Facultatea de limbi și literaturi străine

Buruiană-Mihăluță Cipriana
Limbi moderne aplicate-germană B

Consumatorul
Cine este consumatorul?
Consumatorul reprezintă un agent economic, care este definit prin relația pe care o stabilește
între bunurile aflate spre vânzare și venitul limitat de care dispune, acesta fiind nevoit să
cumpere diferite produse și servicii spre a-și satisface nevoile. De asemenea, el realizează
conexiuni cu alți agenți economici cu ajutorul unor operațiuni diverse. Consumatorul este
strâns legat de sursa sa de venit, o instituție, întreprindere, etc., dar și de dinamica pieței, mai
precis, de prețurile cu care acesta este de acord să le plătească, având în vedere totodată și
resursele sale financiare limitate.
Comportamentul consumatorului se subordonează unor cerințe de raționalitate și eficiență.
Această necesitate provine din condiția consumatorului, acesta având la dispoziție resurse
materiale limitate. Bunurile și serviciile care contribuie la desfășurarea unui trai cel puțin
decent sunt oferite într-o cantitate limitată, direct proporțională cu venitul pe care îl are la
dispoziție consumatorul. În consecință, individul trebuie să aibă în vedere urmările de pe urma
cheltuirii peste limita venitului.
Rațional este ca, în urma chelutirii venitului pe care îl are la dispoziție, consumatorul să se
declare cât mai mulțumit. Satisfacția resimțită reprezintă efectele în urma consumului, iar
venitul cheltuit reprezintă eforturile depuse în urma consumului. Este important să punem în
balanță atât resursele financiare de care dispunem cât și nevoile de bază, astfel este de preferat
ca între cele două să existe un echilibru. Cu alte cuvinte, satisfacția resimțită de consumator
reprezintă utilitatea (în ce măsură bunurile și serviciile cumpărate îmbunătățesc modul de
viață al individului), iar cheltuielile efectuate sunt direct proporționale cu venitul acestuia,
rezultând faptul că eficiența consumului este reprezentată de raportul dintre utilitate și preț.

În termeni de specialitate,
eficiența unui act de consum se măsoară prin utilitatea pe unitatea monetară cheltuită, astfel
un consumator rațional reușește să atingă maximul de utilitate achiziționând, cu resursele
financiare limitate de care dispune, bunurile necesare aflate pe piață.
Există totuși anumiți factori, pe lângă bugetul disponibil, care influențează într-o oarecare
măsură alegerea cantităților ce se cumpără din diferitele bunuri ce se oferă pe piaţă, și anume
gusturile și interesele consumatorului.
Un exemplu poate fi constituit de un consumator care are la dispoziție un venit de 22 u.m,
pe care îl folosește pentru a achiziționa cantități diferite din două bunuri oarecare, A și B.
Bunul A se vinde cu prețul de 2 u.m/buc., iar bunul B se vinde cu 4 u.m/buc. Utilitatea care
revine de pe urma consumării mai multor unități din cele două bunuri se prezintă ca în tabelul
II.
Facultatea de limbi și literaturi străine
Buruiană-Mihăluță Cipriana
Limbi moderne aplicate-germană B

Prezentăm cazul în care consumatorul va cheltui tot venitul de care dispune, atunci ne
punem întrebarea: Ce va cumpăra un consumator rațional în acest caz?
Acesta va pune pe primul loc bunurile care au cea mai mare utilitate, în limita resurselor
financiare de care dispune. Pentru a putea compara alternativele existente din punctul al
eficienței, vom calcula utilitatea pe unitatea monetară cheltuită pentru fiecare dintre cele două
bunuri A și B.

Pas cu pas, acțiunile consumatorului se derulează ca în Tabelul II.4.

