Capitolul II.

Regimul juridic al întreprinderi-

persoana fizica titular al întreprinderii individuale

3.1 Particularitățile întreprinderii individuale

O.U.G. nr. 44/2008 reglementează posibilitatea persoanelor fizice de a desfășura o

activitate economică în calitate de întreprindere individuală. În conformitate cu regulamentul,
o întreprindere individuală este o întreprindere economică fără personalitate juridică
organizată de un întreprinzător care este o persoană fizică. În conformitate cu articolul 23 din
OUG 44/2008, un comerciant individual, care este o persoană fizică, devine comerciant de la
data înregistrării sale în registrul comerțului. Prin urmare, există o dezbatere juridică privind
calificarea persoanelor fizice care sunt comercianți individuali.

O întreprindere economică este definită ca o activitate economică organizată, continuă și

sistematică, care reunește fonduri, forță de muncă, materii prime, mijloace logistice și
informații, pe propria răspundere a întreprinzătorului și în condițiile stabilite prin lege
(articolul 2 alineatul (1) litera f).

întreprinderile individuale nu au personalitate juridică, iar întreprinzătorul care este

proprietarul întreprinderii individuale are statutul de comerciant persoană fizică la data
înregistrării în registrul comerțului (articolele 22 și 23 din ordonanța). Deoarece o
întreprindere individuală nu are personalitate juridică, persoana fizică care este proprietarul
întreprinderii răspunde pentru datoriile asumate cu patrimoniul de afectațiune, dacă acesta a
fost constituit și, în completare, cu întreg patrimoniul său. În cazul în care nu s-a constituit
patrimoniul de afectațiune, persoana fizică titulară a întreprinderii răspunde cu întregul său
patrimoniul1. În ceea ce privește răspunderea penală, s-a stabilit în practică că întreprinderea
individuală nu este o persoană juridică de sine stătătoare, capabilă să dobândească drepturi și
obligații proprii în condițiile prevăzute la articolul 188 din Codul civil, ci o formă de activitate
economică reglementată în condițiile legii de către persoana fizică care o deține. Întrucât nu
este o persoană juridică, o astfel de întreprindere nu poate face obiectul unei infracțiuni
comise în cadrul scopurilor sale2. În caz de insolvență, persoana fizică care deține
întreprinderea individuală face obiectul procedurii de insolvență; la fel ca în cazul PFA,
regulamentul stabilește beneficiul consultării în favoarea proprietarului întreprinderii
individuale, întrucât creditorii trebuie să urmărească active constând în principal în active
imobiliare. În general, regimul juridic pentru întreprinzătorii care sunt comercianți individuali
este identic cu dispozițiile legii P.F.A., cu excepția următoarelor puncte speciale.

Pentru organizarea și funcționarea întreprinderii, întreprinzătorii pot coopera cu diverse

persoane fizice sau juridice, iar persoanele fizice care sunt angajatori pot angaja terți în
temeiul unor contracte de muncă separate. În acest sens, articolul 24 din regulament prevede
că un întreprinzător individual poate desfășura până la 10 activități diferite și poate angaja
până la opt salariați în conformitate cu Legea CAEN, terții cu contracte individuale de muncă
1
A se vadea și St.D. Cărpenaru, op. Cit., 2016, p. 44.
2
Pe larg, a se vedea I.C.C.J., Decizia nr.1 din 13 ianuarie 2016 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile
pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „dacă întreprinderea individuala, persoana juridică fără
personalitate juridică, poate fi subiect al unei interacțiuni săvârșite în realizarea obiectului de activitate” (M. Of.
nr. 138 din 23 februarie 2016).
încheiate și înregistrate în temeiul legii pot încheia relații contractuale în temeiul legii cu
persoane fizice sau juridice, alte întreprinderi individuale, PFA-uri sau întreprinderi familiale
pentru desfășurarea de activități economice.

La fel ca și persoanele fizice autorizate, întreprinzătorii persoane fizice care sunt

proprietari ai unei întreprinderi individuale pot fi, de asemenea, angajați ai unor terți care
lucrează în același sector și într-un domeniu de activitate economică diferit de cel în care își
organizează întreprinderea privată [articolul 25 alineatul (2)].

În conformitate cu articolul 22 din O.U.G. nr. 44/2008, "întreprinderile individuale nu

dobândesc personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerțului".

