu ori resedinta cunoscuta, cu exceptia societatilor care si-au incetat activitatea temporar. - societatea nu si-a completat capitalul social, in conditiile legii (art. 237 alin. 1 din Legea soc. Comerciale). Potrivit art. 228 din Legea 31/1990 societatea pe actiuni se dizolva in cazul si in conditiile prevazute de art. 153^24, precum si in cazul si in conditiile prevazute la art. 10 alin. (3). Astfel, sunt conditii specifice de dizolvare a societatii pe actiuni: a) pierderea unei jumatati din capitalul social, daca actionarii nu decid completarea lui.

77

Societatea pe actiuni se dizolva daca pierde jumatate din capitalul social. In cazul neintrunirii adunarii generale extraordinare convocate din aceasta cauza sau daca adunarea generala extraordinara nu a putut delibera valabil nici in a doua convocare, orice persoana interesata se poate adresa instantei pentru a cere dizolvarea societatii. Aceasta cauza de dizolvare este un reflex al principiului fixitatii capitalului social, menit sa ofere creditorilor garantia intangibilitatii lui^1 . Pierderea trebuie stabilita si evidentiata prin bilantul contabil, care este singurul document contabil prin care se stabileste in ce masura societatea a avut profit sau a avut pierderi^2 . b) Reducerea numarului de actionari sub doi, daca au trecut mai mult de noua luni si nu a fost completat. Societatea pe actiuni se dizolva si in cazul reducerii numarului de actionari sub numarul legal, deci sub doi actionari, cu exceptia cazului in care in termen de 9 luni de la constatarea reducerii numarului actionarilor sub minimul legal, acest numar a fost completat (art. 228 alin. 1 lit. (b) coroborat cu art. 10 alin. 3 Legea 31/1990).
-------------------------------1) Elena Carcei, Drept comercial roman, Editura All-Beck, 2000, pag. 235. 2) Marius Scheaua, Legea societatilor comerciale comentata si adnotata, Editura All-Beck, 2000, pag. 351-352.

2. Lichidarea societatii pe actiuni Societatea pe actiuni se lichideaza potrivit Legii nr. 31/1990, a prevederilor actelor constitutive si a hotararilor adunarii generale. Numirea lichidatorilor se face de catre adunarea generala, in cvorumul necesar pentru modificarea actelor constitutive, iar daca acesta nu se poate obtine, prin sentinta judecatoreasca, recurabila in 15 zile de la pronuntare. Lichidatorii au puteri mai largi decat administratorii, se subroga in atributiile acestora si sunt supusi acelorasi reguli si raspunderi ca si administratorii. Lichidatorii vor putea fi persoane fizice sau juridice. Ei trebuie sa fie autorizati, in conditiile legii. Dupa intrarea in functie, impreuna cu administratorii, vor intocmi un bilant care sa constate situatia activului si a pasivului si un inventar, pe care sa le semneze. Pe toata perioada lichidarii, ei sunt supusi controlului adunarii generale si cenzorilor^1 .
-------------------------------1) Romul Petru Vonica, Dreptul societatilor comerciale, Editura Lumina Lex, 2000, pag. 238.

SOCIETATEA N COMANDIT PE ACIUNI Origine. Perspective Societatea pe actiuni, ai carei membri au o raspundere limitata la valoarea aporturilor sociale sau a actiunilor ce le poseda, pentru a se prezenta publicului cu un credit cat mai solid, a inceput de prin secolul al XVII-lea sa-si 78

