SOCIETATEA CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ

SUCEAVA 2022
 Cuprins
I. NOȚIUNI INTRODUCTIVE..........................................................................................4

II. FORMELE SOCIETĂȚII COMERCIALE...............................................................5

III. CARACTERELE SOCIETĂȚII CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ.........................6

IV. CONSTITUIREA ȘI FUNCȚIONAREA SOCIETĂȚII CU RĂSPUNDERE

LIMITATĂ...............................................................................................................................7

V. ACTELE CONSTITUTIVE ALE SOCIETĂȚII CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ

8

V.1. Contractul de societate.................................................................................................9

V.2. Asociatii.........................................................................................................................9

V.3. Capitalul social...........................................................................................................10

V.4. Statutul societatii cu raspundere limitata................................................................10

2
 I. NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Societatea cu răspundere limitată a apărut ca răspuns la nevoia de a satisface anumite

cerințe ale activității comerciale, mai exact nevoia de o formă de societate care să fie adaptată
exigențelor fructificării capitalurilor mijlocii, întru-cât societățile de persoane asigurau
condițiile necesare fructificării capitalurilor mici, iar societățile de capital asigurau condițiile
fructificării capitalurilor mari. Societatea cu răspundere limitată a fost concepută ca o formă
mixtă de societate, împrumutând atât caracteristici specifice societăților de persoane, cât și
caracteristici ale societăților de capitaluri.
Din articolul 3 al Legii 31/1990 înțelegem că societatea cu răspundere limitată (SRL)
este aceea societate ale cărei obligații sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar
asociații sunt obligați numai în limita capitalului social subscris.
„Din această definiție deducem că această formă juridică de societate comercială nu
poate fi inclusă perfect nici în categoria societăților de persoane nici în categoria societăților
de capitaluri.1”
Societatea cu răspundere limitată poate fi constituită și prin aportul unui singur asociat, care
va fi deținătorul tuturor părților sociale. În acest caz societatea cu răspundere limitată cu
asociat unic este guvernată de regulile aplicabile societății cu răspundere limitată de tip clasic
și regulile speciale prevăzute în lege pentru societatea cu răspundere limitată cu asociat unic.
„Potrivit legii societăților comerciale, asociatul unic poate fi o persoană fizică sau o
persoană juridică, iar asociatul unic persoană fizică poate avea calitatea de salariat al
societății cu răspundere limitată la care are calitatea de asociat unic. (Art. 196, alin.3 din L.
31/1990).2”
O persoană fizică sau o persoană juridică nu poate fi însă asociat unic decât într-o
singură societate cu răspundere limitată și societatea cu răspundere limitată nu poate avea ca
asociat unic o altă societate cu răspundere limitată alcătuită dintr-o singură persoană 3. În caz
contrar, statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, precum și orice persoană interesată poate
cere dizolvarea pe cale judecătorească a unei societăți astfel constituite.

1
Stanciu D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, Editura Universul juridic, Bucureşti, 2009, p. 405
2
Legea 31 din 16 Noiembrie 1990*** Republicată privind societăţile comerciale, Art. 14 alin. (1),(2).
3
Romul Petru Vonica, Dreptul societăţilor comerciale, Ediţia a II-a revizuită şi completată Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2012, pp. 246-247

3
 „Societățile comerciale au fost și sunt si în prezent cel mai adecvat instrument juridic
de drenare a energiilor umane și financiare pentru realizarea unor scopuri sociale, ca și pentru
satisfacerea unor interese personale ale întreprinzătorilor.4”

II. FORMELE SOCIETĂȚII COMERCIALE

Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, enumeră cinci forme juridice

asociative primare, în funcție de responsabilitatea asociaților în cadrul societăților.
„Formele societății comerciale reglementate de legea noastră sunt, în general,
aceleași, ca și cele existente în alte tari.5” Acest lucru se explică prin faptul că formele
juridice ale societății comerciale nu sunt expresia imaginației unor specialiști, ci mai degrabă
rezultatul practicii îndelungate în activitatea comerciala din țările cu economie de piață.
Deosebirile dintre diferitele forme ale societății comerciale au drept criteriu
întinderea răspunderii asociaților față de terți pentru obligațiile societății (art.3 din Legea
nr.31/1990).
Formele societății comerciale sunt:

 Societatea în nume colectiv;

 Societatea în comandită simplă;
 Societatea pe acțiuni;
 Societatea în comandită pe acțiuni;
 Societatea cu răspundere limitată.

