CURSUL NR.

SOCIETATEA PE ACTIUNI

I. Societatea pe actiuni. Notiuni generale

Societatea pe actiuni, prototipul societatilor de capitaluri, este cea mai

complexa si mai evoluata forma de societate comerciala. Forta sa atractiva sta in
raspunderea sa, limitata exclusiv la capitalul investit, de natura reala, cat si in
posibilitatea asociatilor de a iesi oricand din societate, vanzand actiunile pe care
le poseda. In aceasta forma de societate, rolul esential revine capitalului, format
din aporturile a numerosi asociati, ale caror calitati personale sunt fara
semnificatie.
Adeseori, asociatii provin din tari diferite. Insusirile comerciale nu sunt
relevante ca temei al asocierii, singura legatura care ii polarizeaza constand in
fractiunea de capital investita. Mobilul asocierii decurge din rentabilitatea
societatii, din profitul scontat.
Principalele note de specificitate ale societatii pe actiuni ar putea fi sintetizate
dupa cum urmeaza:
a. Factorul decisiv la constituirea sa este ideea de capital, iar nu persoana
celor care se asociaza si nici calitatile ei. De aceea un actionar nu poate fi exclus
din societate, spre deosebire de asociatul dintr-o societate in nume colectiv,
unde elementul personal este mult mai pregnant.
b. Asociatii din cadrul societatii pe actiuni sunt posesori de actiuni emise de
asemenea societati. Ei se numesc generic actionari.
c. Raspunderea actionarilor pentru datoriile sociale este limitata la
valoarea aportului de capital subscris de acestia. Creditorii sociali nu-i pot urmari
pentru datoriile ajunse la scadenta lipsite de acoperire in activul patrimonial
social.
d. Legea stabileste, prin dispozitii imperative, conditii generale minimale pentru
constituirea societatilor pe actiuni. Aceste conditii privesc numarul minim de
asociati, care este fixat la 2 si valoarea minima a capitalului initial, care este de
90. 000 lei (RON)
e. In fine, actul constitutiv al acestui tip de societate cuprinde obligatoriu doua
componente esentiale, anume: contractul de societate si statutul societatii. In
acest caz, redactarea de catre fondatori a statutului societatii nu mai are un
caracter optional ci reprezinta o conditie de validitate a actului constitutiv in sine.
Dincolo de aceste elemente obligatorii, elementul esential este cota de capital
investita de asociat (intuitu pecuniae) reprezentate prin actiuni care sunt
negociabile si transferabile. Asociatii raspund pentru obligatiile sociale in limitele
contributiei la capitalul social.

1
Caractere generale
Potrivit art. 3 alin. 1 si 2 din Legea nr. 31/1990, societatea pe actiuni este
societatea ale carei obligatii sunt garantate cu patrimoniul social, actionarii sunt
obligati numai in limita actiunilor lor.
Societatea pe actiuni se individualizeaza prin urmatoarele caracteristici
generale:
a) societatea se constituie dintr-un numar minim de asociati (2, conform art. 10
alin. 3), numiti actionari;
b) societatea se constituie in considerarea contributiei partilor la formarea
capitalului social, si nu a calitatii persoanelor. Ea este o societate de capitaluri, si
nu o societate de persoane; capitalul social minim fiind de 90. 000 lei (RON),
divizat in actiuni;
c) societatea pe actiuni este, intotdeauna, comerciala, ca si obiectul ei.
Asociatii nu sunt comercianti;
d) societatea pe actiuni este o societate deschisa. Actiunile sunt liber
negociabile, iar asociatii se pot retrage oricand din societate. Deciziile sunt
adoptate de majoritatea capitalului.
e) raspunderea asociatilor pentru obligatiile sociale este limitata la valoarea
actiunilor. Asociatii nu mai raspund cu intreaga lor avere, ca la societatile de
persoane; raspunderea lor este localizata exclusiv la aportul lor in societate;
f) societatea pe actiuni este identificata printr-o denumire proprie, de natura a
o deosebi de forma altor societati, si este insotita de mentiunea "societate pe
actiuni", ori "S. A. " (conform prevederilor legii 26/1990); denumirea sociala poate
sa rezulte din obiectul intreprinderii; denumirea poate contine un nume de
persoana; denumirea poate sa fie inventata (fantezista);
g) societatea pe actiuni, fiind o societate cu capitaluri, obligatiile asociatilor fata
de societate sunt, in genere, prestatiuni reale, adica sume de bani sau aport de
bunuri in natura, si nu prestatii de servicii sau industrie; de altfel, in prezent
aporturile in industrie (in munca) sunt permise numai la societatile in nume
colectiv si in comandita simpla, si nu pot contribui la formarea capitalului social.
h) societatea pe actiuni se mai caracterizeaza prin transmisibilitatea titlurilor
care reprezinta drepturile asociatilor in societate.

Statutul juridic al fondatorilor

Societatea pe actiuni se constituie din cel putin doi membri (art. 10 alin. 3 din
Legea 31/1990). Acestia se recruteaza, in genere, dintre fondatori. Fondatorii
sunt acele persoane care din proprie initiativa, isi asuma sarcina crearii unei
societati pe actiuni si semneaza contractul de societate (art. 6). Calitatea de
fondator o poate avea orice persoana fizica sau juridica. Conform art. 6 alin. 2,
nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau au fost
condamnate pentru:
- gestiune frauduloasa
- abuz de incredere
- fals
- uz de fals

2
 - inselaciune
- delapidare
- marturie mincinoasa
- dare sau luare de mita
- pentru infractiunile prevazute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si
sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de
prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism, cu modificarile si
completarile ulterioare
- infractiunile prevazute de art. 143 - 145 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolventei sau pentru cele prevazute de legea societatilor comerciale,
cu modificarile si completarile ulterioare.

II. Constituirea societatii pe actiuni

Modalitati de constituire
Constituirea societatilor pe actiuni este reglementata de Legea nr. 31/1990
sub doua modalitati:
a) constituirea obisnuita, prin aporturile asociatilor numita si constituire
simultana sau fara apel la public;
b) constituirea succesiva prin subscriptie publica.
Indiferent de modalitatea folosita pentru constituirea societatii pe actiuni
trebuie sa fie intocmite contractul de societate si statutul (care pot forma si un
singur act, denumit act constitutiv - art. 5 alin. 3 din Legea societatilor
comerciale) si sa se indeplineasca formalitatile prevazute de lege cu parcurgerea
unor operatii succesive, intocmirea actelor de constituire, definirea si procedura
modalitatilor de constituire a societatii, autorizarea functionarii societatii de catre
judecatorul delegat, publicitatea si inmatricularea la Registrul Comertului,
dobandirea personalitatii juridice.