ataseze si asociati cu raspundere nelimitata. Astfel, pe langa grupul mare al actionarilor cu raspundere limitata s-a format si un grup mai restrans, de membri cu raspundere nelimitata, acestia posedand insa parti de interes^1 . Societatea in comandita pe actiuni apare astfel ca o forma asociativa hibrida, supusa atat regulilor proprii societatilor in comandita (decurgand din coexistenta celor doua categorii de asociati), cat si celor specifice societatilor pe actiuni. Ea poate fi definita ca fiind o societate constituita prin asocierea mai multor persoane, care participa la formarea capitalului social prin anumite contributii reprezentate prin actiuni, in vederea desfasurarii unei activitati comerciale, pentru realizarea unor beneficii si impartirea lor, si care raspund pentru obligatiile sociale, nelimitat si solidar, in cazul asociatilor comanditati, si numai in limita actiunilor lor, in cazul asociatilor comanditari^2 . S-a semnalat ca in prezent o astfel de forma de societate a devenit total anacronica si desueta; se observa de altfel ca societatea in comandita pe actiuni nu a interesat pe intreprinzatori, care au preferat o alta forma, mai practica, mai operationala. Comanditatii in aceste societati sunt de fapt administratori ai societatii, nefiind, practic, de intrevazut ca acestia sa se oblige nelimitat si solidar pentru obligatiile societatii; in plus, in dreptul modern se pune accentul pe garantiile materiale oferite de marimea capitalului si a activelor sociale si mai putin pe garantiile personale oferite de unii asociati. Din acest punct de vedere nu este lipsita de interes observatia ca, in dreptul modern, tendinta este catre eliminarea din campul relatiilor comerciale a acestui gen de societati, care erau practice in evul mediu (cand clericii si militarii, care detineau, de altfel, majoritatea capitalului, neputand exercita in nume propriu un comert, deoarece acest lucru le era interzis de dreptul canonic sau de regulamentele militare, apelau la un comerciant, inzestrandu-l cu capital si, in acelasi timp, obligandu-l sa garanteze datoriile sociale cu propriul patrimoniu si propria persoana), dar au devenit acum anacronice^3 .
-------------------------------1) Romul Petru Vonica, Dreptul societatilor comerciale, Editura Lumina Lex, 2000, pag. 239. 2) Mircea Stefan Minea, Constituirea societatilor comerciale, Editura Lumina Lex, 1996, pag. 167. 3) Stanciu D. Carpenaru, Catalin Predoiu, Sorin David, Gheorghe Piperea, Societatile comerciale. Reglementare, doctrina, jurisprudenta, Editura All Beck, 2002, pag. 40-41.

Raspunderi diferite pentru datoriile societatii Elementul esential este cota de capital investita de asociat (intuitu pecuniae) reprezentate prin actiuni care sunt negociabile si transferabile. Asociatii raspund pentru obligatiile sociale in limitele contributiei la capitalul social^1 . Mai nuantat, in cadrul societatii in comandita pe actiuni intinderea riscului pentru pasivul social difera, in sensul ca asociatii comanditati raspund nelimitat si solidar pentru datoriile comune, pe cand comanditarii sunt tinuti 79