Societatea în nume colectiv: este acea societate ale cărei obligații sociale sunt
garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a tuturor asociaților.
Societatea în comandită simplă: este societatea ale cărei obligații sociale sunt
garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a asociaților
comanditați; asociații comanditari răspund numai până la concurența aportului lor.
Creditorii societății în nume colectiv și societății în comandită simplă sau pe acțiuni se
vor îndrepta mai întâi împotriva acesteia pentru obligațiile ei și numai dacă societatea nu le
4
C. Bîrsan, V. Dobrinoiu, A.Ticlea, M.Toma, C.Tufan, Societăţile Comerciale, Casa de editura şi presă “Şansa”
S.R.L., Bucureşti, 1995,p.14-16;R.I.Motica, V.Popa, Drept comercial român şi Drept Bancar, p.93 .
5
D.D.Saguna , M. R. Nicolaescu, Societăţile comerciale europene, Ed, Oscar Print, Bucureşti, 1996 Stanciu D.
Cărpenaru , Drept comercial român, Ediţia 5 , Editura All Beck, Bucureşti 2004, p.162

4
plătește în cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere se vor putea îndrepta împotriva
asociaților, iar în cazul societăților în comandită împotriva comanditaților (art.3 alin.2) până
la concurența capitalului social subscris.

Societatea pe acțiuni: este societatea ale cărei obligații sociale sunt garantate cu
patrimoniul social; acționarii sunt obligați la plata acțiunilor lor.
Societatea în comandita pe acțiuni: este societatea al cărei capital social este
împărțit în acțiuni, iar obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social și cu
răspunderea nelimitată și solidară a asociaților comanditați; asociații comanditari sunt obligați
numai pana la plata acțiunilor lor.
Societatea cu răspundere limitată: este societatea ale cărei obligații sociale sunt
garantate cu patrimoniul social; asociații răspund numai în limita aportului lor.

III. CARACTERELE SOCIETĂȚII CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ

 Asocierea se bazează pe încrederea asociaților. Societatea are deci un caracter

intuituu personae, ca și societățile de persoane;
 Începând cu data de 5 noiembrie 2020 a intrat în vigoare Legea nr. 223/2020 pentru
simplificarea și debirocratizarea transferului de părți sociale și a vărsării capitalului
social prin modificarea Legii societăților nr. 31/1990, publicată în Monitorul Oficial
al României nr. 1018 din 02.11.2020, Partea I.
Noile dispoziții legale prevăd:
Înlăturarea cerinței cu privire la capitalul social minim de 200 RON la
constituirea unei societăți cu răspundere limitată (SRL)
Art. 11 alin. (1) din Legea societăţilor nr. 31/1990 se modifică și are următorul
cuprins: „Capitalul social al unei societăți cu răspundere limitată se divide în părți
sociale egale”.
Valoarea capitalului social al unei societăți cu răspundere limitată nu poate fi
mai mică de 1 leu, având în vedere teza finală a art. 11 alin. (1) care stipulează faptul
că acesta se divide în părți sociale egale.
De asemenea, la înmatricularea unei societăți cu răspundere limitată (SRL) a
fost eliminată obligația de a face dovada efectuării vărsămintelor în condițiile actului
constitutiv, respectiv art. 36 alin. (2) lit. b) s-a modificat în sensul că la înmatricularea

5
 societăților cererea va fi însoțită de (...) b) „dovada efectuării vărsămintelor în
condițiile actului constitutiv, cu excepția societăților cu răspundere limitată;”. Aceste
părți sociale nu sunt reprezentate prin titluri negociabile. Aporturile în natură se
realizează prin transformarea drepturilor corespunzătoare și prin predarea efectivă
către societate a bunurilor aflate în stare de utilizare (art. 15 alin,2);
 Asociații răspund pentru obligațiile lor sociale, numai în limita aportului lor;
 Numărul asociaților poate fi între 2 și 50 ; ei participă la deciziile colective ale
adunării generale;
 Denumirea societății, care trebuie să arate obiectul ei de activitate, va fi însoțită de
mențiunea scrisa în întregime “Societate cu răspundere limitata” sau “S.R.L.”