III. Functionarea societatii pe actiuni

Notiune
Societatea pe actiuni isi indeplineste functiile prin organele societare sale care
sunt: adunarea generala, administratorii si cenzorii sau auditorii financiari (in
sistemul unitar), respectiv adunarea generala, membrii directoratului, Consiliul de
supraveghere si auditorii financiari (in sistemul dualist), fiecare cu atributii diferite,
si prin elementele materiale care sunt: actiunile si obligatiunile, ce formeaza
capitalul social.

A. Actiunile

Definirea notiunii

3
 In societatea pe actiuni, capitalul social este reprezentat prin actiuni emise de
societate care dupa modul de transmitere, pot fi nominative sau la purtator.
Actiunea, termen ce deriva din cuvantul latin actio, are un triplu inteles:
a) actiunea este o fractiune a capitalului social; ea trebuie sa fie obligatoriu
egala cu valoarea celorlalte actiuni;
b) actiunea este un titlu de credit; ea incorporeaza si constata dreptul
actionarului in societate;
c) actiunea este insusi dreptul titularului asupra unei fractiuni din capital si
asupra unei parti corespunzatoare din beneficiul societatii, desemnand raportul
juridic dintre actionar si societate.
Actiunile sunt titluri reprezentative ale unui drept de proprietate asupra unei
cote-parti din activul social al emitentului. Actiunile acorda proprietarului anumite
drepturi de gestiune sau, cel putin, drepturi de control asupra patrimoniului
social, drepturi (cel putin teoretice) asupra beneficiilor, de a primi in fiecare an o
cota-parte din profitul net, sub forma de dividende, dreptul la o cota parte din
activul net existent, in cazul in care societatea emitenta este lichidata, dreptul de
a ataca hotararile adunarii generale, dreptul de informare.
Actiunea, privita ca inscris care incorporeaza anumite drepturi, trebuie sa
contina o serie de mentiuni (art. 93 alin. 2 din Legea nr. 31/1990):
a) denumirea si durata societatii;
b) data actului constitutiv, numarul din registrul comertului sub care este
inmatriculata societatea, codul unic de inregistrare si numarul Monitorului Oficial
al Romaniei, Partea a IV-a, in care s-a facut publicarea;
c) capitalul social, numarul actiunilor si numarul lor de ordine, valoarea
nominala a actiunilor si varsamintele efectuate;
d) avantajele acordate fondatorilor.
Deosebirea principala intre actiuni si parti sociale - acestea din urma specifice
societatilor cu raspundere limitata si societatilor de persoane - rezida din gradul
diferit de cesibilitate, primele inserandu-se, de regula, in circuitul civil, in timp ce
ultimele sunt, in principiu, netransmisibile. Actiunile beneficiaza de modalitati de
transfer specifice dreptului comercial care se nuanteaza si difera in functie de
natura juridica a titlului. Astfel, in cazul actiunilor la purtator transmiterea acestora
se opereaza prin remiterea materiala a titlului catre noul titular, iar in cazul
actiunilor nominative transferul valabil al titlului catre noul dobanditor implica
inscrierea operatiunii in registrul societatii emitente, precum si mentionarea pe
titlu a datelor de identificare ale noului titular.

Caracterele generale ale actiunilor

Caracterele generale ale actiunilor au fost sintetizate de doctrina astfel:
a) actiunile sunt fractiuni ale capitalului social care au o anumita valoare
nominala. Potrivit art. 93 din Legea nr. 31/1990, valoarea nominala a unei actiuni
nu va putea fi mai mica de 0,1 RON. Prin stabilirea valorii nominale a actiunii se
determina valoarea aportului ce trebuie efectuat pentru o actiune subscrisa;
b) actiunile sunt fractiuni egale ale capitalului social. Avand o valoare
egala, actiunile confera posesorilor drepturi egale, ceea ce asigura conditiile
necesare pentru a se lua hotararile necesare de adunare generala;

4
 c) actiunile emise de societate sunt indivizibile. Acest caracter asigura
buna functionare a societatii. Divizarea actiunilor ar avea drept consecinta
fractionarea excesiva a capitalului social, ceea ce ar ingreuna functionarea
societatii;
d) actiunile sunt titluri negociabile si transmisibile. Actiunile incorporeaza
valori patrimoniale si pot fi transmite altor persoane, in conditiile prevazute de
lege. Astfel, in cazul actiunilor la purtator transmiterea acestora se opereaza prin
remiterea materiala a titlului catre noul titular, iar in cazul actiunilor nominative
transferul valabil al titlului catre noul dobanditor implica inscrierea operatiunii in
registrul societatii emitente, precum si mentionarea pe titlu a datelor de
identificare ale noului titular.

Felurile actiunilor
A. Din punctul de vedere al dreptului ce-l confera, se disting patru feluri de
actiuni:
a) actiunile de capital sunt actiunile pe care le primesc asociatii in schimbul
aportului social; ele reprezinta o parte din fondul social. Actiunea de capital este
o creanta incerta impotriva societatii pentru o cota parte din capitalul social in
momentul final al lichidarii;
b) actiunile in folosinta reprezinta dreptul de beneficii asupra unei parti
virtuale, deci in cazul cand societatea le va fi realizat;
c) actiunile industriale sunt cele care reprezinta echivalentul unor prestatii
succesive in munca, conducerea tehnica, operatii contabile etc. in loc de a varsa
un aport material.
d) actiunile privilegiate sau preferentiale cu dividend prioritar fara drept de
vot, ce confera titularului:
- dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra beneficiului distribuibil al
exercitiului financiar, inaintea oricarei alte prelevari;
- drepturile recunoscute actionarilor cu actiuni ordinare, cu exceptia dreptului
de a participa si a vota in temeiul acestor actiuni in adunarile generale ale
actionarilor. Actiunile cu dividend prioritar fara drept de vot nu pot depasi o
patrime din capitalul social si vor avea aceeasi valoare nominala ca si actiunile
ordinare.
B. Art. 91 alin. (1) clasifica actiunile in functie de modul de transmitere, in
actiuni nominative si actiuni la purtator.
Pe langa criteriile oferite de legiuitor, de clasificare a actiunilor in nominative si
la purtator, credem ca trebuie sa mai avem in vedere un element de diferentiere,
si anume, faptul ca societatea cunoaste cu exactitate, in orice moment, cine sunt
detinatorii actiunilor, in cazul celor nominative si, din contra, actionarii sunt
necunoscuti pentru societate, in cazul in care actiunile sunt la purtator. Cu alte
cuvinte, titularul actiunii nominative este identificat, pe cand cel al actiunii la
purtator, nu.
Actiunile nominative sunt cele care au inscris in titlu numele titularului. Ele
pot fi emise in forma materiala, pe suport de hartie, sau in forma dematerializata,
prin inscriere in cont.

