01.introducere in Optica Cod

INTRODUCERE
ÎN OPTICĂ*
DEFINIREA OPTICII
SCURT ISTORIC
BIBLIOGRAFIE
Materialele marcate cu * nu fac parte din tematica obligatorie.
DEFINIREA OPTICII
Optica este o ramură a fizicii care studiază
proprietăţile şi natura luminii, modul de producere a
acesteia, precum şi legile propagării şi ale interacţiunii
luminii cu substanţa.
Concepţii despre natura luminii
concepţia corpusculară: lumina este formată din particule
(fotoni). Fenomene explicate: efectul fotoelectric, efectul
Compton, emisia şi absorbţia luminii
concepţia ondulatorie: lumina este undă electromagnetică.
Fenomene explicate: dispersia, interferenţa, difracţia,
polarizarea, efectul Doppler
concepţia dualistă: lumina este o unitate dialectică undă-
corpuscul.
Reprezintă concepţia actuală.
Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani
DEFINIREA OPTICII
Domenii ale opticii
optica geometrică studiază legile propagării luminii şi ale
formării imaginilor optice, fără a studia natura luminii.
Foloseşte noţiunea de rază de lumină.
Fenomene studiate: propagarea luminii prin medii optice,
reflexia şi refracţia luminii, construcţia imaginilor.
optica ondulatorie studiază fenomenele optice ce se

pot explica considerând lumina ca undă.
Fenomene studiate: dispersia, interferenţa, difracţia,
polarizarea, efectul Doppler.
optica
fizică optica fotonică studiază fenomenele optice ce se pot
explica considerând lumina formată din cuante de
lumină. Fenomene studiate: efectul fotoelectric, efectul
Compton, emisia și absorbția luminii
DEFINIREA OPTICII
Alte domenii ale opticii
radiometria se ocupă cu măsurătorile mărimilor fizice
caracteristice puterii totale a radiaţiei emisie de o sursă de
lumină.
fotometria se ocupă cu măsurătorile mărimilor fizice

caracteristice puterii radiaţiei emisie de o sursă de lumină în
domeniul vizibil sau captate de un receptor.
colorimetria se ocupă cu determinarea şi clasificarea culorilor.
spectroscopia studiază spectrele de emisie sau de absorbție

ale diferitelor substanţe.
optica tehnică include tehnicile de proiectare, construcţie şi

folosire a instrumentelor optice şi tehnicile măsurătorilor optice.
*SCURT ISTORIC AL OPTICII
Optica în Orientul antic
Babilon: încă de prin 2000 î.Hr., astronomii au reuşit să dea o
explicaţie corectă eclipselor, deci cunoşteau faptul că lumina se
propagă în linie dreaptă.
Asiria: primele lentile cunoscute în istorie au fost realizate din
cristal, cel mai adesea cuarţ, fiind datate în jurul lui 700 î.Hr. Cea
mai celebră vestigie arheologică o constituie lentila de la
Nimrud, descoperită în regiunea actualului Kurdistan.
Materialele marcate cu * nu fac parte din tematica obligatorie.

Optica în Grecia antică
La vechii greci, optica era o ramură importantă a fizicii, alături
de mecanică, acustică şi căldură.
Optica
Catoptrica Dioptrica Schenografia

studiul reflexiei studiul refracţiei studiul perspectivei
Filozofii greci considerau că obiectele se văd datorită razelor
vizuale care pornesc din ochi şi că proprietatea fundamentală a
luminii este propagarea ei rectilinie într-un mediu omogen.

Astfel, cam cu trei secole î.Hr., Euclid, în lucrarea ,,Optica”,
subliniază faptul că lumina se deplasează în linie dreaptă şi
descrie legile reflexiei. Susţine că vederea se datorează razelor
care pleacă de la ochi către obiectul văzut şi studiază relaţia
dintre mărimea aparentă a obiectelor şi unghiul sub care sunt
văzute. Din aceste motive, Euclid este considerat părintele
studiului legilor pespectivei şi al opticii geometrice.

