Consumatorul de bunuri și servicii

Cererea este unul dintre elementele esentiale pentru

intelegerea mecanismelor pietei. Pentru a facilita
fundamentarea deciziilor legate de cerere este necesara
prezentarea unor elemente semnificative pentru analiza
comportamentului.Fiecare bun are menirea de a satisface o
anumita necesitate. Capacitatea bunului de a satisface o
necesitate 818f52i oarecare poarta numele de utilitate a
bunului.Modelul de analiza a comportamentului consumatorului
porneste de la definirea functiei-obiectiv: satisfacerea maxim
posibila a nevoilor (altfel spus, maximizarea efectelor utile prin
minimizarea eforturilor). Aceasta se traduce prin maximizarea
satisfactiei totale pe care oamenii spera sa o obtina prin
consumul diverselor bunuri sau servicii. In economie, satisfactia
scontata a se obtine prin consum este desemnata prin termenul
generic de utilitate.Nu este recomandabil sa se confunde
definitia utilitatii in sens economic cu cea din viata de zi cu zi
.Fiind o notiune subiectiva, utilitate a este, in acelasi timp, nu
numai dificil de definit, ci si dificil de masurat. In teoria
economica exista doua acceptiuni diferite ale masurarii
utilitatii:Analiza economica a comportamentului consumatorului
face necesara nu numai delimitarea sensului economic al
notiunii de utilitate, ci si operarea unor alte delimitari
conceptuale. In acest sens, in teoria si practica economica se
opereaza cu conceptele de utilitate totala si, respectiv, de
utilitate marginala. Ambele notiuni arata, in esenta, dependenta
specifica a gradului de satisfacere a nevoilor de cantitatea
(doza) consumata dintr-un anumit bun.Pentru maximizarea
satisfactiei pe care un consumator sconteaza ca o va putea
obtine prin consumul diverselor bunuri trebuie ca venitul
disponibil al consumatorului sa fie alocat astfel incat ultima
unitate monetara cheltuita pentru procurarea fiecarui bun
cumparat sa conduca la aceeasi satisfactie suplimentara
(utilitate marginala). In literatura de specialitate, acest enunt
desemneaza regula de maximizare a utilitatii. In virtutea
acestei reguli, rezulta ca alegerile consumatorilor sunt legate si
de cantitatea de masa monetara (exprimata in diverse unitati
monetare) la care o persoana este dispusa sa renunte pentru a
obtine doze suplimentare dintr-un anumit bun. Consumatorul
rational trebuie sa compare utilitate a suplimentara cu costurile
suplimentare.
 Una dintre explicatiile pentru dificultatea de a strange toti
consumatorii intr-o singura organizatie puternica este ca, in general, toti
consumatorii adopta stiluri comportamentale foarte diferite in cadrul
tranzactiilor comerciale de zi cu zi.

Profesorul Thomas Willemsson ofera o schita a acestor imagini diferite ale

consumatorilor, raportate la tarile din estul si cel din vestul Europei.

Este deja clar rolul essential al informarii consumatorilor in raport cu

interesele lor economice, ca si importanta acestui element in cadrul
strategiei generale privind o politica de protectie a consumatorilor.

Din acest punct de vedere, se pot contura urmatoarele profiluri pentru

diverse tipuri de consumatori:

consumatorul pe deplin informat, care prelucreaza competent aceste

informatii existente, si astfel ia decizia optima in alegerea produselor.
Acest consumator este o pura abstactictiune – istoria indelungata a
cercetatilor de marketing confirma aceasta realitate putin deceptionata
pentru entuziasmul voluntarilor din miscarea consumatorista ;

consumatorul care cauta sa se informeze : el citeste etichetele, studiaza

contractele, ia decizii in consecinta.Este si aici o doza de abstactiune,
considera Willemson, pe care se bazeaza intreaga politica a Uniunii
Europene .In tarile din Europa de est, o serie de studii au demonstrat ca,
uneori, raspunsul consumatorului fata de mesajele publicitare a fost de
100%. Aici rolul esential al publicitatii nu este atat de a oferi informatii,
cat de a promova vanzarile.