5
 In titluri se mentioneaza numele, prenumele si domiciliul actionarului, sau,
dupa caz, denumirea si sediul acestuia. Aceleasi elemente sunt inscrise si in
registrul actionarilor societatii. Dreptul de proprietate asupra actiunilor nominative
se transmite prin declaratie facuta in registrul actionarilor emitentului subscris de
cesionar si de cedent, si prin mentiunea facuta pe actiune.
Subscriitorii si cesionarii ulteriori sunt raspunzatori solidar de plata integrala a
actiunilor, timp de trei ani, socotiti de la data cand s-a facut mentiunea de
transmitere. In caz de deces al actionarului, transferul se face numai dupa ce
mostenitorul va prezenta actiunile, actul de deces si incheierea instantei,
succesiune care sa constate calitatea de mostenitor. Actiunile nominative platite
in intregime pot fi transformate in actiuni la purtator. Actiunile nominative pot fi
emise in forma materiala, pe suport de hartie sau in forma dematerializata, prin
inscriere in cont. Se pot emite titluri cumulative pentru mai multe actiuni
nominative emise in forma materiala.
Actiunea la purtator nu cuprinde in titlu elementele de identificare a
titularului. In consecinta, posesorul actiunii este prezumat a fi proprietarul ei.
Transferul dreptului de proprietate asupra actiunilor la purtator are loc prin simpla
traditiune materiala a acestora.
Actul constitutiv prevede de multe ori forma nominativa, pentru a cunoaste
exact actiunile si componenta capitalului social; in caz contrar, ele vor fi la
purtator.
C. Actiunile mai pot fi clasificate dupa diverse alte criterii:
a) din punctul de vedere al felului aportului pe care-l reprezinta, actiunile sunt
in numerar (actiuni care sunt liberate in schimbul unui varsamant in bani) si de
aport in natura (aport ce trebuie varsat integral la constituirea societatii)
b) Actiuni de capital si actiuni de folosinta
Actiunile de capital dau beneficiarilor titlurilor plenitudinea drepturilor pecuniare
pe care ele le comporta; actiunile in folosinta, integral amortizate, pierd dreptul la
dividende si la rambursarea valorii lor nominale, dar ele pastreaza toate celelalte
drepturi.
c) Actiuni de capital si actiunile salariatilor (care acorda titularilor dreptul de a
participa la adunari).
d) Actiuni detinute de administratori sau de cenzori.
e) Actiuni indivizibile (care nu pot fi impartite chiar daca devin proprietatea mai
multor persoane) si indivize (pot fi proprietatea indiviza a mai multor persoane,
acestea fiind raspunzatoare in mod solidar, pentru efectuarea varsamintelor
datorate, conform art. 102 din Legea 31/1990).

Drepturile si obligatiile actionarilor

Drepturile actionarilor
Drepturile actionarilor sunt guvernate de doua principii:
- principiul egalitatii intre actionari, derivat din egalitatea in valoare a
actiunilor

6
 - principiul indivizibilitatii actiunilor, in sensul ca o singura si aceeasi
persoana trebuie sa valorifice drepturile aferente actiunilor, chiar daca acestea
sunt proprietatea mai multor persoane

Drepturile actionarilor, nepatrimoniale si patrimoniale, sunt urmatoarele:

a) Dreptul de a participa la adunarea generala a actionarilor, chiar daca
legea le-ar interzice sa participe la deliberari si la luarea hotararilor. Actionarii pot
participa la adunare, direct sau prin reprezentare (art. 125).
Potrivit art. 125 alin. (1) si alin. (5) din Legea nr. 31/1990, actionarii nu vor
putea fi reprezentati in adunarile generale decat prin alti actionari, in baza unei
procuri speciale.
Administratorii si functionarii societatii nu pot reprezenta pe actionari, sub
sanctiunea nulitatii hotararii, daca, fara votul acestora, nu s-ar fi obtinut
majoritatea ceruta.
b) Dreptul la vot in adunarea generala a actionarilor. Orice actiune da
dreptul la un vot in adunarea generala a societatii, cu exceptia cazului in care s-a
limitat numarul de voturi actionarilor care poseda mai mult de o actiune (art. 101).
c) Dreptul de informare asupra desfasurarii activitatii societatii prin
administratori sau direct prin cercetarea bilantului sau altor acte ale societatii.
d) Dreptul la dividende in proportie cu cota de participare la capitalul social;
cuantumul dividendului se stabileste de adunarea generala a actionarilor.
Libertatea asociatilor de a stabili un alt mod de impartire a beneficiilor decat
cel proportional cu aportul social inseamna ca ei vor putea stabili cote egale de
participare la beneficii, desi contributia la formarea capitalului social este inegala,
sau, dimpotriva, parti inegale din beneficii la aporturi sociale egale. De
asemenea, vor putea fixa cote de participare la beneficii mai mari sau mai mici
decat contributia la capitalul social.
e) Dreptul asupra partii cuvenite la lichidarea societatii, stabilita de
lichidatori prin bilantul final de lichidare a societatii.
Cu privire la drepturile actionarilor reproducem un caz interesant, in care s-a
aratat ca regimul juridic al certificatului de actionar este guvernat de dispozitiile
Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, aplicabila la data la care
reclamantul a primit actiuni la societatea comerciala parata.
Art. 8 din Legea nr. 554/2004, invocat de reclamanta, in forma existenta la
momentul inregistrarii cererii de chemare in judecata, a avut in vedere vatamarea
printr-un act administrativ unilateral sau refuzul nejustificat de solutionare a unei
cereri adresate autoritatii publice, aspecte care insa nu se regasesc in cadrul
litigiului de natura comerciala dedus judecatii.

