Universitatea Tehnica a Moldovei

Departamentul Economie si Management

Lucru individual

Disciplina:Dreptul si asigurarea afacerilor

Tema:,,Intreprinderea individuala”

Realizat: Cojocari Maria ,gr.BA 201FR

Verificat: Bostan I.conf.u niv dr.

Chisinau 2021
Întreprinderea individuală este o activitate economică desfășurată de către o persoană fizică, în
condițiile prevăzute de lege, cu scopul obținerii de profit, pe risc propriu, cu răspunderea
nelimitată pentru obligațiile firmei cu întreg patrimoniul personal.
Î.I. este una dintre cele mai accesibile forme organizatorico-juridice de desfășurare a activității
de antreprenoriat. Poate fi întemeiată de o singură persoană și va aparține acesteia cu drept privat
sau poate fi întemeiată de membrii unei familii și în cazul respectiv va aparține acestora cu drept
de proprietate comună.
În general, cheltuielile suportate de întreprinzător pentru înregistrarea întreprinderii sunt reduse,
iar modalitatea de înregistrare este una simplă. Întreprinzător individual este considerată
persoana fizică cu capacitate deplină de exercițiu, care îndeplinește activitatea de întreprinzător,
fiind cetățean al țării unde se dorește deschiderea întreprinderii sau cetățean străin domiciliat în
țara respectivă.

Întreprinderea individuală în Republica Moldova

Procedura de înregistrare a întreprinzătorului individual este prevăzută de art. 28-31 ale

Legii nr. 220-XVI din 19.10.2007.

Pentru înregistrarea de stat a unei întreprinderi individuale, e necesar să se depună la oficiul

teritorial al ASP în a cărui rază de deservire se află sediul acestuia (viza de domiciliu a
fondatorului) următoarele acte:
— cererea de înregistrare, în conformitate cu modelul aprobat de ASP.
— buletinul de identitate al fondatorului sau al reprezentantului acestuia, împuternicit prin
procură autentificată;
— documentul ce confirmă că taxa de înregistrare a fost achitată.

În regim obișnuit, decizia de înregistrare a întreprinderii se adoptă în 1 zi lucrătoare(24 ore) de la

data depunerii documentelor. În situații de urgență, înregistrarea se poate realiza în 4 ore.
Patrimoniul întreprinderii individuale se formează în baza bunurilor cetățeanului (familiei) și a
altor surse neinterzise de legislație. Referitor la denumirea întreprinderii individuale, aceasta
neapărat trebuie să conțină numele proprietarului. Spre exemplu, dacă întreprinderea individuală
este fondată de Ion Ursu, atunci denumirea întreprinderii va fi Î.I. „Ursu Ion”. În cazul în care
aceasta coincide cu denumirea unei întreprinderi individuale deja existente și înregistrate, atunci
se va include în denumire și domeniul de activitate.
Întreprinzătorul individual poartă răspundere nelimitată pentru obligațiile întreprinderii cu
întreaga sa avere. Întreprinderea individuală are posibilități limitate de dezvoltare și de obținere
a creditelor bancare. Un alt aspect destul de important constă în aceea că orice antreprenor care-
și deschide o întreprindere individuală ar trebui să aibă aptitudinile necesare și o experiență
oarecare în domeniul în care intenționează să activeze. Un întreprinzător al unei astfel de
societăți se poate confrunta și cu o altă problemă, destul de actuală și de care ar depinde
mult succesulcompaniei sale. Întrucât întreprinderea individuală este limitată referitor la
ascensiunea pe scara ierarhică, pot exista dificultăți la angajarea personalului competent și
profesionist, pentru că astfel de angajați ar dori să fie remunerați mai mult decât și-ar permite să
le ofere un întreprinzător individual.

Înregistrarea de stat a întreprinzătorului individual nu se admite în cazul în care:

1. Persoana fizică este deja înregistrată în calitate de întreprinzător individual;
2. Persoana respectivă este lipsită, prin hotărârea instanţei de judecată, de dreptul de a practica
activitate de întreprinzător;
3. În cazul în care, pe numele persoanei, au fost înregistrate anterior întreprinderi care nu
funcţionează şi care nu au fost lichidate în modul stabilit de lege sau care au datorii la bugetul
public naţional.

Întreprinzătorul individual poate utiliza munca salariaţilor. Aceştia, producând şi comercializând

mărfuri, prestând servicii, devin reprezentaţii fondatorului, îi creează drepturi şi obligaţii, iar în
cazul în care încalcă drepturile consumatorului, răspunderea în faţa clientului o poartă
fondatorul. Întreprinzătorul este obligat să plătească toate impozitele şi taxele prevăzute de
legislaţie.
Patrimoniul întreprinderii individuale se formează pe baza bunurilor cetăţeanului (familiei) şi
altor surse care nu sunt interzise de legislaţie. Patrimoniul întreprinzătorului individual este
inseparabil de bunurile sale personale, el este obligat să ţină evidenţa contabilă a veniturilor
obţinute din această activitate, precum şi evidenţa cheltuielilor suportate. Evidenţa va fi ţinută
numai pentru mărfurile şi producţia destinată activităţii economice, dar nu şi pentru cele
destinate uzului personal.
Întreprinderea individuală, în dependenţă de numărul de lucrători şi de alte criterii, în
conformitate cu legislaţia, poate fi considerată microîntreprindere sau întreprindere mică.
Întreprinzătorul individual îşi încetează activitatea la data radierii sale din Registrul de stat,
pentru care fapt va depune o declaraţie la ASP, indicând data la care încetează să activeze ca
întreprinzător.

