Dreptul afacerilor

Stagiu 2022@CECCAR
 Capitole

I. Introducere in dreptul afacerilor

II. Raportul juridic de afaceri
III. Contractul
IV. Administrarea bunurilor altuia
V. Prescriptia exctinctiva
I. Introducere in dreptul afacerilor

1. Concepte fundamentale ale teoriei dreptului

2. Caracterul interdisciplinar al normelor juridice aplicabile în
afaceri
Acceptiunile dreptului

• Dreptul obiectiv = totalitatea normelor juridice adoptate de organele

statului care reglementează raporturile juridice dintre membrii unei
comunităţi (statale), a căror respectare obligatorie este garantată la
nevoie prin for­ţa de constrângere statală;

• Dreptul subiectiv = posibilitatea, prerogativa, facultatea unei

persoane, denumită subiect de drept, de a avea o anumită
conduită, conform normelor dreptului obiectiv;

• ,,Știinţa dreptului” - = studiază legile

• Definiția dreptului
Dreptul public

Subiecte:
- Statul
- persoana fizică sau juridică.

- cuprinde, în principal, următoarele ramuri de drept:

Dreptul constituţional Dreptul administrativ Dreptul financiar
Dreptul fiscal Dreptul penal Dreptul procesual penal
Dreptul privat

- totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile juridice

aplicabile particularilor
Dreptul civil Dreptul comercial
Dreptul familiei Dreptul muncii
I.2. Caracterul interdisciplinar al normelor juridice
aplicabile în afaceri

- dreptul afacerilor se caracterizează prin interferenţa unor

norme juridice de drept privat şi de drept public, are, prin
urmare, caracter interdisciplinar;

- o constantă a dreptului afacerilor, respectiv a raportului de

afaceri, este profesionistul, fie persoană fizică, fie persoană
juridică;

- reglementează raporturile juridice dintre profesionişti,

precum şi raporturile dintre aceştia şi orice alte subiecte de
drept civil, în calitatea lor de consumatori.
II. Raportul juridic de afaceri

1. Raportul juridic civil. Raportul juridic de afaceri

2. Persoana fizică. Profesionistul persoană fizică
3. Persoana juridică
4. Conţinutul raportului juridic
5. Obiectul raportului juridic
II. 1. Raportul juridic civil vs. Raportul
juridic de afaceri

Raportul juridic civil – poziție de egalitate juridică

Caracterele juridice:

-are caracter social;

-are caracter voliţional;
-poziţia de egalitate juridică a părţilor;
-poate fi patrimonial sau nepatrimonial.
Raportul juridic de afaceri

• Raportul juridic de afaceri:

- poziţia de egalitate juridică
- poziţia de subordonare

Structura raportului juridic de afaceri :

- Părți
- Conținut
- Obiect
II.2. Persoana fizica. Persoana juridica

Toate persoanele, fizice şi juridice, dispun de capacitate civilă.

Capacitatea civilă are următoarele caractere juridice:

- legalitatea,
- universalitatea;
- intangibilitatea;
- inalienabilitatea;
-egalitatea.

-Capacitatea civilă este de două tipuri:

-Capacitate de folosință
-Capacitate de exercițiu
Profesioniști persoane fizice. Dispozițiile
O.U.G. nr. 44/2008:

1. Comerciantul persoană fizică autorizată (PFA)

2. Comerciantul – întreprinzător persoană fizică titular al unei
întreprinderi individuale
3. Întreprinderea familială:

ÎNCETARE
PREROGATIVE RĂSPUNDERE ACTIVITAT
E
Profesioniști persone fizice și persoane
juridice
Obligaţiile profesioniştilor comercianţi potrivit Legii nr. 26/1990:

- înainte de începerea activităţii;

- în cursul exercitării activității lor sau la încetarea acesteia;

• PERSOANA JURIDICĂ – elemente constitutive

• - organizare de sine stătătoare şi
• - un patrimoniu propriu
Înființarea și înregistrarea persoanei juridice

Înființarea :
- prin actul de înfiinţare al organului competent;
- prin actul de înfiinţare al celor care o constituie, autorizat, în
condiţiile legii;
- în orice alt mod prevăzut de lege.

