Art. 3 noul C. civ.

se referă la aplicarea generală a noului Cod civil, în sensul că el se aplică şi

raporturilor dintre profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept
civil. Totodată art. 3 prin alin. (2) noul C. civ. introduce termenul nou de "profesionist", cu un sens
ceva mai larg, ca fiind cel care exploatează o întreprindere. Iată că un termen este definit prin
altul, tehnică care nu este prea clarificatoare.

Termenul comerciant nu este automat înlocuit prin cel de profesionist, acestuia fiindu-i necesare
condiţii suplimentare pentru a fi echivalentul comerciantului, care nu este nicăieri expres abrogat ca
noţiune.

Aceste cerinţe, valabile şi pentru ca o persoană să devină profesionist comerciant, ar fi:

(i) exercitarea de activităţi de producţie, comerţ sau prestări servicii cu scop lucrativ în mod
sistematic, efectiv, continuu şi regulat, cu titlul de profesiune; (art. 10 noul Cod civil care se referă la
modificarea Legii nr. 31/1990, iar expresia "acte de comerţ" din Legea nr. 31/1990 este înlocuită cu
"activităţi cu scop lucrativ", deoarece societatea comercială este un profesionist care desfăşoară
astfel de acte, cu scop lucrativ)

(ii) supunerea la înregistrarea în Registrul comerţului - deci nu supunerea la înregistrări, înscrieri sau
autorizări în alte registre publice valabile pentru ceilalţi profesionişti sau liber-profesionişti, [art. 6
alin. (1) noul Cod civil, potrivit căruia referirile la comercianţi se consideră a fi făcute la persoanele
fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerţului, potrivit
prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990]

(iii) deţinerea unui patrimoniu de afectaţiune, astfel cum el este definit deja în Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 44/2008, cât şi în cuprinsul noului Cod civil

Profesioniştii sunt o specie mai largă, care cuprinde şi comerciantul, deoarece profesioniştii sunt:

(i) cei care exercită activităţi economice în mod independent (cei supuşi reglementărilor

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 şi liber-profesioniştii care exercită profesii
reglementate sau liberale);

(ii) persoane juridice de drept privat (unde sunt incluse societăţile comerciale, companiile

naţionale şi societăţile naţionale, regiile autonome, grupurile de interes economic, societăţile
cooperative, organizaţiile cooperatiste, societăţile europene, societăţile cooperative europene şi
grupurile europene de interes economic cu sediul principal în România, alte societăţi cu
personalitate juridică);

(iii) instituţiile publice, precum şi

(iv) organizaţii non-guvernamentale şi alte entităţi fără personalitate juridică.

Conchidem astfel că profesionistul, în lumina noului Cod civil, nu poate înlocui complet comerciantul,
deoarece acesta rămâne o specie. În acest sens este şi art. 8 alin. (1) din Legea de punere în
aplicare, care menţionează că noţiune de profesionist include categoriile de comerciant,
întreprinzător, operator economic, precum şi alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi
economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege la data intrării în
vigoare a noului Cod civil.

Aceasta nu înseamnă că aceste categorii nu mai există, ci doar că referirea la ele se va face de
acum prin noul termen de profesionist, care le include pe toate, ceea ce suntem însă de părere că
poate câteodată crea confuzii şi neclarităţi şi va fi nevoie în continuare de precizarea categoriei de
profesionist respective, pentru a se înţelege corect referirea respectivă şi a se realiza diferenţierea
specifică în deosebirea categoriilor de profesionişti între ele, deoarece nu orice profesionist este
comerciant deşi orice comerciant va fi de acum denumit profesionist, fiind necesară însă precizarea
că exercită activităţi cu scop lucrativ. Reiterăm remarca că profesionistul care desfăşoară activităţi
(de producţie, comerţ sau prestări servicii) cu scop lucrativ este de fapt fostul comerciant şi deci ar
putea fi înlocuit prin sintagma de profesionist cu scop lucrativ, aceasta fiind de acum diferenţierea
între profesionişti, precum o subliniază şi art. 3 alin. (3) noul C. civ.