Ceea ce este important de reținut este faptul, că în conformitate cu art. 14 al Legii 845
întreprinderea individuală se echivalează cu întreprinzătorul individual, astfel că aceste două
noțiuni sunt sinonime.

Dezavantajele unei intreprinderi individuale

* Răspunzi cu patrimoniul personal. Destul de puţini antreprenori care aleg varianta unei
intreprinderi individuale pentru a demara o afacere cunosc faptul că în momentul în care au optat
pentru acest tip de organizare îşi pun la bătaie întreaga avere personală. Dacă în cazul unei
societăţi cu răspundere limitată (SRL), răspunderea asociaţilor şi administratorilor se întinde, din
punct de vedere material, la nivelul capitalului social, în cazul unei intreprinderi individuale
patrimoniul acesteia din urmă se confundă cu patrimoniul personal. Altfel spus, în eventualitatea
acumulării unor datorii sau a neonorării unor contracte, titularul intreprinderii individuale riscă
să-şi piardă, de exemplu, casa sau maşina personală din cauza administrării defectuoase a
afacerii. E o diferenţă semnificativă şi un dezavantaj major al intreprinderilor individuale, din
punctul de vedere al riscurilor, comparativ cu SRL.
*Printre atuurile de a fi un întreprinzător individual se numără înregistrarea ușoară și ieftină și
raportare fiscală simplificată. 

Întreprinzătorul individual: unele particularităţi contabile şi fiscale

Nu toţi antreprenorii care se înregistrează în calitate de întreprinzători individuali (în continuare
– ÎI) înţeleg că, odată cu obţinerea certificatului de înregistrare, poartă răspundere pentru
rezultatele activităţii de întreprinzător cu întreg patrimoniul lor şi al membrilor familiei sale,
adică nu numai cu marfa din magazin sau cu tehnica de birou, ci şi cu autoturismul personal,
casa sau contul de depozit al soţiei. Acesta este, de fapt, cel mai important aspect de care trebuie
să ţină cont antreprenorul care alege această formă de organizare a activităţii de întreprinzător nu
doar la planificarea tranzacţiilor rentabile, ci şi la organizarea contabilităţii.
În acest context, poate să apară întrebarea: Ce legătură poate fi între răspunderea patrimonială
totală şi organizarea contabilităţii ÎI? Însă doar o mică analiză a situaţiei demonstrează că
răspunderea patrimonială a ÎI are legătură directă cu contabilitatea, or, organizarea incorectă a
acesteia se poate solda cu aplicarea unor sancţiuni dure pentru lipsa sau proasta organizare a
contabilităţii. De exemplu, cele mai usturătoare amenzi stabilite de Codul fiscal (în continuare –
CF) se aplică pentru încălcarea regulilor de ţinere a evidenţei contabile şi a evidenţei în scopuri
fiscale. Iar aceste sancţiuni ating nu doar mijloacele aflate în circuitul de afaceri, ci şi întregul
patrimoniu al persoanei fizice care practică activitate de antreprenoriat sub această formă. Mai
mult decît atît, lichidarea ÎI nu anulează datoriile antreprenorului, întrucît acesta poartă
răspundere cu întreg patrimoniul său, iar, potrivit Legii cu privire la antreprenoriat şi
întreprinderi nr. 845/03.01.1992, chiar şi cu patrimoniul membrilor familiei lui, cu excepţia
bunurilor care, conform legislaţiei în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.
Nu intenţionăm să speriem ÎI cu această introducere dură, întrucît această formă de organizare a
activităţii de întreprinzător are şi părţi pozitive care, probabil, acoperă incomodităţile pe care le
creează.
Aşadar, în conformitate cu art. 17 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 113/27.04.2007 (în
continuare – Legea contabilităţii), „deţinerea de către entitate a activelor cu orice titlu,
înregistrarea surselor de provenienţă a acestora şi a faptelor economice fără documentarea şi
reflectarea acestora în contabilitate se interzic”.
Întrucît Legea contabilităţii trebuie să fie respectată în mod obligatoriu şi de către ÎI, el trebuie să
organizeze şi să ţină contabilitatea în conformitate cu prevederile acesteia. Mai mult decît atît,
potrivit prevederilor art. 13 alin. (1) din Legea contabilităţii, răspunderea pentru ţinerea
contabilităţii şi raportarea financiară în cazul ÎI revine proprietarului.
De menţionat că, potrivit normelor art. 13 alin. (3) şi (6) din Legea contabilităţii, contabilitatea în
cadrul ÎI poate fi ţinută:
1) nemijlocit de către persoana fizică-întreprinzător;
2) de serviciul de contabilitate (contabil titular);
3) de o firmă de consultanţă, societate de audit sau de un auditor-întreprinzător individual.