IV. CONSTITUIREA ȘI FUNCȚIONAREA SOCIETĂȚII CU

RĂSPUNDERE LIMITATĂ

Societatea cu răspundere limitată se constituie cu respectarea formalităților și regulilor

generale pentru constituirea unei societăți comerciale, dar prezintă și unele reguli proprii.
Aceste reguli, specifice societății cu răspundere limitată se referă la numărul asociaților,
obiectul societății, capitalul social, aportul asociaților, părțile sociale, forma societății,
statutul societății, publicitatea.
Constituirea unei societăți comerciale supuse reglementarilor legii 31/1990 străbate
trei etape obligatorii:
 etapa consensuală;
 etapa de control al legalității și constituirii;
 etapa de înmatriculare și publicitate.
Etapa consensuală: în constituirea societăților comerciale are ca obiect întocmirea de
către fondatori a actelor constitutive respectându-se condițiile privind validitatea lor, inclusiv
autentificarea lor în situația în care acest lucru este necesar.
„Etapa de control al legalității și constituirii : atunci când judecătorul delegat va
constata îndeplinirea cerințelor legale, în termen de 5 zile, prin încheiere motivată, va
autoriza constituirea noii societăți și va dispune înmatricularea ei în registrul comerțului, în
condițiile dispuse prin legea registrului comerțului.6”

6
Legea nr.26/1990 modificată prin Legea nr.12/1998

6
 Etapa de înmatriculare și publicitate: se referă la îndeplinirea formelor de
înmatriculare profesională și de înregistrare fiscală paralel cu publicarea documentelor
constitutive în Monitorul Oficial. Este faza în care societatea comercială dobândește
personalitate juridica și opozabilitate față de terți.
Competența de înmatriculare a societății aparține oficiului registrului comerțului în a
cărui rază teritorială va avea sediul societatea (art.35 din Legea 31/1990). Cererea de
înmatriculare care trebuie să cuprindă elementele principale ale actelor constitutive ale
societăților va fi însoțită de:
 „Actul sau actele constitutive ale societății, în forma ceruta de lege ;
 Acte de atestare asupra proprietății bunurilor mobile sau imobile (în cazul
bunurilor imobile trebuie atașat și certificatul constatator al eventualelor
sarcini care guvernează mobilul) și a altor drepturi (de autor, licențe, brevete
etc) care formează obiectul aportului în natură la capitalul social;
 Acte privind operațiunile efectuate de asociați în contul societății, premergător
înmatriculării acesteia;
 Declarațiile pe proprie răspundere a fondatorilor, sau a administratorilor și
cenzorilor daca au fost desemnați prin actul constitutiv, care îndeplinesc
condițiile prevăzute în art. 2 din Legea 31/1990;
 Acte privind dreptul asupra spațiului destinat sediului societății.7”
Fondatorii sau persoanele împuternicite de către adunarea asociaților pentru a efectua
formalitățile legale de constituire a societății, trebuie să solicite înmatricularea acesteia în
termen de 15 zile de la autentificarea actului constitutiv.

V. ACTELE CONSTITUTIVE ALE SOCIETĂȚII CU

RĂSPUNDERE LIMITATĂ

Potrivit art.5 din Legea nr.31/1990, societatea cu răspundere limitată se constituie prin
contract de societate și statut, sau după caz, prin înscrisul unic. Actul constitutiv se încheie
sub forma înscrisului sub semnătură privată, cu excepția cazurilor în care printre bunurile
aduse ca aport în natură se afla un teren sau în care asociații hotărăsc altfel, când actul se
încheie în formă autentică.
În cazul societății cu răspundere limitată cu asociat unic se întocmește numai statutul.
7
https://www.onrc.ro/, accesat la data de 19.06.2022

