Alegerea consumatorului

Consumatorul alege pe criteriu de eficiență economică . Eficienţa economică este

rezultatul a două situaţii care pot să existe:

-multitudinea trebuinţelor pe care le resimte, îl obligă pe consumator să decidă pe care să le

satisfacă, în ce ordine şi în ce proporţie , să stabilească o prioritate.

-întrebuinţările alternative pe care le pot avea bunurile, caracterul complementar sau nu al

acestora şi substituibilitatea lor îl determină să decidă pe care le preferă şi în ce cantităţi.

*Bunurile complementare –bunuri a căror utilizare are loc numai împreună. Sunt numite şi
bunuri perechi. Ex. automobil-carburanti

*Bunurile substituibile-bunuri care în procesul utilizării lor se pot înlocui unul cu altul. Ex.
pix-stilou

Alegerea consumatorului are la bază teoria utilităţii, formulată de gândirea neoclasică

(marginalistă) şi porneşte de la premisa că un consumator este capabil să îşi ordoneze în mod
raţional preferinţele şi programul de satisfacere a trebuinţelor. El urmăreşte să-şi maximizeze
satisfacţia sau utilitatea obţinută din consumul unor bunuri, cu resurse băneşti disponibile.

Esenţa alegerii consumatorului raţional constă în găsirea acelui program de achiziţii

şi consum care îi asigură cea mai mare satisfacţie posibilă prin cheltuirea venitului său
limitat.

Criteriul esenţial după care îşi va orienta alegerea îl formează ​maximizarea

satisfacţiei obţinute pentru o unitate monetară cheltuită în vederea procurării bunurilor de
care are nevoie. Aceasta se exprimă ca un raport între utilitatea marginală a bunurilor şi preţul
său.(​Umg/P​)

Consumatorul raţional optează întotdeauna pentru bunul al cărui raport astfel calculat , are
valoarea cea mai mare sau eficienţa cea mai ridicată.

Ecuaţia venitului: ​V=x*Px+y*Py

x,y-cantităţile din bunul x, respectiv y

Px,Py-preţurile bunurilor

Un consumator face cea mai bună alegere, în limita venitului disponibil atunci când:

Umgx/Px=Umgy/Py​ sau ​Umgx/Umgy=Px/Py​,

rezultă ca utilitatea totală este maximă. UT=max