Obligatiile actionarilor
Principala obligatie este de a efectua plata varsamintelor. In cazul
neachitarii la scadenta a varsamintelor datorate din valoarea actiunilor subscrise
se va folosi procedura prevazuta de art. 100 din Legea nr. 31/1990, actionarul
este invitat sa-si indeplineasca obligatiile, dupa care consiliul de administratie va
putea decide, fie urmarirea actionarului pentru varsamintele restante, fie
anularea actiunilor nominative in cauza; decizia de anulare va fi publicata in

7
Monitorul Oficial al Romaniei. In locul actiunilor anulate, societatea va emite noi
actiuni purtand acelasi numar, care vor fi vandute. Sumele rezultate din vanzare
vor fi folosite pentru acoperirea cheltuielilor de publicatie si vanzare, a dobanzilor
de intarziere si a varsamintelor neefectuate, iar diferenta va fi predata
actionarilor. Daca insa sumele rezultate nu sunt insa indestulatoare ori vanzarea
nu are loc, societatea se va putea indrepta impotriva subscriitorilor si cesionarilor
(art. 98 alin. 3). Daca nici in acest mod nu s-au putut obtine sumele datorate
societatii, se va reduce capitalul social cu diferenta dintre capitalul social existent
si capitalul social subscris.
Actionarii mai au obligatia de a respecta clauzele statutare si deciziile
adunarii generale, daca acestea au fost luate cu respectarea procedurii
prevazute de lege, conform art. 132 din Legea 31/1990.
In fine, printre obligatiile actionarilor se numara si aceea de a suporta
pierderile sociale, caz in care, pornind de la definitia legala a societatii pe
actiuni, este de precizat ca:
Actionarii raspund numai pana la concurenta capitalului social subscris.

B. Obligatiunile emise de societate

Privire generala
O societate isi poate procura banii, atunci cand are nevoie de capitalul
necesar, prin mai multe procedee:
a) majorarea capitalului social printr-o noua emisiune de actiuni, ceea ce
presupune acoperirea completa a actiunilor din emisiunea precedenta, conform
art. 92 alin. 3 din Legea 31/1990, concomitent cu micsorarea dividendelor si
impartirea beneficiilor cu noii actionari
b) prin creditare de la banca, cu inconvenientele de rigoare: sume relativ mici,
termen scurt de rambursare, garantii deosebite, adeseori dobanda mare si
fluctuanta
c) imprumutul prin subscriptie publica, sens in care societatea va emite
obligatiuni
Obligatiunile sunt asadar titluri reprezentate prin dreptul de creanta al
proprietarului asupra emitentului. Proprietarul obligatiunii este o persoana care a
imprumutat o anumita suma de bani emitentului, obligandu-l astfel pe cel
imprumutat de a-l remunera, prin varsarea periodica a unei sume proportionale
cu totalul imprumutului si care se numeste de obicei dobanda.
Desi se asemana cu actiunile prin natura de titluri de credit, obligatiunile se
deosebesc de acestea sub mai multe aspecte:
- in timp ce actiunea este o parte din capitalul social si posesia ei confera
calitatea de actionar, din care decurg drepturi de natura nepatrimoniala
(participarea la viata societatii) si patrimoniala (participarea la beneficii si la
impartirea capitalului in caz de lichidare), obligatiunea confera numai calitatea de
creditor, adica dreptul la restituirea sumei si la dobanzile aferente

8
 - detinatorul obligatiunii nu participa la beneficii, nu poate vota si nu poate
ataca hotararile adunarii generale, dar nici nu suporta riscurile societatii, cum se
intampla in cazul actionarului
- in caz de lichidare, participa alaturi de creditori la repartizarea activului, in
vreme ce actionarul va astepta pana cand vor fi indestulati toti creditorii.
Obligatiile emise de societate pot fi liberate prin convertirea lor in actiuni ale
societatii emitente. O astfel de obligatie se poate realiza in conditiile stabilite in
prospectul de oferta publica (art. 176 alin. 3 Legea 31/1990).

Felul obligatiunilor
a) Obligatiunile dupa forma emiterii, se clasifica in obligatiuni emise in forma
materiala pe suport de hartie sau in forma dematerializata prin inscriere in cont.
b) Dupa modul cum circula, obligatiunile sunt de doua feluri:
- obligatiunile nominative sunt cele care cuprind mentiuni de identificare a
titularului; dreptul de proprietate asupra acestora se transmite prin declaratia
facuta in registrul de obligatiuni al emitentului subscrisa de emitent si de cesionar
sau prin mandatarii lor si prin mentiunea inscrisa pe titlu;
- obligatiunile la purtator se caracterizeaza prin faptul ca nu au mentionat
numele titularului in titlu, societatea fiind angajata fata de detinatorul titlului.
Dreptul de proprietate asupra titlului se transmite prin simpla lui traditiune.
c) Dupa natura dreptului pe care-l confera obligatiunile sunt:
- obligatiunile ordinare care dau dreptul la restituirea imprumutului si la
dobanda.
- obligatiunile cu prima (care practic se cumpara de subscriitor cu un pret
sub valoarea nominala, diferenta fiind prima)
- obligatiile cu loturi, care pot fi rambursate la scadenta sau inainte de
scadenta, prin tragere la sorti, la o suma superioara valorii lor nominale, stabilita
anticipat de societate si anuntata public cu anticipatie (art. 176 alin. 2 din Legea
31/1990 reprezinta o varianta facultativa a acestui fel de obligatiuni)

C. Organele societatii pe actiuni

Adunarea generala reprezinta puterea deliberativa, puterea suprema in

societate, administratorii reprezinta puterea executiva - organele de executie;
cenzorii reprezinta puterea de supraveghere si control.

1. Adunarea generala a actionarilor

Prezentare
La orice societate comerciala adunarea generala a asociatilor (actionarii sau
asociatii) reprezinta organul suprem de conducere, care are plenitudine de
competenta si de atributii, putand decide in tot ceea ce priveste existenta si
functionarea societatii. Asadar, adunarea generala a asociatilor poate adopta
hotarari in toate domeniile de activitate a societatii comerciale, indiferent de
forma juridica a acesteia.

