sOCIETĂȚILE COMERCIALE

[Subtitlu document]

iARCA ANDREEA-CORINA
Facultatea de Management si Dezvoltare Rurala ,Inginerie Economica în Agricultura
Grupa 8402
Cuprins
Originea și evoluția societăților comerciale............................................................................................2
Reglementarea juridică a societăţilor comerciale în România................................................................3
Reguli generale privind functionarea societatilor comerciale................................................................4
Noțiunea societatii comerciale. Definiție. Natură juridică......................................................................6
Asemănări și deosebiri între societatea comercială și societatea civilă..................................................7
Bibliografie.............................................................................................................................................9
Originea și evoluția societăților comerciale

Perioada veche (antică). Germenii instituţiei juridice a societăţii comerciale au apărut încă din
perioada antichităţii.

În dreptul roman, societatea era de mai multe feluri:

-societatea tuturor bunurilor prezente şi viitoare ale asociaţilor (societas omnium bonorum);
-societatea care avea ca obiect un singur lucru (societas unius rei);
-societatea al cărei obiect îl formau veniturile (societas questus).

Ceea ce trebuie remarcat este faptul că, indiferent de forma sa, societatea era lipsită de personalitate
juridică. Bunurile care formau fondul social erau considerate că aparţin asociaţilor în proprietate, iar
nu societăţi, ca patrimoniu distinct al acesteia.

Perioada Evului Mediu. Societatea comercială cu principalele ei atribute caracteristice apare în evul
mediu. Începând din secolul al XII-lea, în republicile italiene Genova, Florenţa şi Veneţia, comerţul
maritim şi terestru cunosc o mare înflorire. Dezvoltarea comerţului a declanşat o mare nevoie de
credite. Dar, clericii, nobilii şi militarii, deţinători de mari capitaluri, nu puteau să acorde împrumuturi
cu dobândă comercianţilor, datorită interdictiei impuse de dreptul canonic, respectiv
incompatibilităţii cu rangul de nobil sau militar.

Pentru a eluda aceste oprelişti, comercianţii au folosit contractul de commenda. În temeiul acestui
contract, o persoană (sau mai multe persoane) denumită commendator, încredinţează unei alte
persoane (comerciant) numită tractor, o sumă de bani ori o cantitate de mărfuri pentru a face comerţ
în alte ţări, urmând ca beneficiile să se împartă între ele.

Prin folosirea acestui contract, creditorul (împrumutătorul de fonduri) devine asociat al

comerciantului. Pentru creditor, riscul este limitat la suma ori bunurile puse în joc. În scopul protejării
terţilor, sumele de bani şi bunurile puse în comun de către asociaţi constituie un patrimoniu distinct
şi care are drept titular persoana juridică, recunoscută ca atare de către autorităţi.

Această instituţie a fost folosită şi în Franţa, sub numele de contract de command. Ea a fost
reglementată, pentru prima oară, prin Ordonanţa lui Ludovic al XIV-lea privind comerţul terestru din
1673, sub denumirea de societate în comandită.

În secolul al XVII-lea apar primele societăti pe acţiuni. Înfiinţarea acestor societăţi este legată de
expansiunile coloniale ale unor ţări maritime, ca Olanda, Anglia şi Franţa. Au luat fiinţă Compania
Olandeză a

Indiilor Orientale (1602), Compania Olandeză a Indiilor Occidentale (1621), Compania Insulelor
Americii (1626) pentru colonizarea Insulelor Martinica şi Guadelup, Compania Noii Franţe (1628)
pentru colonizarea Canadei etc.

Perioada modernă. Prima reglementare sistematică şi cuprinzătoare a societăţilor comerciale o

reprezintă Codul comercial francez din 1807. El conţinea dispoziţii privind formele de societate
existente în activitatea comercială.

Astfel, o formă de societate cunoscută sub numele de société generale este consacrată sub
denumirea de societate în nume colectiv. Societatea are personalitate juridică, iar asociaţii au o
răspundere
nelimitată şi solidară pentru toate obligaţiile societăţii. Apoi, pe baza contractului de command se
reglementează societatea în comandită. Această societate cuprinde două categorii de asociaţi:
comanditaţii, care au o răspundere nelimitată şi solidara, şi comanditarii, care răspund numai în
limita contribuţiilor lor.

