Capitolul I.

Considerații introductive privind

profesionalistul comercial

I.1 Concepții doctrinale privind termenul de profesionist.

Sub dispozițiile Codului comercial erau presupuși comercianți cei care „fac fapte de
comerț, având comerțul ca profesiune obișnuită si societățile comerciale” (art. 7). Acum, în
cadrul depozițiilor actuale, mai ales a C. civ. și a celor din O.U.G. nr. 44/2008, conceptul de
comerciant trebuie redefinit din punct de vedere juridic prin legătură la noțiunea de
profesionist și la cel de întreprindere comercială.
Așa cum am menționat mai sus, în aprobarea C. civ. actual, sunt presupuși
profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere. Constituie exploatarea unei întreprinderi
exercitarea in mod sistematic, de către una sau mai multe persoane, a unei operațiuni
organizate, care constă in producerea, administrarea ori înstrăinarea unor bunuri sau în
prestarea unui serviciu, indiferent dacă are sau nu scop lucrativ [art. 3 alin. (3) C. civ.]. Se
înțelege astfel concluzia că, în principiul Codului civil, realizarea unei operațiuni organizate
sistematic califică această operațiune ca având natură profesională, iar persoana care
realizează acesta operațiune are statutul juridic de profesionist1.
Prin urmare, în timp ce Codul comercial de la 1887 dedică autonomia dreptului
comercial pe noțiune de fapt de comerț și pe cel de comerciant, C. civ. reglementează sistemul
unității dreptului privat, pe temeiul noțiuni de profesionist si a celui întreprindere. Așa cum
am menționat mai sus Codul comercial reglementa o lista de 20 de acte juridic, fapte juridice
și operațiuni economice pe care le clarifica drept fapte de comerț. Cel care realiza faptele de
comerț cu caracter profesional căpăta calitatea de comerciant.
I.2 specificul raportului juridic la care participa profesionistul comercial.
Art. 44 susținut de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 265/2022 dispune datoria înregistrări în
registrul comerțului, înaintea începeri activităților economice, a următoarelor persoane fizice
sau juridice: „persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale și întreprinderi familiale,
înmatricularea si publicitatea profesioniștilor societăți, societăți europene, societăți
cooperative, societăți cooperative europene, organizații cooperatiste de credit, grupuri de
interes economic si grupuri europene de interes economic, cu sediul principal in Romania,
înregistrarea și publicitatea sucursalelor acestora, precum și a sucursalelor persoanelor
juridice enumerate cu sediul principal în străinătate”.
Sediul materiei îl reprezintă O.U.G. nr. 44/2008 2 care reglementează realizarea anticvități
economice de către persoana fizica autorizata, întreprinderile individuale și întreprinderile
familiale, care precizează in art. 3 alin. (1) faptul ca orice persoana fizica cetățean român sau
cetățean al U.E. ori al Spațiului Economic European are dreptul de a desfășura una sau mai
multe activități pe spațiul teritoriului României in condițiile prevăzute de lege, acesta
încadrându-se in temeiul dreptului la libera inițiativă, dreptul la asociere si dreptul la
stabilitate.

1
ST.D Cărpenaru, Dreptul comercial în condițiile noului Cod civil, în C.J. nr. 10/2010 p. 545.
2
Publicată în M. Of. nr. 328 din 25 aprilie 2008.
 Ordonanța determină in mod expres cine face parte din categoria profesioniștilor
comercianți care pot realiza activități economice: personale fizice autorizate, întreprinderile
individuale, întreprinderile familiale.
Prin operațiunea economica se înțelege, în elaborarea O.U.G. nr. 44/2008, activitățile
agricole, industriale, comerciale, desfășurate pentru dobândirea unor bunuri sau servicii a
căror valoare poate fi exprimate in bani și care sunt predestinate vânzării ori schimbului pe
piețe organizate sau unor destinatari determinați sau determinabili, in scopul obținerii de
profit.
În concordanța cu prevederile art. 8 alin. (4) din O.U.G. nr. 44/2008, revizuit prin Legea nr.
265/2022 care spune ca prin semnarea cererii de înregistrare în registrul comerțului/acordului
de constituire, persoana fizica care cere înregistrarea ca persoana fizica autorizata,
întreprindere individuala sau întreprindere familială își însușește răspunderea dea nu fi
incapabili și să nu îi fie interzis prin hotărâre judecătorească definitiva dreptul de a își exercita
funcția de persoana fizică autorizată, titular al întreprinderii individuale sau membru al
întreprinderii familiale ca sentință complementara a condamnării pentru infracțiunea
împotriva patrimoniului prin nesocotirea încrederii, infracțiunea de corupție, delapidare,
infracțiunea de fals in înscrisuri, evaziunea fiscala, infracțiuni prevăzute de Legea nr.
129/2019 pentru evitarea si combaterea spălărilor de bani si finanțarea terorismului, precum si
pentru revizuirea si completarea unor acte legislative, cu modificările si completările
ulterioare.
I.3 Categorii de profesioniști comercianții.
Articolul 8 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, art. 3 din cod
prevede noțiunea de profesionist sa includă categorii de comercianți, întreprinzători, operatori
economici, precum si orice persoana autorizata sa desfășoare activități economice sau
profesionale, așa cum aceste concepte sunt prevăzute de lege. Tot astfel, aceeași lege prevede
că totalitatea actelor normative aplicabile la data aplicări în vigoare a C. civ., referințele la
comercianți se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice
supuse înregistrării in registrul comerțului3.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 26/1990, înaintea începeri activităților economice,
sunt obligați sa solicite înmatricularea sau daca este cazul înregistrarea în registrul comerțului
următoarele persoane fizice sau juridice: persoana fizica autorizată, întreprindere individuală
si întreprinderea familială, societățile comerciale (în prezent societățile reglementate de Legea
31/1990), companiile naționale si societățile naționale, regiile autonome, grupurile de interes
economic, societățile cooperative, organizațiile cooperative, societățile europene, societățile
cooperative europene si grupurile europene de interes economic cu sediul principal în
România, precum si alte persoane juridice prevăzute de lege.
I.4 Calitatea de profesionist comercial.
În cadrul ramurilor de drept civil, profesionistul reprezintă cel puțin la nivel fundamental
noțiunea care delimitează o ramura speciala a dreptului civil. Legea face separația intre
profesioniști si neprofesioniști evidențiază regimuri juridice distincte, indiferent de faptul că
întâia folosire a noțiunii are scopul de a indica specificitate legii referitor la profesionist, cât si
relațiile juridice terminate intre aceștia si orice alt subiect de drept civil.
3
Pentru detalii privind noțiunea de profesionist, a se vedea Gh. Piperea , Drept comercial. Întreprinderea, Ed.
