Profesioniștii comerțului

1. Evoluții privind calitatea de comerciant

2. Profesionistul persoană fizică
⚫ Persoana fizică autorizată (PFA)
⚫ Întreprinderea individuală (ÎI) și cea familială (ÎF)
⚫ ”Patrimoniul de afectațiune” și segregarea
creditorilor
⚫ Înregistrarea și autorizarea
3. ”Comercianții” persoane juridice
 Calitatea de comerciant. Evoluție legislativă (I)
▪ Art. 7-9 Cod comercial (abrogat) : “sunt comercianţi aceia care fac fapte de
comerţ, având comerţul ca o profesiune obişnuită [şi societăţile comerciale]”
▪ Art.1 Legea 26/1990 privind registrul comerţului, în forma anterioară intrării în
vigoare a Legii nr.71/2011 : ”comercianţii sunt persoanele fizice şi asociaţiile
familiale care efectuează în mod obişnuit acte de comerţ, [societăţile comerciale,
companiile naţionale şi societăţile naţionale, regiile autonome, grupurile de
interes economic cu caracter comercial, grupurile europene de interes economic
cu caracter comercial şi organizaţiile cooperatiste]” .
壠 Inscrierea la ORC nu condiționează dobândirea calității de comerciant, fiind pretinsă
numai ca instrument de publicitate și opozabilitate în mediul de afaceri (discutabil, lipsa
înregistrării constituind de-a lungul timpului fie infracțiune fie contravenție)
壠 Calitatea de comerciant putea fi dovedită, potrivit codului comercial, cu orice mijloace
de probă, inclusiv martori şi prezumţii
壠 Chiar dacă este înscrisă la ORC, pentru a fi considerată comerciant, persoana fizică
trebuie să îndeplinească și condiția de a efectua în mod sistematic și obișnuit acte de
comerț, în nume propriu
因 I. Turcu, op.cit., vol.I, pp.233-256
 Calitatea de comerciant. Evoluție legislativă (II)

▪ OG.99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă :

”comerciantul este persoana (fizică sau juridică) autorizată să
desfăşoare activităţi de comercializare a produselor şi serviciilor...”
• Spre un ”drept administrativ” al comercianţilor (noțiune de autorizare)
▪OUG 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către
persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi
întreprinderile familiale: ”întreprinzătorii devin comercianţi de la
data înregistrării la ORC”
▪ Art.6 al.(1) LPACC “În cuprinsul actelor normative aplicabile la data
intrării în vigoare a Codului civil, referirile la comercianţi se consideră a
fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse
înregistrării în registrul comerţului
⚫ Art.8 al.(1) LPACC -Noţiunea de „profesionist” prevăzută de art. 3 din Codul civil
include noţiunile de comerciant, întreprinzător... alte persoane autorizate să
desfăşoare o activitate cu sau fără caracter economic
 Concluzii privind comercianții persoane fizice

▪ Codul comercial se fundamenta pe condiţia obiectivă a exercitării actelor de

comerţ, conferind statutul de comerciant celor care îndeplineau în mod
obişnuit acte de comert, fără să conteze dacă aceştia sunt autorizaţi
administrativ sau sunt înregistraţi la Registrul Comerţului.
• Concepția obiectivă este păstrată parțial în Legea privind registrul comerțului din 1990
▪ Legislaţia recentă (OUG nr.44/2008, LPACC 2011) confirmă înregistrării în
Registrul Comerțului efectul constitutiv, prevăzând că întreprinzătorul este
comerciant de la data înregistrării sale în Registrul Comerţului
• Statutul de comerciant este recunoscut numai după efectuarea formalităţilor de
înregistrare
壠 Nu mai contează exercitarea sistematică a unei activități (de natură comercială),
ci doar îndeplinirea condiției înregistrării. Acestei concepții, deja ”administrative”, i se
atașează noțiunea de “autorizare” a funcţionării (Legea nr.26/1990 rep., OUG
nr.44/2008). Autorizarea nu reprezintă, însă, o condiţie formală pentru dobândirea
statutului de comerciant, ci numai o exigenţă administrativă în vederea desfăşurării
legale a activităţii
 Formele juridice ale statutului de comerciant persoană
fizică (I)
a) Persoana fizică autorizată (PFA)
• Acces la orice „activitate economică”, chiar și sporadică, în scopul obţinerii de profit •
Folosea, inițial, exclusiv propria forţă de muncă (din 2011, poate angaja cu CIM terţe
persoane (L.106/2011) (Legea nr. 182/2016 pentru aprobarea cu modificări a OUG nr.
44/2008))
• Poate colabora, fără a fi considerată angajat, cu alte forme de exercitare a unei
întreprinderi
• Nu poate cumula calitatea de titular al întreprinderii individuale sau de reprezentant
al celei familiale
b) Întreprinderea “economică”
✔ Activitatea economică desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic ✔
Nu are personalitate juridică distinctă
✔ Întreprinzătorul titular sau cel reprezentant este considerat ”comerciant” de la data
înregistrării în ORC
• Întreprinderea individuală (ÎI)
✔ Asumată de un titular. Exceptând natura activității (aceea de “întreprindere”), regimul
juridic este aproape identic cu PFA (diferențe exclusiv cantitative, entități gen Matriosca)
 Formele juridice ale statutului de comerciant persoană
fizică (II)
• Întreprinderea familială (ÎF)
✔ Organizată de un întreprinzător (denumit reprezentant) persoană fizică împreună cu
familia sa
✔ Se formează pe baza unui acord de constituire în scris, ad validitatem
✔ Nu poate angaja cu CIM terţe persoane
– Membrii familiei pot beneficia de asigurări sociale
✔ Membrii răspund solidar şi indivizibil pentru datoriile contractate de reprezentant în
exploatarea întreprinderii. Actele și deciziile se adoptă după cum urmează:
– Deciziile privind gestiunea curentă a întreprinderii familiale se iau de către reprezentantul
desemnat.
– Actele de dispoziţie asupra bunurilor afectate activităţii întreprinderii familiale se vor lua
cu acceptul majorităţii simple a membrilor întreprinderii familiale (coproprietate
democratică) .
– Actele prin care se dobândesc bunuri se încheie de reprezentant fără autorizarea prealabilă
a membrilor, dacă valoarea bunului nu depăşeşte 50% din valoarea bunurilor care au fost
afectate întreprinderii şi a sumelor de bani aflate la dispoziţia întreprinderii la data actului.
✔ Bunurile dobândite sunt coproprietatea membrilor în cotele prevăzute în acordul de
constituire (formă specială de coproprietate aidoma coproprietății societare – art. 1883
C.civ.).
 Fracționarea patrimoniului profesioniștilor

▪ Deși formele de exercitare a comerțului nu generează personalitate juridică distinctă,

C.civ. abandonează ideea clasică a unicității patrimoniului și a egalității creditorilor
întreprinzătorului - persoană fizică
• Toți profesioniștii sunt vizați, nu numai comercianții; efecte distincte dacă este
vorba despre ”profesii autorizate de lege?” (i.e. profesii reglementate?)
▪ O tehnică juridică
• De a proteja activitatea profesionistului și a-i limita riscul (indirect, răspunderea) •
De a segrega creditorii prin separarea celor cu creanțe din activitatea profesională,
de cei personali, stabilind astfel o preferință sau chiar o exclusivitate pentru
creditorii a căror creanță derivă din exercițiul întreprinderii. Acest lucru asigură
gestiunea riscului
因 S.Golub, Fiducia. Analiza definiției legale. Genul proxim, RRDA nr. 11/2016, p. 31-59, L. Tuleașcă, Patrimoniul
de afectațiune – instrument în derularea afacerilor, RRDA nr.6/2014; Gh. Piperea, Drept comercial.
Întreprinderea, CH Beck, București, 2012, pp.60-70; I. Sferdian, Patrimoniul profesional individual afectat
desfășurării unei profesii liberale în reglementarea Codului civil, Dreptul nr.7/2012
因 ÎCCJ sect.com., dec.nr.1072/2009, Bul.Casației nr.3/2009, CH Beck, București, 2009, p.39;
http://www.juridice.ro/174959/iccj-persoana-fizica-autorizata-patrimoniul-de-afectatiune-update-nota-radu-
rizoiu.html, notă R. Rizoiu
 Patrimoniul profesional individual

