Drept Civil Cursuri

Capitolul III.
Raportul juridic civil

Secțiunea II. Noțiuni, caractere, structură, izvoare
Definiție:
Raportul juridic civil1 – relația socială, patrimonială sau nepatrimonială, reglementată de norma
de drept civil.
Caracterele raportului juridic civil:
-se stabilește între oameni (relație socială

reglementată de norma de drept civil);
Caracterul social
-normele se adresează conduitei persoanelor,
chiar dacă se referă la lucruri (bunuri);
-relația socială devine raport juriddic civil,
deoarece acest lucru s-a dorit de către legiuitor
Caracterul volițional (voința de stat), însă pe lângă voința exprimată
de norma de drept există și voința persoanelor
care au dorit încheierea actului juridic civil; 2
-metodă de reglementare;
Caracterul de raport în care părțile sunt -caracter propriu raportului juridic civil;
pe poziție de egalitate -se exprimă prin nesubordonarea unei părți față
de cealaltă parte a raportului juridic respectiv.
Raport social norma juridică Raport juridic;
Structura raportului juridic civil3
Definiție:
Structura raportului juridic civil - este reprezentată de cele trei elemente ale raportului, respectiv
părțile, conținutul și obiectul raportului juridic civil.
Părțile raportului juridic civil -persoanele fizice/juridice, în calitate de titulare

sau de drepturi/obligații civile, profesioniștii –
Subiectele raportului juridic civil exploatează o întreprindere;
-totalitatea drepturilor și a obligațiilor civile ale
Conținutul raportului juridic civil
părților;4
Obiectul raportului juridic civil -conduita părților (acțiuni/inacțiuni)
1
Ionel Reghini, Șerban Diaconescu, Paul Vasilescu, Introducere în dreptul civil, Editura Hamangiu,
București, 2013, p. 59-79.
2
Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu, Drept civil – Partea generală, Ediția a II-a, revăzută și
adăugită de Cornelia Munteanu, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 208-211.
3
Marian Nicolae, Drept civil – Teoria generală, Vol. II. Teoria drepturilor subiective civile, Editura
Solomon, București, 2018, p. 4-8.
4
București, 2013, p. 343-380.
Izvoarele raportului juridic civil concret
Definiție:
Izvorul raportului juridic civil concret – împrejuare (act/faptă) de care legea civilă leagă nașterea
unui raport juridic civil.
Raport juridic civil -subiectele dreptului civil;

abstract -norma juridică civilă.
-subiectele dreptului civil;

-norma juridică civilă;
Raport juridic civil -act/fapt juridic concret de care
concret legea condiționează nașterea
unui raport.
Există două feluri de raporturi:
Corelație între normă-raport abstract-raport concret-izvorul raportului civil concret:
-există norma de drept civil;

-norma este obligatorie pentru nașterea unui raport juridic abstract;
a raportului juridic concret este obligatorie;
izvorul raportului juridic civil concret;
-raportul juridic concret se încadrează într-un anumit tip de raport abstract, particularizându-l;
-izvorul raportului juridic civil determină o situație juridică concretă între subiectele de drept civil.
Clasificarea izvoarelor raporturilor juridice concrete
! Un act sau fapt nu va constitui izvor al unui raport, decât dacă norma de drept civil îi conferă
acest atribut.5
-fapte (comisive/omisive) săvârșite cu intenția de a produce

efecte juridice, de care legea leagă nașterea, modificarea
sau stingerea raportului juridic civil concret;
-acțiunile omului pot consta în:
Acțiuni ale omului
 acte juridice civile (săvârșite cu intenția de a
produce efecte juridice);
-condiții restrictive de probațiune;
 fapte juridice, stricto sensu6 (săvârșite fără
5
adăugită de Cornelia Munteanu, Editura Universul Juridic, București, 2017;
6
Pentru mai multe detalii privind faptul juridic, precum și proba raportului juridic civil, a se vedea
Titus Prescure, Roxana Matefi, Drept civil. Partea generală – Persoanele, Editura Hamangiu,
București, 2012, p. 101-123.
intenția de a produce efecte juridice);
-pot fi dovedite cu orice mijloc de probă permis de
lege;
fapte licite: fapte ilicite:
-se încalcă drepturi sau