C.H. Beck, București, 2012, p. 34; S. Angheni, Drept comercial. Profesioniștii-comercianți, Ed. C.H. Beck,
București, 2013, p. 7.
 Potrivit codului civil profesionistul valorifică o întreprindere, corespunzător desfășoară in
mod sistematic o activitate aranjată, nepăsător daca are sau nu un scop lucrativ. Activitatea
desfășurata include producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau prestarea de
servici4.
Așa cum sa observat in doctrină5, importanța de a defini noțiunea de comerciant se dispune
nu numai din analiza teoretica, cât mai ales din motive de interes practic, stă in limitarea
statusului juridic diferit al profesioniștilor fața de neprofesioniști.
Este vorba, în primul rând, despre constituirea unor domenii de executare a unor prevederi
cuprinse in legi speciale6 legate de obligațiile profesioniștilor-comercianți. Acest grup
profesional este obligat sa respecte prevederile legale aferente la obligația înmatriculării în
registrul comerțului.
În al doilea rând, s-a mai considerat ca doar profesioniștii-comercianți pot fi obligați la
plata impozitului pe profit rezultat din activitatea comercială 7.
O dată cu implementarea noului Cod civil, limitarea cadrului noțiuni referitoare la
profesioniștii-comercianți a ajuns ușor mai dificila, dar nu mai puțin esențială. Astfel, pe baza
art. 3 alin. (1) și (2) C. civ., termenul de comerciant este substituit cel de profesionist, fiind
considerați profesioniști „toți cei care exploatează o întreprindere”, iar din art. 6 alin. (1) din
Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil 8 citez „în
cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării in vigoare a Codului civil, referirile la
comercianți se considera a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice
supuse înregistrării in registrul comerțului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990
privind registrul comerțului, republicată, cu modificările si completările ulterioare (în prezent
abrogată – n.n), precum si cu cele aduse prin prezenta lege”. În acest mod în baza art. 11 din
Legea de punere în aplicare a Codului civil, au datoria sa ceara înmatricularea in registrul
comerțului persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale,
societățile comerciale, companiile si societățile naționale, regimurile autonome, grupurile de
interes economic, societățile cooperative europene si grupurile europene de interes economic
cu sediul principal in România, precum si alte persoane fizice și juridice. Așadar, cum am
putut observa, a fost încercată a fi definit conceptul de „comerciant” prin aprobarea cerinței
formale a înmatriculării, corespunzător înregistrării în registrul comerțului.
În concluzie, în criteriul reglementarilor menționate mai sus, și având ca exemplu
prevederile art. 3 alin. (3) C. civ. care identifica operarea unei întreprinderi drept exercitarea
constanta, de către una sau mai multe persoane, a unei operațiuni planificate ce consta in
fabricarea, administrarea sau înstrăinarea unui bun în prestarea de servicii, în doctrina de

4
Art. 3 alin. (3) C.civ..
5
I.L. Georgescu, Drept comercial român, vol. I, Ed. Socec, București, 1946, p. 406; St.D. Cărpenaru, Drept
comercial roman, op. cit., pp. 66-67.
6
A se vedea, in acest sens, Legea nr. 265/2022 privind registrul comerțului și pentru modificarea și completarea
altor acte normative cu incidența asupra înregistrării in registrul comerțului (M. Of. nr. 750 din 26 iulie 2022);
Legea nr. 82/1991 a contabilității (republicată in M. Of. nr. 454 din 18 iunie 2008); Legea nr. 11/1991 privind
combaterea concurenței neloiale (M. Of. nr. 24 din 30 ianuariel991); Legea nr. 21/1996 asupra concurenței
(republicata în M. Of. nr. 153 din 29 februarie 2016); Legea nr. 296/2004 (Codul consumului), republicată în M.
Of. nr. 224 din 24 martie 2008.
7
St.D. Cărpenaru, Drept comercial român, op. cit., 2007, p. 67.
8
Publicată în M. Of. nr. 409 din 10 iunie 2011, legea a modificat art. 1 din Legea nr. 26/1990 și art. 1 din Legea
nr. 31/1990, care defineau comerciantul.
specialitate sa sugerat utilizarea sintagmei „profesionist-comerciant” pentru a accentua
contrastul specific intre comercianți și alte categorii de profesioniști 9.
I.4.1 Dobândirea calități de comerciant-profesionist.
Persoanele fizice capătă calitatea de comerciant-profesionist condițiile actualului C. civ. și
ale O.U.G. nr. 44/200810, odată cu exploatarea unei întreprinderi și își efectuează activitățile
ca persoana fizică autorizata, întreprindere individuala, întreprindere familială.
Astfel, în concepția reglementărilor actuale, pentru a obține calitatea de comerciant-
profesionist o persoană fizică trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
- Au împlinit vârsta de 18 ani, în cazul care solicită autorizarea pentru desfășurarea de
activități economice și al reprezentantului întreprinderii familiale, respectiv vârsta de
16 ani, în cazul membrilor întreprinderii familiale;
- Să exploateze o întreprindere economică, adică să desfășoare activitate economică în
mod organizat, permanent și sistematic, combinând resurse financiare, forță de muncă,
materii prime, mijloace logistice și informație, în cazurile și în condițiile prevăzute de
lege11;
- Pentru PFA se impune o condiție care se găsește în definiția oferită de art. 2 lit. i) din
OUG nr. 44/2008 referitoare la folosirea de către aceasta, în principal, a forței sale de
muncă, astfel: persoana fizică autorizată este întreprinderea economică organizată de o
persoană fizică ce folosește, în principal, forța sa de muncă;
- Trebuie să aibă drept scop obținerea de profit, excluzându-se în principal activitatea
nelucrativă, deoarece activitatea economică este activitatea cu scop lucrativ ce constă
în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii12;
- Potrivit art. 2 lit. f) din OUG nr. 44/2008, activitatea economică, desfășurată în mod
organizat, permanent și sistematic, combinând resurse financiare, forță de muncă,
materii prime, mijloace logistice și informație, trebuie să fie realizată pe riscul
întreprinzătorului;
- Conform art. 8 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 44/ 2008, pentru a desfășura activități
economice, persoanele fizice trebuie să nu fi săvârșit fapte sancționate de legile
fiscale, contabile, vamale și de cele care privesc disciplina financiar-fiscală de natura
celor care se înscriu în cazierul fiscal;
- Potrivit art. 8 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 44/ 2008, pentru a desfășura activități
economice, persoanele fizice trebuie să aibă un sediu profesional declarat;
- Conform art. 8 alin. (1) lit. d) din OUG nr. 44/ 2008, pentru a desfășura activități
economice, persoanele fizice trebuie să declare pe propria răspundere că îndeplinesc
condițiile de funcționare prevăzute de legislația specifică în domeniul sanitar, sanitar-
veterinar, al protecției mediului și al protecției muncii;
- Potrivit art. 7 alin. (1) din OUG nr. 44/2008, pentru a desfășura activități economice,
persoanele fizice au obligația să solicite oficiului registrului comerțului de pe lângă
tribunal înregistrarea și autorizarea funcționării, înainte de începerea activității.

