MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII DIN

REPUBLICA MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE ECONOMICE

Catedra: Economie și turism

REFERAT

Tema: Dreptul de a desfășura activitatea de întreprinzător

A realizat: Pasat Ana-Maria,

student anul I, specialitatea business și administrare
grupa 103 BA
A verificat: Ion Bîtcă,
Facultatea Științe economice

CHIȘINĂU 2021
 Cuprins
Noțiuni generale..........................................................................................................................................3
Noţiunea activităţii de întreprinzător..........................................................................................................4
Rolul statului în activitatea de întreprinzător..............................................................................................6
Obligaţiile întreprinzătorilor........................................................................................................................7
Licenţa.........................................................................................................................................................8
Bibliografie................................................................................................................................................12

2
 Noțiuni generale
“Antreprenoriatul

1. Antreprenoriat este activitatea de fabricare a producţiei, executare a

lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile
acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe
riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-şi
asigura o sursă permanentă de venituri.

2. Munca efectuată conform contractului (acordului) de muncă încheiat nu

este considerată antreprenoriat.

            3. Antreprenoriatul în legătură cu crearea şi utilizarea inovaţiilor,

raţionalizărilor, descoperirilor ştiinţifice, operelor literare, de artă şi a altor obiecte
ale proprietăţii intelectuale este reglementată atît de prezenta Lege, cît şi de o
legislaţie specială.”1

“Antreprenorii

            1. Antreprenor poate fi:

            orice cetăţean al Republicii Moldova care nu este îngrădit în drepturi, în
modul stabilit de prezenta Lege şi de alte acte legislative:
            orice cetăţean străin sau apatrid, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
            un grup de cetăţeni sau de apatrizi (un grup de parteneri) din care se
constituie antreprenorul colectiv;
            orice persoană juridică sau fizică în conformitate cu scopurile sale
principale şi cu legislaţia.
            Statul şi autorităţile administraţiei publice locale sînt antreprenori speciali.
Atribuţiile de antreprenor la întreprinderile de stat (municipale) le execută
managerul-şef de întreprindere pe baza contractului încheiat cu acesta.

            2. Nu au dreptul de a practica antreprenoriatul şefii şi specialiştii din

autorităţi ale administraţiei publice, în a căror atribuţie intră hotărîrea problemelor
legate de desfăşurarea activităţii de antreprenoriat sau controlul asupra unei
asemenea activităţi.”2

1
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=17106&lang=ro Capitolul I Art 1
2
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=17106&lang=ro Capitolul I Art 2

3
“Întreprinderea

            1. Forma organizatorico-juridică a activităţii de antreprenoriat este

întreprinderea.
            2. Întreprinderea constituie un agent economic cu firmă (titulatură) proprie
înfiinţată de antreprenor în modul stabilit de legislaţie.
            3. Întreprinderea are dreptul de persoană juridică sau de persoană fizică, în
conformitate cu prezenta Lege.
            4. Întreprinderea devine subiect de drept din momentul înregistrării de stat.
            Întreprinderea-persoană juridică şi întreprinderea-persoană fizică au
aceleaşi drepturi şi obligaţii, cu excepţia răspunderii patrimoniale pentru obligaţiile
lor.”3

Noţiunea activităţii de întreprinzător

“Activitatea economică, una din formele activităţii umane, are drept scop final
crearea bunurilor economice, necesare pentru satisfacerea nevoilor materiale,
sociale şi spirituale ale omului. Ea stă la însăşi temelia existenţei şi evoluţiei
societăţii.”4

“Prin activitatea de întreprinzător se subînţelege activitatea de fabricare a

producţiei, de executare a lucrărilor şi de prestare a serviciilor, desfăşurată de
cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din propria iniţiativă, în
numele şi cu riscul propriu, sub răspunderea lor patrimonială, în scopul asigurării
unei surse de venituri permanente.”5