7
 Cu privire la actele constitutive, vom înfățișa unele aspecte specifice societății cu
răspundere limitată.

V.1. Contractul de societate

Contractul de societate trebuie să cuprindă mențiunile cerute de art.7 din Legea

31/1990, precum și repartizarea părților sociale.
Actul constitutiv al societății cu răspundere limitată va cuprinde:
 numele și prenumele, locul și data nașterii, domiciliul și cetățenia asociaților,
persoane fizice; denumirea, sediul și naționalitatea asociaților, persoane juridice.
 forma, denumirea, sediul și, dacă este cazul, emblema societății;
 obiectul de activitate al societății, cu precizarea domeniului și a activității principale;
 capitalul social subscris și cel vărsat, cu menționarea aportului fiecărui asociat, în
numerar sau în natură, valoarea aportului în natură și modul evaluării, precum și data
la care se va vărsa integral capitalul social subscris. La societățile cu răspundere
limitată se vor preciza numărul și valoarea nominală a părților sociale, precum și
numărul părților sociale atribuite fiecărui asociat pentru aportul său;
 asociații care reprezintă și administrează societatea sau administratorii neasociați,
persoane fizice ori juridice, puterile ce li s-au conferit și daca ei urmează sa le exercite
împreuna sau separat;
 partea fiecărui asociat la beneficii și la pierderi;
 sediile secundare sucursale, agenții, reprezentante sau alte asemenea unități fără
personalitate juridică, atunci când se înființează o dată cu societatea sau condițiile
pentru înființarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înființare;
 durata societății;
 modul de dizolvare și de lichidare a societății.

V.2. Asociații

Societatea cu răspundere limitată, poate fi constituită de persoane fizice sau juridice.

Asociații nu trebuie să fie comercianți, ei trebuie să aibă capacitate de exercițiu.
Numărul de asociați este limitat, minimum doi și maximum cincizeci.
Articolul 13 din lege reglementează și societatea cu asociat unic.

8
 Soții pot fi asociați într-o societate cu răspundere limitată. Ei nu pot constitui ca aport
decât bunuri proprii, nu și bunuri comune. Calitatea de bun propriu trebuie arătată în contract,
încălcarea interdicției prevăzute de art.13 din Codul familiei, ducând la nulitatea contractului.
Drepturile asociaților sunt reprezentate prin părți sociale și nu prin titluri, fiind
interzisă emisiunea de obligațiuni.
Firma societății cu răspundere limitată se compune dintr-o denumire, care să arate
obiectul de activitate al societății, însoțită de mențiunea scrisă în întregime “societate cu
răspundere limitata” sau “SRL”.
Obiectul de activitate al societății cu răspundere limitată trebuie sa fie licit și moral. În
principal, poate fi obiect al societății, orice activitate economică. Exista unele excepții:
asigurările, activitățile bancare și de credit nu pot face obiectul unei societăți cu răspundere
limitată.

V.3. Capitalul social

Contractul de societate trebuie să prevadă capitalul social care nu poate fi mai mică de
1 leu.
Capitalul social se constituie din aporturile asociaților, în numerar și în natură
(bunuri).
Evaluarea aportului în natură se face prin expertiza , în mod facultativ, în cazul mai
multor asociați și obligatoriu, în cazul asociatului unic. După evaluare, aportul trece în
proprietatea societății.
Asociații se pot obliga, prin contractul de societate, să execute anumite prestații
periodice în natură pentru societate (numite aporturi în industrie).

V.4. Statutul societății cu răspundere limitată

Statutul societății cu răspundere limitată se încheie în formă autentică. El cuprinde

aceleași elemente ca și contractul de societate, cu deosebirea că statutul dezvoltă elemente ce
privesc organizarea și funcționarea societății. Statutul este menit să întregească contractul de
societate, pentru a sigura cadrul juridic al funcționalității societății.