• Înregistrarea:
• - la cerere
• - din oficiu, în cazurile prevăzute de lege și produce efecte:
• Constitutiv
• De opozabilitate față de terți
Capacitatea de folosință a persoanei juridice

Data dobândirii:

- persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a

avea drepturi şi obligaţii de la data înregistrării lor.

• capacitate de folosinţă anticipată

Persoanele juridice care nu sunt supuse înregistrării au capacitatea de

a avea drepturi şi obligaţii, după caz:
- de la data actului de înfiinţare;
- de la data autorizării constituirii lor;
- de la data îndeplinirii oricărei cerinţe prevăzute de lege (art. 194 din Codul Civil).
Capacitatea de exercițiu a persoanei juridice

- de la data constituirii organelor de administrare;

• - au calitatea de organe de administrare persoanele fizice sau

persoanele juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut,
sunt desemnate să acţioneze, în raporturile cu terţii, individual sau
colectiv, în numele şi pe seama persoanei juridice.
Identificarea persoanei juridice

Atribute de identificare:

- denumirea;
- naţionalitatea;
- sediul;
- firma;
- emblema;
- telefonul;
- telexul.
Reorganizarea persoanei juridice

MODURILE DE REORGANIZARE:

FUZIUNE DIVIZARE TRANSFORMARE

Incetarea persoanei juridice

• are loc prin dizolvare;

- dizolvarea este urmată de lichidarea totală şi definitivă a

patrimoniului acesteia.
II. 4.Conţinutul raportului juridic

Raportul juridic civil conţine:

- drepturi subiective civile, care formează latura activă a raportului

juridic civil;

- obligaţii civile, care formează latura pasivă a raportului juridic civil.

Dreptul subiectiv civil

• posibilitatea recunoscută de legea civilă subiectului activ (numit şi

creditor) în virtutea căreia acesta poate, în limitele dreptului şi
moralei, să aibă o anumită conduită şi să pretindă o conduită
corespunzătoare (să dea, să facă ori să nu facă ceva) de la subiectul
pasiv (numit debitor) şi să ceară concursul forţei coercitive a statului,
în caz de nevoie, dacă acest drept este încălcat.
Clasificarea drepturilor subiective civile

• În funcţie de opozabilitate: absolute sau relative;

• În funcţie de natura conţinutului lor: patrimoniale sau

nepatrimoniale;

• După corelaţia dintre ele: principale sau accesorii;

• În funcţie de gradul de certitudine conferit titularilor: pure şi simple

sau afectate de modalităţi.
Obligatia civila

• legătura de drept în virtutea căreia debitorul este ţinut să procure o

prestaţie creditorului, iar acesta are dreptul să obţină prestaţia
datorată;

- izvoare: contractul, actul juridic unilateral, gestiunea de afaceri,

îmbogăţirea fără justă cauză, plata nedatorată, fapta ilicită, precum şi
orice alt act sau fapt de care legea leagă naşterea unei obligaţii.
Clasificarea obligațiilor civile

În funcţie de obiectul lor:

- de a da, de a face, de a nu face ceva;

- pozitive şi negative;

- de rezultat (determinate) şi de diligenţă (de mijloace).

Clasificarea obligațiilor civile

După opozabilitatea lor:

- obişnuite (opozabile numai „între părţi”);

- opozabile terţilor (scriptae în rem);

- reale (propter rem).

Clasificarea obligațiilor civile

În funcţie de sancţiunea ce asigură respectarea obligaţiei civile:

- obligaţia civilă perfectă;

- obligaţia civilă imperfectă sau naturală.

Clasificarea obligațiilor civile

În funcţie de gradul de certitudine:

- simple;

- pure şi simple;

- afectate de modalităţi.
Clasificarea obligațiilor civile

În funcţie de numărul părţilor care participă la raporturile juridice

obligaţionale:

- divizibile;

- indivizibile;

- solidare.
Clasificarea obligațiilor civile

În funcţie de numărul prestaţiilor:

- principale;

- alternative;

- facultative.
II. 5.Obiectul raportului juridic

• conduita părţilor, adică acţiunea la care este îndrituit subiectul activ

şi cea la care este obligat subiectul pasiv.