Între 100 şi 150 d.Hr., Heron din Alexandria, în
lucrarea ,,Catoptrica”, arată, printr-o metodă
geometrică, că raza incidentă şi cea reflectată
respectă principiul minimei acţiuni, astfel încât
suma lungimilor acestora să fie minimă.
Prin 140 d.Hr., Claudius Ptolemaios studiază
refracţia şi sugerează că unghiul de refracţie ar fi
proporţional cu cel de incidenţă.
Pentru realizarea lentilelor, grecii şi romanii
utilizau sfere de sticlă umplute cu apă; acestea
erau folosite pentru aprinderea focului. Cele mai
vechi, datate cam prin 2000 î.Hr., au fost
descoperite în regiunea insulei Creta şi a Asiei
Mici.
Există legenda că Arhimede (287-212 î.Hr.) a folosit de oglinzi
concave pentru a incendia flota romană folosind căldura Soarelui;
actual, se consideră că oglinzile au fost folosite doar ca să îi
dezorienteze cu ajutorul luminii Soarelui.

Optica în lumea islamică
Al-Kindi Enciclopedistul arab Al-Kindi (c. 801–
873) a studiat și propagarea luminii. Astfel,
în lucrarea cunoscută sub numele latin ,,De
radiis stellarum”, a susţinut că orice lucru
din univers emite raze în toate direcţiile,
raze care se răspândesc în întreaga lume.
Pagină din manuscrisul lui

Ibn Sahl cu legea refracţiei
Matematicianul persan Ibn Sahl (c. 940-1000),

într-un tratat despre oglinzi curbe şi lentile, a
enunţat legea refracţiei cu peste şase secole
înaintea lui Snellius.

Fizicianul irakian Ibn al-Haytham (965–
1040), cunoscut ca Alhazen, este considerat
părintele opticii moderne, fiind şi
supranumit ,,primul om de ştiinţă”.
În scrierile sale referitoare la optică, Ibn al-
Haytham a studiat mecanismul vederii,
oglinzile sferice şi lentilele, refracţia
atmosferică, dispersia luminii.
În jurul anului 1020, în volum "Kitab al-
Manâzir" (Cartea de Optica), Ibn al-Haytham
(Alhazen) a descris un precursor al
microscopului şi o lupă.
Alhazen a susţinut că viteza luminii este
finită.
Ibn al-Haytham (Alhazen) a inventat
camera obscură, pe care a folosit-o
pentru determinarea diametrului
aparent al Soarelui şi al Lunii şi pentru
observarea eclipselor.
Semnătura lui Ibn al-Haytham


Enciclopedistul persan Al Biruni (Muhammed
Ibn Ahmed Abu Raiham Al Biruni, 973-1048),
cunoscut ca Alberonius a ajuns la concluzia că
viteza luminii este mai mare decât viteza
sunetului, concluzie ce era în dezacord cu
concluziile lui Aristotel şi ale discipolilor săi, care
Al Biruni care afirmau că lumina se propagă instantaneu.
Abu 'Abd Allah Muhammad ibn Ma'udh (c. 858-
929), cunoscut ca Albategnius, a studiat refracţia
atmosferică şi mecanismul formării luminii
crepusculare; fenomenele au fost prezentate în
lucrarea tradusă ulterior în latină sub titlul ,,Liber
de crepisculis”.
Albategnius

Un alt mare învăţat persan, Kamal al-Din al-Hasan ibn Ali ibn
al-Hasan Al-Farisi (1267 - 1320), dă o explicaţie clară pentru
formarea curcubeului şi studiază camera obscură, ajungând la
concluzia că orificiul optim este cel cu diametrul minim.