9
S. Angheni, Drept comercial - între dualism și monism, op. cit., pp. 1 -7.
10
O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoana fizică autorizată,
întreprinderea individuală și întreprindere familială, publicată în M. Of. nr. 328 din 25 aprilie 2008, cu
modificările și completările aferente.
11
Art. 2 lit. f) din OUG nr. 44/2008.
12
Art. 2 lit. a) din OUG nr. 44/2008
 O persoană juridică dobândește calificarea de comerciant profesionist prin constituirea în
condițiile legislației specifice, urmată de înregistrarea în registrul comerțului [art. 6 alin. (1)
din Legea nr. 71/2011 de punere in aplicare a Codului civil]. Prin urmare, entitățile juridice
care pot avea statutul de comerciant profesionist sunt:
- Societățile reglementate de Legea nr. 31/1990 privind societatea, cu modificările si
completările ulterioare;
- Regii autonome reglementate de Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților
economice de stat ca regii autonome si societăți comerciale13;
- Grupurile de interes economic, reglementate de Legea nr. 161/2003 privind grupurile
de interes;
- Societățile cooperative, reglementate de Legea nr. 1/2005 privind organizarea §i
funcționarea cooperației14;
- Organizații cooperatiste (reglementate prin legi speciale, în funcție de domeniul de
activitate; de exemplu, cooperativele agricole sunt reglementate de Legea nr.
566/200415; cooperativele de credit - reglementate prin O.U.G. nr. 99/2006 referitoare
la instituțiile de credit și adecvarea capitalului16);
- Societățile europene, reglementate de Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2157/2001
din 8 octombrie 2001 privind statutul societății europene si de Legea nr. 31/1990
privind societățile;
- Societățile cooperative europene, reglementate de Regulamentul Consiliului (CE) nr.
1435/2003 din 22 iulie 2003 privind statutul societății cooperative europene si de
Legea nr. 31/1990 privind societățile ș.a.
I.4.2 Dovada calități
În situația persoanelor fizice dovada calității de comerciant-profesionist se dobândește
prin certificatul de înregistrare17 emis în criteriul O.U.G. nr. 44/2008.
Dovada calității de comerciant-profesionist este efectuată de către persoana interesată,
prin aceasta se înțelege partea care pretinde această capacitate și justifică un interes legitim
potrivit principiului onus probandi incumbit actori. Astfel, conform art. 20 alin. (3) din O.U.G
nr. 44/2008 „orice persoana interesata poate face dovada calității de comerciant in cadrul
procedurii insolvenței sau separat, prin acțiune in constatare, daca justifica un interes legitim”.
13
Publicată în M. Of. nr. 98 din 8 august 1990.
14
Republicată în M. Of. nr. 368 din 20 mai 2014.
15
Publicata în M. Of. nr. 1236 din 22 decembrie 2004, modificata prin Legea nr. 95/2013 pentru modificarea
Legii cooperației agricole (M. Of. nr. 213 din 15 aprilie 2013) și prin Legea nr. 164/2016, publicata în M. Of. nr.
564 din 26 iulie 2016.
16
Publicata în M. Of. nr. 1027 din 27 decembrie 2006, legea a fost modificată și prin Legea nr. 236/2022 privind
supravegherea prudențială a societăților de servicii de investiții financiare, precum și pentru modificarea și
completarea unor acte normative, publicate în M. Of. nr. 737 din 22 iulie 2022.
17
În momentul înregistrării/înregistrării, se eliberează un certificat de înregistrare, care conține numărul de
ordine al registrului comerțului, codul unic de înregistrare fiscală și EUID, un certificat eliberat de registrator, un
certificat eliberat ca urmare a înregistrării datelor în declarația-tip privind responsabilitatea proprie pentru
autorizarea desfășurării sau implementării de activități și, dacă este necesar, se anexează alte documente
prevăzute de lege. La înregistrarea unei descrieri, se eliberează, de asemenea, un certificat de înregistrare a
descrierii, împreună cu concluziile declarate de autoritatea de înregistrare și, dacă este necesar, un certificat al
concluziilor emise ca urmare a înregistrării datelor în declarația de autoreglare pentru autorizarea desfășurării
activității și alte documente prevăzute de lege. Certificatele și alte documente emise în limba română pot fi
eliberate, la alegerea solicitantului, și în format electronic, semnate cu semnătură electronică calificată. La
cerere, solicitantului i se poate furniza o copie sau copii certificate ale acestor documente emise în format
electronic și stocate într-un dosar profesional (articolul 110 din Legea nr. 265/2022 privind registrul
comerțului).
 Un întreprinzător persoană fizică care deține o întreprindere individuală devine un
profesionist din momentul în care este înregistrat în registrul comerțului, iar din momentul
înregistrării în registrul comerțului, calificările sale sunt dovedite printr-un certificat de
înregistrare.
Membrii unei întreprinderii familiale dobândesc statutul de comercianți profesioniști din
momentul în care întreprinderea familială este înregistrată în registrul comerțului. În cazul în
care întreprinderea familială nu a avut anterior această calificare ca persoană fizică autorizată
sau ca titular al unei întreprinderi individuale 18 înainte de înregistrare, întreprinderea familială
trebuie să fie dovedită printr-un certificat de înregistrare la Registrul Comerțului.
Persoanele juridice obțin calitatea de comercianți profesioniști din momentul înregistrării
la Registrul Comerțului. Prin urmare, în acest caz, dovada se face cu un certificat de
înregistrare la Registrul Comerțului.
Pentru identificare, inclusiv în comunicarea intre registrele comerciale ale statelor membre
prin sisteme de interconectare, profesioniștii înregistrați în registrul comerțului dobândesc un
identificator unic la nivel European numit EUID are o structura aprobata prin ordin al
ministrului Justiție.
I.4.3 Încetarea calități.
Încetarea calității comercianților profesioniști, în cazul persoanelor fizice în condițiile
prevăzute de O.U.G. nr. 44/2008.
Conform articolului 21 din O.U.G, persoanele fizice autorizate si antreprenorul persoana
fizica titular al întreprinderilor individuale, se încetează activitatea si este radiat di registrul
comerțului în cazul decesului, printr-un act unilateral de voința ori ca urmare a pronunțării
unei hotărâri judecătorești definitive de radiere, în conformitate cu art. 120 din Legea nr.
265/2022 privind Registrul Comerțului.