-gestiunea de afaceri;
interesele legitime ale
-plata nedatorată;
unei alte persoane,
-îmbogățirea fără justă cauză.
provocând un prejudiciu
material/moral.
-se produc independent de voința omului, de care legea
leagă anumite efecte juridice;
Exemplu:
Evenimente (fapte naturale)
-nașterea/decesul unei persoane, fenomene naturale;
-a se vedea art. 954 Cod Civil.
! Principalele izvoare ale raporturilor juridice civile sunt:

-contractul;
-actul unilateral de drept civil;
-faptele licite;
-faptele ilicite cauzatoare de prejudicii;
-evenimentele.
Capitolul IV. Conținutul raportului juridic civil
Conținutul raportului juridic civil se referă la drepturile și obligațiile părților (subiectelor).
Elementele conținutului raportului juridic civil sunt:
-dreptul subiectiv (latura activă);7
7
Pentru noțiunea dreptului subiectiv, precum și teorii privind acest drept, a se vedea Ovidiu
Ungureanu, Cornelia Munteanu, Drept civil – Partea generală, Ediția a II-a, revăzută și adăugită de
Cornelia Munteanu, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 128-135.
-obligația civilă (latura pasivă).
Oricărui drept îi corespunde o obligație corelativă.
Secțiunea I. Cadrul legal
„Art. 14 Buna-credință
(1) Orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute
obligaţiile civile cu bună-credinţă, în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri.
(2) Buna-credinţă se prezumă până la proba contrară.
Art. 15 Abuzul de drept

Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod
excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe.
Art. 551 Drepturile reale

Sunt drepturi reale:
1. dreptul de proprietate;
2. dreptul de superficie;
3. dreptul de uzufruct;
4. dreptul de uz;
5. dreptul de abitație;
6. dreptul de servitute;
7. dreptul de administrare;
8. dreptul de concesiune;
9. dreptul de folosință;
10. drepturile reale de garanție;
11. alte drepturi cărora legea le recunoaște acest caracter.
Art. 552 Formele de proprietate

Proprietatea este publică sau privată.
Art. 553 Proprietate privată

(1) Sunt obiect al proprietății private toate bunurile de uz sau de interes privat aparținând
persoanelor fizice, persoanelor juridice de drept privat sau de drept public, inclusiv bunurile care
alcătuiesc domeniul privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale.
(2) Moștenirile vacante se constată prin certificat de vacanță succesorală și intră în domeniul
privat al comunei, orașului sau municipiului, după caz, fără înscriere în cartea funciară. Imobilele cu
privire la care s-a renunțat la dreptul de proprietate conform art. 562 alin. (2) se dobândesc, fără
înscriere în cartea funciară, de comună, oraș sau municipiu, după caz, și intră în domeniul privat al
acestora prin hotărârea consiliului local.
(3) Moștenirile vacante și imobilele menționate la alin. (2), aflate în străinătate, se cuvin statului
român.
(4) Bunurile obiect al proprietății private, indiferent de titular, sunt și rămân în circuitul civil, dacă
prin lege nu se dispune altfel. Ele pot fi înstrăinate, pot face obiectul unei urmăriri silite și pot fi
dobândite prin orice mod prevăzut de lege.
Art. 554 Proprietate publică

(1) Bunurile statului și ale unităților administrativ-teritoriale care, prin natura lor sau prin
declarația legii, sunt de uz sau de interes public formează obiectul proprietății publice, însă numai
dacă au fost legal dobândite de către acestea.
(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, dispozițiile aplicabile dreptului de proprietate privată se
aplică și dreptului de proprietate publică, însă numai în măsura în care sunt compatibile cu acesta din
urmă.
Art. 555 Conținutul dreptului de proprietate privată