Optica în Europa medievală
Filozoful englez Robert Grosseteste (c. 1175–
1253) a realizat studii asupra luminii din mai multe
perspective: epistemologică, metafizică, cosmo-
gonică, etiologică şi chiar teologică. Acesta
subliniază rolul observaţiei şi al matematicii în
Robert
Grosseteste studiul fenomenelor optice.
Filozoful englez Roger Bacon (c. 1214–1294) a

susţinut că orice obiect emite un fel de raze care
sunt receptate de corpurile din jur. În
lucrarea ,,Opus Maius”, a descris mărirea obiectelor
utilizând lentile convexe şi a sugerat că acestea ar
putea fi folosite pentru corijarea vederii
Roger Bacon defectuoase.
Optica în timpul Renaşterii din Europa
În lucrarea sa ,,Photismi de lumine et umbra”
(scrisă în perioada 1521 – 1555 şi apărută abia în
1611), Francesco Maurolico (1494 - 1575), care
cunoştea bine scrierile lui Alhazen, a încearcat să
Francesco Maurolico dea o explicaţie a funcţionării lentilelor şi
ochelarilor, dar fără a cunoaşte legile refracţiei.
Studiază şi camera obscură.
În lucrarea sa intitulată ,,Magiae Naturalis”

(1558), Giambattista della Porta (1535? - 1615) a
realizat o descriere a lunetei; a perfecţionat
camera obscură folosind lentile convergente; a
asemănat ochiul cu o cameră obscură.

Apariţia şi dezvoltarea diverselor instrumente
optice (luneta, telescopul, microscopul) conduce
la o adevărată revoluție ştiinţifică. Ne referim aici
la teoria heliocentrică, confirmată de observaţiile
lui Galilei.
În 1608, olandezul Hans Lippershey (1570 -

Galileo Galilei
1619) a inventat prima lunetă practică.
În anul următor, Galileo Galilei (1564 –1642) a
realizat o lunetă cu mărirea de 3x. Ulterior, el a
realizat lunete cu măriri de până la 30x.
În 1610, Galilei a folosit o ,,lunetă” pentru
distanţe mici pentru a mări părţi ale insectelor.
Până în 1624, a perfecţionat un microscop.

Luneta Galilei
microscop Galilei

În manuscrisele lui Leonardo da Vinci (1452 - 1519) s-a găsit
o descriere a camerei obscure cu lentilă, precum şi un proiector
cu lentilă.
@ stefana_ioneanu @ stefana_ioneanu
Proiectorul cu lentilă şi lumânare (expoziţia Leonardo da Vinci, Bucureşti, 2008)

Optica în secolul al XVII-lea
Johannes Keppler (1571–1630) a adus
îmbunătăţiri lunetei Galilei.
În lucrările ,,At Vitellionem paralipomena”
şi ,,Dioptrice”, a efectuat şi unele studii
privind legile opticii. A încercat să determine
o formulă a legii refracţiei, dar aceasta era
valabilă numai pentru unghiuri mici.
În lucrarea ,,Astronomiae Pars Optica”,
Keppler a descris legea variaţiei intensităţii
luminii cu pătratul distanţei, reflexia pe
oglinzile plane şi curbe, precum şi efectul de
paralaxă, motiv pentru care tratatul poate fi
considerat fundamentul opticii moderne.

