Utilitatea economica

Utilitatea economica- concept

Conceptul de utilitate are mai mai multe conotatii : tehnice,merceologice, filosofice,economice.
Sub aspect tehnic si merceologic, utilitatea are in vedere capacitatea unui bun de a satisface o
nevoie generica, fapt care se reflecta in latura intrinseca a bunului. Spre deosebire de aceasta,
utilitatea economica se refera la o nevoie anume a unui agent consumator care va dori sa
achizitioneze bunul, care va presupune o raportare a nevoii resimtita, care va genera
predispozitia de achizitionare, iar piata va furniza bunul respectiv. Un alt plan care deosebeste
utilitatea tehnica de cea economica are in vedere caracterul individual si subiectiv al utilitatii
economice. Utilitatea economica a unui bun va fi influientata de nivelul de cultura, de gradul de
informare, de varsta, sex, de optiunile fiecarui individ, de momentul in care este disponibil, de
locul in care este disponibil, etc.

Conditii impuse bunurilor referitoare la utilitate

Utilitatea economica presupune indeplinirea cumulativa de catre un bun a urmatoarelor

conditii:

-a) proprietatile, insusirile bunului converg spre o nevoie reala sau imaginara a consumatorului,
nevoia putand fi prezenta sau viitoare. Astfel, atunci cand se achizitioneaza o paine, nevoia este
imediata si totodata reala, urmare a dorintei de alimentatie curenta; dar cand se achizitioneaza un
bilet de vacanta intr-o locatie nemaivizitata , componenta imaginara este dominanta.

-b) pentru a beneficia de satisfactia generata de achizitia si consumul unui bun, consumatorul
trebuie sa dispuna de cunostintele si abilitatile incumbate de generare a satisfactiei din acel bun,
exceptie constituind achizitiile cu scop speculativ, constand in revanzari ulterioare la preturi mai
mari decat costul de achizitie. Un calculator oricat de performant ar fi, nu isi va dovedi utilitatea
pentru un utilizator fara abilitati in utilizarea sa.

In atere conditii , utilitatea economica va reprezenta importanta , aprecierea pe care un

consumator o acorda la un moment si in anumite conditii date , fiecarei unitati dintr-un bun ,
dintr-o multitudine de bunuri identice de care nu dispune , dar pe care este dispus sa-l
achizitioneze ; cu alte cuvinte , satisfactia pe care o resimte prin consumarea unei cantitati
determinate dintr-un bun sau un set de bunuri .

Maximizarea utilitatii , care constituie obiectivul agentului economic consumator , se realizeaza

prin bunurile si serviciile pe care le achizitioneaza , in conditiile restictiei impuse de venitul sau
disponibil care nu poate fi depasit . In decizia sa de maximizare a utilitatii sub constrangerea
bugetara se presupune un comportament rational al agentului economic consumator , ce
presupune ca :

1
 - Poate decide daca prefera un bun ,sau mai multe ,o legatura/set de bunuri sau daca este
indiferent fata de acestea ;
- Inregistreaza o consistenta in preferintele sale ;

Din oricare bun prefera o cantitate incepand de la mult catre putin , aceasta reprezentand
prezumtia de nonsatietate ,cu alte cuvinte dorinta de a consuma mai mult , este o implementare a
dictonului “Doamne da-mi”.
In acest proces decizional , preferintele consumatorilor sunt luate ca date , neprezentand in acest
context importanta originile sau alte fundamente ale acestora ,admitandu-se datorita
subiectivitatii ca preferintele sunt diferite intre consumatori , dar in ce priveste procesul
decizional consumatorii se aseamana .
Se fundamenteaza in acest sens anumite relatii de preferinta . Sa presupunem in acest sens ,ca
un agent economic consumator are de ales intre doua combinatii de bunuri X =( x 1 , x 2 ) si
Y =( y 1 , y 2 ) , care difera pin cantitatile oferite din bunurile 1 si 2 . Preferintele se pot exprima
printr-o relatie de preferinta ,care poate fi :

- a) preferinta stricta , desemnata prin ≻ desemneaza situatia in care este preferata

combinatia lui X fata de combinatia Y atunci : ( x 1 , x 2)≻( y 1 , y 2) ;
- b) preferinta slaba , notata cu ≽ se inregistreaza in situatia in care agentul economic
consumator prefera combinatia X fata de Y , sa ii este indifferent daca ar alege
combinatia X sau Y , atunci (x 1 , x 2) ≽ ( y 1 , y 2 ) ;
- c) indiferenta , notata cu ∼ desemneaza situatia in care nu este preferata o anume
combinatie : (x 1 , x 2) ∼( y 1 , y 2) .

Patru prezumtii fundamentale pot fi prezentate in legatura cu preferintele consumatorului pentru

a a asigura o concordanta interna :

1) Deplinatatea – consumatorul poate compara oricare dintre legaturi si sa-si exprime o

preferinta ori o apreciere indiferenta ;
2) Reflexibilitatea – aceasta conditie identitica exprima ca agentului consumator ii este
indiferent atunci cand compara o legatura de consum cu ea insasi ;
3) Tranzivitatea – aceasta conditie defineste o relatie ordonata intre legaturi , astfel incat
daca legatura A este preferata fata de legatura B ,iar legatura B este preferata fata de
legatura C , atunci legatura A trebuie sa fie preferata fata de legatura C .
4) Nonsaturatia stricta , ce presupune ca un consumator va prefera acea combinatie care ii
asigura cantitati mai mari din cele doua bunuri , decat o combinatie cu o asigurare a
unor cantitati mai mici .

Deplinatatea si reflexivitatea sunt imediat acceptate , in schimb tranzivitatea poate genera

interpretari . Ca o problema de logica pura , ne-am astepta ca un consumator sa doreasca sa
realizeze comparatii consecvente . In practica , cu toate acestea , consumatorul poate realiza si
alegeri intranzitive sau inconsecvente . Un astfel de exemplu de intranzivitate ar putea fi : Daca

2
afirmi ca iti place Coca Cola mai mult decat Pepsi Cola , Pepsi Cola mai mult decat Cappy si
Cappy decat Coca Cola . Ultima afirmatie este inconsistenta cu primele doua . In matematica ,
numerele sunt tranzitive in functie de operatorii de comparat : mai mare , mai mic sau egal
Astfel , intrucat 15 este mai mare decat 10 , iar 10 mai mare decat 5 , in mod clar si 15 este mai
mare decat 5 . Un alt exemplu de intranzivitate ar putea fi in sport , prin rezultatele meciurilor de
football . Daca Steaua castiga meciul cu Rapid , iar Rapid meciul cu Dinamo , nu inseamna ca
Steaua ar castiga meciul cu Dinamo .
In demersul nostrum vom presupune ca preferintele sunt transitive , ce inseamna ca un agent
consumator poate ierarhiza preferintele fara a se genera contradictii . De asemenea , inseamna va
putem fi capabili sa determinam alegerea consumatorului intre doua legaturi bazandu-ne pe
raspunsurile din comparatiile precedente .