Înțelegem că, odată cu hotărârea judecătorească definitiva, încetarea calității de
comerciant-profesionist are loc în cazul luării unor măsuri speciale de tutelă asupra
persoanelor fizice. Cu toate acestea, posibilitatea de a pierde această calitate ca urmare a
instituiri curatelei este discutabilă, o astfel de ipoteză poate fi acceptată pentru identitatea
motivelor pentru care este imposibil să dobândești calitatea de comerciant-profesionist a
persoanei în timpul curatelei.
Întreprinderea familiala își încetează activitatea si este radiata din evidența Registrului
Comerțului in oricare dintre următoarele cazuri:
a) Când mai mult de jumătate din membrii au decedat.
b) Dacă mai mult de jumătate dintre membrii întreprinderii cer încetarea acesteia sau se
retrag din întreprindere
c) Prin luarea unei hotărâri judecătorești definitive de radiere în prevederile art. 120 din
Legea 265/2022 privind Registrul Comerțului.
Persoanele juridice își încetează existența și, prin urmare, își pierd statutul de comercianți
profesioniști după ce au fost radiate din registrul comerțului. De exemplu, potrivit art. 260 din
Legea nr. 31/1990, „Lichidarea societății trebuie terminată în cel mult un an de la data
înregistrării în registrul comerțului a mențiunii de dizolvare. Pentru motive temeinice, la
cererea lichidatorului, oficiul registrului comerțului poate prelungi acest termen de maximum
trei ori, cu câte un an”.
I.4.4 Obligațiile care derivă din calitatea de profesionist comerciant.
18
Conform articolului 28 alineatul 2 din O.U.G. nr. 44/2008, „membrii unei întreprinderi familiale pot fi simultan
PFA sau titulari ai unei întreprinderi individuale”.
 Desfășurarea activităților comerciale necesită interdependența relațiilor stabilite între
principalele subiecte ale vieții economice: comercianții profesioniști. Prin dobândirea
statutului de comerciant profesionist, persoanele fizice și juridice dobândesc atât posibilitatea
de a stabili și dezvolta relații contractuale pentru producția și vânzarea de bunuri și servicii,
cât și cooperare economică pentru dezvoltarea activităților pe care le desfășoară și pentru a
face profit. Aceste opinii se dezvoltă în viața comercianților profesioniști, care, la rândul lor,
impun un anumit comportament din partea persoanelor fizice sau juridice care desfășoară
activitate comercială profesională. Aceasta presupune respectarea obligațiilor legale care sunt
strâns și direct legate de activitatea comercială. Obligațiile impuse profesioniștilor din afaceri
al căror obiectiv principal este protejarea interesului public general se extind dincolo de
limitele în care aceste persoane își desfășoară activitățile. Acest interes comun include
menținerea unei activități economice cât mai echilibrate și prospere la nivel național,
activitate în care riscul unor acte ilegale sau vătămătoare pentru restul membrilor societății să
fie reduse ori, cel puțin, sa fie aflate sub control.
Pentru a asigura public dobândirea de către persoanele fizice sau juridice a statutului de
comercianți profesioniști, precum și posibilitatea punerii în executare față de terți a actelor
juridice încheiate, comercianții profesioniști au obligația de a se înregistra la registrul
comerțului.
În plus, ca obligație legală, comercianții profesioniști trebuie să țină anumite evidențe
contabile obligatorii care să permită înregistrarea activităților acțiunilor întreprinse dar și să
permită statului să controleze acuratețea acestora. Registrul profesional oferă și documentele
justificative pe baza cărora se vor întocmi conturile anuale.
Comercianții profesioniști au, de asemenea, obligația de a-și desfășura tranzacțiile în
limitele concurenței libere și loiale, cu respectarea libertății de acces a concurenților. piață și
obiceiuri cinstite în relațiile lor.
În sfârșit, este nevoie de intervenția legiuitorului prin dispoziții legale referitoare la activitățile
comercianților profesioniști nu doar pentru a reglementa relația dintre aceștia ci și pentru a stabili
obligațiile pe care aceștia trebuie să le asume și respect în relațiile cu consumatorii. Stabilirea unor
astfel de obligații are potențialul de a limita tendința de a profita în mod necontrolat, în dezavantajul
celor fără abilități speculative atunci când sunt expuși la conținutul comercial. Întrucât pentru
consumatori au fost stabilite o serie de drepturi, legea impune și o obligație corespunzătoare
profesioniștilor de a le respecta, în special în interesul public al unei economii armonioase, precum și
a produselor și serviciilor de o mare diversitate și calitate.
a) Obligația de a se înregistra in registrul comerțului.
Comercianții profesioniști, persoane fizice și juridice, sunt obligați să se înregistreze în
registrul comerțului atât la începutul activității, cât și pe parcursul desfășurării activității, dacă
apar sau sunt susceptibile de a fi corectate noi acte sau evenimente juridice care au capacitatea
de a modifica înregistrarea inițială.
Această obligație și conținutul ei este prevăzută de legea nr. 265/2022 privind Registrul
Comerțului19. Astfel, potrivit art. 41 din Lege, înainte de începerea activității economice,
profesioniștii unt obligați să solicite înregistrarea în registrul comerțului și conform art. 43
alin. (1) din aceeași lege, pe durata desfășurării activității sau la încheierea activității,
profesioniștii sunt obligați să solicite înregistrarea detaliilor referitoare la documente și
evenimente a căror înregistrare prevede legea, în termen de maximum 15 zile de la data

19
Legea nr. 265/2022 privind registrul comerțului pentru modificarea și completarea altor acte normative cu
incidență asupra înregistrării în registrul comerțului, publicata în M. Of. nr. 750 din 26 iulie 2022, care a abrogat
Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată în M. Of. nr. 49 din 4 februarie 1998.
documentelor sau de la data furnizării informațiilor efective obligate la înregistrare.
Înregistrarea sesizării se poate face și la cererea persoanelor vizate, acolo unde legea prevede,
într-un termen care nu depășește 30 de zile de la data la care iau cunoștință de comportament
sau fac obiectul înregistrării.
Scopul acestei obligații de înregistrare include, pe de o parte, să se efectuată evidență
comercianților profesioniști, iar pe de altă parte, Interesele acestora sunt protejate prin
asigurarea opozabilității față de terți pentru actele și evenimentele juridice legate de activități
comerciale sau de fond de comerț, precum și cele referitoare la capacitatea persoanelor. De
asemenea, pentru persoanele juridice, înregistrarea în registrul comerțului este constitutivă de
drepturi și obligații în sensul că personalitatea juridică se dobândește în momentul în care
acestea sunt înscrise în registru.
Interesul public este protejat prin aceste înregistrări in sensul că ele constituie dovada
existenței și activităților comercianților profesioniști, iar întrucât registrele comerțului sunt
publice, orice persoană interesată poate formula cereri de informare. După cum am afirmat,
rolul înregistrării comerciale este și de a asigura protecția drepturilor industriale și a
drepturilor de autor, precum și de a juca un posibil rol în atragerea clienților și potențialilor
parteneri de afaceri.
b) Obligația de a ține registre comerciale.
