Introducere

 
Autor: Ion Creanga
Tip: Basm cult
Definitia basmului: Specie narativa ampla, o naratiune pluriepisodica, cu
numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice. Actiunea basmului implica
prezenta fabulosului si este supusa unor stereotipii care infatiseaza parcurgerea
drumului de catre erou. Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor
binelui
Aparitie: Publicat in revista Convorbiri literare (1877)
Autorul porneste de la modelul folcloric si reactualizeaza teme de circulatie
universala, organizate conform propriei viziuni, intr-un text narativ mai complex decat
al basmelor populare.

Cuprins
Caracteristicile basmului cult: Personajele indeplinesc, prin raportare la erou, o
serie de functii (antagonistul, ajutoarele, donatorii), ca in basmul popular, dar sunt
individualizare prin atributele exterioare si prin limbaj. Reperele temporale si spatiale
sunt vagi, nedeterminate. Sunt prezente cliseele compozitionale, cifrele si obiectele
magice, formulele specifice, procedeul triplicarii.
Spre deosebire de basmul popular :
     - Mai realist
     - Puternic individualizat/umanizat
     - Personaje concrete
     - Se cunoaste autorul
     Povestea lui Harap-Alb este un basm cult, avand ca si particularitati: reflectarea
viziunii despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului, individualzarea
personajelor, umorul si specificul limbajului. Insa, asemenea basmului popular, pune
in evidenta idealul de dreptate si de adevar, fiind o
oglindire... a vietii in moduri fabuloase .(G. Calinescu, Estetica basmului)
     Ion Creanga si-a castigat faima de mare scriitor, fiind incadrat intre marii scriitori
clasici romani relativ tarziu. Intre scrierile sale, Povestea lui Harap-Alb este o
creatie complexa care depaseste modelul basmului traditional printr-o serie de
elemente ce evidentiaza originalitatea scriitorului.
Tema: Lupta binelui impotriva raului, incheiata prin triumful binelui. Eroul parcurge o
aventura eroica imaginara, un drum al maturizarii, pentru dobandirea unor valori
morale si etice.
Perspectiva narativa: Naratiunea la persoana a 3-a este realizata de un narator
omniscient, dar nu si obiectiv, deoarece intervine adesea prin comentarii sau reflectii,
unele adresate interlocutorilor ipotetici( cititori sau ascultatori). Naratorul pretinde ca
evenimentele s-au intamplat fara el si se considera responsabil numai cu
discursul(relatarea evenimentelor).
     De asemenea, se observa atitudinea naratorului si a personajelor fata de eroul
naiv, acestia fiind cei care lasa impresia ca stiu dinainte scenariul calatoriei vazute ca
ritual de initiere. Fabulosul face ca elementele supranaturale sa nu provoace spaima
sau uimire nici personajelor, nici cititorului, care accepta de la inceput conventia
basmului.
Incipit-Final: Formula initiala  Amu cica era odata  si formula finala  Si a
tinut veselia ani intregi si acum mai tine inca  sunt conventii care marcheaza
simetric intrarea si iesirea din fabulos, avertizandu-l pe cititor. Spre deosbire de
basmele populare, in care formula introductiva este compusa din 3 termeni : unul
care atesta o existenta, altul care o neaga si cel din urma, care induce elementul
fabulos, aici intrarea in text se face ex abrupto.
     Fuziunea dintre real si fabulos se realizeaza in incipit, deoarece naratorul
inoveaza formula initiala, punand povestea pe seama spuselor altcuiva(„cica”), fara a
nega ca in basmul popular. Formula finala include o reflectie asupra realitatii sociale,
alta decat in lumea basmului si o comparatie de un umor amar intre cele doua lumi.
Structura: Creanga utilizeaza triplicarea (triplarea sistematica a situatiilor de compun
schema logica a naratiunii), dar supraliciteaza procedeul de tehnica narativa specific
basmului popular : a treia proba, aducerea fetei, contine alte incercari impuse de
Imparatul Ros si chiar de fata. Astfel, eroul nu are de trecut doar trei probe, ci mai
multe serii de probe, potrivit avertismentului dat de tata.
     Pe langa structura narativa a basmului, stereotipiile vizeaza si constructia