▪ Patrimoniul profesional individual (i.e. patrimoniul de afectațiune) se

constituie din totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor afectate
scopului exercitării unei activităţi economice, constituite ca o fracţiune
distinctă a patrimoniului persoanei fizice autorizate, titularului
întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale,
separată de gajul general al creditorilor personali ai acestora
• Reglementat de art.2 lit. j) din OUG nr.44/2008; art.31 al.(2-3) și art.2324 al.
(3) și (4) C.civ.
• Nu este o separație veritabilă de patrimonii (cum ar fi divizarea unei
persoane juridice și formarea mai multor noi titulari de patrimonii), ci o
separație intrapatrimonială
✔ O diviziune sau fracționare pentru afectațiune specială
✔ Este asemănătoare (dar nu identică) fiduciei, prin care se constituie o masă
patrimonială distinctă de ale constituentului și fiduciarului (art.773 C.civ.) Se
stabilește prin actul încheiat de titular, cu respectarea condițiilor…prevăzute de
lege - art.33 (1)
✔ Nu este rezolvată problema publicității și implicit a opozabilității constituirii
patrimoniului de afectațiune
 Segregarea creditorilor profesioniștilor
▪ Efectele patrimoniului de afectațiune
• Abatere legală de la principiul garanției comune a creditorilor (art.2324, al. 3 și 4
C.civ.)
• Principiul (segregare relativă) – creditorii în legătură cu o anumită diviziune a
patrimoniului sunt obligați să urmărească mai întâi bunurile din acea masă
patrimonială; în caz de neîndestulare, pot urmări și celelalte bunuri, în concurs cu
ceilalți creditori
⚫ Numai creditorii aferenți diviziunii patrimoniale pot urmări bunurile din masa
patrimonială distinctă; creditorilor personali nu pot urmări bunurile ”patrimoniului de
afectațiune”
⚫ Totuși în caz de insolvență, profesionistul răspunde cu întreg patrimoniul față de toți
creditorii îndreptățiți (principiul protecției și egalității creditorilor trebuie respectat, în
fața protecției întreprinzătorului)
• Excepția (segregare absolută)– în cazul constituirii unei diviziuni patrimoniale în
exercițiul unei ”profesii autorizate de lege”, bunurile pot fi urmărite numai de
creditorii din activitatea profesională, care însă nu pot urmări celelalte bunuri!
 Calitatea de comerciant persoană fizică
Condiţii de formă
▪ Înregistrarea
• Comercianţii, înainte de începerea comerţului...au obligaţia să ceară înmatricularea în
registrul comerţului (Legea nr.26/1990 rep.)
• Titularul întreprinderii individuale şi membrii întreprinderii familiale “sunt comercianţi
persoane fizice de la data înregistrării la ORC” (OUG nr.44/2008)
⚫ Autorizarea funcţionării
• Persoanele fizice, întreprinderile individuale şi cele familiale au obligaţia să ceară
autorizarea funcţionării înainte de începerea activităţii economice (OUG nr.44/2008)
✔ Condiții diverse: cazier fiscal; dovadă sediu profesional; declaraţii pe proprie răspundere că îndeplinesc
condiţiile sanitar-veterinare, protecţia mediului…, certificate/atestate profesionale etc.
⚫ Persoanele pot fi autorizate să desfăşoare activităţi economice în toate domeniile,
meseriile şi ocupaţiile, cu excepţia celor reglementate prin legi speciale
✔Membrii profesiilor reglementate sunt autorizați să practice aceste profesii potrivit legii speciale; sunt
profesioniști necomercianți și nu sunt supuși autorizării la Registrul Comerțului
✔ Anterior OUG 44/2008, procedura autorizării se desfăşura de către “Primăria” de la domiciliul persoanei
fizice. În prezent se realizează unitar, la ORC, odata cu înmatricularea!
壠 Constituie contravenţie începerea desfăşurării oricărei activităţi comerciale înainte de autorizare şi înregistrare
 Comercianții persoane juridice supuși înregistrării
la ORC (I)
▪ Societăţile,
•
reglementate de Legea nr.31/1990, republicată,
t
modificată
i
”Societățile naționale” sau ”companiile naţionale” sunt modali ăți part culare ale
formei juridice a societății pe acțiuni, afectate întreprinderilor publice în care
este acționar unic sau deține controlul
statul
Societatea europeană reprezintă o formă jur dică distinctă care se constituie și
• care își are sediul, pe baza Regulamentului CE i 2157/2001
funcționează potrivit regimului societății pe acțiuni aferent statului membru în
▪ Regiile autonome, reglementate de Legea nr.15/1990 și OUG nr.109/2011 •
altor ramuri stabilite de guvern.
Se organizează în ramurile strategice ale economiei naţionale şi unele domenii aparţinînd
subordinea și sub coordonarea unei autorități publice tutelare.
• Funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară, aflate în
a organelor judeţene şi municipale ale administraţiei de stat, pentru cele de interes local.
• Se pot înfiinţa prin hotărîre a guvernului, pentru cele de interes naţional, sau prin hotărîre
Constituite
▪ Societăți pentru producerea
și organizaţii și desfacerea
cooperatiste de marfuri, prestări
reglementate de Legeade servici i, în
nr.1/2005
•
scopul ameliorarii situatiei membrilor cooperatori, pe baze de solidaritate şi ajutor
reciproc
• Promoveaza interesele membrilor, în conformitate cu principiile cooperatiste
• Structura și funcționarea sunt aproape identice cu cele ale unei societăți comerciale
 Comercianții persoane juridice supuși înregistrării
la ORC (II)
▪ Grupul de Interes Economic reglementat de Legea nr.161/2003, titlul V
• Formă asociativă cu sau fără capital, constituită pe o perioadă determinată, al cărei scop este
înlesnirea, dezvoltarea activității economice și îmbunatățirea rezultatelor membrilor săi
• Grupul nu poate exercita o activitate de administrare ori de supraveghere a activităţii
membrilor săi sau a unei alte persoane juridice, în special în domeniile personalului,
finanţelor şi investiţiilor și nu poate să deţină acţiuni la una dintre societăţile comerciale
membre
✔ Drepturile membrilor grupului nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile
• Membrii grupului de interes economic răspund nelimitat pentru obligaţiile grupului şi
solidar, în lipsa unei stipulaţii contrare cu terţii co-contractanţi. Creditorii grupului se vor
îndrepta mai întâi împotriva acestuia pentru obligaţiile lui
▪ Situația juridică a necomercianților persoane juridice participanți în comerț
(asociații, fundații)
⚫ Deși nu sunt constituite în vederea obținerii de profit, art.46 din OG 26/2000 permite
finanțarea acestora prin efectuarea directă de acte de comerţ şi încasarea de dividende de la
societăţile constituite de către asociaţii/fundaţii, cu următoarele condiții:
✔ (a) Caracterul ocazional al exercitării comerțului; (b) Legătura cu scopul principal nelucrativ;
✔ (c) Folosirea fondurilor obtinute prin activități comerciale, exclusiv pentru susținerea scopului nelucrativ
 Societățile. Partea generală
1. Conceptul
2. Formele societare
3. Elementele constitutive
4. Elementele definitorii ale personalității juridice a societății
5. Funcționarea organică a societăților (norme comune)
a) Adunarea asociaților și a acționarilor
b) Administrația societății
c) Supravegherea gestiunii
 Conceptul de societate (comercială) (I)
▪ Originea și evoluția
• Societas romană (societas omnium bonorum)
✔ Indiviziune; succesori – jus fraternitatis; obligația de loialitate din dreptul de azi… ✔
Fără personalitate juridică, fără patrimoniu propriu
• Comandita din sec. XV-XVII
✔ De la indiviziune, la patrimoniul social
✔ Comandita poartă numele comerciantului comanditat (creditorii execută mai întâi
fondurile și mărfurile comanditei, urmărind numai în subsidiar patrimoniul asociatului
comanditat)
✔ Limitarea identității și răspunderii asociatului comanditar (disimulare formă de
împrumut)
✔ Caracterul intuitu personae al asocierii
− Numele comerciantului comanditat / Asociații sunt legați prin relații de încredere, durabile •
