Consumatorul rațional și programul de consum

Comportamentul consumatorului se subordonează unor cerințe de raționalitate și

eficiență.
Necesitatea de raționalitate decurge din condiția consumatorului, de persoană cu resurse
materiale și financiare limitate. Bunurile și serviciile necesare satisfacerii trebuințelor sunt
oferite în cantități limitate și, de asemenea, că veniturile consumatorului sunt limitate.
Rațional este ca satisfacția resimțită de consumator în urma cheltuirii venitului de care
dispune să fie cât mai mare. Satisfacția resimțită reprezintă efectele obținute în urma
consumului, iar venitul cheltuit reprezintă eforturile depuse în vederea consumului:
Referitor la condiția de eficiență, se va folosi formula

E = (U/P)
unde: E = eficiența; U = utilitatea sau satisfacția resimțită; P = prețul.
În termeni de utilitate, eficiența unui act de consum se măsoară prin utilitatea pe unitatea
monetară cheltuită, iar un consumator rațional obține maximum de utilitate cumpărând, cu
venitul limitat de care dispune, diferite bunuri sau servicii oferite spre vânzare.

Problemă
Să presupunem că un consumator dispune de un venit de 22 u.m. pe care îl folosește pentru a
cumpăra diferite cantități din două bunuri oarecare, A și B. Bunul A se vinde cu prețul de 2
u.m./buc., iar bunul B se vinde cu 4 u.m./buc.
Satisfacția resimțită de consumator (utilitatea) în urma consumării mai multor unități din cele
două bunuri se prezintă ca în tabelul 1.

Se observă că se folosește utilitatea marginală. Aplicând formula eficienței, se ajunge la

tabelul 2.

Opțiunile consumatorului se vor efectua în ordine descrescătoare a eficienței.

Utilitatea maximă se obține atunci când utilitatea marginală obținută cu ultima unitate
monetară cheltuită pentru achiziționarea unui bun este aceeași cu utilitatea marginală pe
ultima unitate monetară cheltuită pentru orice alt bun.

Opțiunile consumatorilor vor fi așadar redate în tabelul 3.

Consumatorul rațional va cumpăra, 3 unități din bunul A și 4 unități din bunul B, caz în care
satisfacția resimțită este:
10 + 5 + 3 + 24 + 16 + 10 + 6 = 74 unități de utilitate.

Regula de maximizare a utilității ne spune, de fapt, că un consumator va obține satisfacția

maximă dacă își va cheltui venitul disponibil astfel încât ultima unitate monetară cheltuită
pentru un bun să îi procure o satisfacție suplimentară (utilitate marginală), egală cu satisfacția
suplimentară procurată de ultima unitate monetară cheltuită pentru a cumpăra oricare alt bun.

Tabel cu valorile comparative ale utilităților a două bunuri A și B