Obiectul raportului juridic poate fi privit:

1.pe de o parte, drept conduita subiectului pasiv (debitorului);

și
2.pe de altă parte, drept bunul material, acesta fiind considerat obiect
derivat al raportului juridic.
Bunurile – obiecte derivate al raportului
juridic

• sunt bunuri lucrurile, corporale sau necorporale, care constituie

obiectul unui drept patrimonial.

bun patrimoniu
Clasificarea bunurilor

• Din punct de vedere juridic, bunurile se împart în: bunuri mobile si

bunuri imobile;

• După circulaţia lor juridică, bunurile se împart în: bunuri aflate în

circuitul civil si bunuri scoase din circuitul civil;

• După modul în care sunt determinate, bunurile se împart în: bunuri

fungibile si bunuri nefungibile.
Clasificarea bunurilor

• După cum întrebuinţarea obişnuită implică înstrăinarea sau

consumarea substanţei, bunurile (mobile) se împart în: bunuri
consumptibile si bunuri neconsumptibile;

• În funcţie de posibilitatea de a fi împărţite sau nu, fără să îşi schimbe

prin aceasta destinaţia economică, bunurile se împart în: bunuri
divizibile si bunuri indivizibile;

• După corelaţia dintre ele, bunurile se împart în: bunuri principale si

bunuri accesorii.
Clasificarea bunurilor

• În funcţie de modul lor de percepere, bunurile se împart în: bunuri

corporale si bunuri incorporale;

• După tipurile de produse ale bunurilor care rezultă din folosirea lor,
bunurile se împart în: bunuri frugifere si bunuri nefrugifere;

• După cum pot forma sau nu obiectul executării silite a debitorului,

bunurile se împart în: bunuri sesizabile si bunuri insesizabile.
III. Contractul

1. Contractul – principal izvor de obligaţii civile

2. Încheierea contractului
3. Nulitatea contractului
III. 1. Contractul – principal izvor de
obligaţii civile

Obiective:

• Înțelegerea noțiunii de contract din următoarele perspective:

1. contractul este principalul izvor de obligații civile;
2. contractul este un acord de voință, o convenție între părți.

• Cunoașterea și înțelegerea clasificării contractelor și a importanței

practice a acestei clasificări.
Notiunea de contract

• acordul de voință între două sau mai multe persoane cu intenția de

a constitui, modifica, transmite sau stinge un raport juridic;

• - în dreptul român, noțiunile de contract și convenție se folosesc cu

înțeles identic.
Clasificarea contractelor

• După modul de formare, contractul poate fi: consensual, solemn si real;

• După numărul obligațiilor la care dă naștere, contractul poate fi:

sinalagmatic si unilateral;

• După scopul urmărit de părți la încheierea lui, contractul poate fi: cu titlu
oneros (comutativ sau aleatoriu) si cu titlu gratuit.
Clasificarea contractelor

• După raportul care există între ele, contractele pot fi: principale si
accesorii;

• În funcție de modalitatea încheierii lor, contractele pot fi: strict

personale si contracte care se încheie și prin reprezentare;

• După reglementarea și denumirea lor legală, contractele pot fi:

tipice (numite) si atipice (nenumite).
Clasificarea contractelor

• După modul de executare, contractele pot fi: cu executare dintr-o

dată (uno ictu) si cu executare succesivă;

• După modalitatea de a fi încheiate pe baza negocierii, sau nu,

contractele pot fi: negociate, de adeziune si obligatorii;

• După structura lui, contractul poate fi: simplu si complex

(contract-cadru).
III. 2. Încheierea contractului

Principiile ce guvernează contractul:

- libertatea de a contracta;

- buna-credință.
Condițiile de validitate, esențiale pentru încheierea
contractului (condiții de fond)

principiul libertății formei

Condițiile esențiale pentru validitatea contractului sunt:

• capacitatea de a contracta;
• consimțământul părților;
• un obiect determinat și licit;
• o cauză licită și morală.
Consimțământul valabil încheiat

• manifestarea în exterior a hotărârilor (voințelor) ambelor părți

contractante;

Formarea contractului:

- încheierea contractului, momentul și locul încheierii contractului;

- momentul și locul încheierii contractului la distanță;
- momentul și locul încheierii contractului prin mijloace electronice;
- oferta de a contracta, acceptarea ofertei, forma ofertei.
Incheierea contractului

• prin negociere;