Registrul comerțului reflectă activitățile profesioniștilor, deoarece toate activitățile sunt
înregistrate în ordinea executării lor. Acest lucru permite comercianților profesioniști să aibă o
evidență a propriilor activități, din care vor întocmi rapoarte financiare anuale. În plus, în
cazul unui litigiu, documentele contabile pot servi drept probă în litigiile dintre profesioniști,
inclusiv între persoane fizice sau juridice de unde provin.
Pe baza informațiilor înregistrate în registrele contabile, organul de gestiune financiară
stabilește impozitele care trebuie plătite20.
Prevederile legale privind înregistrarea comercianților profesioniști sunt cuprinse în Legea
nr. 82/1991, a contabilității21, conform căreia registrele obligatorii sunt: registrul-jurnal,
registrul-inventar si registrul Cartea mare. Conform art.1 din Legea nr. 82/1991 , obligația de
a organiza și conduce activitățile contabile aparține regiilor autonome, societăților comerciale
cu personalitate juridică reglementate de Legea nr. 31/1990 care vizează societățile
comerciale, societățile naționale, instituțiile publice, cooperativele, asociațiile și alte persoane
juridice precum și persoanele fizice cu statut profesional de comerciant.
Registrul-jurnal este păstrat de comercianții profesioniști pentru a ține o evidență a
încasărilor și cheltuielilor efectuate zilnic iar toate tranzacțiile sunt introduse în ordinea
realizări lor.
Registrul-inventar este o înregistrare în care rezultatele operațiunilor de inventariere
realizate la începutul derulări activității cat și în fiecare an, activitățile se înregistrează în
bilanțul contabil semnat cu aceasta ocazie.
Conform legii, contabilitatea se face în limba romana si moneda națională, cu excepția
faptului că operațiunile în valută sunt contabilizate atât în valută străină, cât și în valută
națională.
20
A se vedea, în acest sens, I.L. Georgescu, Drept comercial roman, op. cit., vol. I, p. 495; St D. Cărpenaru, Drept
comercial roman, op. cit., 2007, p. 107.
21
Republicată în M. Of. nr. 454 din 18 iunie 2008.
 Înregistrările contabile sunt făcute pe baza ordini efectuării operațiunilor economice și
financiare pe baza documentelor justificative.
Comercianți profesioniști, ca și alte persoane prevăzute la art. 1 din lege, sunt responsabili
pentru contabilitatea în partida dubla și pregătirea situațiilor financiare anuale. Categoria
persoanelor care pot menține contabilitatea in partida simpla este determinată prin ordin al
Ministrului Finanțelor Publice.
Persoana menționată la art. 1 din Legea nr. 82/1991 din Legea contabilității are obligația
de a efectua un inventar al activelor și pasivelor la începutul operațiunilor și anual, în timpul
activității precum și în cazul fuziunii sau încetării activității sau în alte situații prevăzute de
lege22.
c) Obligația de a desfășura comerțul in limitele concurentei legale.
Concurența liberă și accesul nelimitat al profesioniștilor pe piață stau la baza economiei de
piață. Concurența între comercianții profesioniști care oferă produse și servicii identice sau
similare este un principiu constituțional în temeiul căruia libertatea comerțului este garantată.
Astfel, potrivit art. 135 alin. (1) din Constituție, „economia României este o economie de
piața, bazată pe libera inițiativă și pe concurență”, iar statul are obligația de a asigura
„libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de producție”.
Prin urmare, concurența este o modalitate de a realiza progrese economice în economie, și
în societate în ansamblu, de la o categorie specifică de specializare la o categorie generală.
Așa cum este definită în doctrină23, concurența reprezintă confruntarea dintre agenții
economici pentru a cuceri și reține clienți pentru a crea profituri pentru propriile activități.
Pentru a atrage clienți, acest conflict între organizațiile economice trebuie să se desfășoare
în conformitate cu legea și decent în conformitate cu practicile oneste în activitățile de afaceri.
Prin urmare, sunt interzise actele care vizează împiedicarea liberului acces pe piață al
comercianților profesioniști sau actele anticoncurențiale (monopolistice) care vizează
restrângerea sau denaturarea concurenței (Legea nr. 21/1996 a concurenței 24). În plus, sunt
interzise și modalitățile frauduloase de atragere a clienților, desfășurate sub formă de
concurență neloială (Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale 25).

Capitolul II. Regimul Juridic la Persoanele

Fizice Autorizate

22
Art. 8 din Legea nr. 82 din decembrie 1991.
23
O. Căpățână, Noțiunea concurenței comerciale, in RDC nr. 1/1992, p. 31; I.L. Georgescu, Drept comercial
roman, op. cit., vol. I, p. 585.
24
Republicată în M. Of. nr. 153 din 29 februarie 2016 și modificată prin O.U.G. nr. 170/2020, publicată în M. Of.
nr. 952 din 16 octombrie 2020, prin Legea nr. 254/2020, publicată în M. Of. nr. 1093 din 17 noiembrie 2020, prin
O.U.G. nr. 23/2021, publicată în M. Of. nr. 339 din 2 aprilie 2021 și prin O.U.G. nr. 46/2022, publicată în M. Of. nr.
379 din 18 aprilie 2022.
25
Publicată în M. Of. nr. 24 din 30 ianuarie 1991 și modificata prin O.U.G. nr. 84/2022, publicata în M. Of. nr. 601
din 20 iunie 2022
 2.1 Concept si cadru legislativ de reglementare
În conformitate cu legea, o persoană fizică autorizată (PFA) este o persoană autorizată de
a desfășura orice formă de activitate economică autorizată prin lege, în principal prin
utilizarea forței de muncă. Regimul PFA reglementează interacțiunea dintre această persoană
alte tipuri de întreprinderi, precum și înregistrarea și radierea acestei forme de activitate. În
forma sa actuală, un PFA poate angaja o terță parte în calitate de angajator prin intermediul
unui contract de muncă individual încheiat în condițiile legii26.
De asemenea, PFA răspunde pentru datoriile sale cu privire la activele relevante, dacă
acestea au fost stabilite, și, în plus, cu privire la toate activele sale. Procedura simplificată
prevăzută în Legea 85/2006 (astfel cum a fost modificată prin Legea 85/2014 privind
insolvența) privind apariția insolvenței este, de asemenea, aplicabilă, deoarece legea de
organizare însăși face distincție între persoanele fizice în funcție de calitățile
întreprinzătorului sau absența acestei calități.