9
 Adunarea generala este organul institutional cu plenitudine de competenta in
viata societara. Hotararile sale exprima vointa societatii comerciale, distincta de
cea a asociatilor, atribut al unei persoane juridice distincte, cu patrimoniu propriu.
In cazul societatilor pe actiuni, legiuitorul distinge doua feluri de adunari
generale - adunarea generala ordinara si adunarea generala extraordinara -
distinctie care, in opinia noastra, are aceeasi valabilitate si pentru societatile in
nume colectiv si in comandita simpla.
In ambele tipuri de adunari generale, din natura deliberativa a vointei sociale
rezulta urmatoarele consecinte:
(a) vointa sociala se naste numai din dezbaterile care au loc intr-o adunare si
sub anumite forme, consimtamantul obtinut in parte de la fiecare actionar
neputand constitui expresia vointei societatii. In acest context, s-a afirmat in
doctrina ca votul prin corespondenta nu poate conduce la formarea vointei
sociale;
(b) viciul de consimtamant al vointei unui actionar nu altereaza hotararea
adunarii, hotararea nu este valabila decat daca vointa majoritatii este viciata.
Daca fara votul actionarului respectiv nu se poate obtine majoritatea, atunci
nulitatea votului unui actionar poate conduce la invalidarea hotararii adunarii
generale;
(c) adunarea generala poate reveni asupra unei decizii intr-o sedinta
ulterioara, chiar daca in favoarea revenirii voteaza alti actionari decat cei care au
adoptat hotararea initiala. De asemenea, chiar actul constitutiv al societatii poate
fi modificat pe baza vointei majoritatii actionarilor, chiar daca initial el a fost
adoptat pe baza acordului de vointa al tuturor actionarilor.

Delimitarea celor doua tipuri de adunari generale

Conform articolului 110 din Legea 31/1990 adunarile generale pot fi ordinare si
extraordinare. Adunarea generala ordinara se intruneste cel putin o data pe an,
in cel mult de 3 luni de la incheierea exercitiului financiar. Ea are ca obiect
problemele curente si posterioare in fiintarii societatii. Aceste probleme sunt
enumerate de art. 111 din Legea nr. 31/1990.
Adunarea generala extraordinara se intruneste in mod exceptional, cand
trebuie sa ia o hotarare de importanta deosebita, care reclama modificarea
actelor constitutive ale societatii, in conformitate cu prevederile art. 113 din
Legea 31/1990.
Este necesara delimitarea atributiilor adunarilor generale si a altor organe
individualizate ale societatii. Din startul sectiunii despre adunarile generale -
Sectiunea a II-a din Legea nr. 31/1990 - este consfintita contrapunerea
ordinar/extraordinar. Cele doua tipuri de adunari sunt delimitate prin
competentele lor. Vom vedea in ce masura aceste competente sunt exclusive.

Adunarea generala ordinara

Actiunile care revin adunarii generale ordinare impreuna cu obligatiile sale
sunt (art. 111 din Legea 31/1990:
a) sa discute, sa aprobe sau sa modifice situatiile financiare anuale, pe
baza rapoartelor prezentate de consiliul de administratie, respectiv de directorat

10
si de consiliul de supraveghere, de cenzori sau, dupa caz, de auditorul financiar,
si sa fixeze dividendul;
b) sa aleaga si sa revoce membrii consiliului de administratie, respectiv ai
consiliului de supraveghere, si cenzorii;
c) sa fixeze remuneratia cuvenita pentru exercitiul in curs membrilor
consiliului de administratie, respectiv membrilor consiliului de supraveghere, si
cenzorilor, daca nu a fost stabilita prin actul constitutiv;
d) sa se pronunte asupra gestiunii consiliului de administratie, respectiv a
directoratului;
e) sa stabileasca bugetul de venituri si cheltuieli si, dupa caz, programul
de activitate, pe exercitiul financiar urmator;
f) sa hotarasca gajarea, inchirierea sau desfiintarea uneia sau a mai multor
unitati ale societatii.
In cadrul institutionalizat al acestei adunari, legiuitorul a stabilit conditia minima
de cvorum si majoritate pentru a se forma valabil vointa sociala. Pentru
validitatea deliberarilor adunarii generale ordinare este necesara prezenta
actionarilor care sa detina cel putin o patrime din numarul total de drepturi de vot.
Hotararile adunarii generale ordinare se iau cu majoritatea voturilor exprimate.
Actul constitutiv poate prevedea cerinte mai ridicate de cvorum si majoritate.
Daca adunarea generala ordinara nu poate lucra din cauza neindeplinirii
conditiilor de cvorum si majoritate, adunarea ce se va intruni la o a doua
convocare poate sa delibereze asupra punctelor de pe ordinea de zi a celei dintai
adunari, indiferent de cvorumul intrunit, luand hotarari cu majoritatea voturilor
exprimate. Pentru adunarea generala intrunita la a doua convocare, actul
constitutiv nu poate prevedea un cvorum minim sau o majoritate mai ridicata.

Adunarea generala extraordinara

Adunarea generala extraordinara se intruneste, conform art. 113 din Legea
31/1990, ori de cate ori este necesar a se lua o hotarare pentru:
a) schimbarea formei juridice a societatii;
b) mutarea sediului societatii;
c) schimbarea obiectului de activitate al societatii;
d) infiintarea sau desfiintarea unor sedii secundare: sucursale, agentii,
reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica, daca prin
actul constitutiv nu se prevede altfel;
e) prelungirea duratei societatii;
f) majorarea capitalului social;
g) reducerea capitalului social sau reintregirea lui prin emisiune de noi actiuni;
h) fuziunea cu alte societati sau divizarea societatii;
i) dizolvarea anticipata a societatii;
i^1) conversia actiunilor nominative in actiuni la purtator sau a actiunilor la
purtator in actiuni nominative;
j) conversia actiunilor dintr-o categorie in cealalta;
k) conversia unei categorii de obligatiuni in alta categorie sau in actiuni;
l) emisiunea de obligatiuni;