Utilitatea cardinala si ordinala

Prin caracterul sau complex si subiectiv, comensurarea utilitatii reprezinta un demers deosebit de
dificil. Cu toate acestea, teoria economica opereaza cu doua modalitati de evaluare, respectiv
cardinala si ordinala.

-Utilitatea cardinala are in vedere acordarea, de catre agentul economic consumator pentru
fiecare unitate sau doza, o pretuire mai mare sau mai mica a unui numar de unitati de utilitate,
denumite utili;

-Utilitatea ordinala presupune ierarhizarea bunurilor intr-o anumita ordine in functie de

preferintele consumatorului.

In mod evident, utiliatea cardinala prezinta importanta mai mult sub aspect teoretic, metodologic,
in timp ce utilitatea ordinala poate fi utilizata in scopuri pragmatice, un consumator putand
aprecia cu destula acuratete ierarhizarea preferintelor sale; prefera o carte anume sau un litru de
vin,etc.

Functia de utilitate
Dependenta dintre utilitatea totala si cantitatea bunurilor intr-un model este exprimata printr-o
functie de utilitate de forma:

U =U (x 1 , x 2 , … … x n) (1)

in care xi reprezinta cantitatea consumata dintr-un bun generic i ,i=1…n.

Proprietati ale functiei de utilitate

Functiile de utilitate prezinta urmatoarele caracteristici:
1) Se bazeaza pe prezumtia ca satisfactia consumatorului are la baza modul de combinare a
marimilor xi, fiecarei combinatii corespunzandu-i o marime Uj, j-ul desemnand un indice care va
exprima ordinea de preferinta a consumatorului, astfel, de exemplu, U1 este preferata lui U2,U2

3
este preferata lui U3, deoarece prima combinatie aduce consumatorului o satisfactie mai mare
decat a doua ,a doua decat a treia si asa mai departe ;

2) Are in vedere un aspect static, in sensul ca nu exista posibilitatea reportarilor cheltuielilor de

la o perioada la alta;

3) Se considera a fi o functie continua, cu alte cuvinte, nu se poate trece de la o valoare la alta

fara a se trece prin toate valorile intermediare.

Intr-un model mai general , functia de utilitate ,care ierhizeaza preferintele consumatorului
dintre diferitele bunuri , prin asocierea a anumitor numere aferente diferitelor cantitati de bunuri
consummate , numere care vor exprima doar ordinea de preferinta a bunurilor 1. O functie de
utilitate este de forma :

U =U (x 1 , x 2 ,… …… . x n) (2)

Printr-o astfel de exprimare functia de utilitate exprima comportamentul unui consumator care
daca isi exprima 20 optiuni pentru bunul 1 si 10 optiuni pentru bunul 2 ,nu implica ca concluzia
ca intensitatea utilitatii atribuita bunului 1 este de doua ori mai mare decat a bunului 2, acesta
decurgand din fapul ca utilitatile nu sunt exprimate cardinal ci ordinal , prin asocierea unui
numar de satisfactie pentru diferitele cantitati de bunuri consummate . Pentru doua bunuri functia
de utilitate este de forma :

U =U ( x 1 , x 2) (3)

De asemenea , vom presupune ca functia de utilitate este contintinua si derivabila .Orice variatie
a cantitatilor consumate din fiecare bun va induce o variatie si in utilitate .
Functia de utilitate este o funtie crescatoare de consumul fiecaruia din bunuri .aceasta putad fi
dovedita prin graficul tridimensional numarul 1 , in care pe axa verticala este desemnata
utilitatea totala , in timp ce pe axele orizontale sunt inscrise cantitatile consummate din cele doua
bunuri .

1
Ilie Babaita si Alexandrina Duta Introducere in microeconomie , Editura de Vest , Timisoara , 1996 , pag. 42

4
Comanda in programul Maple pentru trasarea graficului numarul 1
> restart:
> U:=a*x^alpha*y^beta:
> a:=1:alpha:=.25:beta:=0.75:
> plot3d(U,x=0..5,y=0..5,labels=["bun x","bun
y","utilitatea"],labeldirections=["horizontal","horizontal","vert
ical"],axes=boxed,orientation=[-31,86,0.75],title="Graficul
numarul 1 \n Suprafata de utilitate",titlefont=["New Times
Roman","bold",12]);

La diferite nivele de utilitate , precum U1,U2,U3 etc. vor corespunde in planul bunurilor oxy
diferite combinatii de consum care definesc curbele de isoutilitate , care au propietatea de a
inregistra acelasi nivel de utilitate la combinatii diferite consum . Curbele de isoutilitate se
prezinta precum in graficul numarul 2 , prezentarea detaliata a propietatilor acestora, vor contitui
subiectul unei abordari ulterioare .

5
Comanda in programul Maple pentru trasarea graficului numarul 2
> restart:with(plots):
> util:=X^(1/4)*Y^(3/4):
> plot3d(util, X=0.1..15, Y=0.1..15, style=contour, axes=normal,
color=green, orientation=[-90,0], title="Graficul numarul 2 \
nCurbe de isoutilitate",titlefont=["New Times Roman","bold",12]).
Explicitatea formei funtiei de utilitate determina si o segmentare a bunurilor , in conditiile unor
posibilitati relative limitate de achizitie si a modului in care acestea isi dovedesc utilitatea .
Definim prin complementaritate atributul unor bunuri de-a isi dovedi utilitatea decat impreuna ,
un pc cu un soft , autoturism si combustibil . Prin substituire intelegem caracteristica bunurilor
de a aduce o utilitate apropiata in consum un ceai cu o cafea . Aceste atribute de
complementaritate si substituire in consum se manifesta , in comportamentul agentului economic
consumator in decizia de alegere in grade diferite . Prezentam astfel , curbele de indiferenta
pentru aceste cazuri , a se vedea graficele numarul 32 :

2
Ilie Babaita si Alexandrina Duta Introducere in microeconomie , Editura de Vest, Timisoara , 1006, pag.48.

6
Comanda in programul Maple pentru trasarea graficului numarul 3 a
> restart:with(plots):
> datalist1:=[[1,1],[6,1]]:
> datalist2:=[[1,1],[1,6]]:
>a:=plot([datalist1,datalist2],color=red,view=[0..8,0..8],thickne
ss=3,labels=[" bunul x","bunul
y"],labeldirections=["horizontal","vertical"]):
> datalist3:=[[2,2],[6,2]]:
> datalist4:=[[2,2],[2,6]]:
>b:=plot([datalist3,datalist4],color=green,view=[0..6,0..6],thick
ness=3):
> datalist5:=[[3,3],[6,3]]:
> datalist6:=[[3,3],[3,6]]:
>c:=plot([datalist5,datalist6],color=navy,view=[0..6,0..6],thickn
ess=3):