Optica în secolul al XVII-lea
În 1621, fizicianul olandez Willebrord
Snellius (1580–1626) a enunţat legea refracţiei,
fără a exista o demonstraţie matematică.
Legea refracţiei a fost descoperită
independent şi de către René Descartes
(1596–1650), fiind primul care a demonstrat-o
matematic şi a publicat-o în ,,Dioptrique”,
tratat de optică în care a analizat reflexia,
refracţia şi vederea binoculară.
După consideraţiile lui Descartes, culoarea
este generată prin combinarea unor culori de
bază, fiind primul care consideră că numărul
culorilor fundamentale este trei (roşu, verde şi
violet).
Optica în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea
În tratatul său intitulat ,,Thaumantias” (1648),
fizicianul ceh Jan Marek Marci (1595 - 1667) a
descris unele experienţe cu prisme, ce le
anticipează pe cele ale lui Newton. Acesta ajunge
la concluzia că lumina albă se transformă în
culori prin refracţie.
Filozoful francez Nicolas Malebranche (1638 –
1715) a emis o teorie interesantă privind natura
culorilor, teorie ce ar anticipa viitoarea teorie
ondulatorie: a comparat lumina cu sunetul,
culorile diferite fiind datorate frecvenţelor diferite
ale vibraţiei luminoase. După Malebranche,
vibraţiile luminoase s-ar propaga printr-un mediu,
numit eter, care este invizibil.
În 1664 apare şi lucrarea ,,Experiments and
Considerations Touching Colours, with
Observations on a Diamond that Shines in the
Dark”, Robert Boyle (1627–1691) a susţinut
teoria ondulatorie a luminii; a demonstrat că
lumina se propagă în vid, dar nu şi sunetul.
În 1665, în lucrarea ,,Physico-mathesis de

lumine, coloribus et iride”, Francesco Maria
Grimaldi (1618 - 1663) a susţinut teoria
ondulatorie a luminii şi a studiat fenomenul de
difracţie. Fizicianul italian a descoperit şi
fenomenul de interferenţă.

Primii care au descris fenomenul de
interferenţă obţinut într-un strat subţire de aer
închis între două plăci de sticlă au fost Robert
Boyle şi independent, Robert Hooke.
Observaţiile lor pot fi considerate ca punctul de
început al interferometriei optice.
Robert Hooke
În 1665, apare ,,Micrographia” lui Robert
Microscopul
lui Hooke
Hooke (1635-1703), care a descoperit fenomenul
de difracţie, independent de Grimaldi. Robert
Hooke susţine că lumina se propagă sub forma
unor unde transversale; a explicat culorile prin
combinaţiile în diverse proporţii a două culori
considerate fundamentale: roşu şi albastru.

În 1666, Isaac Newton (1643 - 1727) a
descoperit dispersia luminii prin prismă, reuşind
să descompună lumina în culorile componente şi
astfel a demonstrat că lumina albă este formată
din radiaţii colorate. De asemenea, Newton a
adus îmbunătăţiri telescopului prin care este
eliminată aberaţia cromatică.
În lucrarea ,,Treatise of the reflexions,
Telescopul refractions, inflections and colours of light” (pe
lui Newton
scurt ,,Opticks”, apărută în 1704), Newton a
explicat reflexia şi refracţia, folosind concepţia
corpusculară. Studiind interferenţa, a obţinut
experimental ceea ce ulterior va căpăta
denumirea inelele lui Newton.
În 1669, Rasmus Bartholin a descoperit
refracţia dublă a luminii în cristalele de spat de
Islanda, fenomen căruia nu i-a găsit explicaţie.
Observând eclipsele lui Io, unul dintre

sateliţii lui Jupiter, Ole Rømer (1644 - 1710) a
reuşit în 1675, prima determinare aproximativă a
vitezei luminii şi a obţinut valoarea de 215.000
km/s. Astfel astronomul danez a infirmat toate
teoriile care presupuneau că lumina se propagă
instantaneu, lucru susţinut şi de Descartes.
Newton şi Huygens rămân de partea lui Rømer
susţinând ideea vitezei finite a luminii.

În 1678, Christiaan Huygens (1629 - 1695) a
propus teoria ondulatorie a luminii, pe care o va
publica în al său ,,Traité de la lumière”; a
susţinut că lumina se propagă prin eter, o
materie care este distribuită în întreg universul
şi este constituită din microparticule care sunt
surse secundare de oscilaţie. Astfel, Huygens a
explicat mai multe fenomene legate de
propagarea luminii, cum ar fi dubla refracţie din
calcit descoperită de Rasmus Bartholin.
A considerat (în mod incorect) că vibraţiile
luminoase sunt longitudinale şi, din această
cauză, nu a putut explica polarizarea luminii .