În sfârşit, preluând principiile care reglementau marile companii coloniale, Codul comercial francez
reglementează societatea anonimă, cu cele două forme ale sale: societatea pe acţiuni şi societatea în
comandită pe acţiuni.

Aceste forme ale societăţilor comerciale au fost preluate de reglementările din alte ţări, ca Italia,
Olanda, Belgia, Spania etc. Ele au fost consacrate şi de Codul comercial român din 1887, prin
intermediul Codului comercial italian din 1882, care i-a servit ca model.

Reglementarea juridică a societăţilor comerciale în România

Reglementarea generală privind societăţile comerciale este cuprinsă în Legea nr. 31/1990, iar pentru
o serie de domenii specifice de activitate, cum sunt domeniul bancar, de asigurări, au fost adoptate
reglementări speciale.

Legea nr. 31/1990 reglementează societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă,
societatea pe acţiuni, societatea în comandită pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată.

Societăţile comerciale cu capital integral de stat sunt reglementate de Legea nr. 15/1990 privind
reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale[1].

În domeniul bancar, sunt aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi
adecvarea capitalului[2], în activitatea de asigurare sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 32/2000
privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor[3].

Persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi/sau întreprinderile familiale sunt guvernate
de O.U.G. nr. 44/2008[4], iar societăţile comerciale fără personalitate juridică - asociaţiile în
participaţiune - sunt reglementate de Codul comercial

Caracterul de reglementare generală a societăţilor comerciale pe care îl are Legea nr. 31/1990 se
manifestă atât prin aceea că ea priveşte orice societate comercială, indiferent de obiectul ei de acti-
vitate, cât şi prin faptul că Legea nr. 31/1990 se aplică şi societăţilor comerciale cu participare străină.

Dispoziţiile legale privind regimul juridic al societăţilor comerciale cuprinse în Legea nr. 31/1990 au
caracter imperativ şi se completează cu prevederile Codului comercial şi ale Codului civil. Potrivit art.
291 din Legea nr. 31/1990, „prevederile din prezenta lege se completează cu dispoziţiile Codului
comercial”. În acest mod, prevederile Codului comercial referitoare la societăţile comerciale, faptele
de comerţ, comercianţi, obligaţiile comerciale au caracterul unor reglementări subsidiare privind
societăţile comerciale.

În materia societăţilor comerciale, dispoziţiile Codului civil privind contractul de societate (art. 1491-
1531) prezintă un deosebit interes în materia societăţilor comerciale. De altfel, conform art. 1 Codul
comercial român, în absenţa unor reglementări din Codul comercial, se aplică dispoziţiile Codului
civil, care are, de asemenea, caracterul unei reglementări subsidiare privind societăţile comerciale.
 Societăţile comerciale desfăşoară o activitate producătoare de profit, intrând astfel sub
incidenţa prevederilor cuprinse în legile fiscale. În acest sens, Codul fiscal şi Codul de procedură
fiscală sunt reglementări subsidiare în materia societăţilor comerciale.

Au un asemenea caracter şi prevederile cuprinse în Codul muncii, deoarece în ceea ce priveşte

personalul salariat al societăţilor comerciale, sunt incidente dispoziţiile conţinute în legislaţia muncii.
Încadrarea salariaţilor la societăţile comerciale se face în temeiul contractului individual de muncă, cu
respectarea legislaţiei muncii şi a asigurărilor sociale.

Reglementarea de fond a societăţilor comerciale este realizată însă, aşa cum am arătat, prin Legea
nr. 31/1990, lege care de-a lungul timpului a suferit numeroase modificări şi completări, ultimele
dintre acestea fiind realizate de Legea nr. 302/2005, Legea nr. 85/2006, Legea nr. 164/2006, Legea
nr. 441/2006, Legea nr. 516/2006, OUG nr. 82/2007, OUG nr. 52/2008 (publicata în MOF nr. 333 din
30/04/2008), Legea nr. 284/2008 (publicata în MOF nr. 778 din 20/11/2008).

