Basmul Cult - Demonstratie

Povestea lui Harap-Alb

Ion Creanga

Basmul cult este o specie narativa mult mai ampla si mai complexa decat basmul popular, cu
numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice si cu o actiune care implica fabulosul.
In basm, timpul si spatiul sunt fabuloase, iar reperele spatio-temporale sunt vagi,
nedeterminate.
Basmul este o specie formalizata, deoarece prezinta clisee compozitionale, numere si
obiecte magice.
Spre deosebire de basmele populare, stilul este mult mai elaborat, purtand amprenta
scriitorului cult.
Publicat in revista „Convorbiri literare”, basmul „Povestea lui Harap-Alb” este o capodopera a
prozei de inspiratie folclorica.
Titlul situeaza in centrul atentiei personajul eponim, iar oximoronul generat de simbolurile
cromatice sugereaza evolutia eroului de la stadiul de novice la cel de print adevarat.
Tema basmului este cea universala: triumful binelui asupra raului, dublata de tema initierii si
maturizarii treptate a eroului.
Basmul este prevazut cu formule initiale, mediane si finale. Creanga modifica formula initiala,
introducand regionalismul „amu” si adverbul „cica” si eliminand adverbul temporal „niciodata”.
Aceste transformari pun sub semnul indoielii autenticitatea intamplarilor relatate. Formula finala
este mult mai ampla decat in basmul popular, plina de umor si contine cateva observatii de natura
sociala: „cine se duce acolo bea si mananca, iara cine nu, se uita si rabda”.
„Povestea...” este o naratiune la persoana a III-a sg, realizata de un narator omniscient
heterodiegetic, dar nu si obiectiv, deoarece intervine prin comentarii personale.
Actiunea este prezentata cronologic, iar secventele narative sunt redate prin inlantuire.
Eroul este secundat de ajutoare si donatori. „Povestea..” respecta schema basmului popular,
de la care preia tiparul narativ si elementele oralitatii.
Tiparul narativ evidentiaza momentele subiectului si presupune:
a) o situatie initiala de echilibru, corespunzatoare expozitiunii (viata tihnita a Craiului si a
familiei sale);
b) un evenimant prin care se pierde echilibrul initial – Imparatului Verde ii lipseste un
succesor pe linie masculina (intriga);
c) o actiune eroica, prin care se remediaza lipsa – desfasurarea actiunii, care consta in
calatoria initiatica a lui HA si in depasirea probelor;
d) refacerea echilibrului initial corespunde punctului culminant si deznodamantului fericit:
demascarea si pedepsirea impostorului (Spanul), urmata de recompensarea eroului.
Scrisoarea primita de la Imparatul Verde determina parcurgerea drumului initiaic de catre cel
mai destoinic dintre fiii Craiului (motivul superioritatii mezinului), supus la o proba a barbatiei de
catre tatal sau. El pleaca intr-o calatorie ce are ca destinatie imparatia unchiului sau, nu inainte de a
asculta sfaturile parintesti (motivul interdictiei sub forma de sfat).
Trecand printr-o padure labirintica, il intalneste pe omul span – o posibila metamorfoza a
Diavolului – si, in ciuda povetelor primite, incalca interdictia si este supus prin viclesug de catre
Span. Acesta ii fura identitatea si il transforma in robul sau, in urma juramantului din fantana
(motivul pactului cu Diavolul).
 Dupa ce ajung la destinatie, Spanul il supune pe HA la trei probe dificile, poruncindu-i sa
aduca salata din gradina ursului, pietrele pretioase de pe blana cerbului si pe fiica lui Ros Imparat.
In ultima parte a calatoriei, eroul se intovaraseste cu cinci personaje himerice, care devin
ajutoarele sale de nadejde, Setila, Gerila, Flamanzila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila. Impreuna cu ei va
trece prin proba focului, a ospatului pantagruelic, a apei si a recuperarii fetei de imparat, ascunsa
dupa Luna.
Protagonistul este supus si altor probe, la care primeste ajutorul donatorilor (craiasa
furnicilor si a albinelor).
Proba finala consta in procurarea obiectelor magice (smicele de mar, apa vie si apa moarta)
si este sustinuta de calul nazdravan si de turturica fetei.
Dupa rezolvarea sarcinilor (motivul probelor depasite), HA se indreapta spre imparatia
unchiului sau, insotit de fiica lui Ros Imparat. Tanara il demasca pe impostor, care se razbuna,
decapitandu-l pe HA. Este vorba de o moarte ritualica, dar necesara, pt recuperarea identitatii si
pentru incheierea procesului de maturizare. Uciderea Spanului de catre cal si nunta marcheaza
deznodamantul fericit al basmului.

Oralitatea se realizeaza prin:

 Stilul direct si indirect;
 Formulele de adresare;
 Prezenta interjectiilor, exclamatiilor si interogatiilor si regionalismelor lexicale: „amu”,
„oleaca”, „aista”.
Basmul cult prezinta cateva trasaturi specifice, care il diferentiaza de basmul popular, dintre care
amintim:
 Diminuarea aurei eroice a protagonistului
 Personaj lipsit de forte supranaturale, conturat obiectiv cu calitati si defecte
 Dramatizarea naratiunii prin dialog excesiv (dialogul preia functiile naratiunii)
 Comentariul moralist
 Prezenta unor fragmente de proza rimata si ritmata
 Deformarea grotesca a unor personaje(cei cinci prieteni)
 Absenta personajelor terifiante

In concluzie, in basmul cult „Povestea lui Harap-Alb”, Creanga umanizeaza fabulosul, coborandu-l
in realitatea lumii taranesti si facandu-l mai verosimil (credibil).