9
 În cazul societății cu răspundere limitată cu asociat unic, statutul este singurul act
constitutiv al societății. Statutul trebuie întocmit în formă autentică, iar cuprinsul său nu poate
fi decât cel prevăzut de art.7 din lege, cu adaptările impuse de existenta unui asociat unic.
VI. FORMALITĂȚILE NECESARE CONSTITUIRII SOCIETĂȚII CU
RĂSPUNDERE LIMITATĂ

Formalitățile necesare constituirii societății cu răspundere limitată sunt cele prevăzute

de Legea nr.31/1990 și O.U.G. nr. 76/2001.
Pentru constituirea unei societăți cu răspundere limitată este nevoie de un capital
social de minim 1 leu. În cazul în care societatea are mai mult de 15 asociați, este obligatorie
numirea unei comisii de cenzori. SRL-ul fiind singura forma de societate comerciala care
poate funcționa cu asociat unic.
Dosarul cu documentația necesară pentru înregistrarea și autorizarea funcționării unei
societăți cu răspundere limitată, care se depune la Oficiul Registrului Comerțului, trebuie să
includă:
o dovada de disponibilitate a denumirii societății;
o actul constitutiv al societății - trebuie să cuprindă: denumirea societății, asociații,
adresa sediului social, durata societății, capitalul social, obiectul de activitate al
societății,
o declarații pe propria răspundere privind îndeplinirea condițiilor necesare pentru a
deține și exercita funcția de asociat/administrator/cenzor;
o cazier fiscal pentru asociații și administratorii persoane fizice cu cetățenie română
o copii după actele de identitate ale asociaților/administratorilor/cenzorilor;
o dovada sediului societății - contract de vânzare-cumpărare, de închiriere, de comodat,
uzufruct etc.; dacă sediul social se află într-un imobil de locuințe, este nevoie de
acordul asociației de locatari;
o dovada de vărsământ a capitalului social;
o dovada plății taxelor legale și timbrul judiciar - aceste taxe implică taxa judiciară de
timbru, taxa de registru, taxa de publicare în Monitorul Oficial al României a
încheierii (prin care se autorizează constituirea societății comerciale și se dispune
înmatricularea acesteia în Registrul Comerțului), taxele pentru avize și autorizații;

10
 o documentație în vederea obținerii de avize și autorizații de funcționare, dacă este
cazul; acestea diferă în funcție de activitatea pe care o va desfășura în mod efectiv
societatea respectivă.
Dosarul se depune la Biroul Unic din cadrul Camerei de Comerț și Industrie a
României și Municipiului București (pentru București) sau la Oficiul Registrului Comerțului
din cadrul Camerelor de Comerț și Industrie teritoriale din fiecare județ, iar soluționarea
acestuia se face într-un termen de 20 de zile sau dacă se plătește o taxă de urgență, în termen
de 10 zile.
În momentul înregistrării dosarului trebuie declarat dacă societatea va opta pentru
plata TVA sau nu; dacă societatea se încadrează în categoria "microîntreprindere" sau nu,
pentru a ști ce fel de impozit va plăti (impozit pe veniturile microîntreprinderilor sau impozit
pe profit).
Aceleași sunt formalitățile și pentru constituirea societății cu răspundere limitată cu
asociat unic.
În toate cazurile, societatea cu răspundere limitată devine persoana juridica din ziua
înregistrării în Registrul Comerțului.

VII. AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE ÎN CONSTITUIREA UNUI

SRL

Avantaje:
• organizarea și funcționarea se face în baza actului constitutiv al SRL
• număr asociați: minim unu ( asociat unic ) – maxim 50 asociați
• răspunderea pentru obligațiile asumate de societate nu se întinde până la asociații acesteia,
ci se oprește la capitalul social al societății;
• asociații participă la luarea deciziilor in unanimitate; excepție fac situațiile în care prin actul
constitutiv este prevăzut altfel;
• capitalul social al unei societăți cu răspundere limitată nu poate fi mai mic de 1 leu
• participarea la capitalul social se poate face în numerar și în natură, dar cel puțin o parte
socială să fie vărsată în numerar din valoarea totală a acestuia;
• obiectul de activitate al firmei se va stabili în funcție de codul CAEN
• răspunderea asociaților se reduce la plata părților sociale
• un asociat poate să înființeze și/sau să participe la oricare SRL, cu mențiunea că un asociat

11
unic nu poate fi asociat unic decât într-o singură firmă.
• singura formă juridică ce poate avea un proprietar – asociatul unic
• administrare: unic administrator sau consiliu de administrație
• control pentru SRL cu mai mulți de 15 asociați controlul este asigurat de cel puțin trei
cenzori, care au toți tot atâția supleanți, sau auditorul financiar. În cazurile prevăzute de lege
numirea sau alegerea unui cenzor extern independent este obligatorie.