- părțile sunt ținute să respecte anumite exigențe care țin de buna-

credință, de obligația de confidențialitate sau chiar de forma
contractului.
Momentul și locul încheierii contractului

Contractul se încheie în momentul în care oferta se întâlnește cu

acceptarea;

• teoria recepțiunii

Locul încheierii acestuia este chiar locul unde se află părțile; dacă
contractul se încheie prin corespondență, de regulă, locul încheierii
acestuia este acolo unde acceptarea ofertei se întâlnește cu oferta,
adică la ofertant.
Momentul și locul încheierii contractului la
distanta

• Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2014 privind drepturile

consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniştii

• Contractul se consideră încheiat în momentul primirii mesajului de

confirmare de către consumator, referitor la comanda sa; locul
încheierii contractului fiind prin urmare la comerciantul ofertant.
Momentul și locul încheirii contractului prin
mijloace electronice

• Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic

• teoria informațiunii.
Oferta de a contracta

Condiții:

- să cuprindă o propunere de încheiere a unui contract;

- sa fie fermă și neechivocă;

- să fie precisă și completă;

- să fie adresată unui destinatar, care, în principiu, trebuie să

fie determinat
Clasificarea ofertei

• Oferta poate fi adresată:

- unei persoane determinate (ca regulă);
- unei persoane nedeterminate (prin excepție).

• Oferta poate fi cu termen și fără termen de acceptare.

Acceptarea ofertei

• consimțământul destinatarului ofertei de a încheia contractul;

Condiții:
- să fie concordantă cu oferta;
- să fie neîndoielnică;
- să ajungă în termen la autorul ofertei;
- să fie comunicată ofertantului.
Forma ofertei si a acceptarii

• oferta și acceptarea trebuie emise în forma cerută de lege pentru

încheierea valabilă a contractului.
Valabilitatea consimtamantului

Condiții:
- să fie serios;
- liber;
- exprimat în cunoștință de cauză.

Exprimarea liberă a consimțământului, este afectată de următoarele vicii:

eroare, dol, violență și leziune.
Eroarea

• falsa reprezentare a realității din mintea unei părți, la încheierea

contractului (actului juridic).

Codul civil consideră că eroarea este esențială:

- când poartă asupra naturii sau obiectului contractului;

- când poartă asupra identității obiectului prestației sau asupra unei calități a
acesteia ori asupra unei alte împrejurări considerate esențiale de către părți
în absența căreia contractul nu s-ar fi încheiat;

- când poartă asupra identității persoanei sau asupra unei calități a acesteia în
absența căreia contractul nu s-ar fi încheiat.
Dolul

• fapta unei părți a unui eventual contract fie de a induce în eroare

cealaltă parte prin manopere viclene, dolosive, pentru a o
determina să încheie contractul, fie a omite, în mod fraudulos, de a
o informa asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le
dezvăluie;

- dolul poate proveni de la o parte contractantă, de la reprezentantul,

prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte părți, dar și de la un terț.
Violenta

• inducerea unei temeri justificate, fără drept, de la cealaltă parte sau

de la un terț pentru a determina o persoană să încheie un contract;

Nu atrage anularea contractului:

- simpla temere izvorâtă din respect (temere reverențiară), neînsoțită

de violență;
- încheierea unui contract de către o parte aflată în stare de
necesitate, decât da­că cea­laltă parte a profitat de această
împrejurare.
Leziunea

• una dintre părți, profitând de starea de nevoie, de lipsa de

experiență ori de lipsa de cunoștințe a celeilalte părți, stipulează în
favoarea sa ori a unei alte persoane o prestație de o valoare
considerabil mai mare, la data încheierii contractului, decât
valoarea propriei prestații;

- din categoria actelor juridice care pot fi atacate pentru leziune, Codul
civil exclude contractele aleatorii, tranzacția, precum și alte contracte
anume prevăzute de lege.
Obiectul contractului

• este reprezentat de operațiunea juridică, precum vânzarea,

locațiunea, împrumutul și alte asemenea, convenită de părți, astfel
cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor și obligațiilor
contractuale;

Obiectul contractului trebuie să fie:

- determinat;
- valabil;
- licit.
Bunul – ca obiect derivat al obligațiilor

Condițiile de validitate pe care bunul – ca obiect derivat al obligațiilor

născute din raportul juridic contractual – trebuie să le îndeplinească
sunt:

- să existe în momentul încheierii contractului;

- să fie în circuitul civil;
- să fie posibil pe parcursul executării contractului;
- să fie determinat sau determinabil.
Cauza contractului

• motivul care determină fiecare parte să încheie contractul;

Cauza contractului trebuie:

- să existe;
- să fie licită;
- să fie morală.
Forma contractului (conditii de forma)

 Principiul consensualismului

Excepții de la principiul consensualismului:

- pentru valabilitatea contractului – ad validitatem;

- pentru proba contractului – ad probationam;
- pentru opozabilitatea față de terți.
III. 3. Nulitatea contractului

• sancţiunea de drept civil care desfiinţează retroactiv, în tot sau în parte,

efectele unui contract încheiat cu nerespectarea condiţiilor de validitate cerute
de lege.

• CLASIFICARE
• REGIMUL JURIDIC
• EFECTELE NULITATII
• PRINCIPIILE DE DREPT
Clasificarea nulitatilor

• După natura interesului (general sau individual) ocrotit prin dispoziţia

legală încălcată, nulităţile sunt: absolute şi relative;

• După întinderea efectelor nulitatea poate fi: parţială şi totală;

• După modul de consacrare în legislaţie nulitatea este: expresă şi

virtuală;

• După felul condiţiei de validitate nerespectate nulitatea poate fi: de

fond şi de formă;
Efectele nulitatii

• reprezintă consecinţele juridice ale aplicării sancţiunii nulităţii.

Efectele nulităţii sunt guvernate de următoarele principii:

- principiul retroactivităţii efectelor nulităţii;

- principiul repunerii în situaţia anterioară (restitutio in integrum);
- principiul desfiinţării contractului subsecvent ca urmare a desfiinţării
contractului primar, iniţial (resolute iure dantis, resolvitur ius
accipientis).
Principiile de drept care înlătură efectele
nulității
• există anumite ipoteze în care, deşi actul juridic este lovit de nulitate,
i se recunoaşte valabilitatea, în tot sau în parte.

Principiile în baza cărora sunt înlăturate efectele nulităţii sunt:

- conversiunea actului juridic;
- validarea contractului;
- validitatea aparenţei în drept - error communis facit ius (eroarea
comună valorează drept);
- răspunderea civilă delictuală.
V. Prescriptia extinctiva

1. Noţiunea de prescripţie extinctivă;

2. Efectul prescripţiei extinctive;
3. Domeniul prescripţiei extinctive;
4. Invocarea prescripţiei extinctive;
5. Renunţarea la prescripţia extinctivă;
6. Cursul prescripţiei extinctive;
7. Suspendarea prescripţiei extinctive;
8. Întreruperea prescripţiei;
9. Termenele de presripţie extinctivă;
10. Repunerea în termen;
11. Împlinirea sau calculul prescripţiei extinctive;
12. Decăderea.
Prescriptia extinctiva

Obiective

Înțelegerea prescripției extinctive ca sancțiune de drept civil, și a efectului acesteia de a

constrânge o persoană.

Înțelegerea consecințelor stingerii dreptului material la acțiune prin prescripție.

Determinarea domeniului prescripției extinctive prin identificarea drepturilor subiective civile

care se sunt prescriptibile extinctiv prin comparație cu cele neprescriptibile extinctiv.

Înțelegerea cursului prescripției și a cazurilor de suspendare și de întrerupere a acesteia.

Înțelegerea modului de calcul al termenelor de prescripție, respectiv de împlinire a acesteia.

Identificarea diferențelor dintre prescripție și decădere.