Optica în secolul al XIX-lea
Jean Augustin Fresnel (1788 – 1827) a
completat principiul lui Huygens şi a
descoperit fenomenul de polarizare a luminii; a
demonstrat transversalitatea undelor lumi-
noase.
În 1816, a expus concluziile studiilor privind
difracţia şi interferenţa, aducând o nouă
confirmare teoriei ondulatorii. În anii următori,
1816 - 1817, investigaţiile efectuate de către
Fresnel şi François Arago (1786 - 1853) asupra
interferenţei luminii polarizate, au adus
argumente în sprijinul teoriei electromagnetice
a luminii. François Arago a descoperit
François Arago polarizarea rotatorie.
La începutul acestui secol, Thomas Young
(1773 - 1829) a realizat un experiment prin care
pune în evidență interferența luminii.
Experimentul lui Young din 1802 privind
interferenţa prin 2 fante a pus în evidență
caracterul ondulatoriu al luminii. A descris
Thomas Young pentru prima dată astigmatismul.
James Clerk Maxwell (1831 – 1879) a elaborat
teoria fenomenelor electromagnetice; a
demonstrat teoretic că lumina este o undă
electromagnetică (viteza undei electromag-
netice în vid corespunde cu viteza luminii
determinată experimental). A considerat totuşi
James Clerk Maxwell că există eter prin care se propagă lumina.
Experimentul Michelson–Morley, unul din cele mai importante
şi mai celebre experimente din istoria fizicii, a fost efectuat în
1887 de Albert Abraham Michelson (1852–1931) şi Edward
Williams Morley (1838–1923) la Case Western Reserve University.
Este în general considerată ca fiind prima dovadă solidă
împotriva teoriei eterului. Experienţa aceasta a fost numită
şi ,,punctul de plecare al aspectelor teoretice ale celei de-a doua
revoluţii ştiinţifice“.
Interferometrul Michelson
Albert Abraham Michelson Edward Williams Morley

În 1888, Heinrich Hertz (1857–1894) a observat
că lumina care cade pe un metal produce emisia
unei sarcini negative, descoperind astfel efectul
fotoelectric.
În 1895, Wilhelm Conrad Röntgen (1845–1923) a
Heinrich Hertz descoperit razele X, realizând prima radiografie.
Wilhelm Conrad
Röntgen Laboratorul lui Röntgen primele radiografii

Secolul al XIX-lea reprezintă epoca apariţiei
şi dezvoltării fotografiei şi cinematografiei.
Data oficială a invenţiei fotografiei este
1839, când Louis Jacques Mandé Daguerre
Louis Jacques Mandé (1787–1851) a prezentat invenţia numită de el
Daguerre
"daghereotip", care era o simplă ameliorare a
descoperirii făcute de Niepce.
Prima fotografie cu culori permanente a
Prima fotografie a lui fost făcută în 1861 de fizicianul James Clerk
Daguerre
Maxwell.
Fotografierea stelelor era folosită de la
sfârşitul secolului al XIX-lea .
daghereotip

Prima proiecție cinematografică publică a unui film, cu
aparatul fraților August Lumière (1862–1954) şi Louis Lumière
(1864–1948) a avut loc la 28 decembrie 1895, la Paris, în salonul
Indian al restaurantului „Grand Cafe”, Boulevard des Capucines.
Filmul proiectat era intitulat ,,La Sortie de l'usine Lumière à
Lyon” (Ieşirea din Uzinele Lumière din Lyon).
Primul aparat al fraţilor Lumière Prima proiecţie cinematografică

Optica în secolul al XX-lea
Din 1902, Phillip Lenard (1862–1947) a studiat
efectul fotoelectric şi a descoperit legile acestuia.
În 1905, Albert Einstein (1879–1955) a explicat
efectul fotoelectric, susţinând existenţa fotonilor.
Louis de Broglie (1892–1987) a formulat
ipoteza dualităţii luminii în cadrul tezei sale de
doctorat, ,,Recherches sur la théorie des quanta”,
Phillip Lenard susţinută în 1924.
m c2
E=
λ= h/ mv
Albert Einstein Louis de Broglie