Consumatorul rațional va cumpăra, așadar, 3 unități din bunul A și 4 unități din bunul B,
caz în care satisfacția resimțită este: 10+5+3+24+16+10+6=74 unități de utilitate
Aceasta este utilitatea maximă posibilă în condițiile date. Orice altă opțiune presupune o
utilitate mai mică.
Facultatea de limbi și literaturi străine
Buruiană-Mihăluță Cipriana
Limbi moderne aplicate-germană B

De aici putem deduce și regula de maximizarea a utilității:

Utilitatea maximă se obține atunci când utilitatea marginală obținută cu ultima unitate
monetară cheltuită pentru achiziționarea unui bun este aceeași cu utilitatea marginală pe
ultima unitate monetară cheltuită pentru orice alt bun.
Un consumator care va acționa conform acestei reguli va alege cea mai bună alternativă dintre
cele existente și, dacă preferințele, venitul sau prețul diferitor bunuri rămân constante, nu va
avea niciun motiv să opteze pentru altceva.
În exemplul dat mai sus, combinația optimă de consum se obține atunci când consumatorul
cumpără 3 unități din bunul A și 4 unități din bunul B, de aici rezultând:

Regula de maximizare a utilității ne spune, de fapt, că un consumator va obține satisfacția

maximă dacă va cheltui venitul disponibil astfel încât ultima unitate monetară cheltuită pentru
un bun să îi procure o satisfacție suplimentară (unitate marginală), egală cu satisfacția
suplimentară procurată de ultima unitate monetară cheltuită pentru a cumpăra orice alt bun.
Echilibrul consumatorului

 Un individ va încerca să ia cele mai bune decizii de consum ținând cont atât de preferințele
sale și satisfacția pe care anticipează că o va obține, cât și de venitul disponibil și de prețurile
bunurilor respective.
 Se urmărește obținerea unei utilități economice cât mai mari, ținând cont de constrângerea
bugetară, ceea ce corespunde noțiunii de echilibru al consumatorului.

Alegerea consumatorului: preferințe și bugetul de care dispune.

•Utilitatea economică – o măsură subiectivă a satisfacției care variază de la un consumator la
altul în funcție de preferințele fiecăruia.
•Utilitatea totală și utilitatea marginală
Exemplu. Un student preferă să consume prăjituri atunci când îi este foame și nu se află acasă.
Intră într-o cofetărie, comandă 5 prăjituri și decide să le consume în mod succesiv. El resimte
o utilitate toală conform tabelului de mai jos:
Facultatea de limbi și literaturi străine
Buruiană-Mihăluță Cipriana
Limbi moderne aplicate-germană B

•Utilitatea marginală (Umg) reprezintă satisfacția suplimentară resimțită de către un

consumator ca urmare a creșterii cantității consumate cu o unitate. Aceasta descrește pe
măsură ce crește consumul. Aceasta atinge valoarea 0 atunci când utilitatea totală este
maximă, iar apoi, când utilitatea totslă începe să scadă, capătă valori negative.
•Utilitatea totală (UT) reprezintă satisfacția totală resimțită de către un consumator ca urmare
a consumului unor cantități dintr-un anumit bun. Ea este suma utilităților individuale în
condițiile consumării unei cantități oarecare dintr-un bun.
Evoluția utilității marginale în funcție de cantitatea consumată, este definită de legea
descreșterii utilității marginale. Conform acestei legi utilitatea marginală se diminuează pe
măsură ce crește cantitatea în care este consumat un bun.
La nivelul consumatorului ,creșterea cantității consumate dintr-un bun are următoarele
efecte:
-creșterea utilității totale
-scăderea utilității marginale
Paradoxul valorii (apă-diamant) sau de ce este mult mai importantă utilitatea marginală
decât utilitatea totală.
De ce un bun esenţial pentru existenţa omului, precum este apa, are un preţ aşa de mic, în
timp ce preţul diamantelor, fără de care foarte mulţi oameni pot trăi, este aşa de mare?
UT(apă) > UT(diamant)
Umg(apă) < Umg (diamant)
P(apă) < P (diamant)
Facultatea de limbi și literaturi străine
Buruiană-Mihăluță Cipriana
Limbi moderne aplicate-germană B

 Atât timp cât Umg este pozitivă, UT crește (cu o rată descrescătoare)
 Umg este descrescătoare pe măsura consumului deoarece scade satisfacția suplimentară
resimțită la fiecare nouă unitate consumată: Legea lui Gossen - Mărimea intensităţii unei
nevoi descreşte progresiv (până la saturație), pe măsură ce respectiva nevoie este
satisfăcută în mod continuu şi neîntrerupt.
 Atunci când Umg=0, UT este maximă
 Când Umg devine negativă, UT scade. Totuși, această situație nu se justifică din punct de
vedere economic, deoarece un consumator rațional nu continuă să consume un bun dacă
acest consum suplimentar îi aduce o utilitate marginală negativă (insatisfacție).