(1) Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod
exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.
(2) În condițiile legii, dreptul de proprietate privată este susceptibil de modalități și
dezmembrăminte, după caz.
Art. 693 Noțiune

(1) Superficia este dreptul de a avea sau de a edifica o construcţie pe terenul altuia, deasupra ori
în subsolul acelui teren, asupra căruia superficiarul dobândeşte un drept de folosinţă.
(2) Dreptul de superficie se dobândeşte în temeiul unui act juridic, precum şi prin uzucapiune sau
prin alt mod prevăzut de lege. Dispoziţiile în materie de carte funciară rămân aplicabile.
(3) Superficia se poate înscrie şi în temeiul unui act juridic prin care proprietarul întregului fond a
transmis exclusiv construcţia ori a transmis terenul şi construcţia, în mod separat, către două
persoane, chiar dacă nu s-a stipulat expres constituirea superficiei.
(4) În situaţia în care s-a construit pe terenul altuia, superficia se poate înscrie pe baza renunţării
proprietarului terenului la dreptul de a invoca accesiunea, în favoarea constructorului. De asemenea,
ea se poate înscrie în favoarea unui terţ pe baza cesiunii dreptului de a invoca accesiunea.
Art. 703 Noțiune

Uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane şi de a culege fructele acestuia, întocmai
ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanţa.
Art. 749 Dreptul de uz

Uzul este dreptul unei persoane de a folosi lucrul altuia şi de a-i culege fructele naturale şi
industriale numai pentru nevoile proprii şi ale familiei sale.
Art. 750 Dreptul de abitație

Titularul dreptului de abitaţie are dreptul de a locui în locuinţa nudului proprietar împreună cu
soţul şi copiii săi, chiar dacă nu a fost căsătorit sau nu avea copii la data la care s-a constituit abitaţia,
precum şi cu părinţii ori alte persoane aflate în întreţinere.
Art. 755 Noțiune

(1) Servitutea este sarcina care grevează un imobil, pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt
proprietar.
(2) Utilitatea rezultă din destinaţia economică a fondului dominant sau constă într-o sporire a
confortului acestuia.
Art. 858 Definiția dreptului de proprietate publică

Proprietatea publică este dreptul de proprietate ce aparţine statului sau unei unităţi
administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin declaraţia legii, sunt de uz ori
de interes public, cu condiţia să fie dobândite prin unul dintre modurile prevăzute de lege.
Art. 866 Drepturile reale corespunzătoare proprietății publice

Drepturile reale corespunzatoare proprietatii publice sunt dreptul de administrare, dreptul de
concesiune si dreptul de folosinta cu titlu gratuit.
Art. 1164 Conținutul raportului obligațional

Obligaţia este o legătură de drept în virtutea căreia debitorul este ţinut să procure o prestaţie
creditorului, iar acesta are dreptul să obţină prestaţia datorată.
Art. 1165 Izvoarele obligațiilor

Obligaţiile izvorăsc din contract, act unilateral, gestiunea de afaceri, îmbogăţirea fără justă cauză,
plata nedatorată, fapta ilicită, precum şi din orice alt act sau fapt de care legea leagă naşterea unei
obligaţii.
Art. 1396 Categorii de obligații

(1) Obligaţiile pot fi pure şi simple, obligaţii simple sau afectate de modalităţi.
(2) Obligaţiile pure şi simple nu sunt susceptibile de modalităţi.
Art. 1397 Obligații simple

(1) Obligaţia simplă nu este afectată de termen sau condiţie şi poate fi executată imediat, din
proprie iniţiativă sau la cererea creditorului.
(2) Obligaţia este simplă, iar nu condiţională, dacă eficacitatea sau desfiinţarea ei depinde de un
eveniment care, fără ca părţile să ştie, avusese deja loc în momentul în care debitorul s-a obligat sub
condiţie.
Art. 1398 Obligații afectate de modalități

Obligaţiile pot fi afectate de termen sau condiţie.
Art. 1399 Obligația condițională