Reguli generale privind functionarea societatilor comerciale

Articolul 65
Articolul 66(1) Pe durata societății, creditorii asociatului pot să-și exercite drepturile lor numai asupra
părții din beneficiile cuvenite asociatului după bilanțul contabil, iar după dizolvarea societății, asupra
părții ce i s-ar cuveni prin lichidare.(2) Creditorii prevăzuți la alin. (1) pot totuși popri, în timpul
duratei societății, părțile ce s-ar cuveni asociaților prin lichidare sau pot sechestra și vinde acțiunile ori
părțile sociale ale debitorului lor.(la 16-07-2015, Alin. (2) al art. 66 a fost modificat de pct. 1 al art. II
din LEGEA nr. 152 din 18 iunie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 519 din 13 iulie
2015. )(3) Ipoteca legal constituită asupra acțiunilor sau părților sociale poate fi executată potrivit
legii. Administratorii/Membrii directoratului sunt obligați să pună la dispoziția creditorului ipotecar
sau a organului de executare, la cererea acestora, situațiile financiare și orice alte înscrisuri ori
informații necesare evaluării acțiunilor sau părților sociale, precum și să faciliteze preluarea acestora.
(la 16-07-2015, Alin. (3) al art. 66 a fost introdus de pct. 2 al art. II din LEGEA nr. 152 din 18 iunie
2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 519 din 13 iulie 2015. )
Articolul 66^1Publicitatea, prin registrul comerțului, a popririi și a sechestrului prevăzute la art. 66
alin. (2) se realizează la cererea organului de executare, nefiind supusă prevederilor art. 7^1 din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de
înregistrare în registrul comerțului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 84/2010, cu
modificările ulterioare.(la 16-07-2015, Art. 66^1 a fost introdus de pct. 3 al art. II din LEGEA nr. 152
din 18 iunie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 519 din 13 iulie 2015. )
Articolul 67(1) Cota-parte din profit ce se plătește fiecărui asociat constituie dividend.(2) Dividendele
se distribuie asociaților proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat, opțional
trimestrial pe baza situațiilor financiare interimare și anual, după regularizarea efectuată prin situațiile
financiare anuale, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel. Acestea se pot plăti în mod opțional
trimestrial în termenul stabilit de adunarea generală a asociaților sau, după caz, prin legile speciale,
regularizarea diferențelor rezultate din distribuirea dividendelor în timpul anului urmând să se facă
prin situațiile financiare anuale. Plata diferențelor rezultate din regularizare se face în termen de 60 de
zile de la data aprobării situațiilor financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat. În caz
contrar, societatea datorează, după acest termen, dobândă penalizatoare calculată conform art. 3 din
Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru
obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar,
aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu completările ulterioare, dacă prin actul constitutiv sau prin
hotărârea adunării generale a acționarilor care a aprobat situațiile financiare aferente exercițiului
financiar încheiat nu sa stabilit o dobândă mai mare.(la 15-07-2018, Alineatul (2) din Articolul 67 ,
Capitolul I , Titlul III a fost modificat de Punctul 1, Articolul II din LEGEA nr. 163 din 10 iulie 2018,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 595 din 12 iulie 2018 )(2^1) În cazul distribuirii parțiale a
dividendelor între asociați sau acționari în cursul anului financiar, situațiile financiare anuale vor
evidenția dividendele atribuite parțial și vor regulariza diferențele rezultate, în mod corespunzător.(la
15-07-2018, Articolul 67 din Capitolul I , Titlul III a fost completat de Punctul 2, Articolul II din
LEGEA nr. 163 din 10 iulie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 595 din 12 iulie 2018 )
(2^2) În cazul în care asociații sau acționarii datorează restituiri de dividende, în urma regularizării
operate în situațiile financiare anuale, acestea se achită societății în termen de 60 de zile de la data
aprobării situațiilor financiare anuale. În caz contrar, asociații sau acționarii datorează, după acest
termen, dobândă penalizatoare calculată conform art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011,
aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu completările ulterioare, dacă prin actul constitutiv sau prin
hotărârea adunării generale a acționarilor care a aprobat situațiile financiare aferente exercițiului
financiar încheiat nu s-a stabilit o dobândă mai mare.(la 15-07-2018, Articolul 67 din Capitolul I ,
Titlul III a fost completat de Punctul 2, Articolul II din LEGEA nr. 163 din 10 iulie 2018, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 595 din 12 iulie 2018 )(3) Nu se vor putea distribui dividende decât din
profituri determinate potrivit legii.(4) Dividendele plătite contrar dispozițiilor alin.
(2), (2^1), (2^2) și (3) se restituie, dacă societatea dovedește că asociații au cunoscut neregularitatea
distribuirii sau, în împrejurările existente, trebuia să o cunoască.(la 15-07-2018, Alineatul (4) din
Articolul 67 , Capitolul I , Titlul III a fost modificat de Punctul 3, Articolul II din LEGEA nr. 163 din
10 iulie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 595 din 12 iulie 2018 )(5) Dreptul la acțiunea
de restituire a dividendelor, plătite contrar prevederilor alin. (2) și (3), se prescrie în termen de 3 ani de
la data distribuirii lor.(la 01-12-2006, Alin. (5) a art. 67 a fost modificat de pct. 36 al art. I din LEGE
nr. 441 din 27 noiembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 955 din 28 noiembrie 2006. )
(6) Dividendele care se cuvin după data transmiterii acțiunilor aparțin cesionarului, în afară de cazul în
care părțile au convenit altfel.
Articolul 68 Aportul asociaților la capitalul social nu este purtător de dobânzi.
Articolul 69 Dacă se constată o pierdere a activului net, capitalul social subscris va trebui reîntregit
sau redus înainte de a se putea face vreo repartizare sau distribuire de profit.(la 30-04-2008, Art. 69 a
fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 52 din 21 aprilie 2008,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 333 din 30 aprilie 2008. )
Articolul 70(1) Administratorii pot face toate operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a
obiectului de activitate al societății, afară de restricțiile arătate în actul constitutiv.(2) Ei sunt obligați
să ia parte la toate adunările societății, la consiliile de administrație și la organele de conducere
similare acestora.Articolul 70^1Actele de dispoziție asupra bunurilor unei societăți pot fi încheiate în
temeiul puterilor conferite reprezentanților legali ai societății, după caz, prin lege, actul constitutiv sau
hotărârile organelor statutare ale societății adoptate în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale
actului constitutiv al societății, nefiind necesară o procură specială și în formă autentică în acest scop,
chiar dacă actele de dispoziție trebuie încheiate în formă autentică.(la 02-06-2012, Art. 70^1 a fost
modificat de pct. 31 al art. 18, Titlul IV din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012, prin înlocuirea sintagmei "societate comercială" cu
termenul "societate". )
Articolul 71(1) Administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu îl pot transmite decât
dacă această facultate li s-a acordat în mod expres.(2) În cazul încălcării prevederilor alin. (1),
societatea poate pretinde de la cel substituit beneficiile rezultate din operațiune.(3) Administratorul
care, fără drept, își substituie altă persoană răspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube
produse societății.
Articolul 72 Obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la
mandat și de cele special prevăzute în această lege.