În prezent, PFA-urile au apărut ca subiect al procedurilor de insolvență, deoarece această
distincție în ceea ce privește statutul de comerciant a dispărut (Legea 85/2014). În acest
context, distincția dintre PFA-uri și întreprinderile individuale este estompată și, de fapt,
acestea rămân o singură formă de organizare comercială. În special, un PFA poate avea cinci
tipuri diferite de activități (astfel cum sunt definite în Legea CAEN), în scopul activităților
sale și poate angaja până la trei angajați în calitate de angajatori și își poate desfășura
activitățile profesionale în temeiul unui contract de muncă individual 27.
Există, de asemenea, limitări semnificative în dispozițiile privind persoanele fizice
autorizate. Astfel de forme de desfășurare a activităților juridice nu pot fi multiplicate: în
consecință, o persoană poate avea un singur certificat de înregistrare a statutului juridic al
PFA.
În conformitate cu art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 44/2008, persoanele fizice pot fi
autorizate să desfășoare activități economice și pot fi înregistrate și autorizate ca P.F.A. dacă
au capacitate deplină de exercițiu. În acest context juridic, este clar că persoanele fizice care
sunt limitate (minori între 14 și 18 ani) sau incapabile (minorul sub 14 ani și interzis de
puterea judecătorească) nu pot obține acest statut.
Un subiect juridic care a fost în centrul atenției în dispozițiile anterioare și este încă
relevantă chiar și în actualul Cod civil este problema dobândirii deplinei capacități de
exercițiu de către minori prin căsătorie. Până la intrarea în vigoare a C. civ., capacitatea
juridică deplină era recunoscută doar pentru femeile care se căsătoreau înainte de vârsta de 18
ani.
În prezent, legiuitorul nu se mai referă doar la femeile care se căsătoresc sub 18 ani, ci
vizează fără distincție minorii („femei sau bărbați”). Astfel, în conformitate cu art. 39 alin. (1)
cod civil „prin căsătorie, minorii dobândesc capacitate deplină de exercițiu”. Totuși, așa cum
am subliniat în contextul dispozițiilor anterioare, capacitatea juridică deplină dobândită de un
minor ca urmare a căsătoriei este recunoscută numai pentru tranzacțiile de drept civil.
Recunoașterea capacității depline a minorilor căsătoriți urmărește, pe de o parte, să asigure

26
O.U.G. nr. 44/2008 (modificată prin Legea nr. 182 din 17 octombrie 2016), art.17.
27
Art. 16, 17 din O.U.G. nr. 44/2008 (modificată prin Legea nr. 182 din 17 octombrie 2016).
egalitatea între soți și, pe de altă parte, pentru a se asigura că minorii căsătoriți pot reprezenta
în mod legal interesele copiilor născuți în timpul căsătoriei.
Cu toate acestea, dacă un minor căsătorit dorește să desfășoare o activitate economică,
conform prevederilor O.U.G. nr. 44/2008 acesta nu poate avea prioritate asupra prevederii
cuprinse în art. 39 alin. (1) Cod că are capacitate civilă deplină pentru că este căsătorit.
Dispozițiile legilor speciale trebuie să fie interpretate cu strictețe și, în toate cazurile, trebuie
să aibă prioritate în conformitate cu principiul specialia generalibus derogant 28.
Ar fi discutabil dacă, în sensul art. 40 Cod civil., instanța de tutelă ar putea recunoaște un
minor în vârstă de 16 ani ca fiind capabil să desfășoare activitate economică. Prin urmare,
instanța de tutelă poate considera că activitatea economică este un motiv legitim pentru a
recunoaște capacitatea de acțiune preconizată a unui minor de 16 ani.
Excepțiile se aplică persoanelor puse sub tutelă în conformitate cu articolul 178 și
următoarele din Codul civil. Aceste persoane, deși au discernământ, nu sunt în măsură să își
protejeze interesele din cauza bolii, a handicapului sau a vârstei înaintate. La cererea
persoanei reprezentate, a soțului, a rudei sau a persoanelor specificate în art. 111 cod civil
instanța de tutelă desemnează un curator care să reprezinte interesele persoanei incapabile
pentru unul dintre motivele expuse. Teoretic, o persoană aflată sub curatelă nu este incapabilă
în cea ce privește exercitarea activității economice. Prevederile legale nu reglementează
incapacitatea persoanelor aflate sub curatelă de a desfășura activități economice. În practică,
este mai dificil pentru o persoană aflată în această situație să desfășoare activități comerciale
sau alte activități economice, chiar dacă actele (faptele) juridice se încheie de către curator,
pentru și în numele persoanei aflate sub curatelă.
2.2 Aspecte privind constituirea patrimoniului de afectațiune.
Potrivit art. 31 alin. (1) din Codul civil, o persoană fizică sau juridică este proprietarul
bunurilor, inclusiv al tuturor drepturilor si obligațiilor care îi aparțin și care pot fi evaluate în
bani.
Cu alte cuvinte, patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor și obligațiilor unei persoane
care pot fi evaluate în bani. Este important de reținut că numai drepturile si obligațiile care pot
avea valoare economică sunt incluse în patrimoniu, nu și drepturile și obligațiile
nepatrimoniale (de exemplu, drepturile de dreptul la nume).
Patrimoniul de afectațiune este partea patrimoniului care cuprinde totalitatea drepturilor și
obligațiilor legate de realizarea unei activități. Deși noțiunea de patrimoniu de afectațiune
există de mult timp în doctrină, abia recent a fost consacrată în mod expres prin O.U.G. nr.
44/2008. Această reglementare răstoarnă teoria clasică a unicității patrimoniului , permițând
unei persoane care desfășoară o activitate să influențeze în mod voluntar o parte a
patrimoniului sau a activității, astfel încât creanțele care apar ca urmare a desfășurării
activității respective să fie acoperite doar de acea parte a patrimoniului fără ca alți creditori
individuali să își poată realiza creanțele cu privire la această parte a patrimoniului.
Stabilirea patrimoniului de afectațiune modul în care specialistul răspunde de obligațiile
care decurg din desfășurarea activității economice. Prin urmare, legea stabilește ordinea de
prioritate în procedurile de executare a proprietății profesionale, stabilită de art. 20, art. 26 și
art. 31 din OUG nr. 44/2008, precum și conform prevederilor art. 2.324 alin. (4) din Codul
civil. Prin urmare, numai creditorii cu creanțe de natură economică (a se vedea articolul 20
din OUG nr. 44/2008) vor fi mulțumiți de bunurile aparținând patrimoniului în cauză și în
cazul în care creanța acestora nu poate fi realizată în totalitate, vor proceda la executarea
bunurilor aparținând patrimoniului personal al debitorului.
28
A se vedea S. Angheni, Drept comercial. Profesioniștii-comercianți, op. Cit. p. 11-12
 În calitate de persoană fizică, inviolabilitatea bunurilor personale ale comerciantului
trebuie abordată din mai multe perspective: comerciantul, creditorul, familia comerciantului
și, în cele din urmă, statul.