Dezavantaje:

• o persoana nu poate fi asociat unic decât într-un SRL

• de la un număr de 15 asociați intervine obligativitatea existentei comisiei de cenzori
• hotărârile privind activitatea firmei se iau in comun de toți asociații
• în cazul întreprinderilor de mai mică anvergură, complexitatea administrării și mecanismul
adunărilor generale ale societăților comerciale pot complica desfășurarea activității
• posibilități mai limitate de acces la credite.
• prestațiile în muncă sau servicii nu pot constitui aport la capitalul social

12
 Concluzie

În concluzie societatea cu răspundere limitată este o formă de societate hibridă între

societățile de persoane și cele de capitaluri, caracterizată prin răspunderea asociaților numai
până la concurența capitalului social subscris. Semnatarii actului constitutiv, precum și
persoanele care au un rol determinant în constituirea societății sunt considerați fondatori. Nu
pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile ori care au fost condamnate
pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înșelăciune, delapidare, luare
de mită pentru infracțiunile prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și
sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și
sancționarea spălării banilor sau pentru infracțiunile prevăzute de prezenta lege
Societatea cu răspundere limitata va putea funcționa cu unu sau maxim 50 de asociați
care răspund numai pana la concurenta capitalului social subscris. Aceștia pot fi persoane
fizice sau persoane juridice. O persoana fizica sau o persoană juridica nu poate fi asociat unic
decât într-o singura societate cu răspundere limitata.

13
 Bibliografie
1. Stanciu D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, Editura Universul juridic,
Bucureşti, 2009
2. Legea 31 din 16 Noiembrie 1990*** Republicată privind societăţile comerciale, Art.
14 alin. (1),(2).
3. Romul Petru Vonica, Dreptul societăţilor comerciale, Ediţia a II-a revizuită şi
completată Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2012,
4. C. Bîrsan, V. Dobrinoiu, A.Ticlea, M.Toma, C.Tufan, Societăţile Comerciale, Casa de
editura şi presă “Şansa”
5. S.R.L., Bucureşti, 1995,p.14-16;R.I.Motica, V.Popa, Drept comercial român şi
Drept Bancar, .
6. D.D.Saguna , M. R. Nicolaescu, Societăţile comerciale europene, Ed, Oscar Print,
Bucureşti, 1996 Stanciu D
7. Cărpenaru , Drept comercial român, Ediţia 5 , Editura All Beck, Bucureşti 2004
8. Legea nr.26/1990 modificată prin Legea nr.12/1998
9. https://www.onrc.ro/, accesat la data de 19.06.2022

14
 Speță

Hotărârea Curții pronunțată în cauza C-430/19,

din data de 3 iunie 2019

 Obiectul cauzei

Având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267

TFUE de Tribunalul Cluj (România), prin decizia din 15 mai 2019, primită de Curte la 3
iunie 2019, în procedura,
SC C.F. SRL
împotriva
Administrația Județeană a Finanțelor Publice și o Direcție Generală Regională a
Finanțelor Publice din România,
În legătură cu cererea de anulare a actelor administrative fiscale prin care societății CF
i-au fost impuse obligații fiscale suplimentare în materie de TVA și de impozit pe profit.

