Evoluția conceptelor despre

natura luminii
Surugiu Marina
PT-212
 Viteza luminii este una din constantele cele mai importante din fizică.
De a lungul timpului oamenii au încercat să raspundă la două întrebări
fundamentale legate de lumină şi anume:
• Ce este lumina? Este lumina produsă de ochi sau de altceva?
• Cât este viteza luminii?
 Primele teorii privind natura luminii cunoscute de noi au
aparţinut grecilor antici . Pitagora credea că lumina era generată
de ochiul privitorului şi se propaga în linie dreaptă , în timp ce
Epicur considera că dimpotrivă lumina era generată de diferitele
obiecte si apoi ajungea în ochiul privitorului.

Arabii au preluat ideile grecilor şi au dezvoltat metode

geometrice care explicau destul de bine modul în care lumina se
propaga prin tot felul de sisteme optice cum ar fi oglinzi, lentile,
prisme. Tot arabii au fost primii care au studiat fenomene optice
ca eclipsele şi curcubeul.
 În anul 1704 Isaac Newton a
descoperit că lumina este de fapt
compusă din raze de diferite culori,
fenomen cunoscut azi ca fiind
dispersia luminii. Pornind de aici
Newton a considerat că lumina ar fi
alcătuită din mici corpusculi, un fel
de bile mici colorate, care se mişcă
foarte foarte repede în aşa fel încât
ochiul nu le poate percepe. Newton
elaborează în fapt prima teorie
corpusculară prinvind natura
luminii.
Dispersia luminii
 Lumina constă din particule mici de
materie emise în toate direcțiile în linii
drepte, sau raze, luminoase de un corp,
cum ar fi o lumânare aprinsă. Dacă
aceste raze, formate din corpusculi,
intră în ochiul nostru, atunci le vedem
sursa. Corpusculii de lumină au
dimensiuni diferite. Cele mai mari
particule, care intră în ochi, dau o
senzație de culoare roșie, cea mai mică
- violet. Culoarea albă este un amestec
de toate culorile: roșu, portocaliu,
galben, verde, albastru, indigo, violet.
Reflexia luminii de la suprafata are loc
datorita reflexiei corpusculilor din
perete conform legii impactului elastic