În 1948, Dennis Gabor (1900–1979) a formulat
principiile holografiei.
Arthur Leonard Schawlow (1921–1999) a
introdus conceptul de laser în 1958 şi a efectuat
cercetări în spectroscopia laser.
Primul dispozitiv funcţional de producere a
Dennis Gabor
efectului laser (ale cărui baze teoretice fuseseră
realizate de Einstein încă din 1916) a fost realizat
în 1960 de către Theodore Maiman (1927–2007);
era un laser cu rubin pompat cu pulsuri de flash.
Theodore Maiman

România a fost a patra ţară din lume în care s-au realizat
laseri, în urma unor cercetări întreprinse de un colectiv condus
de Ion I. Agârbiceanu. Rezultatul lor a fost raportat în 1961.
În 1962, în laboratorul de „Metode Optice în
Fizica Nucleară” de la Institutul de Fizică
Atomică din Bucureşti, sub îndrumarea lui Ion
I. Agârbiceanu (1882–1963), a fost construit
primul laser romanesc cu gaz (heliu-neon) cu
radiaţie infraroşie, după o concepţie originală,
brevetată.

O altă realizare notabilă a fost obţinerea primei fibre optice de
către Donald Keck, Peter Schultz şi Robert Maurer în 1970.

http://www.musoptin.com/mikro1.html
BIBLIOGRAFIA
 http://expolaser.com/eng/imagenes/laser_clip_image002.gif
 http://archive.crackajack.de/?m=2008&w=35&paged=6
 http://arelanphotography.blogspot.com/2009/10/abu-ali-al-hasan-ibn-al-hasan-ibn-al.html
 http://autos-peru.com/tablon-de-autos/recursion.php?q=willebrord-snellius&page=7
 http://cinetipar.blogspot.com/2009/09/louis-lumiere-1966.html
 http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Bishop_Robert_Grosseteste,_1896_(800x600crop).jpg
 http://da.wikipedia.org/wiki/Rasmus_Bartholin
 http://de.wikipedia.org/wiki/Wilhelm_Conrad_R%C3%B6ntgen
 http://dependentadefrumos.blogspot.com/2011/01/leonardo-da-vinci.html
 http://en.wikipedia.org/wiki/Arthur_Leonard_Schawlow
 http://en.wikipedia.org/wiki/Francesco_Maurolico
 http://en.wikipedia.org/wiki/Giambattista_della_Porta
 http://en.wikipedia.org/wiki/Ibn_Sahl
 http://en.wikipedia.org/wiki/Ole_R%C3%B8mer
 http://en.wikipedia.org/wiki/Philipp_Lenard
 http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_Boyle
 http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_Hooke
 http://es.wikipedia.org/wiki/Cine

BIBLIOGRAFIA
 http://fr.wikipedia.org/wiki/Dennis_Gabor
 http://fr.wikipedia.org/wiki/Isaac_Newton
 http://fr.wikipedia.org/wiki/Louis_Daguerre
 http://fr.wikipedia.org/wiki/Ren%C3%A9_Descartes
 http://fr.wikipedia.org/wiki/Willebrord_Snell
 http://notesonislam.blogspot.com/2009/04/ibn-al-haytham-alhazen-and-kitab-al.html
 http://pakbaan.blogspot.com/2009/05/abu-abdullah-al-battani.html
 http://petekelsey.typepad.com/the_dirt/2008/07/heres-a-reply-t.html
 http://picasaweb.google.com/Bib.Marques.de.Valdecilla/
SeccionIDeLaObservacionDeLosCielos#
 http://raufgenel.com/english-articles/astronomy.html
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Al-Kindi
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Arhimede
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Auguste_%C8%99i_Louis_Lumi%C3%A8re
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Edward_Morley
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Experimentul_Michelson-Morley
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Fotografie
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Heinrich_Hertz