Societatea anonimă sau pe acțiuni din sec. XVII
✔ Patrimoniul primește personalitate. Teoria personalității corpului (incorporation) ✔
Limitarea riscului și a răspunderii tuturor membrilor asocierii
✔ Anonimatul și prevalența capitalului față de elementele personale ale partenerilor
✔ Posibilitatea de a părăsi asocierea prin vânzarea acțiunilor către alți parteneri interesați
因 I. Turcu, op.cit., vol.II, p.363
 Conceptul de societate (comercială) (II)
▪ Natura juridică a societății comerciale
• Societatea contract
✔ Personalitatea nu (mai) este dobândită prin concesiune din partea autorității;
contractul însuși creează personalitatea juridică, după un formal control de
legalitate
✔ Libertate contractuală, interes social privit ca interes comun al asociaților (art.1881
✔ NCC) de a împărți rezultatul scopului lucrativ pentru care se constituie (art .1 LS)
Elemente constitutive:
aport/contribuție, obligația
scopul de cooperare
de a împărți (affectio),
profiturile sau de aobligația
folosi dede
economia
rezultată
✔ Teoriile din activitate neoliberale contemporane (societatea (întreprinderea) este
contractualiste
Rol redus al voinței juridice a asociaților; personalitatea juridică aduce un corpus de
un nod deinstituție
• Societatea contracte) l
• Te
✔
• Teoria întreprinderii
reguli imperative; subordonarea interesu ui asociaților față de interesul social
✔ Societatea
oria actului estejuridic
o formăcolectiv
juridică (mai
de organizare a întreprinderii
multe părți, dar interes (în comun)
dr. comercial, cu
j i i
administratori
scop lucrativ) și un instrument ur dic de gest une (limitare) a riscului de afaceri
⮚ Limitarea răspunderii antreprenorilor și delegarea deciziilor de afaceri către
 De ce există societățile (comerciale) cu scop lucrativ și
„dreptul societăților”?
• Personalitate juridică distinctă (legal personality)
⚫ Cu principala consecință a patrimoniului distinct; creditorii personali ai asociaților nu
au posibilitatea de a cere împărțirea în vederea executării silite a părții cuvenite
debitorului acordată de art.1920 (2) coroborat cu art.678 NCC, ci au doar prerogativa
acordată de art.66 (2) LS (poprirea emolumentului ce i s-ar cuveni asociatului debitor
din lichidarea societății, ori să poprească dividendele care i s-ar cuveni în urma
exercițiului financiar)
• Răspundere limitată la valoarea aportului în societate (limited liability)
• Posibilitatea de a transmite, în principiu liber, acțiunile, iar părțile sociale într-
o manieră limitată, pentru a transfera riscul asumat (transferable shares)
• Delegarea conducerii societății către o structură care preia decizia de afaceri și
este moderatorul intereselor conflictuale dintre asociați, precum și dintre
asociați și celelalte persoane interesate în buna funcționare a societății, cum
sunt salariații și creditorii sociali (delegated management)
✔ Încurajează transferabilitatea riscului de către acționari
✔ Dar se asociază costurile inerente gestiunii intereselor conflictuale (agency costs)
• Asociații/acționarii în calitate de ”proprietari” ai societății, dispun de drepturi
de control asupra managementului și de beneficii (investor ownership)
⚫ Excepții: co-determinarea salariaților și a managementului (alinierea intereselor)
 Formele societare (art.1888 NCC)
+ ”alte forme reglementate de lege”
▪ Societatea simplă (art.1890 și urm. NCC)
• Dreptul comun al societăților, de aplicare subsidiară, dar care îmbogățește și
provoacă (sfidează și bulversează?!?) dreptul special
因 Gh. Piperea, Drept comercial. Întreprinderea, CH Beck 2012, pp.306-362
▪ Societatea în participație (art.1949-1954 NCC)
▪ Societatea cooperativă (Legea nr.1/2005)
▪ Societățile [comerciale] reglementate de Legea societăților
nr.31/1990 - acronim LS; li se aplică și titlul IV ”Persoana juridică”
din C.civ.
• Societatea în nume colectiv (SNC). Toți asociații răspund nelimitat
• Societatea în comandită. Există două categorii de asociați (comanditați,
comanditari)
✔ Simplă
✔ Pe acțiuni
• Societatea cu răspundere limitată (SRL)
• Societatea pe acțiuni (SA). Comparații terminologice F, UK, USA
 Clasificarea societăților comerciale (I)
▪ Criteriul întinderii răspunderii personale a asociaților față de obligațiile
societății. Societăți cu răspundere limitată și respectiv nelimitată
• Asociații SNC și cei comanditați din societatea în comandită (simplă / pe acțiuni)
răspund, cu propriul patrimoniu, nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societății
✔ Obligaţiile sociale sunt garantate în primul rând cu patrimoniul social. Asociații răspund în
subsidiar, creditorii societăţii urmând a se îndrepta împotriva acestora numai dacă societatea nu
plătește în termen de 15 zile de la data punerii în întârziere
• Asociații SRL, acționarii SA și comanditarii din societățile în comandită răspund
pentru datoriile societății (și implicit, riscă) numai în limita aportului subscris la
capitalul social
✔ Piercing the corporate veil (art.2371 LS și art. 193 alin.(2) C.civ.). Evoluție înspre angajarea
răspunderii acestor asociați, în caz de abuz de personalitate juridică și fraudare a creditorilor
− Asociatul care, în frauda creditorilor, abuzează de caracterul limitat al răspunderii sale şi de
personalitatea juridică distinctă a societăţii răspunde nelimitat pentru obligaţiile neachitate ale
societăţii dizolvate, respectiv lichidate. În special (nelimitativ) atunci când acesta dispune de
bunurile societăţii ca şi cum ar fi bunurile sale proprii (confuziune de patrimonii) sau dacă
diminuează activul societăţii în beneficiul personal, cunoscând sau trebuind să cunoască faptul că
societatea nu va mai fi în măsură să îşi execute obligaţiile față de terți. Aplicabil în caz de dizolvare-
lichidare voluntară
− Concursul cu acțiunile (anulare acte în frauda creditorilor; angajare răspundere) din legea insolvenței
 Clasificarea societăților comerciale (II)
▪ Criteriul preponderenței persoanei sau capitalului
• Societăți de persoane (capital structurat pe părți de interes)
✔ Asociații se cunosc, încredere reciprocă, număr mic de asociați; societăți slab capitalizate ✔
Caracter închis, intuitu personae, părți de interes greu transmisibile, prin formalități
contractuale și legale (art.87 LS partea e transmisibilă numai dacă acest lucru e permis prin
actul constitutiv); de obicei, firma e condusă de asociați; inaccesibilă finanțarea prin
capitalizare (ofertă) publică
✔ Situația personală a asociaților influențează însăși existența societății (decesul, incapacitatea,
falimentul sunt cauze de dizolvare a societății) – art.229-230 LS (totuși există remedii)
• Societăți de capital (structurate pe acțiuni)
✔ Calitățile personale și considerarea persoanei asociate sunt irelevante (societate anonimă); ceea
ce contează este capitalul cu care se participă; în principiu număr mare de acționari; acțiuni
ușor transmisibile; comportament acționarial de tip ”exit, not voice”
✔ Elementul volițional affectio societatis este redus sau anihilat; capitalism investițional (mai
puțin la societățile pe acțiuni “de tip închis”, unde capitalismul este managerial, adică implicat
în conducerea societății)
✔ Singurele forme care se pot finanța prin apel public la investitori (ofertă publică)
 Clasificarea societăților comerciale (III)
• Societăți mixte (SRL, structurate pe părți-sociale)
✔ Nr de asociați limitat la 50, restricții la transmiterea părților sociale către terți: (agrement din
partea co-asociaților) și formalități (publicitate legală, drept de opoziție al creditorilor).
✔ Similitudini SA de tip închis (closed corporation; private company limited by shares) și SRL
✔ Singura formă cu asociat unic (întreprindere societară unipersonală)

