Grupurile sociale

Din perspectiva sociologiei, conceptul de “grup” desemnează un ansamblu de mai multe

persoane, aflate în relaţii de interacţiune şi dependenţă reciprocă, mijlocite de o activitate
comună şi care adoptă norme şi valori care le reglementează comportamentul.

Caracteristici
- să se instituie interacţiuni între membrii grupului pe temeiul unui document scris sau al unei
comunicări verbale;
- intercunoașterea membrilor – cei ce alcătuiesc grupul se cunosc între ei;
- să se realizeze perceperea calităţii de membru: persoanele din grup trebuie să se recunoască
unele pe altele ca fiind membrii aceluiaşi grup;
- să fie împărtăşite aceleaşi scopuri şi norme de către toţi membrii grupului: afilierea la scop
este suficientă pentru a motiva calitatea de membru într-un grup; membrii grupului trebuie s ă
accepte şi să susţină normele şi regulile cu privire la ceea ce este şi la ceea ce nu este
considerat un comportament potrivit pentru grup;
Clasificare
Conform mărimii
a) după mărime:
– grupuri mici (familia, un grup de prieteni, colegi de școală – ele sunt alcătuite, de regulă,
din 2-10 membri);
– grupuri medii (clasa de elevi, grupa de studenți – 25-30-40);
– grupuri mari (ajungând până la sute de membri – partidele politice);
Conform naturii relațiilor între membrii
• Grupul primar este grupul alcătuit din două sau mai multe persoane care se află în relaţii
directe unele cu altele sau în relaţii intime şi de coeziune;
- fiecare membru al grupului se simte angajat în viaţa şi activitatea acestuia, îi percepe pe
ceilalţi ca prieteni şi chiar ca membrii ai aceleiaşi familii, dar are sentimentul propriei
identităţi şi îşi afirmă specificitatea, pe care ceilalţi membrii o acceptă;
- grupul primar este o stuctură fundamentală pentru individ şi societate prin funcţiile lui în
socializare şi în contolul social (ex.: familia).
• Grupul secundar este grupul format din două sau mai multe persoane, implicate într-o
relaţie impersonală în vederea realizării unui scop practic specific (ex.: corporaţiile, şcolile,
unităţile de muncă, unităţile militare etc);
- relaţiile între membrii grupului se stabilesc în temeiul unor regulamente, pe care fiecare
membru trebuie să le respecte fie că este de acord cu ele sau nu;
- în grupul secundar individul există cu precădere printr-un status social, profesional, cultural,
religios (nu ca prieten, ca în grupul primar).
Conform apartenenței
• Grupul de apartenență este grupul social de care aparține un om
• Grupul de referinţă este grupul social utilizat pentru evaluarea şi modelarea atitudinilor,
trăirilor şi acţiunilor unui individ;
- grupul de referinţă este grupul prin intermediul căruia individul vede lumea;
- el ajută la justificarea comportamentelor contradictorii
Conform tipul de relații
• Grupul formal este grupul organizat pe baza unor documente oficiale (legi, ordine, decizii),
ceea ce conferă o structură formală (oficială) raporturilor dintre membrii săi;
- alcătuirea formală a grupului presupune organizarea ierarhică, finalizată într-o organigramă;
• Grupul informal este grupul între membrii căruia nu există relaţii oficiale, ci relaţii
neoficiale (informale sau nonformale);
- relaţiile informale exprimă afectivitatea membrilor grupului, contribuie la distribuirea
simpatiei şi antipatiei în grup, produc atracţia sau conflictul dintre membrii grupului, dincolo
de structurile oficiale (formale);
Conform modului de intrare / ieșire din grup
• Grupul la care accesul indivizilor din alte grupuri e juridic posibil (ex.: partidele politice).
• Grupul în care accesul este interzis altor membri din alte grupuri (ex.: castele, ordinele).
Liderul de grup
Liderul este acea persoană din grup care, datorită influenţei în grupul respectiv şi autorităţii
sale, organizează şi conduce grupul pentru realizarea anumitor acivităţi, ce vizează anumite
scopuri.
Liderul poate fi formal (oficial) sau informal (persoană preferată în grup).
Există câteva stiluri (mai importante) de conducere a grupului de către lider:
a) stilul autoritar:
- liderul îşi asumă întreaga autoritate şi responsabilitate:
- liderul este acela care fixează obiective şi trasează sarcini;
- comunicarea se realizează într-un singur sens: de la lider la membrii grupului.
- liderul reprimă iniţiativa celorlalţi.
b) stilul democratic:
- liderul delegă o bună parte din autoritate membrilor grupului, care îşi asumă responsabilităţi
pe baza participării la luarea deciziilor;
- comunicarea se realizează în dublu sens: de la lider la membrii grupului şi de aceştia la
lider.
c) stilul “laissez-faire”:
- liderul abdică de la orice autoritate, ceea ce permite grupului să facă ce vrea, să acţioneze
cum doreşte el;
- comunicarea se realizează numai între cei egali din grup;
- această situaţie permite celor competenţi şi puternic motivaţi să acţioneze fără implicarea
liderului;
- lipsa unei direcţii ferme în grup determină ineficienţa activităţii grupului.
Pentru a putea conduce liderul trebuie:
- să cunoască bine membrii grupului;
- să dovedească o mare capacitate de rezolvare a problemelor şi încredere în subordonaţi, s ă
manifeste dorinţa de a conduce, să dovedească înclinaţii pentru actul conducerii;
- să posede şi trăsături umane (sentimente, trăiri, emoţii etc.); el are nevoie şi de securitate,
siguranţă şi stabilitate.
Motivele asocierii în grup
- atracţia pentru activităţile grupului:
- simpatia pentru membrii grupului, independent de
scopurile şi activităţile lui;
- satisfacerea nevoilor emoţionale.