Codul Comercial a fost parţial abrogat la 1 octombrie 2011, restul prevederilor

urmând a fi abrogate la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 (noul Cod
de Procedură Civilă) şi a Codului maritim, date care nu sunt încă stabilite.

Noul Cod civil promovează concepţia monistă de reglementare a raporturilor de

drept privat. Cu alte cuvinte, acelaşi act normativ va încorpora quasi-totalitatea
reglementărilor privitoare la persoane, relaţii de familie şi relaţii comerciale, precum
şi dispoziţiile de drept internaţional privat (care privesc raporturile juridice având
un element de extraneitate – spre ex: una din părţile contractului nu este de origine
română sau locul executării contractului se află în afara României). Aceste
reglementări fac, actualmente, obiectul unor legi distincte (Codul Familiei, Codul
Comercial, Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept
internaţional privat), ce vor fi abrogate, total sau parţial, după caz, de la intrarea în
vigoare a noului Cod Civil.

Dată fiind concepţia monistă reflectată în noul Cod Civil, acesta va acoperi
reglementarea atât a raporturilor dintre persoane ca subiecte ale relaţiilor sociale
personale, cât şi a relaţiilor sociale cu conţinut patrimonial, indiferent de domeniul
de drept în care se manifestă acestea (comercial, muncii, financiar, funciar etc.).
Drept urmare, normele de drept cuprinse în noul Cod Civil vor reprezenta dreptul
comun pentru toate domeniile de reglementare avute în vedere şi care intră sub
incidenţa acestuia.
Cu toate acestea, trebuie subliniat că reglementarea anumitor materii (precum
societăţile comerciale, activitatea bancară, insolvenţa, protecţia consumatorului,
etc.) rămân în principiu supuse legilor speciale.

La nivel terminologic, noţiunile de comerciant şi de acte sau fapte de comerţ vor

dispărea, fiind înlocuite cu „profesionist” şi respectiv „activităţi de producţie, comerţ
sau prestări de servicii”.

Noul Cod Civil defineşte profesioniştii ca fiind toţi cei care exploatează o
întreprindere, având o arie de aplicare mult mai largă decât cea a „comerciantului”
din reglementarea actuală. Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii nr.
287/2009 privind Codul civil (denumită în continuare „LPA”) prevede expres faptul
că noţiunea de „profesionist” va include categoriile de comerciant, întreprinzător,
operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi
economice sau profesionale. Prin urmare, şi profesiile liberale (avocaţi, practicieni în
insolvenţă, evaluatori, executori etc.) vor intra în sfera noţiunii de profesionist.

Pe de altă parte, trebuie subliniat că LPA substituie noţiunea de „comerciant” cu cea

de persoane fizice sau, după caz, juridice supuse înregistrării în Registrul
Comerţului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr.26/1990 privind registrul
comerţului. Noţiunea de „comerciant” supravieţuieşte în sistemul juridic românesc
în măsura în care ea este menţionată în norme speciale care conţin un sens propriu
al acestei noţiuni, precum şi într-o serie de acte normative menţionate expres în LPA
(Legea nr.84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, republicată;  Ordonanţa
Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi
executarea contractelor la distanţă, republicată, cu modificările ulterioare; Legea nr.
193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi
consumatori, republicată, cu modificările ulterioare; Legea pomiculturii nr.
348/2003, republicată, cu modificările ulterioare; Legea nr. 296/2004 privind Codul
consumului, republicată, cu modificările ulterioare; Legea nr. 363/2007 privind
combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi
armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia
consumatorilor, cu modificările ulterioare; Legea nr. 158/2008 privind publicitatea
înşelătoare şi publicitatea comparativă; Legea nr. 321/2009 privind comercializarea
produselor alimentare, cu modificările şi completările ulterioare).

Exploatarea unei întreprinderi este definită în noul Cod Civil drept exercitarea
sistematică de către una sau mai multe persoane a unei activităţi organizate ce
constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau prestarea de
servicii, indiferent dacă are sau nu scop lucrativ.