✔In fapt,
între cele 3 categorii de societăți, liantul este intensitatea
graduală a elementului affectio societatis
⚫ Alte criterii de clasificare a societăților, care rezultă din
criteriul generic al preponderenței persoanei sau
capitalului și care trebuie avute în vedere pentru alegerea
formei societare de către investitori
⚫ Finanțarea societății (de către asociați sau prin ofertă publică)
⚫ Luarea deciziilor de afaceri (de către asociați sau prin delegare către manageri)
⚫ Întinderea și intensitatea publicității legale (sau a confidențialității)
⚫ Transmisibilitatea părților de capital (liberă sau restrânsă)
 Elementele esențiale (specifice) ale unei societăți
– art.1881 C.civ.
a. Aportul (contribuția cu valoare patrimonială)
b. Voința de cooperare loială în atingerea scopului comun (affectio
societatis)
c. Împărțirea beneficiilor (participarea la pierderi)
• Sau a se folosi economia ce ar rezulta (art.1881, aplicabil ca drept comun în temeiul art.1887
și societăților reglementate de Legea nr.31/1990). Totuși, art. 1 LS reclamă cauza obținerii
profitului (”în vederea desfășurării de activități cu scop lucrativ, persoanele…se pot asocia”).
Probleme de validitate a unor acte juridice care (aparent) sunt cu titlu gratuit, cum ar fi
constituirea de garanții în favoarea unui terț sau donațiile indirecte în favoarea unei alte
societăți. În final, în măsura în care economia poate fi considerată profit indirect, textul
este aplicabil și societăților reglementate de LS
▪ Fiecare element este mai mult sau mai puțin vizibil, în funcție de forma societară
▪ Dacă oricare dintre aceste elemente nu există la constituirea societății, suntem în
prezența unei forme de simulație
• Între părți, raportul juridic societar se menține, pentru că este o formă juridică asumată; terții care
pretind un prejudiciu (e.g. fiscul) se pot prevala de recalificarea raportului juridic în cel disimulat
▪ Dacă oricare dintre aceste elemente dispare în cursul funcționării societății,
societatea ar trebui dizolvată (inclusiv ”parțial”, prin retragerea unui asociat și plata
contravalorii părților acestuia)
 Noțiunea aportului (I)
▪ Obligația cu valoare patrimonială asumată de fiecare asociat, de a contribui cu
bunuri și drepturi la constituirea societății sau la majorarea capitalului
• Dacă societatea are personalitate juridică, contribuția intră în patrimoniul societății
• In cazul societății fără personalitate juridică, aporturile devin coproprietatea asociaților,
afară de cazul în care aceștia au convenit expres că aporturile trec doar în folosință
comună (art.1883 al.1 C.Civ.).
⚫ Coproprietatea complică regimul societății simple. Creditorii personali ai asociaților pot cere partajul
(despărțirea și atribuirea părții din coproprietate cuvenite asociatului debitor) , ceea ce poate împiedica
atingerea scopului pentru care s-a constituit societatea (art. 1920 al.2 C.civ). Totuși, un drept de preferință al
co-asociaților la adjudecare în caz de executare silită (art.678 al.2 C.civ.)
▪ Realizarea aportului
• Subscrierea: asumarea, prin semnarea actului constitutiv sau a actului de majorare a
capitalului, a obligației de a contribui la formarea sau majorarea capitalului social
• Vărsarea: îndeplinirea efectivă a prestației asumate (plata aportului în numerar, transmiterea
dreptului de propietate asupra bunului etc.). Vezi și art. 1895 C.civ.
✔ Trebuie realizată într-un anumit termen, potrivit actului constitutiv și formei societare
⚫ SNC, SCS, SRL, până la data constituirii societății (sub sancțiune penală pentru administratorul SRL,
dacă începe activitatea fără să se fi efectuat vărsământul integral – art.275-1 lit.c LS)
 Noțiunea aportului (II)
▪ Realizarea aportului (continuare)
• Vărsare (continuare)
⚫ SA
⮚ Prin subscripție simultană și integrală, cel puțin 30% la momentul subscrierii, restul până la
data prevazută în actul constitutiv, nu mai mult de 12 luni (numerar) sau 2 ani (natură).
Negociere
⮚ Prin subscripție publică, cel puțin 50% din aport la momentul subscrierii, restul în 12 luni
(numerar); aporturile în natură trebuie vărsate integral la momentul subscrierii. Încredere
⮚ La majorarea capitalului, aporturile în numerar trebuie vărsate în proporție de minim 30% la
data subscrierii și restul în termenul prevăzut de actul constitutiv (maxim de 3 ani). Art.220
LS
✔ Asociatul care întârzie să depună aportul social este răspunzător de daunele pricinuite, iar dacă
aportul a fost stipulat în numerar este obligat şi la plata dobânzilor legale din ziua în care
trebuia să facă vărsământul
✔ Nevărsarea aportului subscris poate conduce la:
⚫ excluderea asociatului (plus daune, de se cuvin) la societățile de persoane și SRL
⚫ în cazul SA, consiliul de administrație are opțiunea între (a) urmărirea silită a acționarilor restanți și (b)
anularea acțiunilor subscrise de aceștia.
⚫ În cazul aportului în muncă/prestații și cunoștințe specifice, societatea nu poate obține executarea silită
a aportului, asociatul poate fi doar exclus din societate cu daune-interese – art. 1899 al.3 C.civ.
 Materializarea aportului (I)
▪ Aportul în numerar
• Obligatoriu la toate formele societare (fără limită minimă); realizat prin plată
▪ Aportul în natură
• Constă în bunuri corporale sau incorporale (e.g. drepturi de proprietate industrială)
• Posibil la toate formele societare
• Trebuie să fie evaluabil din punct de vedere economic (art.16-2 LS) și în stare de
funcționare potrivit destinației sociale (art.1896-1 C.civ.)
✔ Evaluarea se face în principiu de către asociați; expertiza de evaluare obligatorie la SRL cu
asociat unic și la SA prin subscripție publică
• Aportul este individual (trebuie să aparțină asociatului) și indivizibil față de asociat ✔
asociatul care are obligații scadente față de aportul subscris, nu poate beneficia de drepturile
aferente cotei-părți din acțiunile aferente aportului deja vărsat, fiindu-i suspendate toate
drepturile; în acest sens și art.1895 (2), 1900 (2) C.civ.
• Se realizează prin transferul drepturilor corespunzătoare (proprietate, uzufruct,
folosință) și prin predarea efectivă către societate a bunurilor
• Bunurile devin proprietatea societății de la data înmatriculării acesteia
✔ Riscul pieirii bunului cade în sarcina asociatului până la data predării efective a bunului (…nu se
varsă)
✔ Transferul dreptului prin actul constitutiv e sub condiția dobândirii personalității juridice - 1883(3)
Civ
 Materializarea aportului (II)
▪ Aportul în creanțe (asimilat prin art.16 LS aportului în natură)
• Nu este permis la SRL, SCA, SA constituită prin subscripție publică; nici la majorarea
capitalului SA (nu conferă încrederea necesară capitalizării societății)
• Se varsă (“liberează”) la încasarea efectivă a creanței de către societate; asociatul
răspunde de existența creanței și încasarea acesteia la scadență; acoperă daunele
produse societății în cazul neîncasării sumei, plus dobânda legală aplicabilă
profesioniștilor, începând cu ziua scadenței (art.84 LS, art.1897-1 C.civ.)
⚫ Diferență de regim juridic față de cesiunea creanță (cedentul nu răspunde de solvabilitatea debitorului)
▪ Aportul în muncă/prestații și în cunoștințe specifice
• Nu este permis la formarea sau majorarea capitalului unei societăți comerciale (este
permis în schimb la societatea simplă – art. 1899 NCC, întrucât acesta nu are
personalitate juridică și nici patrimoniu social distinct)
• Poate fi avut în vedere la stabilirea proporției (diferite) de participare la beneficii a
asociaților (art.16-5 LS) (Art. 1902 alin. (3) C.civ. Clauze neo-leonine)
因 St.D.Cărpenaru, op.cit., pp.125-140; M. Ionaș-Sălăgean, Scurte considerații legate de aporturile în natură la capitalul
social, Studia Universitatis Babeș-Bolyai nr.2/2007; C. Turianu, Aportul în numerar. Studiu de drept comparat, Dreptul,
nr. 4/2008
 Capitalul social (I)
▪ Format din totalitatea aporturilor asociaților (art.1894 C.civ.). Structurat
în părți de interes (SNC, SCS), părți sociale (SRL) sau acțiuni (SA, SCA),
în funcție de forma societății
• Economic, este expresia riscului asumat de întreprinzător
✔ Factor generator de încredere din partea mediului de afaceri; strâns legat de natura răspunderii asociaților –
(ne)limitată
• Contabil, semnifică o datorie (prima) a societății către asociați (în ipoteza
dizolvării societății, când aporturile ar trebui restituite)
✔ Faptul ca figurează la pasivul bilanțului contabil explică posibilitatea de a majora capitalul, nu numai
prin noi aporturi, ci și prin tehnici precum conversia datoriilor societății în acțiuni atribuite
creditori sociali
• Juridic, constituie garanția comună a creditorilor societății. Aceștia sunt
protejați prin 3 principii:
▪ Principiul realității capitalului
• Capitalul conține valori predate efectiv societății
✔ Necesitatea expertizei de evaluare a aportului in natură, pentru a se evita fictivitatea capitalului, în cazul SRL cu
asociat unic și al majorării capitalului la SA
• Ca valoare contabil-pasivă, capitalul trebuie să aibă corespondent în active
patrimoniale la aceeași valoare. Este un mijloc de garanție primară pentru creditori
✔ Dacă activul net al societății (diferența între totalul activelor și totalul pasivului) scade sub valoarea capitalului,
nu se pot distribui dividende până la reîntregirea sau reducerea capitalului la valoarea respectivă.
✔ Rezultă că, de fapt, activul net este veritabilul indicator al solvabilității societății, nu capitalul social!
 Capitalul social (II)
✔ La societățile de capital (SA), când activul net are o valoare mai mică decât jumatate din
capitalul social subscris, acționarii trebuie să hotărască dacă societatea se dizolvă; în caz
contrar, sub sancțiunea dizolvării prin hotărâre judecătorească la cererea oricărei persoane
interesate, acționarii trebuie să hotărască, în anul financiar ulterior, reducerea capitalului cu
cuantumul pierderilor care nu au putut fi acoperite cu rezerve (art. 15324 LS)
▪ Principiul stabilității capitalului
• Capitalul nu este, în principiu, variabil; poate fi redus și majorat numai prin formalitățile
legale specifice și prin publicitatea ce caracterizează operațiunile de majorare sau reducere a
capitalului (hotărâre asociați, opoziție, drept de preferință, publicitate ORC și M.Of – art.208
-220 LS)
▪ Principiul intangibilității capitalului
• Nu poate fi folosit pentru plata de dividende către asociați sau alte prelevări (rezerve,
provizioane); capitalul trebuie conservat valoric (abstract) intact
壠 Modalitatea principală de părăsire a societății este cesiunea părtilor sau acțiunilor
(preluarea lor de către un asociat sau terț); retragerea propriu-zisă din societate (care
presupune anularea parților detinute de asociatul retras) este doar o soluție subsidiară,
întrucât aceasta conduce la diminuarea capitalului și activului patrimonial
 Capitalul social (III)
▪ Capitalul social nu se confundă cu patrimoniul social
⚫ Patrimoniul constă în totalitatea drepturilor și obligațiilor cu valoare economică
aparținând societății
✔ Patrimoniul conține capitalul social
⚫ Patrimoniul cuprinde activ (bunuri, drepturi) și pasiv (obligații); capitalul reflectă
doar pasiv față de asociați
⚫ Activul patrimonial constituie veritabilagaranție comună a creditorilor sociali, iar
activul net este indicatorul de solvabilitate al societății
✔ Capitalul social este doar, abstract, ”cel dintâi” gaj al creditorilor
⚫ Patrimoniul (în emolumentul său) este esențialmente variabil, în permanentă
primenire
✔ Capitalul este stabil, se modifică prin formalități legale