personajelor, care indeplinesc o serie de roluri tipice pentru basm: eroul,
raufacatorul, ajutorul, falsul erou, etc. Totoodata, apar numerele magice, simbolice :
3, 12, 24 si obiecte miraculoase, unele fiind grupate cate trei.
Spatiu-Timp: In incipit, coordonatele actiunii sunt vagi, prin atemporalitatea si
aspatialitatea conventiei. Reperele spatiale sugereaza dificultatea aventurii eroului,
care trebuie sa ajunga de la un capat la celalalt al lumii, de la imaturitate la
maturitate, in plan simbolic.
     Actiunea basmului se desfasoara liniar si respecta modelul structural stereotip;
succesiunea secventelor narative este redata cronologic, prin inlantuire. Parcurgerea
drumului maturizarii de catre erou presupune un lant de actiuni conventionale, care
corespund momentelor subiectului.
Subiectul:
Expozitiunea presupune o stare de echilibru: un crai avea trei feciori, iar in celalalt
capat al lumii, un frate mai mare, Verde-Imparat, avea doua fete. Intriga are drept
cauza o lipsa relevata de scrisoarea lui Verde-Imparat: absenta mostenitorului de
linie masculina. Craiul este rugat de fratele sau sa i-l trimita pe cel mai vrednic dintre
nepoti ca sa-i urmeze la tron.
     Din acest moment incepe actiunea de recuperare a echilibrului(desfasurarea
actiunii). Astfel, eroul trece de nenumarate incercari, planuite, pe rand, de tatal sau,
de Spanul pe care il intalneste pe drum, de Imparatul Ros si de fata acestuia.
Trecerea incercarilor de produce pentru ca eroul asculta de personajul
initiator(Sfanta Duminica) si datorita ajutoarelor sale : calul, craiasa furnicilor, craiasa
albinelor, Gerila, Flamanzila, Setila, Pasari-Lati-Lungila si Ochila. In acest mod,
protagonistul probeaza dobandirea calitatilor solicitate de probe.
     Lichidarea inselatoriei si actiunea reparatorie, corespunzatoare punctului
culminant, apar la sfarsitul ultimei probe. Harap-Alb se intoarce la curtea lui Verde-
Imparat, cu fata Imparatului Ros, care dezvaluie adevarata lui identitate, iar Spanul
esueaza in incercarea de a-l ucide pe baiat. Prin moartea si reinvierea sa de catre
fata imparatului, cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal, Harap-Alb trce intr-o alta
etapa existentiala, alta identitate. Nunta si schimbarea statutului social (in imparat)
confirma maturizarea eroului
Personajul principal: Harap Alb este personajul principal si eponim al basmului,
intruchipare a binelui, dar este un erou atipic de basm, deoarece este complet lipsit
de insusiri supranaturale si este construit realist, ca o fiinta complexa, care invata din
greseli si progreseaza. El dobandeste prin trecerea probelor o serie de valori etice
necesare unui imparat, in viziunea autorului. Caracterizat atat direct cat si indirect,
protagonistul nu reprezinta tipul lui Fat-Frumos din basmele populare, caci evolutia
sa reflecta conceptia despre lume a scriitorului, prin umanizarea fantasticului.
     Oralitatea stilului se realizeaza prin diferite mijloace, precum expresii narative
tipice( si atunci, si apoi, in sfarsit, dupa aceea ), implicarea subiectiva a
naratorului in propozitii interogative ( Ce pot sa zic? ) si exclamative ( ...ce sa
va spun mai mult ) si inserarea de fraze ritmate sau versuri populare.
     Placerea zicerii, verva, jovialitatea se reflecta in mijloacele lingvistice de
realizare a umorului, precum : ironia, porecla si apelative caricaturale, diminutive cu
valoare augmentativa, caracterizari pitoresti, scene comice, expresii populare.
Viziunea despre lume: Datorita viziunii despre lume a autorului, fabulosul este tratat
in mod realist. Ceea ce este previzibil si tereotip are ca sursa fantasticul. Invers,
trecerea de la fantastic la real are functie de umanizare, de a da contur realist
subiectului. Actiunile si personajele dobandesc individualitate prin abundenta
detaliilor, prin notarea miscarilor, a gesturilor, in acest basm conceput ca un mic
roman de aventuri.

Incheiere
Concluzia difera in functie de cerinta. De obicei, in final se rezuma ideea
principala a eseului.