 Situația de fapt și întrebările adresate CJUE

1. CF, societate comercială de drept român ce are ca obiect principal de activitate

exploatarea resurselor forestiere, a făcut obiectul unei inspecții fiscale a administrației
județene a finanțelor publice cu privire la impozitul pe profit aferent perioadelor 1

15
 ianuarie 2011 - 31 decembrie 2016 și la TVA aferentă perioadei 1 martie 2014 - 31
decembrie 2016.
2. Inspecția fiscală a fost suspendată timp de 6 luni pentru a permite direcției generale
efectuarea, cu participarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, a unei investigații
privind o posibilă fraudă. Ancheta penală a fost clasată.
3. Ulterior, administrația județeană a întocmit un raport de inspecție fiscală, în care a
reținut că operațiunile dintre CF și doi furnizori ai săi erau fictive, întrucât
respectivele societăți nu dispuneau de dotările logistice pentru prestarea serviciilor pe
care le facturaseră.
4. CF a contestat raportul de inspecție fiscală și a solicitat accesul la întregul dosar
administrativ, precizând că nu fusese informată, la momentul inspecției fiscale, cu
privire la modul în care ancheta penală a putut influența inspecția autorităților fiscale.
5. În urma refuzului autorităților administrative, societatea a formulat o acțiune în fața
instanței de trimitere.
6. Instanța de trimitere a adresat CJUE patru întrebări preliminare care au urmărit să
stabilească:
- dacă în lumina principiului respectării dreptului la apărare, așa cum a fost acesta
conturat în jurisprudența Curții, un act administrativ-fiscal emis împotriva unui
particular poate și trebuie să fie sancționat cu nulitatea expresă în condițiile în care
particularul nu a avut posibilitatea să aibă acces la informațiile în baza cărora s-a emis
actul administrativ-fiscal împotriva sa, deși în cuprinsul acestuia se face trimitere la
unele componente ale dosarului administrativ;
- dacă se opun principiile neutralității, proporționalității și echivalenței exercitării
dreptului de deducere în materie de TVA și în materie de impozit pe profit în cazul
unei societăți care are un comportament ireproșabil din punct de vedere fiscal, refuzul
exercitării dreptului de deducere în materie de impozit pe profit fiind generat de
comportamentul fiscal presupus inadecvat al furnizorilor în baza unor elemente
precum lipsa resursei umane, lipsa mijloacelor de transport, dublat de faptul că
autoritatea fiscală nu face dovada niciunui demers din care să rezulte angajarea
răspunderii fiscale/penale a respectivilor furnizori;
- dacă este compatibilă cu dreptul UE o practică națională de condiționare a exercitării
dreptului de deducere în materie de TVA și în materie de impozit pe profit de
deținerea altor documente justificative în afara facturii fiscale, cum ar fi devize și

16
 situații de lucrări, documente justificative suplimentare, care nu sunt în mod clar și
precis determinate de legislația fiscală națională;
- dacă se poate considera, că există o fraudă fiscală în condițiile în care o persoană
impozabilă realizează achiziții de bunuri și servicii de la altă persoană impozabilă care
beneficiază de un alt regim fiscal decât cel al contribuabilului în cauză.

 Hotărârea CJU
 Cu privire la admisibilitate:
7. Potrivit Curții, cererea de decizie preliminară este admisibilă, având în vedere că: ea
conține elementele de fapt esențiale și menționează dispozițiile de drept UE, dar și de
drept național, susceptibile să se aplice litigiului principal; o interpretare dată de Curte
dispozițiilor de drept UE în situații pur interne se justifică pentru motivul că acestea
au devenit, în temeiul dreptului național, direct și necondiționat aplicabile, pentru a se
asigura un tratament identic situațiilor interne și situațiilor reglementate de dreptul
Uniunii.

 Cu privire la prima întrebare preliminară,

8. Curtea a amintit că respectarea dreptului la apărare constituie un principiu general al
dreptului UE, aplicabil în cazul procedurii de inspecție fiscală pentru asigurarea
colectării integrale a TVA.
9. Dreptul la apărare presupune dreptul de a fi ascultat, iar particularul trebuie să aibă
posibilitatea să i se comunice, la cerere, informațiile și documentele care se regăsesc
în dosarul administrativ și care au fost luate în considerare la adoptarea deciziei
autorității publice (dacă obiective de interes general nu justifică restrângerea accesului
la respectivele informații și documente).
10. Principiul efectivității nu impune anularea deciziei autorității fiscale în toate cazurile
în care dreptul la apărare a fost încălcat.
11. Revine instanței de trimitere sarcina de a aprecia dacă procedura de inspecție fiscală
ar fi putut avea un rezultat diferit dacă CF ar fi avut acces la dosar în cursul procedurii
administrative.
12. Astfel, potrivit CJUE, principiul general de drept UE al respectării dreptului la
apărare trebuie interpretat în sensul că, dacă, în cadrul procedurilor
administrative naționale de inspecție și de determinare a bazei de impozitare a