7
> display([a,b,c],title="Graficul numarul 3 a \n
Complementaritate stricta",titlefont=["New Times
Roman","bold",12]);
Comanda in programul Maple pentru trasarea graficului numarul 3b
> restart:with(plots):
> a:=implicitplot(x^(1/2)*y^(1/2)=6.5,
x=0..15,y=0..15,color=red):
> c:=implicitplot(x^(1/2)*y^(1/2)=5.5,
x=0..15,y=0..15,color=red):
> display([a,c],title="Graficul numarul 3 b \n Substituibilitate
imperfecta ",titlefont=["New Times
Roman","bold",12],axes=boxed,thickness=3);
Comanda in programul Maple pentru trasarea graficului numarul 3c
> restart:with(plots):
> a:=implicitplot(x+y=6.5, x=0..15,y=0..15,color=red):
> c:=implicitplot(x+y=8.5, x=0..15,y=0..15,color=red):
> display([a,c],title="Graficul numarul 3 c \n Substituibilitate
perfecta ",titlefont=["New Times
Roman","bold",12],axes=boxed,thickness=3,view=[0..10,0..10]);
Comanda in programul Maple pentru trasarea graficului numarul 3d
> restart:with(plots):
> b:=implicitplot(y=2.5, x=0..10,y=0..15,color=red):
> a:=implicitplot(y=6.5, x=0..10,y=0..15,color=red):
> c:=implicitplot(y=4.5, x=0..10,y=0..15,color=red):
> display([a,c,b],title="Graficul numarul 3 d \n Indiferenta fata
de un bun ",titlefont=["New Times
Roman","bold",12],axes=boxed,thickness=3,view=[0..12,0..10]);

In teoria microeconomica functia cea mai uzuala referitoare la relatia dintre utilitate si consumul
din doua bunuri este functia de tip Cobb-Douglas ,denumita astfel dupa numele celor doi
economisti , Charles Cobb si Paul Douglas . Este de forma :
α β
U ( x , y )=x y (4)

in care x si y reprezinta cantitatile din bunul 1 si 2 . Intr-o forma generalizata foate fi scrisa ca :
n
ǔ ( x )=∏ x iλ
i
(5)
i=1

in care x=(x1 , x2 , … … . xn ) . Prin transformari poate fi scrisa si ca :

n n
u ( x )= ∏ x ; ∑ α i=1
αi
i (6)
i=1 i=1

Relatia (6) pentru facilitatea calculelor poate fi logaritmata ,pentru a deveni liniara :

8
 n
ln u ( x )=∑ α i ln( x ¿¿ i)¿ (7)
i=1

Utilitatea individuala, totala si marginala

In evaluarea utilitatii in functie de cantitatile consumate se utlizeaza marimile:

-a) utilitatea individuala;

b) utilitatea totala;

c) utilitatea marginala.

a ) Utilitatea individuala reprezinta pretuirea pe care o acorda un consumator pentru fiecare doza
achizitionata si consumata dintr-un anumit bun sau pachet de bunuri; de exemplu, o cana de ceai,
o paine, etc;

b) Utilitatea totala reprezinta satisfactia pe care consumatorul o obtine sau spera sa o obtina prin
consumarea unei anumite cantitati dintr-un bun sau un pachet de bunuri;
n
UT =∑ ui (8)
i=1

c) Utilitatea marginala sau aditionala comensureaza sporul de utilitate totala ocazionat de

cresterea cantitatii consumate cu o unitate sau cu o doza . Modificarea utilitatii totale in conditiile
in care cantitatea dintr-un bun 1 se modifica ,iar cantitatea din bunul 2 se mentine constanta
reprezinta conceptutul utilitatea marginala a bunului 1 . Astfel , utilitatea marginala se va
determina ,conform relatiilor :

Δ UT ∂ UT
U mg = (5) ; sau U mg = (9)
ΔQ ∂Q

Relatia (5) se aplica in cazul unor valori discrete , in timp ce relatia (6) se aplica in cazul unor
valori continuie , a unei functii de utilitate exprimata prin dozele consumate .
In conditiile unei functii de utilitate de doua variabile , doua bunuri U ( x 1 , x 2 ) vom avea o
utilitate marginala in functie de bunul 1 si de bunul 2 , utilitatile marginale vor fi :

∂U ∂U
U mg (x )= =U 'x ; (7) U mg (x )= =U 'x (10)
1
∂ x1 1 2
∂ x2 2

9
 Pentru a intelege conceptul de utilitate marginala in contextul alegerii dintre doua bunuri, sa
presupunem ca un agent economic consumator are de ales dintr-un set de consum format din
bunurile (x1,x2) si ca urmareste sa afle modul in care i se modifica utilitatea atunci cand va
consuma cu o unitate mai mult dintr-unul din bunuri, sa presupunem din x1. Aceasta rata de
modificare este tocmai utilitatea marginala in functie de bunul 1. Aceasta va fi de forma:

ΔU u ( x1 + Δ x 1 , x 2 ) −u( x 1 , x 2)
Umg1 = = (11)
Δ x1 Δ x1

si va masura rata modificarii utilitatii (ΔU) in functie de o mica modificare din bunul 1 (Δx1), in
conditiile in care bunul 2 se mentine constant, asa incat pentru a calcula variatia utilitatii pentru o
mica modificare in consumul bunului 1, va trebui sa calculam:

ΔU =Umg 1 Δ x 1 si ΔU =Umg 2 Δ x 2 (12)

.Intre aceste masuri ale utilitatii exista anumite interconditionari pe care le putem prezenta
recurgand la un exemplu numeric. Sa presupunem ca un anumit consumator inregistreaza
urmatoarele utilitati totale ca urmare a consumului unor cantitati succesive dintr-un anumit bun,
a se vedea tabelul numarul 1 .

Tabel nr.1 Utilitatea totala si marginala

Suma
Utilitatea Utilitatea
Q(doze) utilitatii
totala marginala
marginale
0 0 0 0
1 100 100 100
2 250 150 250
3 375 125 375
4 450 75 450
5 500 50 500
6 530 30 530
7 545 15 545
8 545 0 545
9 540 -5 540
10 525 -15 525

Pe baza datelor din tabel trasam curba utilitatii totale in graficul numarul 4 , a se vedea curba
superioara . Se observa ca utilitatea totala este o functie care creste initial , ajunge la un nivel
maxim dupa care devine descrescatoare .

10
 Graficul numarul 4
Utilitatea totala si marginala
600
500
400
utilitatea

300
200
100
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
-100
cantitatea Q

Utilitatea marginala se determina , spre exemplu pentru doza a treia fata de a doua , conform :

U
mg 3 /2=
ΔUT UT 3−UT 2 375−250
= = =125 si asa mai departe .
ΔQ Q3−Q2 3−2

De asemenea , se observa din datele tabelului numarul 1 , ca suma utilitatilor marginale este
egala cu utilitatea totala ,cu alte cuvinte ca :
n

∑ U mg/ k /k−1=UT n (13)

k =1

Pentru demonstarea acestei relatii vom calcula succesiv utilitatile marginale :

UT 1 −UT 0
pentru k=1 U mg /1 /0 = , intrucat Q1−Q0 =1 => UT 1−UT 0 ;
Q1 −Q0

UT 2−UT 1
pentru k=2 U mg /2 /1= , intrucat Q2−Q1=1 => UT 2−UT 1;
Q2−Q1

…………………………………………………………………………….