“Persoana fizică, fără a constitui o persoană juridică, poate desfăşura activitatea

dată, dacă:

 a obţinut patenta de întreprinzător;

 a înregistrat o întreprindere individuală;
 a înregistrat o gospodărie ţărănească.
3
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=17106&lang=ro Capitolul I Art 3
4
https://conspecte.com/dreptul-afacerilor/activitatea-de-intreprinzator-reglementarea-activitatii-de-
intreprinzator.html
5
Legea nr 845/1992 Art1
4
Codul civil clasifică persoanele juridice în persoane juridice cu scop lucrativ şi
persoane juridice cu scop nelucrativ (art. 55), dreptul de a desfăşura activitatea de
întreprinzător având-o cele cu scop lucrativ (societăţile comerciale, societăţile
cooperatiste, întreprinderile de stat şi municipale).

Luând în considerare importanţa acestei activităţi, statul permite practicarea ei

numai după înregistrarea oficială. Prin înregistrare se urmăresc mai multe scopuri,
dintre care cele mai importante sunt: efectuarea unui control asupra persoanei care
practică activitatea de întreprinzător, contracararea activităţii ilegale, ţinerea
unei evidenţe statistice în vederea reglementării economiei, promovarea politicii de
impozitare, informarea publicului asupra identităţii şi capacităţii persoanelor
înregistrate.

Activitatea independentă presupune libertatea întreprin-zătorului în alegerea

obiectului viitoarei activităţi şi a metodelor de lucru, inadmisibilitatea imixtiunii în
afacerile private. Întreprinzătorul activează din propria voinţă şi în interesul său
propriu.

Activitatea independentă a întreprinzătorului are, totuşi, anumite limite, astfel că

nu putem vorbi de libertate totală. Independenţa lui poate fi limitată de actele
normative, dar numai în măsura necesară asigurării securităţii statului, ordinii
publice, sănătăţii, drepturilor şi libertăţilor legale ale altor persoane etc.

Activitatea din proprie iniţiativă este activitatea care se exercită prin propriul

spirit de întreprinzător şi propria ingeniozitate. Iniţiativa trebuie să fie raţională,
întemeiată, reală şi legală. Nimeni nu poate fi obligat să practice activitatea de
întreprinzător.

Activitatea în nume propriu este desfăşurată de întreprinzător sub denumirea de

firmă proprie, dacă este persoană juridică cu scop lucrativ, iar de întreprinzătorul
individual sub numele său, care trebuie să fie inclus în denumirea de firmă.
Denumirea de firmă şi numele individualizează întreprinzătorul în activitatea sa.

Activitatea pe riscul propriu şi sub răspunderea patrimonială proprie. Riscul

activităţii de întreprinzător, spre deosebire de alte noţiuni juridice ale riscului,
poate fi definit ca activitatea acestuia pe piaţă, în condiţiile incerte referitoare la
posibilul câştig sau pierdere, când cel care ia decizia, nefiind în stare să prevadă
faptul dacă va obţine profit sau va suferi pierderi, trebuie, totuşi, să opteze pentru
una din deciziile optime.”6

6
https://conspecte.com/dreptul-afacerilor/activitatea-de-intreprinzator-reglementarea-activitatii-de-
intreprinzator.html
5
 Rolul statului în activitatea de
întreprinzător

“Într-o economie de piaţă ideală, toate bunurile şi serviciile s-ar schimba în mod
voluntar pe bani, la preţul pieţei. Un asemenea sistem exploatează la maximum
resursele de care dispune societatea, fără intervenţia statului. În realitate, însă, nici
o economie nu poate funcţiona exclusiv pe baza principiului „mâinii invizibile”.
Mai mult, orice economie suferă de imperfecţiuni, care determină apariţia unor
fenomene negative, cum ar fi poluarea, şomajul sau sărăcia şi bogăţia extremă.

Din această cauză, nici un stat din lume, indiferent cât de conservator ar fi, nu-şi
„ia mâinile” în totalitate de pe economia naţională. În economiile moderne, statul
intervine sub diverse forme pentru a remedia defecţiunile apărute în mecanismul de
funcţionare a pieţei. Activităţi sociale utile, precum exploatarea spaţiului cosmic
sau cercetarea ştiinţifică, beneficiază de susţinere financiară din partea statului.