În circumstanțe dificile, comercianții și familiile acestora au un interes direct în a se
asigura că bunurile lor personale, sau părți ale acestora, sunt la adăpost de urmărirea penală
din partea creditorilor profesioniști.
Cu toate acestea, spre deosebire de dreptul francez, dreptul românesc nu recunoaște
validitatea unei astfel de declarații de intenție și, prin urmare, bunurile personale, care fac
parte din patrimoniul personal, nu pot fi protejate printr-o declarație unilaterală de neevaluare.
Această interdicție este prevăzută la articolul 627 din Codul civil, coroborat cu articolul 2327
alineatul (1) din Codul civil. (Articolul 2329 din Codul civil recunoaște indisponibilitatea și
inalienabilitatea bunurilor numai prin acord și intenție, cu excepția dispozițiilor legale
unilaterale, și chiar și în aceste cazuri excepționale, inalienabilitatea se aplică numai persoanei
care dobândește bunul.
În mod evident, crearea proprietății transferate a fost concepută ca un mijloc de limitare a
răspunderii comerciantului, persoană fizică, pentru obligațiile sale comerciale. În realitate,
această structură juridică nu a reușit să elimine caracterul inechitabil al răspunderii prin toate
activele comerciantului, inclusiv activele personale și activele transferate.
Prin lege, comercianții care sunt persoane fizice au dreptul de a aloca o parte din activele
lor în oricare dintre formele de activitate economică prevăzute de lege, în scopul desfășurării
unei activități economice care implică activele alocate. Opțiunea de a crea un capital alocat
poate fi exercitată la începutul activității, simultan cu cererea de înregistrare în registrul
comerțului și de licență de activitate, sau ulterior, prin prezentarea unei declarații în acest sens
și a documentelor care dovedesc că a fost efectuată plata sau că sunt proprietari.
Ca o consecință a creării activelor transferate, comerciantul renunță la dreptul creditorului
personal de a urmări toate activele și se limitează la un privilegiu general asupra activelor
personale, chiar dacă activele acestor active nu sunt suficiente pentru a satisface creanța.
Astfel, creditorii personali nu pot emite creanțe asupra activelor succesiunii; aceasta este o
restricție legală care nu poate fi ridicată nici măcar prin voința proprietarului succesiunii.
Restricțiile privind dreptul de executare asupra activelor transferate nu se aplică
creditorilor profesioniști ai comercianților.
Creditorul specializat poate depăși limitele activelor specializate și poate urmări bunurile
personale ale debitorului, invocând absența activelor transferate. În astfel de cazuri, creditorii
personali ai entității pot solicita beneficiul consultării împotriva creditorului specializat până
când vor dovedi că au urmărit toate activele datorate de entitate.
Prin urmare, în ceea ce privește obligațiile profesionale, vânzătorul își păstrează
răspunderea nelimitată față de creditorii profesioniști. Răspunderea nelimitată este de natură
accesorie, vânzătorul având posibilitatea de a pretinde beneficiul discuției în caz de încălcare
a ordinii juridice, de preferință în urmărirea bunurilor sale specifice.
Prin urmare, din punct de vedere juridic, comercianții nu își pot proteja activele personale
de urmărirea creditorilor profesioniști.
Această situație este nepotrivită și nedreaptă. Aceasta deoarece, în primul rând, creditorii
personali, o altă categorie de creditori ai comerciantului, trebuie să se limiteze la urmărirea
activelor bunului din care provine creanța, ceea ce contravine principiului egalității
creditorilor. Pe de altă parte, bunurile personale ale unui profesionist autorizat nu pot fi atinse
de creditorii acestui profesionist.
 2.3 Particularității ale Persoanei Fizice Autorizate.
2.3.1 Forța de muncă a Persoanei Fizice Autorizate.
Persoanele fizice autorizate utilizează în principal forța de muncă și competențele
profesionale proprii pentru a-și desfășura activitățile, dar pot, de asemenea, să angajeze terți în
baza unor contracte de muncă individuale. Prin modificările instituite de legea de aprobare a
O.U.G. nr. 44/2008, limitează numărul de persoane pe care un P.F.A. le poate angaja în cadrul
unui contract de muncă individual la maximum trei. În același timp, un P.F.A. poate combina
statutul de persoană fizică autorizată cu statutul de angajat al unei terțe părți care lucrează în
același domeniu și în alte domenii autorizate de P.F.A.
Motivul pentru limitarea numărului de persoane angajate de P.F.A. este acela că, prin
definiție, un P.F.A. își utilizează în mod normal forța de muncă și competențele profesionale
pentru a desfășura activități economice autorizate, singură și, în mod excepțional, împreună cu
alte persoane. În plus, un P.F.A. nu poate deține simultan statutul de întreprinzător al unei
întreprinderi individuale, dar își poate schimba statutul juridic (O.U.G. nr. 44/2008, articolul
19).
De asemenea, ar trebui să se atragă atenția asupra art. 16 alin. (2) din O.U.G. nr. 44 din
2008 în conformitate cu care un P.F.A. poate coopera cu alte persoane fizice sau juridice
autorizate ca P.F.A., cu întreprinzători ai societăților private, cu reprezentanți ai
întreprinderilor familiale sau cu alte persoane fizice sau juridice pentru realizarea de activități
economice, fără a le afecta statutul juridic de P.F.A. Cu toate acestea, în conformitate cu
articolul 17 alineatul (3) din O.U.G. nr. 44/2008 (dispoziție introdusă prin O.U.G. nr.
46/2011), un P.F.A. nu este considerată a fi angajatul unui terț cu care cooperează în sensul
articolului 16, chiar dacă această cooperare este exclusivă.
Deși formularea legiuitorului nu este atât de clară, trebuie totuși să se țină cont de două
aspecte decisive.
Primul aspect se referă la existența așa-numitei Persoană fizică autorizată (P.F.A.) care
sunt proprietari de întreprinderi economice și, din acest punct de vedere, este posibil să se
vorbească despre natura angajaților care au contracte de muncă cu alte persoane fizice
autorizate.
Cel de-al doilea aspect se referă la entitatea economică P.F.A. are regim juridic propriu
stabilit prin O.U.G. nr. 44/2008 si care poate încheia un contract de cooperare cu o alta
întreprindere economică/comercială29.
Persoanele fizice care sunt proprietari ai întreprinderii economice P.F.A. beneficiază de
drepturile prevăzute în Codul muncii, sunt membri ai sistemului public de pensii și au dreptul
la alte prestații sociale, de sănătate și de asigurări de șomaj (O.U.G. nr. 44/2008, articolul 18).