UT n −UT n−1
pentru k=n U mg /n / n−1 = , intrucat Qn−Q n−1 =1 => UT n−UT n−1
Q n −Q n−1
n
Prin insumare obtinem ca : ∑ U mg/ k /k−1=UT n −UT 0, dar atunci cand se consuma zero unitati
k =1

evident UT 0 =0 , asa incat se demonstratreaza relatia (13) .

11
Se constata ca utilitatea marginala este in general o functie descrescatoare , a se vedea curba
inferioara din graficul numarul 4 . De asemenea , se constata ca utilitatile marginale inregistreaza
atat marimi pozitive , negative si egale cu zero . Valorile pozitive ale utilitatii marginale
corespund curbei crescatoare ale utilitatii totale , in timp ce valorile negative ale utilitatii
marginale corespund curbei descrescatoare a utilitatii totale . Valoarea nula a utilitatii marginale
corespunde utilitatii totale maxime .

Tendinta de descrestere a utilitatii marginale, cunoscuta si sub denumirea legii a doua a lui
Gossen, prevede ca o data cu cresterea cantitatii consumate dintr-un bun, utilitatea totala sporeste
din ce in ce mai putin, in timp ce utilitatea marginala scade, care prevede ca prin consumul
continuu si neincetat utilitatea marginala descreste pana la saturare .

Mentionam ca aceasta legitate se dovedeste numai in cazul bunurilor normale, in timp ce in cazul
bunurilor de „viciu” nu se inregistreaza.

Curbele de isoutilitate 22 oct 2021

In alegerea consumatorului pot apare o combinatie dintre cantitatile a doua bunuri care asigura
un acelasi nivel de utilitate , prin unirea carora se genereaza o curba , de-a lungul careia utilitatea
totala este constanta si care este definita drept curba de isoutilitate .Desigur , daca avem in
vedere trei bunuri , avem de-a face cu un plan de isoutilitate sau cu un hiperplan de isoutilitate
atunci cand sunt si mai multe bunuri . O astfel de curba de isoutilitate se prezinta precum in
graficul numarul 5 :

12
Comanda in programul Maple pentru trasarea graficului numarul 5
> restart:with(plots):
> implicitplot(x^(1/2)*y^(1/2)=4.5,
x=0..25,y=0..25,color=red,view=[0..10,0..10],labels=["bunul
x","bunuly"],labeldirections=["horizontal","vertical"],title="Gra
ficul numarul 5 \n Curba de isoutilitate",titlefont=["New Times
Roman","bold",12],axes=boxed,color=green,thickness=2);

Se observa ca exista cel putin patru combinatii , desemnate cu A,B,C si D care confera aceasi
utilitate totala si se situiaza pe aceiasi curba de isoutilitate . Coordonatele acestor puncte de pe
curba de isoutilitate , precum punctul A exprima o cantitate de 2,5 unitati din bunul x si 8 unitati
din bunul y , in timp ce punctul D cu aceasi utilitate totala exprima o cantitate de 7 unitati din
bunul x si 3 unitati din bunul y .

13
Comanda in programul Maple pentru trasarea graficului numarul 6
> restart:with(plots):
> a:=implicitplot(x^(1/2)*y^(1/2)=4.5,
x=0..25,y=0..25,view=[0..10,0..10],labels=["bunul x","bunul
y"],labeldirections=["horizontal","vertical"],title="Graficul
numarul 6 \n Familie de curbe isoutilitate",titlefont=["New Times
Roman","bold",12],axes=boxed,color=red,thickness=2):
> b:=implicitplot(x^(1/2)*y^(1/2)=3.5,
x=0..25,y=0..25,color=red,view=[0..10,0..10],labels=["bunul
x","bunuly"],labeldirections=["horizontal","vertical"],titlefont=
["New Times Roman","bold",12],axes=boxed,color=blue):
> c:=implicitplot(x^(1/2)*y^(1/2)=5.5,
x=0..25,y=0..25,color=red,view=[0..10,0..10],labels=["bunul
x","bunuly"],labeldirections=["horizontal","vertical"],titlefont=
["New Times Roman","bold",12],axes=boxed,color=navy):
> display([a,b,c]);
In graficul numarul 6 sunt prezentate trei curbe de isoutilitate , care formeaza o familie de curbe
de isoutilitate . Punctele situate pe o aceasi curba vor indica un acelasi nivel de utilitate totala ,
precum punctele A si B . Prin constructie , curbele mai indepartate de sistemul de axe vor
exprima utilitati totale mai mari , in timp ce acelea mai apropiate de origine vor exprima utilitati
totale mai reduse . Astfel , punctul C situate pe o curba superioara va exprima o utilitate totala
mai mare decat utilitatile conferite de punctele A si B .La randul lor aceste puncte exprima
utilitati totale mai mari decat un punct D situate pe o curba de isoutilitate inferioara .

14
Rata marginala de substitutie

Vom presupune doua puncte A si B situate pe o curba de isoutilitate , precum in graficul numarul
7 . Punctul A corespunde unei structuri de o unitate din bunul x si 3 unitati din bunul y ,in timp
ce punctul B corespunde unei structuri de 4 unitati din bunul x si o unitate din bunul y .Daca
consumatorul ar alege initial o structura aferenta punctului A si si-ar dori mai multe unitati din
bunul x , pentru ca utilitatea totala sa nu se modifice , ce presupune deplasarea pe aceasi curba de
isoutilitate , trebuie sa renunte la o parte din cantitatea din bunul y , situatie ce este descrisa
printr-un punct precum B .
Pentru a mentine constant nivelul utilitatii totale , dar in conditiile unor variatii ale cantitatilor
din cele doua bunuri se impune ca :

Umg x Δx+ Umg y Δy=ΔU =0 sau prin rearanjari vom obtine:

Δy −Umg x
R MS= = (14)
Δ x Umg y

Acest raport intre variatiile cantitatilor dintre bunuri care este egal cu raportul invers al utilitatilor
marginale cu semn negativ, reprezinta rata marginala de substitutie dintre cele doua bunuri, sau
cu alte cuvinte, variatia cantitatii dintr-un bun in termenii variatiei din celalat bun, asa incat
utilitatea totala sa fie constanta. Dupa cum in mod intuitiv ne-am fi asteptat, RMS are semnul
minus deoarece o crestere a cantitatii dintr-un bun trebuie sa fie insotita de o scadere din
cantitatea celui de-al doilea bun pentru a se mentine utilitatea totala constanta . De asemenea ,
avand in vedere forma convexa a curbelor de indiferenta , RMS in valoare absoluta se reduce o
data cu cresterea cantitatii din bunul x. Acest fapt se bazeaza pe comportamentul agentului
economic consumator care dispunand de o cantitate redusa din bunul va fi dispus sa renunte la o
cantitate mare din bunul y ,pentru a-si mari cu o unitate cantitatea din bunul x ; in acelasi timp el
nu va fi dispus sa cedeze decat la o mica marime din bunul y pentru a-si mari cu o unitate din
bunul x , atunci cand dispune de o cantitate mare din bunul x . De asemenea , este notabil de
constatat ca RMS este egala si cu panta dreptei care intersecteaza cele doua puncte si cu panta
curbei de indiferenta .

