Întreprinzătorul persoană

fizică:ÎI;GŢ
Surugiu Marina
PT-212
Cuprins:

1.Întreprinderea individuală
2.Gospodăria ţărănească
1.Întreprinderea individuală
Întreprinderea individuală(Î.I) reprezintă o întreprindere economică ce aparţine cetăţeanului,cu drept de
proprietate privată,sau membrilor familiei acestuia,cu drept de proprietate comună.Întreprinderea individuală
poartă răspundere nelimitată pentru obligaţiile sale.
Întreprinderea individuală presupune activitatea de sine-stătătoare a fondatorului şi nu pot fi implicate mai
multe persoane.Legea însă prevede expres posibilitatea implicării mai multor persoane (membri de familie ai
fondatorului,directorul,salariaţii etc.),dar în astfel de condiţii activitatea nu va mai fi individuală,ci colectivă.
Întreprinderea individuală nu are patrimoniu propriul,acesta fiind inseparabil de patrimoniul fondatorului.
Fondatorul dedică o parte din bunurile sale activităţii aducătoare de profit,fără a fi rupte din patrimoniul său.O
dată ce bunurile personale destinate activităţii rămân în proprietatea şi chiar în posesiunea fondatorului,iar
cele dobândite din activitatea de întreprinzător intră în patrimoniul lui,nu poate fi vorba de naşterea şi
existenţa unui subiect distinct de drept.Mai mult decât atât,în lipsa unui patrimoniu propriu, întreprinderea
individuală nu poartă răspundere,căci pentru obligaţii răspunde fondatorul cu întreaga sa avere.
Cu toate acestea,inspectoratul fiscal a aplicat o măsură de pedeapsă unui fondator de întreprindere
individuală pentru faptul că a primit bani de la un contragent pe contul său personal şi nu pe cel al
întreprinderii.
 Faţă de întreprinzătorul individual nu trebuie să fie folosită
procedura de lichidare.Aceasta este aplicabilă doar persoanei juridice,
deoarece lichidarea şi radierea sa duc la dispariţia unui subiect de drept
din circuitul civil,iar creditorii ei trebuie să fie preveniţi pentru a-şi
valorifica creanţele.Întreprinzătorul individual nu dispare ca subiect de
drept prin radiere din registru (excepţie - radiere pentru cauză de
moarte).
Pentru constituirea întreprinderii individuale,persoana fizică având
capacitate de exerciţiu deplină întocmeşte o decizie de fondare,care
trebuie supusă procedurii de autentificare,pentru a oficializa intenţia
fondatorului de a efectua afaceri şi a asigura eventualii creditori de
răspunderea nelimitată a fondatorului.
 Decizia de fondare a întreprinderii individuale trebuie să conţină:
-datele de identificare al fondatorului(numele,prenumele,data şi locul
naşterii,cetăţenia,domiciliul,numărul actului de identitate);
-denumirea de firmă a întreprinderii(Î.I şi numele fondatorului);
-sediul întreprinderii(adresa juridică);
-data înfiinţării întreprinderii(data din Registrul de Stat);
-genul de activitate a întreprinderii.
 Înregistrarea Î.I:
La oficiul teritorial al Camerii Înregistrării de Stat se dupun următoarele
acte:
• Cererea de înregistrare;
• Buletinul de identitate al fondatorului;
• Documente ce prezintă achitarea taxei.

Înregistrarea întreprinderii individuale se face timp de 3 zile.

