Sunteți pe pagina 1din 4

UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU”- BUCUREȘTI

FACULTATEA DE FINANTE-BANCI, CONTABILITATE SI ADMINISTRAREA


AFACERILOR
SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ
DE GESTIUNE

REFERAT

CONSUMATORUL MODERN INTRE RATIONAL SI NON-RATIONAL

Glont George

Anul I

2017

1
Consumatorul este persoana care utilizează bunuri şi servicii în scopul
satisfacerii trebuinţelor sale,el se defineşte prin trebuinţele şi preferinţele sale şi
prin veniturile de care dispune.Comportamentul rational al consumatorului se
concretizeaza intr-o alegere eficienta.
Eficienta alegerii inseamna recunoasterea efectului consumului sub forma
satisfactiei si a efortului sub forma preturilor platite, adica :
- obtinerea satisfactiei maxime pe unitate de efort
- realizarea unui minim de cheltuiala pe unitate de satisfactie resimtita.
Consumatorul îşi utilizează venitul pentru a cumpăra unele bunuri şi a obţine
prin consumul acestora o anumită satisfacţie. Problema care se ridică priveşte însă
alegerea cantităţilor ce se cumpără din diferitele bunuri ce se oferă pe piaţă, în
funcţie de gusturi, preferinţe şi bugetul disponibil.
Dintre nevoile pe care le poate avea un consumator, analiza microeconomică
este interesată doar de nevoile economice, adică de nevoile care pot fi satisfăcute
printr-o operaţiune economică.
Astfel, a călători în timp nu este o nevoie economică, deoarece o asemenea
nevoie nu poate fi satisfăcută prin nici o operaţiune economică la ora actuală.
Dimpotrivă, a bea un suc de mere este o nevoie economică, deoarece această
nevoie poate fi oricând satisfăcută prin cumpărarea de pe piaţă şi consumul acestui
suc.
Nevoile economice pot fi satisfăcute prin consumul unor bunuri economice.
Aceste bunuri pot fi definite în două modalităţi diferite:
1) Un bun este economic, dacă poate fi obiectul unei tranzacţii, adică a unei
operaţiuni de vânzare-cumpărare. Conform acestei definiţii, bunurile economice
sunt mărfuri. Există însă şi bunuri libere, disponibile în cantităţi nelimitate şi
achiziţionabile la un preţ nul, deşi satisfacţia pe care consumul lor o poate procura
consumatorului nu este de loc neglijabilă (de exemplu: apa mării, aerul, nisipul de
pe plajă etc.)
2) Bunurile economice sunt acele bunuri, care pot face obiectul unei producţii de
serie, adică bunurile care pot fi reproduse oricând. Dacă reţinem această definiţie,
excludem ansamblul bunurilor nereproductibile, cum ar fi, de exemplu, operele de

2
artă, vinurile vechi, deşi satisfacţia pe care o procură posesorilor lor este deosebit
de mare.
Utilitatea economica, reprezinta satisfactia sau placerea pe care o genereaza
consumatorului utilizarea de bunuri sau servicii si exprima capacitatea reala sau
presupusa a unui bun de a satisface o anumita nevoie.
Echilibrul consumatorului se realizeaza la nivelul egalitatii raportului dintre
utilitatea marginala si pret pentru fiecare bun consumat, cand venitul pentr consum
este cheltuit in totalitate sau ramane insufiecient pentru achizitionarea unei unitati
suplimentare dintru-un bun.
Alegerea consumatorului raţional este, sau ar trebui să fie, guvernată de
principiul eficienţei. El va compara de fiecare dată satisfacţia pe care o resimte îi
urma achiziţionării şi consumului cantităţilor diferite din respectivele bunuri ci
efortul (sacrificiul) pe care trebuie să-l facă, concretizat în venitul bănesc cheltuit.
Consumatorul rational este doar analiza comportamentului consumatorului
ipotetic si reprezinta consumatorul care la un venit dat isi cumpara bunuri in mod
optim din fiecare. Dar este doar o prezentare a unui comportament teoretic. in
realitate comportamentul consumatorului modern oscileaza intre utilitate sau
necesitate pe deoparte si dorinte sau placeri.
Consumatorul raţional optează întotdeauna pentru bunul al cărui raport astfel
calculat, are valoarea cea mai mare sau eficienţa cea mai ridicată.
Multi consumatori considera ca cel mai important lucru este pretul
produselor ce le cumpara si astfel, din varietatea care exista, alege sa cumpere
bunurile care au pretul mai mic pentru ai ramane bani pentru cat mai multe bunuri.
Avand acest tip de rationament, acest consumator profita, chiar urmareste orice
reducere de preturi sau promotie. De obicei cei cu veniturile mici practica acest
mod de consum.
Preţul este factorul cel mai important care determină cantitatea în care va
cumpăra un produs. Dar el nu este singurul factor. Cererea este influenţată şi de alţi
factori: preferinţele, veniturile şi numărul consumatorilor, preţurile altor bunuri
Consumatorii care au venituri mai mari au altfel de raționament la
cumpărături. Ei sunt orientaţi spre produse de lux sau se orientează spre noutățile
de pe piaţă. Sau poate sunt motivați sa cheltuiască datorită invidiei sau
snobismului.
Tot în această categorie pot intra consumatorii care la cumpărături vad
calităţile bunurilor cumpărate, dar acasă sau după o perioadă nu mai sunt mulţumiţi
şi nu folosesc bunul cumpărat.
Alţii merg pe raționamentul: „ e de marcă” sau „e de firmă” şi cumpără doar
produse din această categorie

3
Unii consumatori se orientează în funcţie de recomandările primite de la alţi
consumatori care au folosit bunurile respective. Ei merg pe principiul ca bunurile
respective au trecut pragul utilităţii la alţi consumatori, Dar nu ţin cont că utilitatea
unui bun variază de la un consumator la altul.
Alţi consumatori cumpără doar produse autohtone ca o reacţie la excesul de
produse din import.
Unii consumatori isi fac cumpărăturile in funcţie de reclamele care le văd in
mass-media. Unele reclame pot fi utile prin conţinutul lor informativ. Dar oamenii
pot fi atraşi de stilul haios sau distractiv al reclamei sau de persoane simpatice care
realizează reclama. Altfel isi, cumpără de dragul reclamei.
Fiecare consumator are o motivație sau un raționament propriu atunci când
face cumpărături şi acestea variază în funcție de nivelul venitului și personalitatea
fiecăruia.

S-ar putea să vă placă și