15
Comanda in programul Maple pentru trasarea graficului numarul 7
> restart: with(Student[Calculus1]):with(plots):
> plot([3/x,3.5-
0.67*x],x=0..7,color=[red,blue],view=[0..6,0..8],thickness=[2,1],
axes=boxed,labels=["bunul x","bunul
y"],labeldirections=["horizontal","vertical"],title="Graficul
numarul 7 \n Rata marginala de substitutie",titlefont=["New Times
Roman","bold",12]);

Restrictia bugetara

Un agent economic consumator este confruntat cu un venit nominal V si cu preturile px si py ,

care se transpune intr-o restrictie bugetara de forma :

x p x+ y p y ≤ V (15)

16
Combinatiile de cantitati (x,y) care satisfac aceasta inegalitate apartin ansamblului de consum
sau ansamblul de combinatii de consum accesibile consumatorului .Daca consumatorul isi
utilizeaza in totalitate venitul , inegalitatea (13) se transforma in egalitate .Restrictia bugetara
poate fi transformata de forma :

( )( )
V p
y= − 1 x (16)
p2 p2
Relatia (16) reprezinta ecuatia unei drepte in care prima paranteza desemneaza intersectia cu axa
y , in timp ce a doua paranteza este panta dreptei , a se vedea graficul numarul 8:

Comanda in programul Maple pentru trasarea graficului numarul 8

> restart:with(plots):
> plot(9-
0.5*x,x=0..18,color=blue,view=[0..20,0..10],thickness=2,axes=boxe
d,title="Graficul numarul 8 \n Contrangerea
bugetara",titlefont=["New Times Roman","bold",12] ,labels=["bunul
x","bunul
y"],labeldirections=["horizontal","vertical"],filled=[color="Blue
", transparency=0.5]);

17
Prin rezolvarea relatiei (16) in functie de x si y se vor determina intersectiile cu sistemul de axe .,
care vor exprima cantitatile din cele doua bunuri , in conditiile in care consumatorul va opta
numai pentru un singur bun si care vor fi :
x=V / p y y=0 ; y=V / p x x=0
Panta constrangerii bubetare va exprima pe de-o parte diminuarea cantitatii din bunul y in
vederea crescterii cu o unitate a cantitatii din bunul x , iar pe de alta parte va fi egala si cu
raportul preturilor celor doua bunuri , are defineste si pretul relativ :
dy p x
= (17)
dx p y
Daca in locul unuia din cele doua bunuri , vom considera moneda de cantitate m , al carui pret il
desemnam a fi egal cu unitatea atunci constrangerea bugetara poate fi definite ca :
xp+ m=V (18)
Relatia (16) putand fi astfel scrisa ca :
m=V − px (19)
Intr-o astfel de exprimare desemneaza ca agentul economic consumator aloca o parte din venitul
sau achizitiei bunului , iar restul este detinut sub forma de moneda3.
Relatia (16) care expliciteaza constrangerea bugetara demonstreaza totodata ca ea este
influientata de venit si de raportul preturilor .
Daca se inregistreaza o modificare numai in venitul consumatorului constrangerea bugetara se va
transla , intrucat panta nu se modifica , a se vedea graficul numarul 9 :

3
Radu Vranceanu si Marc Guyot Bazele microeconomiei intreprinderii , pag 83.

18
Comanda in programul Maple pentru trasarea graficului numarul 9
> restart:
> plot([9-0.5*x,10-0.5*x,8-
0.5*x],x=0..18,view=[0..20,0..10],thickness=2,axes=boxed,title="G
raficul numarul 9 \n Modificarea venitului in contrangerea
bugetara",titlefont=["New Times Roman","bold",12] ,labels=["bunul
x","bunul
y"],labeldirections=["horizontal","vertical"],linestyle=[1,2,2],c
olor=[blue,red,red]);
Daca venitul creste constrangerea bugetara se transleaza spre dreapta si ansamblul de consum se
extinde , in timp ce daca venitul se reduce constrangerea bugetara se transleaza spre stanga si
ansamblul de consum se contracta .
Constrangerea bugetara si implicit ansamblul de consum se modifica si ca urmare a modificarii
preturilor in cazul unui venit constant .Astfel , in conditiile unei cresteri a pretului relativ p x / p y
panta costrangerii bugetare creste (in valoare absoluta) ,dreapta devine mai abrupta si ansamblul
de consum se reduce ,intrucat dreapta isi mentine neschimbata intersectia cu ordonata si dreapta
se roteste catre stanga . Reciproc , daca pretul relativ se reduce ,dreapta bugetului devine mai
putin abrupta , se roteste spre dreapta si ansamblul de consum se mareste .

Comanda in programul Maple pentru trasarea graficului numarul 10

> restart:
> plot([9-0.5*x,9-0.4*x,9-
0.3*x],x=0..30,color=blue,view=[0..35,0..10],thickness=2,axes=box
ed,title="Graficul numarul 10 \n Modificarea pretului relativ

19
asupra constrangerii bugetare",titlefont=["New Times
Roman","bold",12] ,labels=["bunul x","bunul
y"],labeldirections=["horizontal","vertical"],linestyle=[2,1,2],c
olor=[blue,red,blue]);

Efectul taxelor si subventiilor asupra constrangerii bugetare

Constrangerea bugetara a agentului economic consumator care se va descrie ansambul de

consum este influientata si de masurile politicii economice impuse de catre un anumit stat .
Uneori , statul poate impune anumite taxe aplicate vanzarilor care vor modifica preturile
bunurilor si care la randul lor vor afecta panta constrangerii bugetare , in timp ce alte ori poate
chiar sa plafoneze consumul dintr-un anumit bun . In alte conditii , statul poate sa incurajeze
consumul prin acordarea unor subventii pentru anumite produse . Mentionam ca in timp ce o taxa
reprezinta un impozit perceput de stat o subventie reprezinta o taxa platita de stat , cu alte cuvinte
un impozit de sens contrar . Exemplificam prin accize taxele percepute de stat la consumul unor
bunuri de lux , in timp ce tichetele de alimente ar putea fi interpretate ca subventii acordate
salariatilor prin facilitate fiscale .
Taxele care afecteaza constangerea bugetara a agentului economic condumator pot fi impuse
asupra :
 a) pe cantitate ;
 b) pe valoare ;
 c) pe venit .