因 I. Băcanu, Capitalul social al societăţilor comerciale, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1999
 Affectio societatis (I)
▪ Elementul volițional (animus) de a colabora în vederea realizării scopului
pentru care s-a constituit societatea (exercitarea obiectului de activitate în
vederea obținerii de profit)
• Exprimă convergența inițială a intereselor și legitimează scopul comun al
asociaților de a profita împreună de pe urma exploatării întreprinderii
• Fundamentează principiul egalității juridice a asociaților
▪ Presupune numai dorința sau intenția de a face eforturi comune
• Dar nu presupune și realizarea în concret a acestora (nu incumbă obligații
concrete)
• Lipsa ori dispariția dorinței de cooperare nu se poate sancționa, decât
eventual prin însăși dizolvarea societății (retragere sau excludere – surogat
al dizolvării?)
✔Un asociat nu poate fi exclus din societate pentru că nu mai participă la
activitatea firmei, pe motivul că nu ar mai avea affectio
因 C. Sassu, S. Golub, Affectio Societatis, RDC nr. 10/2001
 Affectio societatis (II)
▪ Este evident în societățile de persoane, dar este estompat până aproape de dispariție la
societățile de capital
• Cooperarea în vederea conducerii societății se deleagă managementului
▪ Este criteriul de distincție a raportului juridic societar, de alte forme contractuale
• Contractul de muncă (salariatul poate participa la beneficiile patronului, dar acest lucru nu
îl transformă în veritabil asociat; co-determination?)
• Contractul de împrumut (creditorul care are dreptul la o parte din beneficiile rezultate din
utilizarea de către debitor a sumei împrumutate nu este asociatul debitorului)
✔ Tendința jurisprudenței de a constata o societate creată de fapt între debitorul devenit
insolvent și bancherul care s-a implicat decisiv în utilizarea creditului de către clientul
debitor
因 R.N. Catană, Răspunderea băncilor față de terți pentru credite imprudente acordate
clienților, Pandectele Române, supliment, 2008
✔ Societatea fictivă când actul constitutiv disimulează o altă operațiune juridică, nu există
un real affectio societatis (actul secret poate fi contract de muncă sau de împrumut) 1290
C.civ.
✔ Diferit de cazul fictivității în care societatea (unipersonală) este creată în scopul
fraudării creditorilor prin abuz de personalitate juridică (art. 237 1 LS)
因 Gh. Piperea, Drept comercial. Întreprinderea, CH Beck, 2012, pp.191-203
 Impărțirea profitului (I)
▪ Cauza însăși a contractului de societate (lucrum)
• Existența profitului se stabilește numai la sfârșitul exercițiului financiar, prin întocmirea și
aprobarea în organele societății a situațiilor financiare anuale (AGA ordinară)
• Repartizarea către asociați a unei cote-părți din profitul net se realizează sub formă de
dividende. Acestea se pot distribui numai din beneficii reale și corect determinate;
administratorii societății răspund pentru existența reală a dividendelor plătite
✔ Acțiunea societății în restituirea dividendelor incorect distribuite, dacă societatea
dovedeşte că asociaţii au cunoscut sau trebuiau să cunoască neregularitatea distribuirii
– art. 67 LS
✔ Obligația de plată a dividendelor este exigibilă în termenul stabilit în AGA, maximum 6
luni de la data aprobării situației financiare anuale
o AGA trebuie să aibă loc in primele 5 luni ale anului financiar următor (altminteri
dobândă legală)
o Dreptul la acțiune în plata dividendelor se prescrie în termen de 3 ani de la
exigibilitate
▪ Criteriul împărțirii
• Legal (normă supletivă) proporțional cu aporturile, respectiv cu cota de participare la
capitalul social deținută de fiecare asociat (art.1902 NCC)
 Impărțirea profitului (II)
• Contractual, actul constitutiv poate prevedea o altă modalitate de împărțire,
neproporțională cu aporturile, însă diferențele în proporție trebuie să fie rezonabile,
potrivit cu împrejurările
✔ Se pot astfel valoriza aporturile sociale în muncă ale unor asociați sau importanța
contribuției financiare, însă diferențele în proporție trebuie să fie ”rezonabile,
potrivit cu împrejurările” (instanța suverană în apreciere, probabil opinie expert)
✔ La societatea simplă, asociații care contribuie cu prestații/cunoștințe specifice pot fi
scutiți de a participa la pierderi, pe măsura corespunzătoare acestui aport (art. 1902 -
3,4,5 C.civ.)
– În schimb, la societățile cu scop lucrativ, art. 16 al.(5) LS nu permite o astfel de
scutire; în plus, asociații sunt oricum obligați să subscrie și alt gen de aporturi
(numerar, natură)
▪ Participarea la profit implică și contribuția la pierderile societății
• Nulitatea clauzelor leonine sau aziniene (art.1902 alin. (5) C.civ.)
✔ Clauza prin care un asociat își stipulează totalitatea câștigurilor sau este scutit de a
participa la pierderi
✔ Unui asociat i se garantează un minim de foloase, o sumă minimă anuală cu titlu de
dividende
Problema participării la pierderi
▪ Pierderea (anuală) este a societății, nu a asociaților
• Pierderea este rezultatul negativ al unui exercițiu financiar
• Pierderea se poate acoperi din rezervele societății sau din
profiturile din alți ani financiari
▪ La societățile cu scop lucrativ, nu se confundă participarea la
pierderi cu răspunderea nelimitată a asociaților față de pasivul
societății
• La societatea simplă, pierderea se suportă de asociați dacă
activul nu este îndestulător (art. 1947 C.civ.)
▪ Niciun asociat nu poate fi obligat să aducă noi aporturi, în afara
celor asumate prin actul constitutiv sau prin noi subscrieri la
majorarea capitalului (art.1910 al.4 C.civ. și art. 210 alin. (4) LS)
• Nici un asociat nu poate fi obligat să contribuie la o majorare de
capital, chiar dacă dispune de un drept de preferință față de
terți, de a participa la majorare
 Actul constitutiv
▪ Structura și conținutul actului constitutiv
因 St.D. Cărpenaru, op.cit., pp.140-158
• Contract de societate (clauze privind elementele si desfășurarea raporturilor de
asociere)
• Statut (organizarea instituțională)
✔ Societățile contractuale, de persoane, nu dispun de statut; SRL unipersonală, fără
contract
▪ Condiții de formă
• În principiu, formă scrisă sub semnătură privată ad validitatem (lipsa actului, cauză de
nulitate absolută a societății, art. 1884 al.2 C.civ.)
• Forma autentică (solemnitate) ad validitatem, în mod excepțional
✔ Aport dreptul de proprietate asupra unui teren
✔ Există asociați cu răspundere nelimitată (societățile în nume colectiv și în
comandită)
✔ SA constituită prin subscripție publică (prospectul de emisiune trebuie autentificat)
⚫ Procedura constituirii societăților reglementate de Legea nr.31/1990
⚫ Cererea de înmatriculare la ORC cu actele doveditoare
⚫ Încheierea Registratorului ORC (hotărâri judecătorești definitive/executorii – art. 5)
⚫ Publicarea încheierii in M.Of. (extras)
因 St.D. Cărpenaru, op.cit., pp.159-166, Gh. Piperea, op.cit.pp.164-175
 Încălcarea cerințelor legale de constituire a
societăților (I)
▪ Neregularitățile constatate înainte de înregistrarea societății
• Reprezentanții desemnați ai societății omit să înregistreze societatea la
ORC (art.47 LS)
✔ Orice asociat poate cere înmatricularea, după parcurgerea unei formalități de
notificare a fondatorilor și reprezentanților statutari ai societății
✔ Asociații sunt liberați de obligațiile ce decurg din actului constitutiv după
trecerea unui termen de 3 luni de la semnarea acestuia (dacă asociații nu au
prevăzut altfel)
✔ Se consideră societate de fapt, urmând regimul societății simple (art. C.civ.)
• Se cere înregistrarea, dar Registratorul constată neîndeplinirea unor
cerințe legale
✔ Solicită fondatorilor înlăturarea neregularităților (amână soluționarea cererii)
✔ Respinge cererea de înmatriculare (rezoluție, plângere)