În același timp, soții/soțiile persoanelor fizice autorizate sau ale întreprinzătorilor individuali
29
A se vedea Curtea Constituțională prin Decizia nr 425/2019 (M.Of. nr. 477 din 25 septembrie 2019), a respins
excepția de neconstituționalitate cu privire la art. 17 alin. (3) din O.U.G. nr 44/20008, reținând că din conținutul
dispoziției legale invocate rezultă că „o persoană fizică poate avea concomitent relații contractuale cu terțe
persoane fizice sau juridice, cu alte P.F.A., întreprinderi individuale sau întreprinderi familiale, în calitate de
persoană fizică autorizată sau salariat. Coroborând dispozițiile legale, Curtea constată că acestea permit ca o
persoană fizică să desfășoare activități pentru care este autorizată să poată cumula calitatea de angajator (P.F.A.),
de colaborator (P.F.A.), respectiv salariat (persoană fizică), în funcție de relațiile contractuale pe care le încheie
cu terțele persoane”. Așadar, dispoziția legală analizată permite unei persoane fizice să poate cumula calitatea de
Persoană fizică autorizată (P.F.A.) cu calitatea de salariat, existând două raporturi contractuale distincte cu regim
juridic diferit aplicabil, pe de o parte P.F.A. – ca operator economic de sine stătător, înregistrat în registrul
comerțului și salariatul care-și desfășoară activitatea pe baza contractului individual de muncă
se bucură de aceleași drepturi în temeiul articolului 21 1, dacă au un contract de asigurare
socială în cadrul sistemului de asigurări de șomaj.
Persoanele fizice autorizate își desfășoară activitățile pe propriul risc în scopul obținerii de
profit sau exclusiv în scopul obținerii de venituri (dacă activitatea economică nu este
permanentă).
Riscul este inerent oricărei afaceri, iar comercianții profesioniști ar trebui să ia toate
măsurile de precauție pentru a elimina sau minimiza riscul. În acest scop, este important să se
includă în contracte clauze care să permită modificări (ajustări) ale contractului în funcție de
evenimente sau circumstanțe care pot apărea, cum ar fi concurența din partea unor terți sau
fluctuațiile cursului de schimb, inclusiv ale monedei de plată.
2.3.2 Răspunderea Persoanei Fizice Autorizate
Răspunderea pentru obligațiile asumate de persoanele reale cărora le-a fost delegată
autorizația este nelimitată (ultra vires hereditates30).
În cazul în care P.F.A. a construit o proprietate afectată, aceasta va fi răspunzătoare în
primul rând pentru acea proprietate și, de asemenea, pentru activele proprii care nu sunt
afectate de activitatea economică (articolul 20 din O.U.G. nr. 44/2008). Răspunderea
nelimitată este specifică comercianților care sunt persoane fizice.
În astfel de cazuri, creditorii care decurg din acte și tranzacții juridice ale persoanelor
fizice autorizate au același statut și sunt în concurență cu alți creditori ai persoanelor fizice
autorizate. Ca regulă generală, "creditorii comerciali" nu pot beneficia de garanțiile legale ale
obligațiilor preferențiale.
O altă dispoziție importantă privind statutul juridic al persoanei fizice certificate este
articolul 20 alineatul (2), potrivit căruia, în caz de insolvență, se aplică procedura simplificată
prevăzută în Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.
Prin intermediul unei acțiuni declarative, o parte interesată care dovedește că are un interes
legitim poate solicita stabilirea unui statut profesional.
2.3.3 Încetarea activității Persoanei Fizice Autorizate
P.F.A. își încetează activitatea și este radiată din registrul comerțului în următoarele
cazuri31:
a) prin voința acesteia;
b) prin deces;
c) la cererea unei persoane fizice sau juridice prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori
printr-o mențiune în registrul comerțului.
În cazul în care o persoană înregistrată ca PFA nu mai dorește să funcționeze ca atare,
aceasta poate decide să o dizolve. Dizolvarea trebuie să fie înregistrată la Oficiul Registrului
Comerțului și trebuie prezentate următoarele documente:
- Cererea de înregistrare.
- Documentul care atesta motivul radierii, daca este cazul.

30
Expresie latina cu sensul ca moștenitorul, in cazul acceptării pure si simple a moștenirii, este obligat la plata
datoriilor si sarcinilor acesteia, nu numai cu bunurile din activul succesoral, ci si cu propriile sale bunuri, in cazul
când pasivul moștenirii depășește activul.
31
Art. 21 din O.U.G nr. 44 din 16 aprilie 2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele
fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale.
 - Certificatul de înregistrare si certificatul constatator de autorizare (original)
Cererile de înregistrare, documentele cerute de lege, cererile și numerele de înregistrare
sunt trimise de către solicitant direct la ONRC prin poștă, cu scrisoare cu valoare declarata si
confirmare de primire sau prin mijloace electronice. O semnătură electronică calificată se
atașează, se aplică sau se asociază în mod logic cererilor trimise în format electronic prin
intermediul portalurilor de servicii online sau prin e-mail.
În cazul în cazul în care documentele sunt transmise prin poșta se va atașa Cartea de
identitate a solicitantului trebuie să fie însoțită de o copie certificată ca fiind autentică de către
titular.
În contextul relației cu ANAF, art. 90 din Codul de procedură fiscală prevede că, la
încetarea calității de persoană impozabilă, persoanele fizice sau juridice înregistrate fiscal prin
intermediul unei declarații de înregistrare fiscală pot solicita anularea înregistrării fiscale prin
depunerea unei declarații de anulare. Declarația trebuie depusă în termen de 30 de zile de la
încetarea calității de persoană impozabilă și trebuie să fie însoțită de certificatul de
înregistrare fiscală pentru a fi anulată. Înregistrarea fiscală poate fi anulată din oficiu în cazul
în care autoritățile fiscale confirmă că sunt îndeplinite condițiile de anulare a înregistrării, iar
declarația de anulare nu este depusă.
Radierea înregistrării fiscale se efectuează din oficiu de către Administrația fiscală
centrală în cazul decesului unei persoane fizice sau, în cazul în care o persoană juridică
încetează să mai existe în conformitate cu legea.
Conform procedurii actuale, ONRC transmite automat această tranzacție către ANAF,
astfel încât creditul fiscal este aplicat fără ca persoana în cauză să fie nevoită să depună o
declarație la ANAF. Cu toate acestea, PFA este obligată să depună o singură declarație fiscală
în care să menționeze venitul recalculat în termen de 30 de zile de la evenimentul în cauză.
Art. 120 alin. (5) din Codul fiscal prevede: „Contribuabilii care realezează venituri din
activități independente si/sau din activități agricole, silvicultura si piscicultura pentru care
impozitul se determina in sistem real si care in cursul anului fiscal își încetează activitatea,
precum si cei care intra in suspendare temporara a activității, potrivit legislației in materie, au
obligația de a depune la organul fiscal competent declarația unica privind impozitul pe venit si
contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice, in termen de 30 de zile de la data producerii
evenimentului”.