a) Taxa pe cantitate reprezinta suma de bani suplimentara platita de consumator pentru fiecare
unitate de bun achizitionat asupra caruia s-a aplicat ; daca o vom desemna cu tq si vom
presupune ca este aplicabila bunului x , restrictia bugetara , a se vedea relatia (15 ) , va deveni :

( p x + t q ) x + y p y =V 0<t q <1 (20)

din care rezulta ca :

V p x +t q
y= − (21)
py py

( )( )
V p1
Din relatia (16) a rezultat ca y= − x .Din compararea relatiilor care descriu
p2 p2
costrangerea bugetara fara taxa relatia (16) cu relatia (21) cu o taxa impusa pe cantitate rezulta
ca :

p x +t q p x
> (22)
py py

Relatia (22) exprima faptul ca panta constrangerii bugetare se mareste prin aplicarea taxei pe
cantitate , cu alte cuvinte devine mai abrupta asa incat domeniul asambului de consum , sau a
pachetelor accesibile consumatorului se ingusteaza .

20
b) Taxa pe valoare reprexinta suma de bani pe care consumatorul trebuie sa o plateasca
suplimentar pentru fiecare unitate de pret aferenta bunului supus taxei . Vom desemna taxa pe
valoare cu tv si vom presupune ca bunul x este cel asupra caruia pretul este taxat . In aceste
conditii , constrangerea bugetara devine de forma :

( 1+t v ) p x x + p y y=V ; t v >0 (23)

Prin transformare obtinem ca :

V ( 1+t v ) p x
y= − x (24)
py py

Prin comparare cu relatia initiala a constrangerii bugetare ( 16) , rezulta ca :

( 1+t v ) p x p x
> (25)
py py

Cum panta dreptei constrangerii bugetare creste , devine mai abrupta si de aceasta data domeniul
asambului de consum , sau a pachetelor accesibile consumatorului se ingusteaza . Ca o concluzie
se stabileste ca atat taxa pe cantitate cat si taxa pe valoare limiteaza ansambul de consum
accesivil consumatorului pentru un anumit venit . Referitor la impactul celor doua tipuri de taxe ,
cu alte cuvinte , care are o intensitate mai mare asupra constrangerii bugetare , se impune a fi
studiat raportul dintre pantele constrangerilor bugetare prin impunerea taxelor ,adica a
membrului stang al relatiei (22) cu membrul stang al relatiei (25) , care va fi de forma :

p x +t q ( 1+t v ) p x p x + tq
R= : = (26)
py py (1+ t v ) p x

Se pot inregistra trei cazuri :

1) Atunci cand taxa pe cantitate afecteaza mai intens restrictia bugetara ,este mai
costisitoare , decat taxa pe valoare R>1 ,ce presupune indeplinirea conditiei :
t q >t v p x ;
2) Atunci cand taxa pe valoare afecteaza mai intens restrictia bugetara , este mai
costisitoare , decat taxa pe cantitate R<1, ce presupune indeplinirea conditiei :
t q <t v p x ;
3) Atunci cand taxa pe cantitate are acelasi efect asupra restrictiei bugetare si implicit
asupra ansambului de consum al agentului economic consumator , la fel de costisitoare ,
ca taxa pe valoare R=1, ce presupune indeplinirea conditiei :
t q=t v p x

21
c) Taxa pe venit reprezinta impunerea pe care agentul economic o plateste in functie de venitul
sau .4 Impunerea poate fi de forma unei taxe forfetare (fixe) din venit , care va modifica
constrangerea bugetara sub forma :

( V −tf
p ) p
px
y= − x ; 0<tf <V (27)
y y

in care tf reprezinta taxa forfetara pe venit .Daca impunerea asupra venitului este variabila ,
procentuala , constrangerea bugetara va fi de forma :

y= (( 100−tvar ) V
py )
px
− x ; 0<tvar <100
py
(28)

in care tvar reprezinta taxa variabila , procentuala aplicabila asupra venitului .

Din compararea relatiei (16) cu relatiile (27) si (28) rezulta ca pantele constrangerilor bugetare
nu se modifica , in schimb se modifica intersectiile cu axele . Intrucat , prin comparatii rezulta
ca :

V V −tf V ( 100−tvar ) V
> si >
py py py py

domeniul ansambului de consum se ingusteaza prin impunerea unei taxe asupra venitului ,
intrucat costrangerea bugetara se transleaza spre originea sistemului de axe .
Putem concluziona ca indiferent de baza de impozitare si de forma de prezentare aplicarea
taxelor afecteaza constrangerea bugetara in sensul limitarii ansamblului de consum .
In mod intuitive ne asteptam , ca acordarea unor subventii sa contribuie la extinderea
ansamblului de consum , intrucat subventiile nu reprezinta decat taxe de sens contrar , sau orice
facilitate la achizitionarea unui pachet de bunuri , precum platesti un produs si primesti doua .

Alegerea optima a consumatorului

Problema primara

Obiectivul agentului economic consumator consta in maximizarea utilitatii totale din achizitia si
consumul bunurilor , in conditiile respectarii constrangerii venitului . Va exista un set de consum
care ii va conferi cea mai mare utilitate si care va respecta totodata constrangerea bugetara ,
pachet de consum definit ca pachet / set optim si care este un nivel optim pentru consumator .Cu
alte cuvinte ar trebui sa intersectam curbele de indiferenta , din a caror prezentare a rezultat ca
descriu nivele de utilitate constant de-a lungul lor si mai ales a celor mai indepartate de origine
intrucat descriu utilitati mai mari decat a celor mai apropiate de origine , cu dreapta constrangerii
bugetare care va defini ansablul de consum asigurat de un anumit venit al agentului economic
consumator . Departarea de origine a unei curbe de isoutilitate este preferata de consumator fata
4
A se vedea si Angela Galupa Teoria microeconomica a agentilor economici , Editura ASE Bucuresti , cap. 4

22
de una mai apropiata de orgine prin prezumtia de nonsatietate , care consta in dorinta acestuia de
a consuma cantitati mai mari de bunuri .