因 St.D. Cărpenaru, op.cit., pp.168-176, Gh. Piperea, op.cit.pp.178-184

 Încălcarea cerințelor legale de constituire a
societăților (II)
▪ După înregistrarea societății: acțiunea în regularizare
• Orice persoană interesată poate cere tribunalului să oblige organele
societății să îndeplinească formalitățile necesare îndreptării unei
neregularități nesesizate la înmatriculare
✔ Mecanism judiciar de salvare a societății, în amonte față de procedura
constatării nulității
✔ Un remediu provocator, surprinzător, oferit de art.1934 C.civ pentru societatea
simplă: orice persoană poate pune în întârziere pe cel ce poate invoca nulitatea,
fie pentru a se face regularizarea, fie pentru a exercita acțiunea în anulare în
termen de 6 luni. Măsuri eficiente, dar contrare tradiției dreptului civil, de
acoperire a nulității:
✔ Pentru evitarea pronunțării nulității, orice asociat poate propune instanței orice măsuri de
acoperire a nulității, chiar și însăși răscumpărarea drepturilor ce aparțin reclamantului (buy-
out)!
✔ Regularizarea societății simple se poate realiza oricând în cadrul termenului de prescripție de 3
ani în care poate fi formulată acțiunea în constatarea/declararea nulității (mai puțin pentru
obiect ilicit, care este imprescriptibilă). Aplicabil doar societății fără personalitate juridică
• Termen de decădere 1 an de la data înmatriculării societății (LS)
 Nulitatea societății (I)
▪ Cauze de nulitate expres și limitativ prevăzute de lege
• Art.196 NCC (aplicabil tuturor persoanelor juridice - nouă cazuri de
nulitate)
• Art.56 LS (prevede opt cazuri de nulitate)
✔ Lipsește actul constitutiv sau acesta nu are forma autentică
✔ Toți fondatorii au fost incapabili (?)
✔ Obiect de activitate ilicit sau contrar ordinii publice
✔ Lipsește încheierea judecătorului delegat/rezoluția directorului, lipsește
autorizarea administrativă de constituire pentru activitățile reglementate
✔ Actul constitutiv nu prevede denumirea societății, aporturile și capitalul social
subscris
✔ Nu s-au respectat cerințele legale privind capitalul minim sau numărul minim
de asociați)
因 St.D. Cărpenaru, S. David, C. Predoiu, Gh. Piperea, Legea societăților comerciale. Comentariu pe
articole, ed. a 3-a, Beck, București, 2006, pp.188-192
 Nulitatea societății (II)
▪ Pentru societățile reglementate de Legea nr.31/1990, nu are nici o
importanță natura nulității, regimul juridic fiind unic (”acțiunea în
constatarea sau declararea nulității”)
• În schimb, ca drept comun al persoanelor juridice, art.196 al.(2) NCC precizează
șase cazuri de nulitate absolută (majoritatea!), cu consecința
imprescriptibilității acțiunii în constatarea nulității (art.197 al.1). Susținere art.
1933 C.civ., pentru societatea simplă (”nulitatea nu va fi constatată sau declarată
în cazul în care cauza nulității a fost acoperită…”)
• În ce privește nulitatea societății civile, aceasta nu se confundă cu nulitatea
persoanei juridice. Ea poate rezulta din încălcarea dispozițiilor imperative ale
legii sancționate cu nulitatea, dar și din nesocotirea condițiilor generale de
validitate a contractelor (art.1932 C.civ.); această din urmă cauză generică de
nulitate nu poate fi acceptată la societățile reglementate de Legea nr.31/1990
✔ Natura pur contractuală a societății simple (aceasta este un contract de societate)
 Acțiunea în constatarea sau declararea nulității
▪ Orice persoană interesată poate cere tribunalului să declare nulitatea societăţii
(noțiunea de constatare a nulității apare la art.58 LS numai în 2012)
▪ Nulitatea nu poate fi declarată (constatată), dacă, înainte de a se pune
concluzii în fond la tribunal (închiderea dezbaterilor în fața primei
instanțe), cauza de nulitate a fost înlăturată (acoperirea)
• Indiferent de natura nulității, aceasta poate fi acoperită (a se vedea și art.196 al.(2), art.197 și
1933 C.civ.)
• Societatea încetează numai la data rămânerii definitive a hotărârii (art.58 LS, 198 C.civ)

▪ Acțiune imprescriptibilă indiferent de natura nulității

• Inaplicabilitatea art.197 NCC care prevede un termen de decădere de un an de la data
înregistrării persoanei juridice, pentru cauze de nulitate relativă
▪ Regim special al nulității: declararea nulităţii nu are efecte retroactive •
Art.58-59 LS; actele juridice încheiate de societate cu terţii de bună-credinţă, care nu
cunoşteau cauza de nulitate, rămân valabile (”societatea putativă”); vezi art.1935 C.civ.
因 C. Gheorghe, Nulitatea contractului de societate și nulitatea persoanei juridice în Noul Cod Civil, Dreptul
nr.6/2010, p.59
 Elementele definitorii ale personalităţii
juridice a societăţii
1. Atribute derivate din personalitatea juridică
• Denumirea (firma, căreia i se poate asocia o emblemă)
• Sediul
• Naționalitatea
• Codul unic de înregistrare
2. Voința proprie a societății
3. Capacitatea juridică
• Stă în nume propriu în raporturi juridice
• Stă în nume propriu în justiție
4. Patrimoniul autonom
• Societatea răspunde pentru obligațiile sale

因 St.D. Cărpenaru, op.cit., pp.178-188

 Voinţa proprie a societăţii
▪ Voinţa societății este distinctă atât de voinţele individuale în parte, cât şi de suma
acestora
• Expresia voințelor individuale este dată de interesele personale ale asociaților, care sunt prin
natura lor conflictuale
• Voința socială trebuie să urmeze interesul social, care este interesul comun al asociaților de a
beneficia împreună de pe urma exploatării întreprinderii
▪ Voința este colectivă șise formează, în principiu, prin votul majorităţii •
Majoritatea absolută a capitalului social (SNC, SCS – art.76-78, 86, 90 LS)
• Majoritatea simplă a capitalului social reprezentat în adunare (SA, SCA – art.112, 115 LS).
• Există excepții (e.g. pe piața de capital, votul în vederea ridicării dreptului de preferință la majorarea capitalului 75%) •
O dublă majoritate absolută - a capitalului social și a numărului asociaților (SRL)
✔ Normă supletivă (art.192-193 LS). Clauzele actului constituiv pot deroga •
Excepțional, voința se formează prin votul unanim
✔ Modificarea actului constitutiv la SNC, SCS, SRL. Este tot o normă supletivă
⚫ Hotărârile adoptate conform legii și actului constitutiv sunt obligatorii pentru toți asociații,
chiar dacă au absentat sau dacă au votat impotrivă (art.212 al.1 NCC; art.132 al.1 LS)
▪ Voinţa juridică se manifestă prin activitatea administraţiei societare
因 C. Gheorghe, Societățile comerciale. Voința asociaților și voința socială, CH Beck, București, 2003
 Capacitatea juridică
▪ De folosinţă – aptitudinea de a avea orice drepturi și obligații, în afară de cele
care prin natura lor sau în temeiul legii nu pot aparține decât persoanei fizice.
• Aceasta rămâne singura limită generală a capacității persoanelor juridice (art.206
NCC)
✔ Dreptul de a desfășura activități care
potrivit legii trebuie autorizate se naște numi din
momentul obținerii autorizației (sancțiune - nulitate absolută)
• NCC prevede o limită specială a capacității persoanelor juridice fără scop lucrativ
(actele juridice sunt lovite de nulitate absolută în cazul în care exced scopului
pentru care a fost constituită entitatea fără scop lucrativ)
✔ In concluzie, pentru societăți nu mai există limitarea capacității de folosință la ”scopul
social” (relaxarea discuțiilor legate de validitatea unor acte, cum ar fi cele cu titlu gratuit)
▪ De exerciţiu – exercitarea drepturilor și obligațiilor (încheierea actelor juridice
necesare aducerii la îndeplinire a obiectului de activitate al societății) se
realizează prin administrația societății, organ cu atribuţii de gestiune şi
reprezentare
因 Gh. Piperea, Comentariu la art.206 și urm., în Fl.Baias et al., Noul Cod civil. Comentariu pe
articole, CH Beck, București, 2012, pp 191-203
 Patrimoniu propriu
▪ Bunurile aduse ca aport de asociați intră în patrimoniul societății
• Asociații dețin un drept de creanță împotriva societății, pentru valoarea aportului,
exigibil la data lichidării societății
▪ Societatea răspunde pentru obligațiile sale cu patrimoniul propriu
(art.3 LS)
• Activul societății este veritabilul gaj general al creditorilor sociali
▪ Creditorii personali ai asociaților nu pot urmări bunurile societății
• Pot urmări cota-parte din profitul net care s-ar cuveni asociatului debitor
• Pot urmări și popri partea ce s-ar cuveni asociaților în eventualitatea lichidării
societății (emolumentul; bunurile rămase după lichidare revin asociaților – art.237
al.10 LS)
• Pot sechestra și vinde acțiunile acționarilor debitori
壠 Discuție în ce măsură este valabil numai petru SA (art.66 LS vs. Art.2389 NCC)
• Excluderea-remediu a asociatului debitor, în cazul admiterii opoziției creditorilor
personali față de hotărârea asociaților de prelungire a duratei societății (art.206 LS)
 Patrimoniu autonom (I)
▪ Separarea patrimoniilor
• Asociații și membrii organelor de administrare au obligaţia să asigure şi să menţină
separaţia dintre patrimoniul persoanei juridice şi propriul lor patrimoniu (art.214
NCC)
✔ Ei nu pot folosi în profitul ori în interesul lor sau al unor terţi, bunurile persoanei
juridice ori informaţiile pe care le obţin în virtutea funcţiei lor, afară de cazul în care
ar fi autorizaţi în acest scop (de către adunarea asociaților).
✔ Regimul juridic al conflictelor de interese, precum și cel al tranzacțiilor între
administratori și societate (care pot fi interzise ori reglementate restrictiv)
• Obligațiile societății fata de terți nu se pot compensa cu obligațiile terților față de
asociați
▪ Faptele licite sau ilicite săvârşite de organele persoanei juridice obligă
însăşi persoana juridică, însă numai dacă faptele au legătură cu atribuţiile
sau cu scopul funcţiilor încredinţate
• Trimitere la doctrina faute détachable des fonctions (art. 219 C.civ. ?!?)
▪ Aplicarea procedurii insolvenței față de societate privește numai
patrimoniul ei și nu se extinde asupra asociaților și patrimoniului acestora.
 Patrimoniu autonom (II)
▪ Excepții improprii privind asociații cu răspundere nelimitată
• Asociaţii cu răspundere nelimitată răspund în subsidiar pentru datoriile societății. Creditorii
se pot îndrepta împotriva lor la 15 zile după ce vor fi pus în întârziere societatea
• În cazul în care o societate în nume colectiv sau în comandită este în insolvență, procedura
nu se extinde și asupra unui asociat cu răspundere nelimitată
• Dacă bunurile unei SNC sau în comandită nu sunt suficiente pentru plata creanţelor,
judecătorul-sindic autorizează executarea silită împotriva asociaţilor cu răspundere
nelimitată (art.164 din Legea insolvenței nr. 85/2014)
⚫ Excepție veritabilă: piercing the corporate veil (art.2371 LSC art. 193 alin.
(2) C.civ.)
• cu ocazia dizolvării și lichidării societății, principiul și beneficiul limitării răspunderii la SRL
și SA este înfrânt în cazul abuzului de personalitate juridică și al fraudei în dauna creditorilor
✔ Asociatul care, în frauda creditorilor, abuzează de caracterul limitat al răspunderii sale şi de
personalitatea juridică distinctă a societăţii răspunde nelimitat pentru obligaţiile neachitate ale
societăţii dizolvate, respectiv lichidate. Răspunderea asociatului devine nelimitată, în special
atunci când acesta dispune de bunurile societăţii ca şi cum ar fi bunurile sale proprii sau dacă
diminuează activul societăţii în beneficiul personal ori al unor terţi, cunoscând sau trebuind să
cunoască faptul că în acest mod societatea nu va mai fi în măsură să îşi execute obligaţiile
因 Gh. Piperea, Drept comercial, vol.I, CH Beck, București, 2008, pp.99-110
 Funcţionarea societăţilor (I)