Articolul 73(1) Administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru:a) realitatea
vărsămintelor efectuate de asociați;b) existența reală a dividendelor plătite;c) existența registrelor
cerute de lege și corecta lor ținere;d) exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale;e) stricta
îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.(2) Acțiunea în răspundere
împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, care o vor putea exercita numai în caz de
deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și
a falimentului, republicată.Articolul 73^1Persoanele care, potrivit art. 6 alin. (2), nu pot fi fondatori
nu pot fi nici administratori, directori, membri ai consiliului de supraveghere și ai directoratului,
cenzori sau auditori financiari, iar dacă au fost alese, sunt decăzute din drepturi.(la 29-06-2007, Art.
73^1 a fost modificat de pct. 6 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 82 din 28 iunie 2007,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 446 din 29 iunie 2007. )
Articolul 74(1) În orice factură, ofertă, comandă, tarif, prospect și alte documente întrebuințate în
comerț, emanând de la o societate, trebuie să se menționeze denumirea, forma juridică, sediul social,
numărul din registrul comerțului și codul unic de înregistrare. Sunt exceptate bonurile fiscale emise de
aparatele de marcat electronice, care vor cuprinde elementele prevăzute de legislația din domeniu.
(2) Dacă societatea pe acțiuni optează pentru un sistem dualist de administrare, în conformitate cu
prevederile art. 153, documentele prevăzute la alin. (1) vor conține și mențiunea «societate
administrată în sistem dualist».(3) În documentele prevăzute la alin. (1), dacă acestea provin de la o
societate cu răspundere limitată, se va menționa și capitalul social, iar dacă ele provin de la o societate
pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni, se vor menționa atât capitalul social subscris, cât și cel vărsat.
(4) În situația în care documentele prevăzute la alin. (1) sunt emise de o sucursală, acestea trebuie să
menționeze și oficiul registrului comerțului la care a fost înregistrată sucursala și numărul ei de
înregistrare.(5) Dacă societatea deține o pagină de internet proprie, informațiile prevăzute la alin.
(1) și (3) vor fi publicate și pe pagina de internet a societății.(la 01-12-2006, Art. 74 a fost modificat
de pct. 38 al art. I din LEGE nr. 441 din 27 noiembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
955 din 28 noiembrie 2006. )