Specialiştii în materie sînt de părere că ÎI nu ar trebui să ţină o contabilitate în sensul clasic al

acesteia, adică nu trebuie să aplice dubla înregistrare, să întocmească situaţii financiare şi să
efectueze alte „mişcări” complicate ce ţin de domeniul contabilităţii, cum ar fi: apelarea la
valoarea justă, deprecieri/reevaluări, provizioane etc. Aceştia ar trebui să ţină o contabilitate
simplificată, în special, pentru a determina corect baza impozabilă, întrucît, conform art. 5 alin.
(1) din Legea contabilităţii, „datele contabile ajustate în conformitate cu prevederile Codului
fiscal servesc drept bază pentru întocmirea declaraţiilor fiscale”.
Însă, indiferent de faptul cine ţine contabilitatea, considerăm important următorul aspect: ÎI
trebuie să decidă personal asupra sistemului de ţinere a contabilităţii pe care urmează să-l aplice.
Legea contabilităţii presupune pentru ÎI două sisteme contabile:
■ sistemul contabil în partidă dublă – sistem contabil care prevede reflectarea faptelor
economice în baza dublei înregistrări, cu aplicarea planului de conturi contabile, registrelor
contabile şi situaţiilor financiare;
■ sistemul contabil în partidă simplă – sistem contabil care prevede reflectarea unilaterală
a faptelor economice, utilizînd înregistrarea în partidă simplă conform metodei „intrare-
ieşire”.
 Impozitarea veniturilor fondatorilor întreprinderilor individuale si reflectarea acestora in
dările de seamă (UNIF,CET)

Potrivit prevederilor Codului fiscal,în dependență de numărul de salariați Întreprindere

individuală este obligată să prezinte:

 anual către data de 25 martie al anului următor anului fiscal de gestiune, Darea de seamă fiscală
unificată (forma UNIF14) aprobată prin ordinul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 1804
din 30.12.2014 (art. 92 alin. (8)) dacă numărul mediu anual de salariaţi, pe parcursul perioadei
fiscale, nu depăşeşte 3 unităţi sau;
 nu mai tîrziu de data de 25 a lunii a treia după finele perioadei fiscale de gestiune, Declarația cu
privire la impozitul pe venit (forma VEN12) aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.596 din 13
august 2012 (art.83 alin. (4), lit. d)) dacă numărul mediu anual de salariaţi, pe parcursul perioadei
fiscale, depăşeşte 3 unităţi.

Reieșind din prevederile Codului fiscal, fondatorul Întreprinderii individuale va declara

veniturile obținute pe parcursul perioadei fiscale în modul următor:

 venitul impozabil încasat din activitatea desfășurată în cadrul Întreprinderii individuale - în

Darea de seamă fiscală unificată (forma UNIF14) sau Declarația cu privire la impozitul pe venit
(forma VEN12) în dependență de numărul salariaților (art. 92 alin. (8)) sau art.83 lit. d));
 venitul impozabil încasat din alte surse (angajat al altei întreprinderi în bază contractului
individual de muncă, și/sau obține venit din prestarea serviciilor și/sau lucrărilor altor
întreprinderi în baza contractelor încheiate din numele fondatorului,si nu a Întreprinderii
individuale ș.a.) – în Declarația persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit (forma CET15)
aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.834 din 01.12.2015 (art. 83 alin.(2)).

Respectiv, venitul impozabil obținut din alte surse de venit, cu excepția activității în cadrul
Întreprinderii individuale, va fi declarat de fondator obligatoriu în situația în care vor fi întrunite
condițiile prevăzute la art. 83 alin.(2) din Codul fiscal și anume:

 obţin venit impozabil din surse altele decît salariul, cu excepţia cazurilor în care obţin venituri
impozabile doar din plăţile primite conform art.90, care depăşeşte suma scutirii personale de
10620 lei pe an, acordate conform art.33 alin.(1);
 obţin venit impozabil sub formă de salariu, care depăşeşte suma de 31140 lei pe an, cu excepţia
persoanelor fizice care obţin venit sub formă de salariu la un singur loc de muncă;
 obţin venituri impozabile atît sub formă de salariu, cît şi din orice alte surse, a căror sumă totală
depăşeşte 31140 lei pe an;
 obţin venit impozabil care depăşeşte suma de 31140 lei pe an doar din plăţile primite conform
art.90;
 direcţionează un cuantum procentual din impozitul pe venit calculat anual la buget.