Statul este cel care reglementează unele activităţi, în cazul nostru – activitatea de
întreprinzător sau le subvenţionează (agricultura). În sfârşit, însă nu în ultimul
rând, statul impozitează veniturile cetăţenilor, redistribuind o parte a acestora către
cei vârstnici şi nevoiaşi.

Într-o ţară industrializată modernă, statul se implică în toate sferele vieţii

economice. Instrumentele pe care acesta le utilizează, cu scopul de a influenţa
activitatea economică privată, se pot împărţi în trei mari categorii :

 Impozitele, care reduc veniturile şi, prin urmare, cheltuielile cu caracter

privat (oamenii cumpără mai puţine maşini sau mănâncă mai rar la
restaurant), furnizând resursele necesare sectorului public (pentru construcţia
de poduri, drumuri etc.).

 Cheltuielile, care determină firmele sau lucrătorii să producă bunuri şi

servicii (serviciile educaţionale, protecţia din partea poliţiei) şi transferurile
de la buget (pentru asigurările sociale şi ajutorarea persoanelor
defavorizate), care asigură veniturile unei părţi a populaţiei.

6
  Reglementările sau măsurile de control , care permit sau nu oamenilor să
desfăşoare anumite activităţi economice (de pildă, reglementările referitoare
la limita în care este admisă poluarea, la condiţiile de muncă sau la
obligativitatea tipăririi pe ambalajele produselor alimentare a informaţiilor
privind conţinutul nutritiv).

Putem vorbi aici şi de reglementările în domeniul activităţii de întreprinzător prin

care statul stabileşte anumite obligaţii agenţilor economici, iar aceştia sunt obligaţi
să le execute pe toată durata activităţii lor.”7

Obligaţiile întreprinzătorilor

“Obligaţia întreprinzătorilor de a obţine licenţe pentru activităţile supuse

licenţierii. Din momentul înregistrării de stat, întreprinderea poate să desfăşoare
orice gen de activitate, cu excepţia celor interzise de lege. Este prevăzută o listă a
tipurilor de activitate a căror practicare este permisă doar întreprinderilor de stat,
de exemplu, tipărirea bancnotelor şi baterea monedelor naţionale, tipărirea
valorilor mobiliare, confecţionarea ordinelor şi medaliilor. Mai sunt şi genuri de
activitate pentru practicarea cărora este nevoie de obţinerea unor acte suplimentare,
cum este licenţa.

Ca instituţie juridică, licenţierea este o intervenţie a statului în activitatea

economică, o limitare a dreptului la activitatea de întreprinzător şi o restrângere
a capacităţii civile a subiectelor. Fiind o activitate a statului, licenţierea nu numai
că autorizează întreprinzătorul să practice o anumită activitate economică, dar şi
exercită faţă de el o funcţie de control, asigurând astfel respectarea legalităţii,
protecţia drepturilor, intereselor şi sănătăţii cetăţenilor, apărarea şi securitatea
statului, ocrotirea moştenirii culturale a poporului şi a altor interese publice.”8

Licenţa
7
https://conspecte.com/dreptul-afacerilor/activitatea-de-intreprinzator-reglementarea-activitatii-de-
intreprinzator.html
8
Ibidem
7
“Licenţă – act administrativ cu caracter permisiv, eliberat de autoritatea de
licenţiere în procesul de reglementare a activităţii de întreprinzător, ce atestă
dreptul titularului de licenţă de a desfăşura, pentru o perioadă stabilită, genul de
activitate indicat în aceasta, integral sau parţial, cu respectarea obligatorie a
condiţiilor de licenţiere;”9

“Formularul licenţei este un document de evidenţă strictă. Licenţa conţine

următoarele date:

 denumirea autorităţii de licenţiere;

 seria, numărul şi data eliberării licenţei;
 denumirea, forma juridică şi de organizare, adresa juridică a titularului de
licenţă;
 data şi numărul certificatului de înregistrare de stat a întreprinderii, codul
fiscal al acesteia;
 genul de activitate pentru care se eliberează licenţa;
 termenul de valabilitate a licenţei;
 semnătura conducătorului organului de licenţiere, autentificată prin aplicarea
ştampilei acestui organ.