consumatorul pasiv : el arunca o privire rapida in jurul sau, priveste

sumar diversele reclame care il solicita, iar apoi isi bazeaza decizia pe
simpla impresie pe care I-au lasat-o acestea. Se pare ca acest consumator
nu este interesat sa citeasca si textele asociate cu reclamele.

consumatorul care ‘inhata’ ce gaseste, fara a raspunde unei necesitati

imediate.El profita de ocazia oferita pentru ca nu este sigur daca aceasta
sansa se va repeta.

consumatorul irational : se bazeaza numai pe emotii, raspunde prompt

mesajelor trimise, cumpara pe baza impulsului de moment, nu se
gandeste sa-si faca o lista de cumparaturi.

consumatorul care nu alege : in acest caz, motivul principal in actul de

consum il constituie necesitatea. Astfel de situatii le genereaza dominatia
pietelor de catre un monopol, sau nivelul extrem de coborat al resurselor
disponibile pentru consum.Alta cauza este lipsa de experienta in fata
noilor produse existente pe piata.

Daca folosim ca criteriu de departajare resursele financiare pe care

consumatorii le au la dispozitie, atunci, in mod evident, vom gasi
consumatori bogati, consumatori din clasa de mijloc si consumatori saraci.
Este surprinzator sa observi cat de energic consumatorii bogati negociaza
reducerea preturilor, fie pentru produse, fie pentru diverse reparatii
domestice. De asemenea ei sun cei mai insistenti in a obtine despagubiri.

Directivele Europene in domeniu sau cosruit pe imaginea consumatorilor

din clasa de mijloc. Willemsson citeaza in sprijinul acestor afirmatii
existenta directivelor privid serviciile agentilor de voiaj, ca cele care
reglementeaza proprietatea in timp partajat sau creditul pentru consum.

Consumatorul cu venituri mici este definitoriu pentru tarile din estul

Europei, considera Willemsson, iar o serie de indicatori economici nu pot
decat sa sustina aceasta asertiune.

Se identifica tipuri diferite de consumatori si in functie de modul in care

ele reactioneaza cand sunt pusi in fata unor probleme specifice. Din acest
punct de vedere se indentifica mai multe tipuri :

-activistul : el isi cunoaste drepturile precum, da in judecata firma  care i-

a cauzat probleme, dar chiar si pentru el, in viata practica, exista
dificultati in abordarea sistemului judecatoresc

-cel care face reclamatii: el este sigur ca Statul trebuie sa-i rezolve
problema, astfel ca depune o reclamatie la autoritati.

Situatia din tarile aflate in trnzitie este dilematica : sa reclamam la vreun

un inspectorat oarecare, sau sa deschidem o actiune in justitie ? In
prezent cand dificultatile de accesa sistemul judecatoresc descurajeza
majorotatea consumatorilor, el opteaza pentru o rezolvare administrativa
a problemei sale, transferand astfel interesle personale unei organizatii a
administratiei publice.

-victima pasiva, care il priveste pe agentul comercial ca pe un stapan,

care ii rezolva problema printr-un act de bunavointa. Este cea mai comuna
atitudine in randul consumatorilor din tarile post socialiste.

In majoritatea cazurilor, consumatorii nu ajung sa faca

reclamatii. Motivele sunt numeroase. Organizatile de consumatori,
sociologii, alti cercetatori ai comportamentului consumatorului au
identificat o serie de astfel de cauze care explica pasivitatea
consumatorului in fata pagubei pe care o sufera in cadrul actului de
consum :

varsta : batranii sunt fie obisnuiti cu greutatile vietii, fie nu au putere sa

continue disputa pentru rezolvarea unui litigiu de consum

sentimentul de zadarnicie- nimic nu se poate schimba, nu e nimic de facut

costul de in timp, transport sau bani, pe care il poate reclama simpla

depunere a unei reclamatii 
convingerea ca nu au ce astepta de la un produs pe care l-au cumparat la
un prêt redus