Noțiunea societatii comerciale. Definiție. Natură juridică

Legislația română nu defineşte societatea comercială. Cea mai apropiata accepțiune se află în
prevederile art. 1491 Cod civil, care arată că „societatea este un contract prin care două sau mai
multe persoane se învoiesc să pună ceva în comun, în scopul de a împarți foloasele ce ar putea
deriva”.
Rezultă că societatea trebuie sa întruneasca cumulativ trei componente: încheierea unui contract;
constituirea unui fond comun; scopul asociatilor de a realiza câstiguri si de a le împarti. Ceea ce omite
textul articolului este vointa comună a asociatilor de a colabora pentru obținerea de câstiguri. Aceste
trăsături specifice societății civile sunt foarte asemanatoare cu cele ale societății comerciale.
Trebuie mentionat că, societatea comercială cu caracter asociativ si fundativ, dobândesc
personalitate juridică urmare a operațiunii de înregistrare, numai că, în timp ce societatea comercială
devine persoană juridică în momentul obținerii certificatului de înregistrare la Biroul Unic al
Registrului Comerțului ( O.U.G. nr. 76/2001 ), asociația si fundația dobândesc personalitate juridică
prin înscrierea în Registrul asociațiilor si fundațiilor aflate la grefa judecatoriei teritoriale competente
( O.G. nr. 26/2000, care modifica Legea nr. 21/1924 ).
Societatea comercială are ca scop obținerea de profit, în timp ce asociația şi fundația sunt entități
fără scop patrimonial ( non – profit ).
Asociația se constituie din trei sau mai multe persoane care convin să pună în comun o contributie
materială, cunoştințele sau aportul lor în munca pentru realizarea unor activități în interes general,
comunitar sau personal nepatrimonial.
Fundația se înfiinteaza de una sau mai multe persoane, pe baza unui act juridic, afectând un
patrimoniu în vederea realizării unui interes general sau comunitar.
Cât priveşte societatea comercială, această poate fi definită ca o grupare de persoane care se
constituie pe baza unui contract de societate, în care asociații convin să pună bunuri în comun, în
vederea obținerii si împărțirii beneficiilor realizate.

Asemănări și deosebiri între societatea comercială și societatea civilă

Societatea comercială îşi are fundamentul în societatea civilă reglementată de Codul civil. Datorită
acestei împrejurări, între societatea comercială şi societatea civilă există asemănări de substanţă,
dar, asa cum vom vedea în cele ce urmează, între acestea există şi importante deosebiri.