 De organizarea activităţii de întreprinzător sub forma de întreprindere
individuală pot beneficia comercianţii locali care vînd mărfuri şi produse cu
amănuntul, proprietarii de mici restaurante,cafenele,magazine de mezeluri,
ţigări,de băuturi răcoritoare şi alcoolice;prestatorii individuali de servicii:
frizeri,reparatori de încălţăminte,de aparatură tele-radio,de ceasuri şi
automobile;micii producători locali (meşteşugari) de obiecte din ceramică, de
butoaie,de mobilă din lozie etc.
Întreprinderea individuală poate utiliza munca salariaţilor. Aceştia,
producând şi comercializând mărfuri,prestând servicii,devin reprezentaţii
fondatorului,îi creează drepturi şi obligaţii,iar în cazul în care încalcă drepturile
consumatorului,răspunderea în faţa clientului o poartă fondatorul.
Întreprinderea este obligată să plătească toate impozitele şi taxele prevăzute
de legislaţie. Ea îşi încetează activitatea la data radierii sale din Registrul de
stat,pentru care fapt fondatorul depune o declaraţie,indicând data la care
încetează să activeze ca întreprinzător.
 Întreprinderea individuală este o afacere mică şi simplu de
administrat.Fondatorul îşi cunoaşte personal beneficiarii şi poate
reacţiona rapid la cerinţele lor,adoptă decizii independent,fără a se
consulta cu cineva,operativitatea fiind o premisă a succesului său.
Întreprinderea individuală are acces limitat la sursele financiare,
capitalul ei fiind capitalul personal al fondatorului,de aici şi valoarea
mică a afacerilor,posibilităţile limitate de reducere a preţului şi de
majorare a capacităţii de concurenţă.
Î.I este obligată să:
• Plătească toate taxele şi impozitele prevăzute de legislaţie;
• Ţină evidenţa contabilă a veniturile şi cheltuielilor firmei;
• Răspundă pentru obligaţiile sale.
2.Gospodăria ţărănească
Gospodăria ţărănească este o întreprindere individuală,bazată pe
proprietatea privată asupra terenurilor agricole,având drept scop
obţinerea producţiei agricole,prelucrarea şi comercializarea acesteia.
Gospodăria ţărănească are statut de persoană fizică.O persoană
fizică poate fi fondatorul sau membrul numai al unei G.Ţ.
Gospodăria ţărănească este o întreprindere individuală care
desfăşoară activitate de întreprinzător în agricultură.În ea,munca
salariaţilor (altor persoane decât membrii gospodăriei ţărăneşti) nu
trebuie să depăşească 50% din întreaga muncă depusă timp de un an.
 Gospodăria ţărănească se fondează de către o persoană fizică având
capacitate deplină de exerciţiu,care depune la autoritatea
administraţiei publice locale (primărie) din localitatea unde îşi are
domiciliul sau unde se află terenul cu destinaţie agricolă o declaraţie de
constituire în formă autentică.
Acte necesare înregistrării G.Ţ:
• Declaraţia de constituire;
• Documentul ce confirmă dreptul de proprietate al terenului(copiile de
contract dacă este arendat);
• Buletinul de identitate;
• Bonul de plată a taxei de înregistrare.
Primăria ţine Registrul gospodăriilor ţărăneşti.
 Gospodăria ţărănească este administrată de un conducător, de
regulă fondatorul acesteia,sau de un alt membru de familie.
Conducătorul,potrivit legii,organizează activitatea gospodăriei,încheie
contracte,inclusiv de angajare,ţine evidenţa contabilă,îndeplineşte alte
operaţiuni.Pot fi membri ai gospodăriei ţărăneşti membrii de familie ai
fondatorului,inclusiv soţul,copiii,părinţii,fraţii şi nepoţii.Fondatorul
răspunde pentru obligaţiile gospodăriei ţărăneşti cu tot patrimoniul
său.
Statul şi gospodăria ţărănească:
-statul asigură respectarea drepturilor,dar nu ajută cu nimic;
-subvenţii(întoarcerea cheltuielilor produse după dovezi)de către stat
 Exploatarea în particular sau în comun a terenurilor agricole nu
presupune folosirea muncii salariate.Cei care doresc să folosească o
astfel de muncă pot fi obligaţi să înregistreze societăţi agricole,care ar
avea statut de organizaţie necomercială.
Gospodăria ţărănească poate fi lichidată prin hotărârea membrilor ei
în cazul lipsei datoriilor,prin hotărârea instanţei de judecatăla cererea
unui membru al ei,al primăriei sau al serviciului fiscal de stat.