11
 m) oricare alta modificare a actului constitutiv sau oricare alta hotarare pentru
care este ceruta aprobarea adunarii generale extraordinare.
Exercitiul atributiilor prevazute la art. 113 lit. b), c) si f) din Legea 31/1990 va
putea fi delegat consiliului de administratie, respectiv directoratului, prin actul
constitutiv sau prin hotarare a adunarii generale extraordinare a actionarilor.
Delegarea atributiilor prevazute la art. 113 lit. c) nu poate privi domeniul si
activitatea principala a societatii. In cazul in care consiliul de administratie,
respectiv directoratul, este mandatat sa indeplineasca masura prevazuta la art.
113 lit. f), dispozitiile art. 220^1 se aplica deciziilor consiliului de administratie,
respectiv celor ale directoratului, in mod corespunzator.
Pentru validitatea deliberarilor adunarii generale extraordinare este necesara
la prima convocare prezenta actionarilor detinand cel putin o patrime din numarul
total de drepturi de vot, iar la convocarile urmatoare, prezenta actionarilor
reprezentand cel putin o cincime din numarul total de drepturi de vot.
Hotararile sunt luate cu majoritatea voturilor detinute de actionarii prezenti sau
reprezentati. Decizia de modificare a obiectului principal de activitate al societatii,
de reducere sau majorare a capitalului social, de schimbare a formei juridice, de
fuziune, divizare sau de dizolvare a societatii se ia cu o majoritate de cel putin
doua treimi din drepturile de vot detinute de actionarii prezenti sau reprezentati.
In actul constitutiv se pot stipula cerinte de cvorum si de majoritate mai mari.
Normele care delimiteaza competenta adunarii generale ordinare de aceea a
adunarii extraordinare sunt de ordine publica. Nu poate fi luata o anumita
chestiune din competenta adunarii generale extraordinare si data in competenta
adunarii ordinare. In schimb, este licit ca adunarea extraordinara sa decida in
probleme de competenta celei ordinare, caci ratiunea avuta in vedere, de a ocroti
deopotriva creditul si pe actionari, este asigurata in acest fel in mai mare masura.

Adunarile speciale

Adunarea speciala a detinatorilor de actiuni dintr-o anumita categorie (art. 96

si 116) este un organ deliberativ care are competenta:
- de a aproba hotararea unei adunari generale privind modificarea drepturilor
sau obligatiilor referitoare la categoria de actiuni care o reprezinta. Aprobarea are
caracter obligatoriu, in absenta ei hotararea adunarii generale fiind lipsita de
efect.
- de a initia hotarari supuse aprobarii adunarii generale.
Dupa cum se poate observa, legiuitorul roman nu a reglementat in mod
amanuntit atributiile adunarii speciale a detinatorilor de actiuni cu dividend
prioritar, lasand aceasta pe seama actului constitutiv. Singura dispozitie legala
referitoare la aceste tipuri de adunari arata ca prevederile referitoare la
convocarea, cvorumul si desfasurarea adunarii generale ale actionarilor sunt
aplicabile si adunarilor speciale.

2. Administrarea societatii pe actiuni

12
 Legea societatilor comerciale, incepand cu modificarea efectuata prin Legea
441/2006, cunoaste doua sisteme de administratie a societatii comerciale:
- Sistemul unitar: administratori, directori, avand cenzorii sau auditorii financiari
ca organ de control
- Sistemul dualist: directorat si consiliu de supraveghere, avand obligatoriu
auditorii financiari ca organ de control (art. 153 alin. 3 si art. 160 alin. 1 din Legea
societatilor comerciale)
Sistemul unitar, respectiv sisemul dualist, sunt o chestiune de optiune. Actul
constitutiv poate fi modificat in cursul existentei societatii prin hotarare a adunarii
generale extraordinare a actionarilor, in vederea introducerii unuia sau altuia
dintre sistme (art. 153 alin. 2 din legea 31/1990).

3. Auditorii financiari şi cenzorii

Auditorii financiari
Auditul financiar a fost introdus prin Legea 441/2006, care a modificat Legea
societatilor comerciale.
Societatile pe actiuni administrate in sistem unitar au optiune intre controlul
cenzorilor si controlul auditorilor financiari. Societatile pe actiuni care opteaza
pentru sistemul dualist de administrare (societatea pe actiuni este administrata
de un directorat si de un consiliu de supraveghere) si vor fi supuse auditului
financiar (art. 153 alin. 3 si art. 160 alin. 1 din Legea societatilor comerciale). La
societatile comerciale ale caror situatii financiare anuale nu sunt supuse, potrivit
legii, auditului financiar, adunarea generala ordinara a actionarilor va hotari
contractarea auditului financiar sau numirea cenzorilor, dupa caz.
Societatile pe actiuni ale caror situatii financiare sunt supuse auditului
financiar, potrivit legii sau optiunii, in acest sens, a actionarilor pot sa nu aplice
prevederile referitoare la activitatea cenzorilor, hotararea in acest sens fiind luata
de adunarea generala a actionarilor.
Societatile comerciale ale caror situatii financiare anuale sunt supuse auditului
financiar, potrivit legii sau hotararii actionarilor, vor organiza auditul intern potrivit
normelor elaborate de Camera Auditorilor Financiari din Romania.
Importanta rolului auditorilor financiari se vede prin aceea ca Adunarea
generala poate aproba situatiile financiare anuale numai daca acestea sunt
insotite de raportul auditorilor financiari.
Mai mult, in cazul societatilor in care au fost desemnati auditori interni, potrivit
legii, orice actionar are dreptul sa reclame acestora faptele despre care cred ca
trebuie verificate. Auditorii interni le vor avea in vedere la intocmirea raportului
catre consiliul de administratie, respectiv consiliul de supraveghere. In cazul in
care reclamatia este facuta de actionari reprezentand, individual sau impreuna,
cel putin 5% din capitalul social ori o cota mai mica, daca actul constitutiv
prevede astfel, auditorii interni sunt obligati sa verifice faptele reclamate, iar in
cazul in care sunt confirmate, fiind consemnate intr-un raport ce va fi comunicat
consiliului de administratie, respectiv consiliului de supraveghere, si pus la
dispozitie adunarii generale; in acest caz, consiliul de administratie, respectiv
consiliul de supraveghere, este obligat sa convoace adunarea generala.