A. Asemănări
Societatea comercială şi societatea civilă au aceeaşi esenţă, în sensul că fiecare reprezintă o
grupare de persoane şi de bunuri (capitaluri) constituită în scop lucrativ.
Apoi, din punctul de vedere al constituirii, atât societatea civilă, cât şi societatea comercială
iau naştere printr-un contract de societate, având aceleaşi elemente specifice, adică aportul
asociaţilor, intenţia de a desfăşura în comun o anumită activitate şi obţinerea şi împărţirea de
beneficii, spre deosebire de asociaţii şi fundaţii, în care membrii urmăresc realizarea unui scop
moral, ideal etc., asociaţii societăţii comerciale şi cei ai societăţii civile urmăresc realizarea şi
împărţirea unor beneficii.
B. Deosebiri
a. O primă deosebire priveşte obiectul sau natura operaţiunilor pe care le realizează societatea.
în timp ce societatea civilă are ca obiect operaţiuni civile, societatea comercială se constituie
şi funcţionează în scopul exercitării unei activităţi comerciale, lucrative. Fundamentul
activităţii comerciale ca obiect al societăţii comerciale îl constituie chiar art. 1 din Legea nr.
31/1990 care prevede că „în vederea desfăşurării de activităţi cu scop lucrativ, persoanele
fizice şi persoanele juridice se pot asocia si constitui societăţi comerciale”.în doctrina
juridică', s-a pus problema naturii juridice a societăţii care are ca obiect deopotrivă operaţiuni
civile şi operaţiuni comerciale. Concluzia la care s-a ajuns este aceea că natura juridică a
societăţii trebuie stabilită în raport de ponderea activităţilor desfăşurate de către societatea în
cauză. în concret, dacă operaţiunile comerciale, lucrative au importanţă redusă ori servesc
numai ca mijloc de realizare a unor operaţiuni civile, societatea va fi civilă.
b. O altă deosebire semnificativă între societatea civilă şi societatea comercială este aceea că
societatea comercială beneficiază de personalitate juridică. în acest sens, Legea nr. 31/1990 în
art. 1 alin. (2) prevede că „societăţile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice
române"
Noul cod civil face distincţie între societăţile civile fără personalitate juridică, denumindu-le
„societăţi simple” şi societăţile cu personalitate juridică, pe care le supune regimului juridic
aplicabil categoriei din care face parte. Astfel, potrivit prevederilor art. 1.892 noul Cod Civil,
societatea simplă nu are personalitate juridică. în ceea ce priveşte societatea dotată cu
personalitate juridică. Codul civil face trimitere la reglementările aplicabile categoriei de
societăţi din care face parte. în acest sens sunt prevederile art. 1.889 alin. (2) noul Cod Civil,
care dispun că, dacă, potrivit voinţei părţilor, societatea urmează să aibă personalitate juridică,
indiferent de obiectul de activitate, ea poate fi constituită numai în forma şi condiţiile
prevăzute de legea specială care îi conferă personalitate juridică.
Prin urmare, în timp ce societatea civilă rămâne, în principiu, doar la stadiul contractual,
societatea comercială, fiind învestită cu personalitate juridică, constituie un subiect de drept
distinct de persoana asociaţilor care au înfiinţat-o.
c. Anumite deosebiri între societatea civilă şi societatea comercială există şi în ceea ce
priveşte condiţiile în care acestea se constituie şi funcţionează.
In ceea ce priveşte constituirea, Legea nr. 31/1990 reglementează cinci forme juridice de
societate comercială. Art. 2 din Legea nr. 31/1990 stipulează că societăţile comerciale se vor
constitui „în una din următoarele forme: societate în nume colectiv, societate în comandită
simplă, societate pe acţiuni, societate în comandită pe acţiuni şi societate cu răspundere
limitată&" Tot astfel, pentru dobândirea personalităţii juridice, societatea comercială este
supusă formalităţilor de publicitate prin înregistrarea şi înmatricularea în registrul comerţului.
In schimb, Codul civil nu prevede pentru societatea civilă anumite forme speciale ale acesteia
şi nici vreo formalitate cu referire la înfiinţarea societăţii civile. Drept dovadă stau prevederile
art. 1890, potrivit cărora contractul de societate nu este suspus unor formalităţi speciale cu
excepţia celor prevăzute de lege şi a celor care rezultă din natura bunurilor ce constituie aport.
Deosebirile continuă şi cu privire la organizarea şi funcţionarea celor două societăţi. Spre
deosebire de societatea civilă, societăţii comerciale îi revin anumite obligaţii profesionale
specifice tuturor comercianţilor, precum ţinerea registrelor de contabilitate, exercitarea
comerţului în limitele concurenţei licite, efectuarea unor menţiuni în registrul comerţului etc.
Bibliografie

https://www.academia.edu/7227642/DREPT_COMERCIAL_Suport_de_curs_in_format_I_D

https://administrare.info/domenii/drept/12342-no%C5%A3iunea,-elementele-specifice-%C5%9Fi-
clasificarea-societ%C4%83%C5%A3ilor-comerciale

https://www.creeaza.com/afaceri/comert/NOTIUNEA-DE-SOCIETATE-COMERCIA765.php

https://legeaz.net/dictionar-juridic/asemanari-deosebiri-societate-comerciala-societate-civila