numai pana la concurenta aportului convenit. Cu alte cuvinte, comanditatii sunt tratati la fel ca asociatii din societatile in nume colectiv, pe cand comanditarii se bucura de o conditie juridica analoaga (sub aspectul in discutie) cu a unor actionari^2 . Regula inscrisa in art. 3 alin. (2) din Legea 31/1990 este reluata in art. 257, in materia lichidarii (lichidatorii care probeaza ca activele sociale nu sunt suficiente pentru a acoperi intregul pasiv social, sunt datori sa ceara de la asociatii cu raspundere nelimitata sa acopere aceasta parte de pasiv ramasa neacoperita din activele societatii); in Legea nr. 85/2006, exista, de asemenea, un text - art. 126 - care concretizeaza regula inscrisa in art. 3 alin. (2) din Legea 31/1990, pentru materia specifica a falimentului. S-a aratat, in aceeasi opinie, ca textul art. 3 alin. (2) din Legea 31/1990 ii dezavantajeaza si pe asociatii cu raspundere nelimitata, pentru ca permite creditorilor sociali sa astepte 15 zile dupa punerea in intarziere a societatii, dupa care sa-i actioneze imediat pe asociati. In fine, textul art. 3 alin. (2) din Legea 31/1990 nu este concordant cu art. 126 din Legea nr. 85/2006 conform caruia in cazul in care bunurile care alcatuiesc averea unui grup de interes economic ori a unei societati in nume colectiv sau in comandita nu sunt suficiente pentru plata creantelor inregistrate in tabelul definitiv consolidat de creante, impotriva grupului sau a societatii judecatorul-sindic va autoriza executarea silita, in conditiile legii, impotriva asociatilor cu raspundere nelimitata sau, dupa caz, a membrilor, pronuntand o sentinta definitiva si executorie, care va fi pusa in executare de lichidator, prin executor judecatoresc; fiind vorba de un text dintr-o lege speciala (Legea nr. 85/2006), care deroga, in aceasta privinta, de la legea generala (Legea nr. 31/1990), rezulta ca creditorii sociali nu se pot indrepta impotriva asociatilor cu raspundere nelimitata in termenul de 15 zile de la data punerii in intarziere a societatii, reglementat de art. 3 alin. (2) teza a doua din Legea 31/1990, ci doar dupa ce judecatorul sindic, constatand insuficienta activelor sociale, va decide ca asociatii cu raspundere nelimitata sa fie urmariti silit pentru plata creditorilor sociali, ceea ce semnifica, in fapt, o prelungire a termenului maxim in care creditorii sociali pot beneficia de responsabilitatea nelimitata a asociatilor si poate induce un dezinteres de a cere declararea societatii in stare de insolventa, desi aceasta ar fi incetat platile pentru datoriile sale comerciale; creditorii respectivi, mai ales daca sunt chirografari, au, dimpotriva interesul de a incepe si a finaliza o urmarire individuala, pentru a beneficia de dispozitiile art. 3 alin. (2) teza a doua din Legea 31/1990. Din art. 3 alin. (3) din Legea 31/1990 rezulta ca actionarii, asociatii comanditari si asociatii in societatea cu raspundere limitata raspund numai pana la concurenta capitalului social subscris. Din toate aceste reglementari rezulta caracterul subsidiar al raspunderii asociatilor pentru datoriile sociale; asociatii cu raspundere nelimitata si solidara pentru datoriile sociale sunt garanti ai executarii de catre societate a propriilor datorii, fiind intr-o pozitie asemanatoare fidejusorului fata de creditorii sociali si fata de societate (care ramane obligatul principal). Asociatul platitor are regres contra societatii^3 . 80

O subliniere se impune totusi: desi responsabilitatea celor doua categorii de asociati care formeaza societatea in comandita simpla are un regim juridic diferit, aceasta societate se incadreaza perfect in grupa societatilor cu raspundere nelimitata. Dupa cum a explicat doctrina, aceasta integrare totala se fundeaza pe ideea potrivit careia comanditatii sunt mai reprezentativi pentru societate decat comanditarii. Intr-adevar, ei isi inscriu numele pe o firma sociala, ei infaptuiesc administrarea societatii si tot ei asigura managementul societatii^4 . Retinem asadar ideea ca asociatii comanditari raspund numai pana la concurenta capitalului social subscris^5 . Dupa cum a remarcat doctrina, in urma modificarii Legii nr. 31/1990 prin O.U.G. nr. 32/1997, caracterul subsidiar al raspunderii asociatilor in societatea in nume colectiv si a asociatilor comanditati in societatea in comandita simpla sau pe actiuni a fost practic inlaturata. Prevederea din art. 3 alin. 2 potrivit careia "creditorii societatii se vor indrepta mai intai impotriva acesteia pentru obligatiile ei si numai daca aceasta nu le plateste in termen de cel mult 15 zile de la data punerii in intarziere, se vor putea indrepta impotriva acestor asociati" este de natura sa anihileze in privinta societatii in comandita prevederile alin. 1, conform carora obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social. Societatea are posibilitatea sa evite raspunderea pentru obligatiile sociale, transferand-o asociatilor, prin simpla neexecutare a obligatiilor in termenul mentionat^6 .
-------------------------------1) Romul Petru Vonica, Dreptul societatilor comerciale, Editura Lumina Lex, 2000, pag. 77. 2) Octavian Capatina, Societatile comerciale, Editia a II-a, Editura Lumina Lex, 1996, pag. 79. 3) Stanciu D. Carpenaru, Catalin Predoiu, Sorin David, Gheorghe Piperea, Societatile comerciale. Reglementare, doctrina, jurisprudenta, Editura All Beck, 2002, pag. 43. 4) Mircea Costin, Corina Aura Jeflea, Societatile comerciale de persoane, Editura Lumina Lex, 1999, pag. 29-30. 5) Elena Carcei, Drept comercial roman, Editura All-Beck, 2000, pag. 75. 6) Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, Editura All-Beck, 1998, pag. 198.