Camera de Licenţiere este organul de stat abilitat cu eliberarea licenţelor. Ea

efectuează următoarea activitate :

 eliberează, reperfectează, suspendă, reînnoieşte şi retrage licenţele,

recunoaşte nevalabilitatea lor, eliberează copiile şi duplicatele de pe acestea;
 stabileşte condiţiile de licenţiere a genurilor de activitate concrete,
întocmeşte lista documentelor suplimentare prezentate de solicitanţi pentru
un anumit gen de activitate;
 organizează controlul asupra respectării de către titularii de licenţe a
condiţiilor de licenţiere;
 ţine dosarele de licenţiere şi registrul unic al licenţelor;
 are alte atribuţii.”10

Legislaţia Republicii Moldova nominalizează şi alte autorităţi de stat, în ale căror

atribuţii intră eliberarea licenţelor speciale, pentru anumite genuri de activitate,
care nu neapărat sunt activităţi de întreprinzător:

9
LEGE Nr. 451din 30-07-2001 Art1
10
https://conspecte.com/dreptul-afacerilor/activitatea-de-intreprinzator-reglementarea-activitatii-de-
intreprinzator.html
8
  Ministerul Justiţiei – licenţele acordate notarilor şi avocaţilor;
 Banca Naţională a Moldovei – licenţele acordate instituţiilor financiare;
 Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare – licenţele acordate participanţilor
profesionali la piaţa valorilor mobiliare;
 Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică – licenţele pentru
activitatea în domeniul energeticii;
 Agenţia Naţională pentru Reglementare în Domeniul Telecomunicaţiilor şi
Informaticii – licenţele din domeniul telecomunicaţiilor şi informaticii,
 Consiliul Coordonator al Audiovizualului – licenţele în domeniul
audiovizualului.

Procedura de obţinere a licenţei

Pentru obţinerea licenţei se va depune o cerere la Camera de Licenţiere, care
trebuie să conţină următoarele date: denumirea completă a întreprinderii (numele,
prenumele, adresa şi codul fiscal al persoanei fizice), adresa juridică, codul fiscal,
genul de activitate supus licenţierii, sediul filialelor (dacă există), lista actelor
anexate la cerere, care confirmă abilitatea de a desfăşura un anumit gen de
activitate.

La cererea de obţinere a licenţei se anexează următoarele acte:

 Copia certificatului de înregistrare a întreprinderii (a buletinului de identitate

al persoanei fizice) autentificată la notar;
 Adeverinţa în original (sau copia autentificată notarial), eliberată de organul
teritorial fiscal, ce confirmă lipsa datoriilor faţă de bugetul consolidat şi
bugetul de stat al asigurării sociale;
 Alte acte în original (sau copia autentificată notarial), în funcţie de condiţiile
de licenţiere a unui sau altui gen de activitate.

Camera de Licenţiere nu este în drept să ceară prezentarea altor acte decât cele
prevăzute de lege şi cele ce depind de condiţiile de licenţiere.

Camera poate refuza acceptarea cererii, dacă:

 cererea este depusă sau semnată de o persoană care nu are atribuţiile

respective;
 actele au fost perfectate cu încălcarea cerinţelor legislaţiei.

În cazul neacceptării cererii de eliberare a licenţei, persoana ce a depus cererea

(solicitantul) este informat în scris, indicându-se motivele refuzului. O nouă cerere
poate fi depusă doar după înlăturarea cauzelor care au servit temei pentru refuz.

Decizia de eliberare a licenţei sau de refuz a eliberării ei se ia de Camera de

licenţiere în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data depunerii cererii de

9
eliberare a licenţei. Legea privind licenţierea unor genuri de activitate nr. 451/2001
prevede doar două temeiuri privind respingerea cererii de eliberare a licenţei:

 neautenticitatea datelor din documentele prezentate de solicitant;

 neîncadrarea solicitantului de licenţă în condiţiile de licenţiere.