Astfel, condițiile juridice privind capacitatea juridică, naționalitatea, statutul juridic etc.
sunt, în general, aspecte care privesc persoanele fizice, denumite de legiuitor "întreprinzători",
întrucât întreprinzătorii individuali nu sunt persoane juridice1) și, prin urmare, nu dețin
bunuri. Condițiile pentru întreprinzători sunt aceleași cu cele pentru P.F.A., mai ales după
înlocuirea OUG 44/2008 cu OUG 46/2011, dar există diferențe fundamentale între activitățile
desfășurate de cele două forme de activitate economică. O societate cu răspundere limitată își
poate desfășura activitățile în mod permanent, temporar sau ocazional, în timp ce o
întreprindere individuală, conform definiției proprii a legiuitorului, este o întreprindere
economică care reunește fonduri, forță de muncă, materii prime, mijloace logistice și
cunoștințe în mod organizat, permanent și sistematic, sub responsabilitatea întreprinzătorului.
În CAEN, domeniul de activitate este limitat la maximum 10 tipuri de activități.

În acest sens, întreprinderile individuale utilizează în principal forța de muncă proprie

pentru a-și desfășura activitățile, în timp ce proprietarii de întreprinderi individuale utilizează
terți pe care îi angajează pe baza unui contract de muncă, dar sunt limitați la opt angajați.

În același timp, un comerciant individual (comerciant) nu este considerat angajat al unui

terț cu care se află într-o relație de cooperare, chiar dacă aceasta este exclusivă, și poate fi, de
asemenea, angajat al unui terț cu același domeniu de activitate sau cu domenii de activitate
diferite [articolul 25 alineatele (1) și (2) din O.U.G. nr. 44/2008].Din acest motiv, legiuitorul
folosește termenii "angajat" și "lucrător", doi termeni care pot părea confuzi la prima vedere.

Dispozițiile privind obligația de a înregistra în registrul comerțului participarea obișnuită a

soțului/soției la o întreprindere se aplică, de asemenea, comercianților individuali.

Principalele diferențe între statutul juridic al PFA-urilor și cel al întreprinderilor

individuale se referă la proporția de activitate economică pe care PFA-urile o pot desfășura și
la numărul de angajați pe care îi pot folosi pentru a-și desfășura activitatea. Cu toate acestea,
problema este diferită dacă se consideră că numai angajații sunt obligați să semneze un
contract de muncă separat: Ca și în P.F.A., întreprinzătorii reali sunt asigurați de sistemul
public de pensii și de sistemul de asigurări de șomaj, cu condiția să respecte dispozițiile
legilor speciale care le sunt aplicabile.

O persoană fizică care este proprietarul unei întreprinderi individuale poate să înceteze
voluntar activitatea întreprinderii și să o radieze din registrul comerțului în caz de deces sau în
condițiile prevăzute la articolul 25 din Legea nr. 26 din 1990 3. În caz de deces, moștenitorii

3
În conformitate cu articolul 25 din Legea nr. 26 din 1990, o persoană fizică sau juridică care a suferit un
prejudiciu ca urmare a unei înregistrări sau a unei înscrieri în registrul comerțului are dreptul de a solicita
ștergerea numai în cazul în care, în ceea ce privește totalitatea sau o parte a înregistrării prejudiciate sau
pot continua afacerea dacă își declară intenția într-o declarație oficială în termen de șase luni
de la data moștenirii. În cazul în care există mai mulți moștenitori, trebuie să fie desemnat un
reprezentant pentru a continua afacerea ca afacere de familie [art. 27 alin. (3) din ordonanță].
În același timp, persoanele fizice care au calitatea de întreprinzători (operatori economici)
răspund cu patrimoniul propriu pentru bunurile din patrimoniul afectat (dacă au fost create) și
pentru obligațiile asumate de acestea în funcționarea întreprinderii economice (art. 26 din
O.U.G. nr. 44/2008). Motivele de încetare a activității comerciale și a statutului de
întreprinzător sunt aceleași ca în P.F.A.

În cazul decesului întreprinzătorului unic (comerciant), moștenitorii acestuia pot continua

activitatea comercială în conformitate cu articolul 27, prin depunerea unei declarații
certificate în termen de șase luni de la data începerii succesiunii.

anumite elemente ale acesteia, o hotărâre judecătorească irevocabilă (hotărâre judecătorească definitivă în
conformitate cu noul Cod de procedură civilă) a anulat, în totalitate sau în parte, actul pe care se bazează
înregistrarea a cărei ștergere se solicită sau dacă nu s-a dispus nicio înscriere în registrul comerțului.