Comanda in programul Maple pentru trasarea graficului numarul 11

> restart:with(plots):
>a:=implicitplot(x^(1/2)*y^(1/2)=6.5,x=0..15,y=0..15,color=red):
>c:=implicitplot(x^(1/2)*y^(1/2)=5.5,x=0..15,y=0..15,color=red)
> b:=plot(14-1.167*x,x=0..15,color=navy,filled=true,thickness=3,
filled=[color="Blue", transparency=0.6]):
>display([a,b,c],view=[0..15,0..15],thickness=2,axes=boxed,title=
"Graficul numarul 11 \n Alegerea optima a
consumatorului",titlefont=["New Times Roman","bold",12]);
In graficul numarul 11 sunt prezentate doua curbe de isoutilitate ,U0 si U1 si in mod evident U0
este o curba de isoutilitate superioara fata de U1 , intrucat este mai indepartata de origine .. Cu
un venit V si cu preturile bunurilor px si py poate sa obtina ansambul bunurilor de consum de sub
dreapta constrangerii bugetare ,precum combinatiile de bunuri din punctele A, B si E.Dar prin
prezumtia de nonstatietate , consumatorul va prefera acea combinatie care sa-i asigure cea mai
mare cantitate de bunuri , care in acest caz este descrisa prin punctul E .Astfel , punctul E
reprezinta alegerea optima a consumatorului , in conditii date de venit si de preturi ale
bunurilor .Din punct de vedere geometric se observa ca in punctul E , aferent alegerii optime , o
curba de isoutilitate se intersecteaza cu dreapta constrangerii bugetare , cu alte cuvinte ca sunt
tangente ( au aceasi panta ) in acel punct . Aceasta conditie reprezinta regula , dar pot apare si
exceptii ., a se vedea graficele 12 a si b .

23
Comanda in programul Maple pentru trasarea graficului numarul 12 a
> restart:with(plots):
> a:=implicitplot(x+y=6.5, x=0..15,y=0..15,color=blue):
> datalist1:=[[3,3.6],[2,7]]:
> datalist2:=[[3,3.6],[6,3]]:
> datalist3:=[[3.8,4],[3,7]]:
> datalist4:=[[3.8,4],[6,3.6]]:
>c:=plot([datalist3,datalist4],color=red,view=[0..8,0..8],thickne
ss=3,labels=[" bunul x","bunul
y"],labeldirections=["horizontal","vertical"]):
>b:=plot([datalist1,datalist2],color=red,view=[0..8,0..8],thickne
ss=3,labels=[" bunul x","bunul
y"],labeldirections=["horizontal","vertical"]):
> display([a,b,c],title="Graficul numarul 12 a \n Curbele de
isoutilitate in unghi ",titlefont=["New Times
Roman","bold",12],axes=boxed,thickness=3,view=[0..10,0..10]);
Comanda in programul Maple pentru trasarea graficului numarul 12 b
> restart:with(plots):
> a:=implicitplot(x^(1/2)*y^(1/2)=6.5, x=0..25,y=0..3,color=red):
> display([a],title="Graficul numarul 12 b \n Curbe de
isoutilitate la colt ",titlefont=["New Times
Roman","bold",12],axes=boxed,thickness=3);
Pe langa conditia de tangenta se impune si aceea de strict convexitate a curbelor de isoutilitate ,
care determina un punct optim unic , care in conditiile unei quasiconvexitati ar genera mai multe
puncte de tangent dintre curba de indiferenta si dreapta bugetului .Panta curbei de indiferenta
este egala si cu rata marginala de substitutie , a se vedea relatia (14). Dar , in punctul de tangent
este egala si cu panta contrangerii bugetare a se vedea relatia (16) , deci in punctul de tangenta ,
vom avea ca :

24
 Umg x p x
= (29)
Umg y p y
Cu alte cuvinte , putem concluziona ca alegerea optima a agentului economic consumator se
realizeaza in conditiile in care raportul utilitatilor marginale este egal cu raportul preturilor .
In termini matematici aceasta ,problema de alegere a consumatorului consta in maximizarea
functiei sale de utilitate in conditiile unei contrangeri bugetare , care se poate rezolva cu metoda
multiplicatorului Lagrange .
Sa presupunem ca agentul economic consumator are de ales intre doua bunuri , iar functia sa de
utilitate total ape care urmareste sa o maximizeze , este de forma :

UT =f (x , y) (30)
Constrangerea bugetara , a se vedea relatia (15) se poate scrie si de forma :

V − p x x −p y y =0 (31)

In aceste conditii se formeaza o functie de forma :

L=f ( x , y )−λ (V − p x x− p y y ) (32)

in care 𝛌 reprezinta multiplicatorul Lagrange . Pentru maximizarea acestei functiei se impune

derivarea partiala , in functie de x si y si egalarea cu zero :

∂ L ∂ f (x , y ) ∂ L ∂ f (x, y)
= − λ p x =0 ; = −λ p y =0 (33)
∂x ∂x ∂y ∂y

∂ f (x , y) ∂ f ( x , y)
dar , =Umg x ; =Umg y
∂x ∂y

asa incat obtinem ca :

Umg x =λ p x ; Umg y =λ p y (34)

iar prin impartirea relatiilor , demonstram relatia (29) :

Umg x p x
=
Umg y p y

Am obtinut astfel demonstratia matematica a faptului ca un consumator isi va maximize utilitatea

totala , in conditiile respectarii constrangerii bugetare daca raportul utilitatilor marginale este
egal cu raportul preturilor . Daca transformam ultima relatie o putem generaliza in conditiile
alegerii mai mult de doua bunuri , respectiv:

Umg x Umg y Umgz

= =…= (35)
px py pz

25
Cu alte cuvinte, alegerea optima a unui agent economic consumator , in conditiile alegerii mai
multor bunuri se realizeaza atunci cand raportul dintre utilitatile mariginale si preturile bunurilor
este constant intre bunurile alese .
Intrucat , functia de utilitate de tip Cobb-Douglas are o larga raspandire in teoria economica vom
prezenta problema alegerii unui consumator care inregistreaza o astfel de functie de utilitate .
Fie astfel o functie de acest tip , respectiv5 :

f ( x , y )=x γ y σ ; cu γ , σ >0 (36)

Functia (36) se poate transforma intr-o functie echivalenta ,de forma :

α 1−α
g ( x , y )=x y ; cu α ∈[0,1] (37)

Aceasta transformare se realizeaza prin ridicarea functiei (36) la puterea 1/( γ + σ ) , ce presupune
ca : α =γ /(γ + σ ) si (1-𝛂)=σ /(γ +σ )si nu afecteaza descrierea prefenintelor consumatorului ,
totodata in vederea facilitarii calculelor vom logaritma functia de utilitate , care va deveni astfel
de forma :

ln g ( x , y )=αln x +(1−α )ln y (38)

Functia de tip Lagrange va fi in aceste conditii de forma :

L=αln x + ( 1−α ) ln y−λ ( px x− p y y−V ) (39)

Prin derivarea partiala a functiei Lagrange , in functie de x, y si 𝛌 si egaland cu zero vom

obtine ca :

α 1−α
L x = −λ p x =0 ; L y = −λ p y =0 L λ= p x x− p y y−V =0 (40)
x y

Rezolvand relatiile (40) in functie de x, y si 𝛌 vom obtine solutia matematica , care va

determina cantitatile x si y pe care doreste sa le achizitioneze si consume din cele doua
bunuri :

αV (1−α ) V 1
x ¿= ; y¿= ¿
; λ= (41)
px py V

Daca transformam relatiile optimale (41) de forma :

p x x¿ p y y¿
α= ; ( 1−α )= (42)
V V

Dar relatiile (42) reprezinta puterile din functia de utilitate (37) . Prima marime reprezinta
ponderea din venit alocata in mod optim cu achizitia bunului x , definita si coeficientul
5
Radu Vranceanu si Marc Guyot Bazele microeconomiei intreprinderii , Ed.Polirom ,Iasi, 2004, pag.100

26
bugetar al bunului x , in timp ce a doua marime reprezinta ponderea din venit alocata in
mod optim cu achizitia bunului y , definita si coeficientul bugetar al bunului y .