Dacă refuzul a fost dat având la bază primul temei, o nouă cerere poate fi depusă
nu mai devreme de trei luni de zile după data adoptării deciziei privind refuzul de
eliberare a licenţei.

Dacă refuzul de eliberare a licenţei are ca motiv neîntrunirea condiţiilor de

licenţiere, o nouă cerere de eliberare a licenţei poate fi depusă după înlăturarea
cauzelor care au dus la primirea refuzului.

Sfera de acţiune a licenţei

Licenţele eliberate de Camera de Licenţiere sunt valabile pe întreg teritoriul R.M.,
iar licenţele eliberate de autorităţile administraţiei publice locale sunt valabile pe
raza jurisdicţiei lor. În afara hotarelor R.Moldova licenţa este valabilă în
corespundere cu acordurile internaţionale la care Moldova este parte.

Termenul de valabilitate al licenţei

Licenţa se eliberează pe un termen de un an, pentru următoarele genuri de
activitate:

 activitatea legată de jocurile de noroc: organizarea şi desfăşurarea loteriilor,

întreţinerea cazinourilor, exploatarea automatelor de joc cu câştiguri băneşti,
stabilirea mizelor la competiţiile sportive;
 importul alcoolului etilic, importul şi (sau) comercializarea angro a
producţiei alcoolice şi a berii importate;
 comercializarea cu amănuntul a băuturilor alcoolice şi (sau) a berii;
 importul şi (sau) prelucrarea tutunului, fabricarea şi comercializarea angro a
produselor din tutun şi (sau) comercializarea angro a tutunului fermentat şi a
produselor din tutun;
 comercializarea cu amănuntul a produselor din tutun.

Licenţa se eliberează pe un termen de 3 ani pentru acti-vităţile de:

 fabricarea alcoolului etilic, producţiei alcoolice, berii sau păstrarea,

comercializarea angro a alcoolului etilic, a producţiei alcoolice şi a berii
produse de producătorii autohtoni;

Licenţa se eliberează pe un termen de până la 25 ani pentru activităţile de:

 producerea şi (sau) furnizarea, transportarea, distribuirea energiei electrice;

 furnizarea şi (sau) transportarea, distribuirea gazelor naturale.

10
Pentru toate celelalte genuri de activităţi licenţele se eliberează pe un termen de
cinci ani.

Suspendarea şi retragerea licenţei

Camera de licenţiere este în drept să suspende licenţa, dar pe un termen ce nu
depăşeşte 6 luni de zile, doar în cazul:

 Nerespectării de către titularul de licenţă a prescripţiei privind lichidarea

încălcării condiţiilor de licenţiere în termenul stabilit;
 Pierderii parţiale sau temporare de către titularul de licenţă a capacităţii de a
desfăşura genul de activitate licenţiată.

Drept temeiuri de retragere a licenţei de către Camera de licenţiere pot servi:

 cererea titularului de licenţă privind retragerea acesteia;

 lichidarea întreprinderii;
 neachitarea de către titularul de licenţă a impozitelor;
 depistarea unor date neautentice în documentele prezentate pentru obţinerea
licenţei;
 stabilirea faptului de transmitere a licenţei altei persoane în scopul
desfăşurării genului de activitate stipulat în licenţă;
 nu au fost înlăturate, în termenul stabilit, cauzele care au dus la suspendarea
licenţei;
 nerespectarea repetată a prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de
condiţiile de licenţiere.

După retragerea licenţei, titularul căruia i s-a retras licenţa poate depune o nouă
cerere de eliberare a licenţei pentru acelaşi gen de activitate doar după expirarea a
6 luni de la data deciziei de retragere a licenţei.

11
 Bibliografie

1. https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=17106&lang=ro
Capitolul I Art 1
2. https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=17106&lang=ro
Capitolul I Art 2
3. https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=17106&lang=ro
Capitolul I Art 3
4. https://conspecte.com/dreptul-afacerilor/activitatea-de-intreprinzator-
reglementarea-activitatii-de-intreprinzator.html
5. Legea nr 845/1992 Art1
6. LEGE Nr. 451din 30-07-2001 Art1

12