▪ Societatea funcţionează prin activitatea organelor sale

1. Adunarea asociaţilor (Adunarea Generală a Acționarilor)
✔ Organul deliberativ, decizional (”depozitarul voinței sociale”)
– Formată din totalul asociaţilor sau acţionarilor (principiul universalităţii accesului la
întrunirile organului deliberativ)
– În cazul societăţilor cu răspundere limitată cu asociat unic, acesta va exercita atribuţiile
adunării generale a asociaţilor societăţii
2. Administraţia
✔ Organul sau organele executive, de gestiune si reprezentare a societății; deține și
atribuţii decizionale, de strategie și de control asupra managementului
– Sistem unitar vs. sistem dualist / administrație unipersonală vs. colegială
3. Cenzorii sau auditorul financiar
✔ Asigură supravegherea financiară a gestiunii
▪ In funcţie de forma societăţii, aceste organe sunt mai mult sau mai putin
institutionalizate şi reglementate.
✔ La societățile de persoane este folosită numai sintagma “asociaţii hotărăsc”; în principiu nu există
cenzori sau auditori, asociații care nu sunt administratori asigurând supravegherea gestiunii
 Funcţionarea societăţilor (II)
▪ Existenţa şi atribuțiile organelor sunt stabilite prin norme
imperative
• În principiu, nu se pot conveni sau stabili alte organe
✔ În practică, se întâmplă e.g. consiliu de administrație la SRL
• Nu se pot modifica atribuţiile şi competenţele organelor
(respectarea principiului separaţiei puterilor)
• Dar uneori se poate amenaja contractual funcționarea organelor ✔
Spre exemplu, cvorumurile și majoritățile pentru adoptarea hotărârilor
sunt stabilite prin norme supletive
▪ Funcţionarea organelor societăţilor de persoane este mai
flexibil concepută, depinzând în mare măsură de libertatea
contractuală exprimată în actul constitutiv
✔ Spre exemplu, convocarea adunării asociaților este mai facilă
 Adunarea asociaților sau a acționarilor. Tipologie
壠 Tipologia este reglementată expres numai la S.A., însă este aplicabilă tuturor formelor
societare 壠 Caracterul adunării și regimul juridic sunt date de natura problemelor dezbătute
▪ Adunarea generală ordinară (AGOA)
• Se întrunește cel puţin o dată pe an, în primele 5 luni
• Atribuţii obligatorii: aprobarea situațiilor financiare pentru anul anterior; stabilirea
dividendelor; aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli, alegerea, revocarea și
stabilirea remunerației administratorilor, cenzorilor sau auditorului; pronunțarea
asupra gestiunii (descărcare de gestiune vs. acţiunea în angajarea răspunderii
administratorilor)
• Nu poate delega atribuții; toate sunt de esența acestui organ

▪ Adunarea generală extraordinară (AGEA)

• Intrunită ori de câte ori este nevoie, pentru modificarea actului constitutiv sau
pentru aprobarea unor operațiuni extraordinare prevăzute de lege sau actul
constitutiv
✔ Poate delega unele atribuţii (mutare sediu, schimbare obiect activitate, majorare capital)
către Consiliul de Administrație (sistem unitar) sau către Directorat (sistem dualist)
⚫ Adunarea specială (a acţionarilor cu actiuni preferentiale, fără de de
vot) 因
 Inițiativa reuniunii adunării generale
▪ Inițiativa convocării
• Administrația (președintele consiliului sau directoratului) ,din oficiu
• Acționarii SA deținând 5% din capital, precum și asociații SRL deținând ¼
din capital pot cere administratorilor reuniunea unei adunări generale
✔ Administrația este obligată să convoace adunarea generală în termen de cel mult 30 de zile pentru
a se întruni în cel mult 60 de zile de la primirea cererii. În cazul de depășire a termenului,
instanța va putea autoriza convocarea adunării direct de către acţionarii care au formulat cererea
(art.119 LS)
• Cenzorii
✔ Cenzorii sunt obligați să convoace AGA în contextul descris de art. 164ind.1 alin. 2 LS
▪ Adunarea ad-hoc posibilă, fără convocare
• necesară prezența tuturor asociaților/acționarilor și lipsa oricărei opoziții