1. Noţiunea de prescripţie extinctivă
- sancţiune de drept civil, care stinge dreptul (material) la acţiune care
nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege;

2. Efectul prescripţiei extinctive

- stingerea dreptului (material) la acţiune;
Domeniul prescriptiei extinctive

• este format din drepturile subiective civile prescriptibile extinctiv;

- criteriul principal prin care se delimitează domeniul prescripţiei

extinctive, este natura patrimonială a drepturilor subiective civile;

- în principiu, drepturile patrimoniale sunt prescriptibile extinctiv, cu

anumite excepţii prevăzute de lege; sunt deci, prin excepţie, şi
drepturi patrimoniale imprescriptibile extinctiv;

- sunt prescriptibile extinctiv, şi alte drepturi la acţiune, indiferent de

obiectul lor, deci şi drepturi nepatrimoniale, dar, prin excepţie, în
cazurile anume prevăzute de lege.
Prescripţia extinctivă şi drepturile patrimoniale - reale şi de creanţă:

a) prescripţia extinctivă şi drepturile reale;

b) prescripţia dreptului la acţiune privind drepturile accesorii;

c) prescripţia extinctivă şi drepturile de creanţă;

d) prescripţia extinctivă şi drepturile nepatrimoniale.

4. Invocarea prescripţiei extinctive
Prescripţia poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau
prin reprezentant, şi fără a fi ţinut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost
de bună-credinţă [art. 2512 alin. (1) Cod civil];
- prescripţia nu operează de drept, ci trebuie invocată de cel în beneficiul
căruia a curs şi s-a împlinit prescripţia;

5. Renunţarea la prescripţia extinctivă

Persoana în folosul căreia curge prescripţia are dreptul să renunţe la
prescripţia neîmplinită, dar al cărei termen a început să curgă, precum şi la
beneficiul prescripţiei împlinite;
- nu se poate renunţa la prescripţia care nu a început să curgă.
6. Cursul prescripției extinctive

6.1. Regula generală în privinţa începutului cursului prescripţiei

Prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la
acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască
naşterea lui (art. 2523 Cod civil);

6.2. Reguli speciale cu privire la începutului cursului prescripţiei

- dreptul la acţiunea în executarea obligaţiilor de a da sau de a face;
- dreptul la acţiunea în restituirea prestaţiilor;
- dreptul la acţiunea în executarea prestaţiilor succesive;
- dreptul la acţiunea în repararea pagubei cauzată printr-o faptă
ilicită;
- dreptul la acţiunea în anularea actului juridic.
7. Suspendarea prescripţiei extinctive
- reprezintă acea modificare a cursului acesteia care constă în oprirea,
de drept, a curgerii termenului de prescripţie, pe timpul cât durează
situaţiile, limitativ prevăzute de lege, care îl pun în imposibilitate de
a acţiona pe titularul dreptului la acţiune;

8. Întreruperea prescripţiei
- poate fi definită ca modificare a cursului acesteia şi constă în
înlăturarea prescripţiei scursă înainte de apariţia unei cauze între­
ruptive şi începerea unei alte prescripţii extinctive.
9. Termenele de presripţie extinctivă
- intervalul de timp, stabilit de lege, înăun­trul căruia trebuie exercitat
dreptul la acţiune în sens material, sub sancţiunea pierderii acestui
drept;

- în funcţie de sfera de aplicare: termene generale şi speciale;

- în funcţie de mărimea sau întinderea termenelor, termenele

speciale se împart în:
- termene mai mari decât termenul general;
- termene egale cu termenul general;
- termene mai mici decât termenul general.
10. Repunerea în termen
- beneficiu acordat de lege titularului dreptului la acţiune care, din motive
temeinice, nu a putut formula acţiunea în justiţie înăuntrul termenului de
prescripţie, motiv pentru care organul jurisdicţional are dreptul să
soluţioneze în fond, cererea de chemare în judecată, deşi a fost introdusă
după împlinirea termenului de prescripţie;

11. Împlinirea sau calculul prescripţiei extinctive

Calculul prescripţiei extinctive determină momentul la care termenul de
prescripţie s-a împlinit (sau a expirat);

Termenul de prescripţie se stabileşte:

a) pe săptămâni, luni sau ani;
b) pe zile;
c) pe ore.
12. Decăderea

• stingerea dreptului subiectiv în cazul neexercitării acestuia înăuntrul

termenului stabilit prin lege sau prin voinţa părţilor [art. 2545 alin.
(1) Cod civil];

- spre deosebire de termenele de prescripţie, termenele de decădere

nu sunt supuse suspendării şi întreruperii, dacă legea nu dispune
altfel [art. 2548 alin. (1) Cod civil];
- cu toate acestea, termenele de decădere sunt afectate dacă intervine
un caz de forţă majoră sau introducerea unei cereri de chemare în
judecată.