13
 Auditorii interni vor aduce la cunostinta membrilor consiliului de administratie
neregulile in administratie si incalcarile dispozitiilor legale si ale prevederilor
actului constitutiv pe care le constata, iar cazurile mai importante le vor aduce la
cunostinta adunarii generale. Asa cum spuneam si in cazul cenzorilor, nu se
specifica ce anume inseamna "cazuri mai importante", de unde deducem ca
acestea sunt lasate la aprecierea auditorilor, dar nu si a administratorilor,
directoratului etc.
Din coroborarea dispozitiilor art. 166 alin. 3 cu cele ale art. 155 deducem ca
actiunea in raspundere contra cenzorilor sau auditorilor financiari, pentru daune
cauzate societatii de acestia prin incalcarea indatoririlor lor fata de societate,
apartine adunarii generale, care va decide cu majoritatea prevazuta la art. 112
din Legea societatilor comerciale. Adunarea generala desemneaza cu aceeasi
majoritate persoana insarcinata sa exercite actiunea in justitie.

Cenzorii societatii
Cenzorii sunt organele de control si de supraveghere a societatii. Ei sunt tinuti
sa observe daca organele executive - administratorii - isi indeplinesc intocmai
indatoririle si sa controleze gestiunea societatii. Societatile pe actiuni
administrate in sistem unitar au optiune intre controlul cenzorilor si controlul
auditorilor financiari.
Potrivit art. 159 din Legea 31/1990 societatea pe actiuni va avea 3 cenzori si 1
supleant, daca prin actul constitutiv nu se prevede un numar mai mare. In toate
cazurile numarul cenzorilor trebuie sa fie impar.
Modalitatea de numire a cenzorilor, atributiile si raspunderile acestora sunt clar
delimitate prin art. 159-166 din Legea 31/1990. Fata de prevederile lipsite de
echivoc ale Legii 31/1990 - care au generat, pe cale de consecinta, destul de
putine interventii doctrinare - facem cateva precizari:
- durata mandatului cenzorilor este de 3 ani si pot fi realesi. Dispozitia are
drept scop sa creeze o anumita stabilitate in functie cenzorilor, pentru a putea
cunoaste in profunzime problemele societatii, pe de o parte, iar pe de alta parte,
pentru a li se asigura o anumita independenta.
- pentru ca functia de cenzor sa nu fie o sinecura ce asigura anumitor
persoane incasarea unor remuneratii, s-a prevazut ca cenzorii trebuie sa-si
execute personal mandatul.
- cel putin unul dintre cenzori trebuie sa fie expert contabil sau contabil
autorizat. Se urmareste, in acest fel, asigurarea calificarii necesare controlului
efectuat de cenzori. Exista, insa, riscul ca acesta sa fie singurul cenzor care are
competenta necesara exercitarii atributiilor prevazute de lege, ceilalti ramanand
simpli oameni de paie
- pentru aceleasi ratiuni ca si in cazul administratorilor, majoritatea cenzorilor
trebuie sa fie cetateni romani - dispozitie ce are, dupa cum e si firesc, caracter de
ordine publica.
Indatoririle cenzorilor se refera in special la supravegherea gestiunii societatii,
la regulata intocmire a bilantului contabil, contului de profit si pierderi, a
registrelor obligatorii ale societatii, la corecta evaluare a patrimoniului societatii.
Legea le mai stabileste si alte indatoriri:

14
 a) sa faca, in fiecare luna si pe neasteptate, inspectii casei si sa verifice
existenta titlurilor sau valorilor ce sunt proprietatea societatii sau au fost primite in
gaj, cautiune ori depozit;
b) sa convoace adunarea ordinara si extraordinara, cand n-a fost convocata
de administratori;
c) sa ia parte la adunarile ordinare si extraordinare, putand face sa se insereze
in ordinea de zi propunerile pe care le vor crede necesare;
d) sa constate regulata depunere a garantiei din partea administratorilor;
e) sa vegheze ca dispozitiile legii si ale actului constitutiv sa fie indeplinite de
administratori si lichidatori.
Desi activitatea administratorilor se afla tot timpul sub observarea lor, cenzorii
"nu pot da descarcari administratorilor si directorului unei societati comerciale. In
mod normal aceasta este atributia adunarii generale, care intruchipeaza entitatea
colectiva in fata careia administratorul, in calitate de mandatar, da socoteala.
Legea prevede si anumite incompatibilitati pentru cenzori, respectiv nu pot fi
cenzori, iar daca au fost alesi, decad din mandatul lor:
a) rudele sau afinii pana la al patrulea grad inclusiv sau sotii administratorilor;
jurisprudenta, sub regimul Codului Comercial, care continea aceeasi interdictie
(art. 186 al. 6), a statuat ca aceasta nu poate fi inlaturata nici daca societatea ar
fi formata numai din rude pana la gradul al patrulea, datorita dispozitiilor
imperative. Interpretarea ni se pare normala atata timp cat activitatea cenzorilor
este in beneficiul persoanei juridice, diferita de persoana asociatilor.
b) persoanele care primesc sub orice forma, pentru alte functii decat aceea de
cenzor, un salariu sau o remuneratie de la administratori sau de la societate sau
ai caror angajatori sunt in raporturi contractuale sau se afla in concurenta cu
aceasta.
Cenzorii nu sunt un organ de decizie. Ei verifica numai daca cei abilitati sa
faca acte juridice respecta legea. Verificarile lor nu sunt pur contemplative. Ele
se finalizeaza in rapoarte prin intermediul carora cenzorii informeaza asociatii, in
adunarile generale sau pe administratori, in sedintele consiliului de administratie,
cu cele constatate. In situatii exceptionale sunt abilitati si obligati sa convoace
adunarea generala, iar atunci cand se impune, impreuna cu administratorii, sa
numeasca un administrator provizoriu.
Pe de alta parte, nu e mai putin adevarat ca cenzorii nu sunt membri ai
vreunui organ de conducere, ci ai unui grup de supraveghere si control si nu
exercita vreo atributie de conducere a societatii comerciale. In schimb, cenzorii
pot fi actionari, cu exceptia cenzorului expert contabil, care poate fi tert ce
exercita profesia individual ori in forme asociative.
Nu pot fi cenzori, iar daca au fost alesi, decad din mandatul lor:
a) rudele sau afinii pana la al patrulea grad inclusiv sau sotii administratorilor;
b) persoanele care primesc sub orice forma, pentru alte functii decat aceea de
cenzor, un salariu sau o remuneratie de la administratori sau de la societate sau
ai caror angajatori sunt in raporturi contractuale sau se afla in concurenta cu
aceasta;