因 D. Călin, Formarea voinței sociale a societăților comerciale pe acțiuni, RRDA nr.6/2011, p.31;
因 S. Golub, Adunările Generale ale Asociaților (AGA) -quo vadis? partea 1, RRDA nr. 6/2019, p. 86-110.
因 S.P. Gavrilă, Legea societăților comerciale nr.31/1990. Practică judiciară, Hamangiu, București, 2009, pp.218-250
 Comunicarea convocatorului
▪ Scrisoare recomandată sau scrisoare electronică, dacă actul constitutiv
o permite, expediată cu cel puțin 10 zile anterior ședinței (SNC, SRL, SA
cu număr redus de acționari cu acțiuni nominative)
• La domiciliul/sediul asociaţilor figurând în actele societăţii (schimbarea este
inopozabilă societății, dacă nu i-a fost comunicată)
▪ Publicarea convocatorului în M.Of partea a IV-a și într-un ziar de largă
răspândire din localitatea în care se află sediul sau o locaitate apropiată
(SA), cu cel puțin 30 de zile anterior ședinței
• Dacă acțiunile sunt nominative (nu la purtător), se poate face și prin scrisoare
recomandată sau scrisoare trimisă pe cale electronică, dacă actul constitutiv o
permite
▪ Lipsa convocării este cauză de nulitate absolută a hotărârii
▪ Convocarea tardivă sau neconformă antrenează nulitatea relativă a
hotărârii asociaților
 Informarea asociaților
⚫ Conţinutul convocatorului
• Locul si data tinerii adunarii (30-25 de zile SA / 10 zile SRL)
• Ordinea de zi completă și explicită (dacă este cazul, textul integral de modificare a
actului constitutiv propusă – numai la S.A.)
▪ Dreptul la informare al asociaţilor
• În cazul SA, LS reglementează accesul acționarilor la situaţiile financiare,
rapoartele consiliului de administrație și cenzorilor sau auditorului (art.1172),
posibilitatea acționarilor de a formula întrebări scrise anterior întrunirii AGA, la
care administrația este obligată să răspundă (art.117 al.3), accesul la registrul
acţionarilor şi al deliberărilor
• La societățile de persoane și SRL, reglementarea este mai puţin consistentă
✔ LS prevede doar obligativitatea comunicării situatiilor financiare (nici măcar textul integral
al propunerilor de modificare a actului constitutiv nu trebuie comunicate asociaților, art.117
fiind aplicabil doar la S.A)
✔ Nu sunt prevăzute minimal documentele care să fie făcute cunoscute asociaţilor anterior adunării
✔ Nu este reglementată vreo procedură de sesizare privind verificarea operațiunilor de
gestiune
✔ De unde interesul reglementării acestor aspecte pe calea actului constitutiv, în cazul SRL
 Exercitarea dreptului de vot (I)
▪ Principiul ”o acțiune, un vot” sau proporționalitatea votului cu
deținerile
• Admisibile clauzele de limitare sau plafonare a numărului de voturi pentru
acționarii care dețin peste un anumit prag din capitalul social; discutabilă
admisibilitatea clauzelor care ar permite unor acționari mai multe drepturi de vot
pentru o acțiune (art.101 coroborat cu 120 LS)
▪ Votul este personal; dreptul de vot nu poate fi cedat
• Admisibile convențiile de vot; interzise cele prin care acţionarul se obligă a exercita
dreptul de vot în conformitate cu instrucţiunile date sau propunerile formulate de
persoanele cu atribuţii de conducere (art.128 LS)
▪ Votul se poate exercita la distanță prin mijloace elctronice
• Obligatoriu în cazul societăților tranzacționate pe piața reglementată de capital •
Posibil la toate formele societare, dacă o permite actul constitutiv
▪ Exercițiul votului prin mandatar, cu restricții de fond și de procedură
• Membrii consiliului de administraţie, directorii și funcţionarii societăţii nu îi pot
reprezenta pe acţionari, sub sancţiunea nulităţii hotărârii, dacă, fără votul acestora, nu s
-ar fi obţinut majoritatea cerută (art.125 LS)
 Exercitarea dreptului de vot (II)
• Procurile trebuie depuse în original cu 48 de ore înainte de adunare sau în termenul
prevăzut de actul constitutiv, sub sancţiunea pierderii exerciţiului dreptului de vot
⚫ Suspendarea dreptului de vot pentru acționarii care nu sunt la curent
cu vărsarea aportului subscris
⚫ Obligatia de abținere în caz de conflict de interese
• Acţionarul care, într-o anumită operaţiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei
alte persoane, un interes contrar aceluia al societăţii, va trebui să se abţină de la
deliberările privind acea operaţiune (art.127, art.193 LS). Sancțiunea pentru
nerespectarea conflictului de interese este în principiu răspunderea pentru daune a
celui în culpă
✔ De exemplu, în cazul aportului în natură adus de un asociat sau când acesta urmărește să vândă ori
să cumpere un activ de la societate
• Este anulabil actul încheiat în frauda intereselor persoanei juridice prin încălcarea
regimului contrarietății de interese de către un membru al organelor de administrare (și
afiliați), dacă acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască existența conflictului de interese
(art.215 NCC)
因 R. Catană, Dreptul societăților comerciale. Probleme actuale ale societăților pe acțiuni. Democrația
acționarială, Sfera Juridică, Cluj, 2007, pp.20-36; Fl. Stârc-Meclejan, Votul asociaților în societățile
comerciale, CH Beck, București, 2012, pp.260-295; St.D. Cărpenaru, S. David, C. Predoiu, Gh. Piperea, op.cit.,
pp.365-385
 Adoptarea hotărârilor (I)
▪ Adunarea generală ordinară
⚫ Societatea pe acțiuni
✔La prima convocare: cvorum - acționarii reprezentând 1/4 din capitalul social;
hotărârile se adoptă cu majoritatea simplă a capitalului social reprezentat la
adunare.
✔ La a doua convocare (dacă nu la prima nu s-a întrunit cvorumul): fără
cvorum minim, hotărârile se adoptă cu majoritatea simplă (art.112 LS)
⚫ Societatea cu răspundere limitată
✔ Majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale, în afară de cazul când
în actul constitutiv se prevede altfel.
✔ La a doua convocare - votul majorităţii simple a asociaţilor si a părților
prezente (posibilitate de utilizare abuzivă a acestui tertip în practică)
▪ Adunarea generală extraordinară
⚫ Societatea pe acțiuni
✔ La prima convocare: cvorum - acționarii reprezentând 1/4 din capitalul social;
hotărârile se adoptă cu majoritatea simplă a capitalului social reprezentat la
adunare
 Adoptarea hotărârilor (II)
⮚ Prin excepție, majoritate calificata de 2/3 din capital pentru hotărâri speciale
(reducere și majorare capital, fuziune, divizare, dizolvare)
✔La a doua convocare: cvorum - acționarii reprezentând 1/5 din capitalul
social; adoptare cu votul majorității simple (art.115 LS)
⚫ Societatea cu răspundere limitată
✔ votul tuturor asociaţilor, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv ar
prevedea altfel (art.192 LS)

壠 La societatea pe acțiuni, praguri foarte reduse. Facilitarea

funcționării organului statutar vs. absența reprezentativității în luarea
hotărârilor. O opțiune legislativă delicată!
壠 Normele juridice care prevăd cvorumul și majoritățile sunt
supletive ⚫ La SA, acționarii pot prevedea în actul constitutiv praguri mai mari
⚫ La SRL, asociații pot evita condiția dublei majorități (adunarea ordinară) și pe cea
a unanimității (adunarea extraordinară)
 Comunicarea și publicarea hotărârilor
▪ Hotărârile sunt obligatorii pentru toți asociații, chiar dacă nu au
luat parte la adunare sau au votat împotrivă
• Hotărârile sunt consemnate în registrul de procese-verbale al adunării
asociaţilor, care poate fi consultat de orice asociat/acționar
✔ La cerere, orice asociat are dreptul să fie informat cu privire la rezultatul votului •
Hotărârile nu se comunică asociaţilor
▪ Hotărârile nu sunt opozabile terților și nu produc efecte față de
aceștia, decât după îndeplinirea formalităților de publicitate
(art.212 NCC, art.131 LS)
• Publicitatea la Registrul Comerțului, care va asigura și publicarea în M.Of.
partea a IV-a. (壠 Desigur, terții pot lua altfel cunoștință de hotărâre)
✔ În cazul societăților de persoane și SRL, publicarea hotărârilor pe calea înscrierii de
mențiuni la Registrul Comerțului este obligatorie numai pentru hotărârile prin care se
modifică actul constitutiv și prin care se numesc reprezentanţii legali
✔ În cazul societăților pe acțiuni, toate hotărârile trebuie depuse la ORC spre a se face
mențiune
 Nulitatea hotărârilor
⚫ Caracterul obligatoriu al hotărârilor se aplică numai celor
adoptate conform legii și actului constitutiv
⚫ Neconformitatea cu legea sau cu actul constitutiv este cauză de
nulitate a hotărârilor
壠 Puține nulităţi exprese în LS; majoritatea sunt virtuale și trebuie
dovedită vătămarea
⚫ Dreptul societăților a împrumutat regimul nulităților din dreptul
civil
• Dacă se invocă o cauză denulitate relativă, termenul de prescripție a dreptului la
acțiune este de 15 zile de la publicarea hotărârii în M.Of. (la societățile de persoane,
15 zile de la data luării la cunoştinţă), iar hotărârea poate fi atacată numai de
asociați în anumite condiții
• Dacă se invocă o cauză denulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil
și orice persoană interesată poate ataca hotărârea (art.132 LS)
⚫ Necesară stabilirea criteriilor pe baza cărora se califică nulitatea •
Determinarea interesului protejat prin norma încălcată
• Ordine publică de direcţie vs. ordine publică de protecţie
 Acțiunea în anulare sau în constatarea nulității
▪ Calitatea procesuala activă
• Asociați sau acționari
✔ Pentru motive de nulitate relativă, pot ataca hotărârea numai cei care au absentat la ședință
sau care au votat contra şi au cerut să se consemneze votul lor în procesul-verba al ședinței
• Administratori, cenzori
✔ Nu pot ataca hotărârile privitoare la revocarea lor din funcţie sau angajarea răspunderii lor •
Terţii
✔ Pot ataca hotărârea numai invocând (interes și) motive de nulitate absolută
▪ Competența aparține Tribunalului de la sediul social (cameră de
consiliu)
• Se poate solicita, prin Ordonanță Presedințiala, suspendarea provizorie a executării
hotărârii; reclamantul poate fi obligat la depunerea unei cauţiuni
▪ Efectele declarării nulității
• O practică neunitară privitor la păstrarea drepturilor terților pe care aceștia le-au
dobândit cu bună credință în baza hotărârii anulate
因 L.Bojin, Acțiunea în anularea hotărârii adunării generale a acționarilor, UJ, București,
2012, pp.164-276 și pp.319-333; S.P. Gavrilă, op.cit., 289-309