Adunarea generala a actionarilor Principiul general. Analogii Potrivit art. 187 din Legea 31/1990, societatile in comandita pe actiuni sunt reglementate de dispozitiile referitoare la societatile pe actiuni, cu exceptiile referitoare la sistemul dualist de administrare. Deoarece in materia adunarilor generale nu se prevad exceptii, acestea sunt convocate si isi deruleaza activitatea conform principiilor stabilite la societatile pe actiuni. Administrarea societatii

81

Societatea in comandita pe actiuni nu poate fi administrata decat de unul sau mai multi asociati comanditati. Aceasta inseamna ca un tert nu va putea fi numit in functia de administrator. In acelasi timp, insa, administratorii vor putea fi desemnati si din randul comanditarilor; in acest caz, ei vor pierde calitatea de asociati comanditari, devenind comanditati. Regula se justifica, in primul rand, prin aceea ca asociatii comanditati, riscandu-si intregul lor patrimoniu, este firesc sa le fie incredintata gestiunea afacerilor sociale. Pe de alta parte, acestia prezinta mai multa credibilitate fata de terti, tot datorita raspunderii nemarginite^1 . Deoarece societati in comandita pe actiuni nu i se aplica dispozitiile legale referitoare la sistemul dualist (art. 187), specific societatilor pe actiuni, inseamna ca administratorii nu pot fi inlocuiti cu membri ai directoratului, asa cum este permis in cazul societatilor pe actiuni. Conform art. 188 din Legea societatilor comerciale, asociatii comanditati au obligatiile, interdictiile si raspunderile prevazute in art. 80-83 din Legea nr. 31/1990. Astfel: a) asociatului comanditat ii este interzis sa foloseasca capitalul, bunurile sau creditul societatii, in folosul sau sau al altora, fara consimtamantul scris al celorlalti asociati. Daca totusi a facut-o, este obligat sa restituie societatii beneficiile ce au rezultat si sa plateasca despagubiri pentru daunele cauzate; b) asociatul nu poate lua, din fondurile societatii, mai mult decat i s-a fixat pentru cheltuielile facute, sau pentru cele care urmeaza sa le faca in interesul societatii, iar daca totusi contravine acestei dispozitii, este raspunzator de sumele luate si de daune; c) asociatul nu poate lua parte, ca asociat cu raspundere nelimitata in alte societati concurente sau avand acelasi obiect, nici sa faca operatiuni in contul lor sau al altora, in acelasi fel de comert sau intr-unul asemanator, fara consimtamantul celorlalti asociati, iar daca a incalcat aceste dispozitii, poate fi exclus si/sau obligat la despagubiri; d) cand aportul de capital apartine mai multor persoane, acestea sunt obligate solidar fata de societate si trebuie sa desemneze un reprezentant comun pentru exercitarea drepturilor decurgand din acest aport. Dizolvarea si lichidarea societati in comandita pe actiuni Dizolvarea si lichidarea societati in comandita pe actiuni are loc dupa regulile generale prevazute de lege pentru dizolvarea si lichidarea oricarei societati comerciale, precum si celelalte, stabilite pentru lichidarea si dizolvarea societatii pe actiuni. Pe langa cauzele de dizolvare generale, societatea in comandita pe actiuni se mai dizolva si in cazurile prevazute de art. 228 din Legea nr. 31/1990.

82