15
 c) persoanele carora le este interzisa functia de membru al consiliului de
administratie, respectiv al consiliului de supraveghere si directoratului, in temeiul
art. 153;
d) persoanele care, pe durata exercitarii atributiilor conferite de aceasta
calitate, au atributii de control in cadrul Ministerului Finantelor Publice sau al altor
institutii publice, cu exceptia situatiilor prevazute expres de lege.
Cenzorii au ca atributii:
- sa supravegheze gestiunea societatii
- sa verifice daca situatiile financiare sunt legal intocmite si in concordanta cu
registrele
- daca registrele sunt tinute regulat
- daca evaluarea elementelor patrimoniale s-a facut conform regulilor stabilite
pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare.
Importanta rolului cenzorilor se vede prin aceea ca Adunarea generala poate
aproba situatiile financiare anuale numai daca acestea sunt insotite de raportul
cenzorilor sau, dupa caz, al auditorilor financiari.
Mai mult, pornind de la actiunea de control pe care o desfasoara cenzorii, se
prevede in lege ca:
- Orice actionar are dreptul sa reclame cenzorilor faptele despre care crede ca
trebuie cenzurate, iar acestia le vor avea in vedere la intocmirea raportului catre
adunarea generala.
- In cazul in care reclamatia este facuta de actionari reprezentand, individual
sau impreuna, cel putin 5% din capitalul social sau o cota mai mica, daca actul
constitutiv prevede astfel, cenzorii sunt obligati sa o verifice.
- Daca vor aprecia ca reclamatia este intemeiata si urgenta, sunt obligati sa
convoace imediat adunarea generala si sa prezinte acesteia observatiile lor. In
caz contrar, ei trebuie sa puna in discutie reclamatia la prima adunare.
- Adunarea generala trebuie sa ia o hotarare asupra celor reclamate.
Cenzorii au obligatia sa aduca la cunostinta membrilor consiliului de administratie
neregulile in administratie si incalcarile dispozitiilor legale si ale prevederilor
actului constitutiv pe care le constata, iar cazurile mai importante le vor aduce la
cunostinta adunarii generale. Nu se specifica ce anume inseamna "cazuri mai
importante", de unde deducem ca acestea sunt lasate la aprecierea cenzorilor,
dar nu si a administratorilor, directoratului etc.
Cenzorii au obligatia de a informa Consiliul de administratie sau Adunarea
generala, dar le este interzis sa comunice actionarilor in particular sau tertilor
datele referitoare la operatiunile societatii, constatate cu ocazia exercitarii
mandatului lor.
Dincolo de obligatia de incunostiintare, cenzorii au dreptul sa obtina in fiecare
luna de la administratori o situatie despre mersul operatiunilor.

16
IV. Dizolvarea si lichidarea societatii pe actiuni

1. Dizolvarea societatii pe actiuni

Dizolvarea societatii pe actiuni poate avea loc pentru cauzele comune
prevazute de lege pentru orice societate comerciala:
- trecerea timpului stabilit pentru durata societatii sau realizarea acestuia,
- hotararea adunarii generale
- falimentul societatii
- fuziunea cu alte societatii
- declararea nulitatii societatii
- hotararea tribunalului la cererea oricarui asociat pentru motive temeinice,
precum neintelegerile care au loc intre asociati si care impiedica functionarea
societatii; (art. 227 alin. 1 lit. a-f)
- alte cauze prevazute de lege sau de actul constitutiv al societatii.
- societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot intruni (art.
237 alin. 1 lit. a);
- societatea nu a depus timp de sase luni de la expirarea termenelor legale,
situatiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul
registrului comertului (art. 237 alin. 1 lit. b);
- societatea si-a incetat activitatea, nu are sediu cunoscut;
- asociatii au disparut sau nu au domiciliu ori resedinta cunoscuta, cu exceptia
societatilor care si-au incetat activitatea temporar.
- societatea nu si-a completat capitalul social, in conditiile legii (art. 237 alin. 1
din Legea soc. Comerciale).
Potrivit art. 228 din Legea 31/1990 societatea pe actiuni se dizolva in cazul si
in conditiile prevazute de art. 153, precum si in cazul si in conditiile prevazute la
art. 10 alin. (3).
Astfel, sunt conditii specifice de dizolvare a societatii pe actiuni:
a) pierderea unei jumatati din capitalul social, daca actionarii nu decid
completarea lui.
Societatea pe actiuni se dizolva daca pierde jumatate din capitalul social. In
cazul neintrunirii adunarii generale extraordinare convocate din aceasta cauza
sau daca adunarea generala extraordinara nu a putut delibera valabil nici in a
doua convocare, orice persoana interesata se poate adresa instantei pentru a
cere dizolvarea societatii. Aceasta cauza de dizolvare este un reflex al
principiului fixitatii capitalului social, menit sa ofere creditorilor garantia
intangibilitatii lui.
Pierderea trebuie stabilita si evidentiata prin bilantul contabil, care este
singurul document contabil prin care se stabileste in ce masura societatea a avut
profit sau a avut pierderi.
b) Reducerea numarului de actionari sub doi, daca au trecut mai mult de noua
luni si nu a fost completat. Societatea pe actiuni se dizolva si in cazul reducerii
numarului de actionari sub numarul legal, deci sub doi actionari, cu exceptia

17
cazului in care in termen de 9 luni de la constatarea reducerii numarului
actionarilor sub minimul legal, acest numar a fost completat (art. 228 alin. 1 lit.
(b) coroborat cu art. 10 alin. 3 Legea 31/1990).

2. Lichidarea societatii pe actiuni

Societatea pe actiuni se lichideaza potrivit Legii nr. 31/1990, a prevederilor
actelor constitutive si a hotararilor adunarii generale. Numirea lichidatorilor se
face de catre adunarea generala, in cvorumul necesar pentru modificarea actelor
constitutive, iar daca acesta nu se poate obtine, prin sentinta judecatoreasca,
recurabila in 15 zile de la pronuntare. Lichidatorii au puteri mai largi decat
administratorii, se subroga in atributiile acestora si sunt supusi acelorasi reguli si
raspunderi ca si administratorii. Lichidatorii vor putea fi persoane fizice sau
juridice. Ei trebuie sa fie autorizati, in conditiile legii. Dupa intrarea in functie,
impreuna cu administratorii, vor intocmi un bilant care sa constate situatia
activului si a pasivului si un inventar, pe care sa le semneze. Pe toata perioada
lichidarii, ei sunt supusi controlului adunarii generale si cenzorilor.

18