17
 TVA-ului, o persoană impozabilă nu a avut posibilitatea să aibă acces la
informațiile care figurează în dosarul său administrativ și care au fost luate în
considerare la adoptarea unei decizii administrative prin care i-au fost impuse
obligații fiscale suplimentare, iar instanța sesizată constată că, în lipsa acestei
neregularități, procedura ar fi putut avea un rezultat diferit, respectarea
dreptului la apărare impune ca decizia administrativă să fie anulată.

 Raportat la problematica atinsă de întrebările de la a doua la a patra,

13. Curtea a amintit că, potrivit jurisprudenței constante, dreptul persoanelor impozabile
de a deduce, din TVA pe care o datorează, TVA datorată/achitată pentru bunurile
achiziționate/serviciile primite în amonte și utilizate în scopul operațiunilor lor
taxabile constituie un principiu fundamental al sistemului comun al TVA instituit de
legislația Uniunii și, în regulă generală, nu poate fi limitat.
14. Sistemul comun al TVA garantează perfecta neutralitate în ceea ce privește sarcina
fiscală corespunzătoare tuturor activităților economice, indiferent de
finalitatea/rezultatele lor, cu condiția ca activitățile menționate să fie, în principiu, ele
însele supuse TVA.
15. Cu toate acestea, combaterea fraudei, a evaziunii fiscale și a eventualelor abuzuri este
un obiectiv recunoscut și încurajat de Directiva TVA, iar justițiabilii nu se pot prevala
în mod fraudulos sau abuziv de normele dreptului Uniunii.
16. Incumbă administrației fiscale naționale sarcina să stabilească, pe baza elementelor
obiective și fără a solicita destinatarului facturii verificări a căror sarcină nu îi revine,
că acesta știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea invocată pentru a justifica dreptul
de deducere era implicată într-o fraudă privind TVA - aspect a cărui verificare este
de competența instanței de trimitere.
17. Determinarea măsurilor ce pot fi pretinse în mod rezonabil din partea unei persoane
impozabile care dorește să exercite dreptul de deducere a TVA pentru a se asigura că
operațiunile sale nu sunt implicate într-o fraudă săvârșită de un operator în amonte
depinde, în mod esențial, de circumstanțele respectivei cauze.
18. O astfel de persoană impozabilă poate fi obligată, dacă dispune de indicii care permit
să se bănuiască existența unor nereguli sau fraude, să se informeze cu privire la
operatorul de la care intenționează să achiziționeze bunuri sau servicii.

18
 19. Totuși, administrația fiscală națională competentă nu poate impune respectivei
persoane impozabile: să verifice dacă emitentul facturii dispunea de bunurile în cauză,
era în măsură să le livreze și și-a îndeplinit obligațiile privind declararea și plata TVA
pentru a se asigura că nu există nereguli sau fraude la nivelul operatorilor din amonte;
să dispună de documente în această privință.

Prin urmare, Curtea a statuat că principiile care guvernează aplicarea de către

statele membre a regimului comun al TVA, în special cel al neutralității fiscale și cel al
securității juridice, trebuie interpretate în sensul că se opun ca, în prezența unor simple
bănuieli nesusținute cu dovezi ale administrației fiscale naționale cu privire la realizarea
efectivă a operațiunilor economice care au stat la baza emiterii unei facturi fiscale,
persoanei impozabile destinatare a acestei facturi să i se refuze dreptul de deducere a
TVA, dacă nu este în măsură să furnizeze, în afara facturii menționate, alte elemente
care să probeze realitatea operațiunilor economice realizate.

19