Problema duala

Problema alegerii optime poate fi prezentata si in conditiile in care consumatorul

urmareste o minimizare a cheltuielilor de achizitie a bunurilor in conditiile obtinerii unui
anumit nivel de utilitate .Cu alte cuvinte , consumatorul care dispune de un anumit venit
dat ,va urmari sa achizitioneze acel pachet de bunuri ,care sa-I asigure o cheltuiala minima ,
pentru a atinge un anumit nivel de utilitate ,adica :

min ( p x x + p y y + … …..+ p z z ) (43)

U ( x , y … … … z )≥ U0 (44)

x , y , … … … .. z ≥ 0 (45)

in care U0 este o utilitate data .Pentru un pachet format din doua bunuri x si y vom avea o functie
Lagrange de forma :

L=xp x + y p y −μ(U ( x , y ) −U 0) (46)

in care 𝛍 este multiplicatorul Lagrange , iar U(x,y) functia de utilitate .

Urmand acelasi procedeu precum in cazul problemei primare vom obtine succesiv :

∂L ∂L ΔL
= p x −μ Umg x =0 ; = p y −μ Umg y =0 ; =−(U ( x , y )−U 0 )=0
∂x ∂y Δμ

p x Umg x
p x =μUmg x ; p y =μ Umg y ; = ;
p y Umg y

px py
μ= ; μ=
Umg x Umg y

Multiplicatorul Lagrange 𝛍 este definit ca pretul umbra al utilitatii , fiind inversul

multiplicatorului 𝛌 si va desemna cu cat se modifica cheltuiala optima , in conditiile in care
nivelul de utilitate se modifica cu o unitate .Conditiile de egalitate la nivelul bunurilor dintre
utilitatile marginale raportate la pretul bunurilor se observa ca se mentin ,fiind identice precum in
cazul problemei primare .
Se impune precizat ca atat pentru problema primara cat si duala a alegerii consumatorului exista
doua conditii de optim , respectiv :

27
 a) Conditia de ordinal intai , sau conditia necesara da optim din care sunt determinate
valorile optimale si care se indeplineste in cazul in care :
∂L ∂L ∂L
=0; =0;…….. =0
∂x ∂y ∂z
b) Conditia de ordinal doi ,sau conditia de suficienta de optim si care presupune ca matricea
hessiana bordata ,care este de forma :

∂2 L( x , y , … z , λ) ∂ 2 L(x , y , … … . z , λ) ∂2 L(x , y , … z , λ)
2
∂ x ∂x∂ y ∂ x∂ λ
2 2 2
∂ ( x , y , … .. z , λ) ∂ ( x , y , … … z , λ) ∂ (x , y , … … . z , λ)
MH B=
∂ y∂x ∂ y
2
∂ y∂λ
2 2 2
∂ ( x , y … z , λ) ∂ (x , y , … .. z , λ) ∂ ( x , y , … … z , λ)
∂ λ∂ x ∂ λ∂ y 2
∂ λ

MHB este pozitiva in cazul unui punct de maxim si negativa in cazul unui punct de
minim .

Aplicatie

Un consumator inregistreaza o functie de utilitate de forma U=40A0,5B0,5 ,preturile celor doua

bunuri sunt pA=20 u.m. si pB=5 u.m., iar venitul este de 600 u.m.

-a) Se cere sa se determine programul optim de consum ,respectiv acea structura din cantitatile
celor doua bunuri care ii maximizeaza utilitatea totala respectivului consumator ;

-b) Care ar fi consecintele asupra programului optim de consum al unei modificari de pret ,sa
presupunem astfel ca pretul bunului A ar deveni pA=10u.m.?

-c) Sa se interpreteze grafic rezultatele.

Solutie:

Pe baza enuntului vom scrie functia Lagrange care va fi de forma:

L=40A0,5B0,5+λ(600-20A-5B)

si vom calcula derivatele partiale in fuctie de A ,B si λ pe care le vom egala cu zero, obtinand
astfel:

28
Prin simplificarea primelor doua ecuatii si egalarea lor vom avea:

B=4A

Substituind in relatia a treia vom obtine :

A=15 si apoi ca B= 60

Realizam un demers similar in conditiile modificarii pretului la bunul A care va afecta

constrangerea bugetara care in aceste conditii va deveni:

600=10A+5B

obtinand in final A=30 si B=60.

Notam astfel ca efectul modificarii pretului a contribuit la cresterea consumului la bunul A de la

15 la 30 de unitati, in timp ce consumul bunului al doilea al carui pret nu s-a modificat ramane
neschimbat.

Initial programul optim asigura un consum de 15 unitati din bunul A si 60 de unitati din bunul B,
care corespunde cu punctul X din figura 13. Modificarea pretului la bunul A ,in sensul scaderii
de la 20 u.m. la 10 u.m. determina ca dreapta bugetului sa devina cu o panta mai mica si sa
genereze un nou echilibru care se gaseste in punctul Y, situat pe o curba de isoutilitate superioara
celei initiale. Acest lucru este de asteptat, intrucat va consuma cantitati mai mari din bunul A si
utilitatea totala ca urmare a acestei majorari va fi de asemenea mai mare. Prima curba de
isoutilitate se poate explicita prin inlocuirea valorilor initiale ale lui A si B, fiind de forma:

40A0,5B0,5=1200 sau B=900A-1

Astfel panta curbei de indiferenta I va fi:

29
La un punct precum X curba de indiferenta va fi tangenta cu noua dreapta a bugetului a carei
panta este egala cu:

si egaland ultimele doua relatii obtinem ca A=21,2132 si B=42,4264, care

sunt coordonatele punctului H.

Astfel, modificarea rezultata ca urmare a modificarii pretului unui bun poate fi descompusa in
doua componente, respectiv pe efectul de substitutie care consta in deplasarea din punctul X
catre H si pe efectul de venit care consta in deplasarea din punctul H catre Y. In aceste conditii,
ca urmare a efectului de substitutie, consumul din bunul A va creste de la 15 uniati la 21,2132,
in timp ce consumul din bunul B se va reduce de la 60 de unitati la 42,4264 unitati, iar ca urmare
a efectului de venit, consumul din bunul A va creste de la 21,2132 unitati la 30 de unitati,
consumul din bunul B va creste de asemene, de la 42,4264 la 60 unitati.

30
31