BIBLIOGRAFIA
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_I._Ag%C3%A2rbiceanu
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Johannes_Kepler
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Louis_de_Broglie
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Thomas_Young
 http://s289775736.onlinehome.fr/LFFV/al-hasan-ibn-al-haytham&page=5
 http://scitechantiques.com/Galileotelescope/
 http://transition.fcc.gov/omd/history/tv/1960-1989.html
 http://wapedia.mobi/en/Ruby_laser
 http://www.ac-nice.fr/philo/textes/Descartes-Dioptrique.htm
 http://www.aip.de/pr/Michelson.e.html
 http://www.aloufok.net/spip.php?article2387
 http://www.astronoo.com/biographies/Galilei-en.htm
 http://www.bahase.com/images/backgrounds/c1021ad_pinhole_camera_ibn_al-haytham.jpg
 http://www.biographyonline.net/scientists/isaac-newton.html
 http://www.britannica.com/EBchecked/media/89775/Louis-Jacques-Mande-Daguerre-lithograph
 http://www.islamic-study.org/optics.htm

BIBLIOGRAFIA
 http://www.inventatori.ro/view_inventor.php?id=171
 http://www.lanskroun.eu/cz/mesto/historie/osobnosti/jan-marek-marci.html
 http://www.lefo.ro/carmensylva/curriculum/webfizica/proiecte_12a-horia&co/michelson/
MICHELSON.html
 http://www.microscope-camera.net/2011/02/19/robert-hooke-microscope/
 http://www.middle-east-online.com/english/?id=34294
 http://www.maurolico.it/index.html
 http://www.musoptin.com/mikro1.html
 http://www.numericana.com/arms/hertz.htm
 http://www.physics.pub.ro/Cursuri/Gabriela_Cone_-_Optica_2011/CursOptica09.pdf
 http://www.pixfan.com/un-daguerreotype-vendu-aux-encheres/
 http://www.sciencephoto.com/media/147140/enlarge
 http://www.sff.net/people/j.oltion/trackball.htm
 http://www.stiriro.com/2009/01/ion-i-agarbiceanu.html
 http://www.thefullwiki.org/Physics_in_medieval_Islam
 http://www.wilsonsalmanac.com/images2/porta_cov_sm.jpg
 http://www.ehow.com/about_5115004_microscopes.html
 http://www.i-jacques.com/graphis_en.html

Realizator şi autor
Prof. Ioana-Mihaela Popescu
Colegiul Naţional Unirea
Focşani
2011

01.introducere in Optica Cod

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

01.introducere in Optica Cod

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INTRODUCERE

optica ondulatorie studiază fenomenele optice ce se

fotometria se ocupă cu măsurătorile mărimilor fizice

colorimetria se ocupă cu determinarea şi clasificarea culorilor.

spectroscopia studiază spectrele de emisie sau de absorbție

optica tehnică include tehnicile de proiectare, construcţie şi

Materialele marcate cu * nu fac parte din tematica obligatorie.

Catoptrica Dioptrica Schenografia

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

Pagină din manuscrisul lui

Matematicianul persan Ibn Sahl (c. 940-1000),

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

Semnătura lui Ibn al-Haytham

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

Filozoful englez Roger Bacon (c. 1214–1294) a

În lucrarea sa intitulată ,,Magiae Naturalis”

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

În 1608, olandezul Hans Lippershey (1570 -

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

Proiectorul cu lentilă şi lumânare (expoziţia Leonardo da Vinci, Bucureşti, 2008)

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

În 1665, în lucrarea ,,Physico-mathesis de

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

Observând eclipsele lui Io, unul dintre

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

Primul aparat al fraţilor Lumière Prima proiecţie cinematografică

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

S-ar putea să vă placă și