eficienta cu care sunt descurajati de catre vanzatorii agresivi

Diferența dintre produs și serviciu a fost diferită a fost acolo din

timpuri imemoriale. Chiar de la începutul civilizației, când omul a
început să folosească metale până în momentul în care a inventat
focul și a început în agricultură, omul a folosit atât produse, cât și
servicii. Mergem la un frizer pentru a avea o tunsoare unde utilizează
un produs (foarfece și piepteni) pentru a ne furniza un serviciu (le
scurtează sau le dă un stil mai bun.) Putem cumpăra un produs cum
ar fi un televizor de pe piață, dar depinde atunci când ceva nu merge
în neregulă cu produsul, cu toate acestea, aceasta nu este singura
diferență dintre un produs și un serviciu pe care cititorii îl vor realiza
după ce au citit acest articol

Produs < Orice puteți să vă țineți, să vedeți sau să simțiți este un

produs. Deci, dacă cumpărați alimente sau vin sau mașină,
cumpărați produse pe care le puteți utiliza și consuma sau
revinde după aceea. consumate de noi, în timp ce noi folosim
alte tipuri de bunuri pentru o perioadă mai lungă de timp
Cumparăm haine, încălțăminte, electronice și chiar case și mașini
care sunt toate văzute ca produse care pot fi văzute și utilizate

Produsul cuvânt provine de la produsul verb care ne spune că un

produs este rezultatul unei producții p rădăcină sau muncă. Cu toate
acestea, lucrurile naturale intră, de asemenea, în categoria
produselor cum ar fi lemnul, gazul, florile (buchetul citit), fructele,
legumele etc. În industria prelucrătoare, materiile prime necesare
pentru fabricarea unui produs finit sunt denumite produse.
Serviciu

Atunci când construim o casă pentru noi înșine, avem nevoie de

specialiști cum ar fi un instalator, un electrician, experți în aer
condiționat și tot felul de alți profesioniști pentru a asigura
confortul și confortul membrilor familiei noastre. Acești
specialiști ne oferă servicii pentru care ne percep bani. Odată ce
casa a fost construită, aveți nevoie de serviciile nu numai unui
agent de asigurări, ci și de serviciile furnizorilor de echipamente
de securitate. Chiar și înainte de a vă gândi să construiți o casă,
aveți nevoie de bani care sunt furnizați de o bancă prin
intermediul serviciilor sale de împrumut. Construcția casei nu
este posibilă fără a angaja serviciile unor arhitecți, ingineri și
constructori, toți cărora le percepeți expertiza.

Cu toate acestea, serviciul nu este întotdeauna atât de clar delimitat

și de multe ori este împletit cu un produs ca atunci când cumpărați
un telefon mobil, dar depindeți de serviciile furnizate de
transportator. Chiar și în cazul telefoniei fixe, puteți cumpăra, în cel
mai bun caz, un aparat, dar funcționează numai datorită serviciului
oferit de companie. Cumpărați o mașină, dar aveți nevoie de serviciul
pentru ao menține; de asemenea, serviciul de la stațiile de benzină
pentru al menține în funcțiune.Chiar și produsele pe care le
cumpărăm de pe piață sunt susținute de serviciul post-vânzare al
companiilor.
Care este diferența dintre produs și serviciu?
• Produsele sunt tangibile și le puteți vedea, țineți și dețineți în timp ce
serviciul este intangibil și nu poate fi decât experimentat.

• Produsele pot fi stocate și utilizate, în timp ce nu este posibilă

stocarea unui serviciu.

• Puteți cumpăra un obturator de pe piață, dar aveți nevoie de

serviciul unui expert pentru al instala și de întreținere.

• Puteți cumpăra o mașină (produs), dar depinde de stațiile de

benzină (service), de garaj (service) și de agenții de asigurare (service)
pentru întreținerea și întreținerea acesteia.

• Produsele pot fi numărate, în timp ce serviciul poate fi comparat

sau descris ca fiind mai bun sau mai rău.
(https://ro.weblogographic.com/)

(https://www.rasfoiesc.com)