Este afectată de condiţie obligaţia a cărei eficacitate sau desfiinţare depinde de un eveniment
viitor şi nesigur.
Art. 1411 Obligația afectată de termen

(1) Obligaţia este afectată de termen atunci când executarea sau stingerea ei depinde de un
eveniment viitor şi sigur.
(2) Termenul poate fi stabilit de părţi sau de instanţă ori prevăzut de lege.”8
Secțiunea II. Dreptul subiectiv civil, clasificare, obligația civilă
Dreptul subiectiv civil9
Cu toate că în doctrină10 există mai multe opinii cu privire la definirea dreptului subiectiv, acesta
poate fi definit ca fiind posibilitatea (facultatea, puterea) subiectului activ (titularului), în limitele
normelor juridice civile, de a avea o anumită conduită, de a pretinde subiectului pasiv o conduită
corespunzătoare, iar în caz de nevoie, de a solicita concursul forței coercitive a statului.
Clasificarea drepturilor subiective civile
 absolute;
 relative;
 nepatrimoniale;
 patrimoniale;
Dreptur
i
reale; de creanță;
 principale;
 accesorii;
 pure și simple;
 afectate de modalități.
! Întrucât legislația Codului Civil menționează și altfel de drepturi, în doctrină se mai face
diferența între drepturi eventuale și drepturi viitoare. 11
În funcție de modalitatea de exercitare cu sau fără concursul altei persoane, deosebim între:
-în temeiul căruia titularul său poate avea o anumiptă conduită, fără a avea
nevoie de concursul altuia pentru a și-l exercita;
Drept absolut
-sunt incluse în această categorie atât drepturile patrimoniale, cât și
drepturile nepatrimoniale;
-în temeiul căruia titularul poate să pretindă subiectului pasiv o anumită
Drept relativ
conduită, fără de care dreptul nu se poate realiza;
8
Extras din Codul Civil (Legea nr. 287 din 17 iulie 2009 - privind Codul civil; Emitent: Parlamentul;
Publicat în Monitorul Oficial nr. 511 din 24 iulie 2009).
9
10
Pentru teorii privind drepturile subiective, a se vedea Ovidiu Ungureanu, p. 130-133.
11
A se vedea art. 956, 2370 Cod civil.
În funcție de natura conținutului drepturilor, acestea sunt:
-drepturi care privesc existența și

integritatea fizică sau morală ale
persoanei;
-drepturi care privesc identificarea
-al cărui conținut nu poate fi
Drept nepatrimonial persoanei;
exprimat în bani.
-drepturi decurgând din creația
intelectuală;
-nu depind de alte drepturi, deci sunt
drepturi principale.
-al cărui conținut are o valoare pecuniară;
Drept patrimonial12
-sunt drepturi patrimoniale și drepturile accesorii.
-drept subiectiv patrimonial în temeiul căruia titularul său își poate

exercita prerogativele asupra unui lucru în mod direct și nemijlocit, fără
concursul altei persoane (obligația generală și negativă de a nu i se aduce
atingere);
-drept patrimonial;
-cunoscut titularul dreptului;
-subiectul pasiv este nedeterminat;
-drepturile reale sunt limitate ca număr;
-există prerogativa urmăririi13 și prerogativa preferinței;
Drept real (ius in re) -pot fi totodată și drepturi accesorii (presupun șu un drept principal de
creanță);
Exemplu:
Sunt drepturi reale principale:

-dreptul de proprietate (publică/privată);
-drepturile corespunzătoare dreptului de proprietate privată
(dezmembrămintele dreptului de proprietate – superficie, uzufruct, uz,
abitație, servitute).14
Drept de creanță (ius -drept subiectiv patrimonial în temeiul căruia subiectul activ, numit
ad personam) creditor, poate pretinde subiectului pasiv, numit debitor, să dea, să facă
ori să nu facă ceva, sub sancțiunea constrângerii de către stat;
-drept patrimonial;
12
Irina Sferdian, Drept civil – Drepturile reale principale, Editura Hamangiu, București, 2013, p. 70-
93.
13
Prerogativa urmăririi reprezintă psibilitatea titularului dreptului real de a pretinde de la orice
persoană, lucrul asupra căruia poartă dreptul său. Prerogativa preferinței reprezintă posibilitatea
titularului dreptului real de a-și vedea dreptul împlinit cu prioritate față de ceilalți titulari a unor altor
drepturi. A se vedea Gabriel Boroi și Carla Alexandra Anghelescu, Curs de drept civil – Partea
general, Ediția a 2-a revizuită și adăugită, Editura Hamangiu, București, 2012, p. 59.
14
Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, Bogdan Nazat, Curs de drept civil – Drepturile reale
principale, Ediția a 2-a revizuită și adăugită, Editura Hamangiu, București, 2013, p. 165-201.
-cunoscut titularul dreptului;
-subiectul pasiv este determinat;
-drepturile de creanță sunt nelimitate;
-izvorăște din acte juridice/fapte juridice (stricto sensu);
-pot fi totodată și drepturi accesorii;
Exemplu:
-dreptul creditorului de a pretinde de la debitor dobânda aferentă creanței

principale;
-dreptul născut din convenția accesorie numită clauză penală;
-dreptul subiectiv care izvorăște din fideiusiune;
-dreptul de a pretinde arvuna.
În funcție de criteriul corelației dintre drepturile subiective civile, acestea se împart în:
Drept subiectiv civil -drept care are o existență de sine stătătoare (nu depinde de vreun alt
principal drept).
-drept care nu are o existență de sine stătătoare (se află pe lângă un alt
Drept subiectiv civil drept subiectiv civil principal);
accesoriu -soarta acestui drept este legat de a celui principal (accesorium sequitur
principale).
În funcție de gradul de certitudine conferit titularului, drepturile pot fi:
Drepturi
-conferă certitudine titularului său, întrucât nici existența și nici exercitarea lui
subiective civile
nu depind de vreo împrejurare viitoare;
pure și simple
Drepturi -nu conferă Termenul:
subiective civile certitudine, întrucât -constă într-un eveniment viitor și sigur ca realizare;
afectate de atât existența, cât și -afectează doar exercițiul dreptului subiectiv civil
modalități exercitarea acestui (amână/pune capăt).
drept pot depinde de o Condiția:
împrejurare viitoare, -constă într-un eveniment viitor și nesigur ca
certă sau incertă. realizare;
-afectează existența dreptului subiectiv civil.
Abuzul de drept15
Exercitarea abuzivă16 a dreptului subiectiv civil se poate recunoaște după următoarele

caracteristici:
15
Pentru mai multe detalii privind teoria abuzului de drept, a se vedea Ovidiu, p. 158-164; Marian
Nicolae, Drept civil – Teoria generală, Vol. II. Teoria drepturilor subiective civile, Editura Solomon,
București, 2018, p. 602-615; pentru distincția între abuzul de drept, abuzul de putere și abuzul de
poziție dominantă, a se vedea - Adriana Almășan, Drept civil. Dinamica obligațiilor, Editura
Hamangiu, București, 2018, p. 176-178; Coordonator Prof. univ. dr. Marilena Uliescu, Colectiv, Noul
Cod Civil – Studii și comentarii, Volumul I, art. 1-534, p. 82-106.
-există un drept subiectiv civil;
-autorul abuzului este titularul dreptului subiectiv civil și este capabil să-l exercite;
-dreptul este exercitat în alt scop decât cel prevăzut de către lege (cu scopul de a vătăma sau păgubi
pe altul sau este exercitat într-un mod excesiv și nerezonabil);
-dreptul este exercitat cu rea-credință (contrar bunei-credințe).
Exercitarea dreptului subiectiv civil este guvernată de următoarele principii, în mod cumulativ:
-dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu respectarea legii și a moralei;
-dreptul subiectiv civil trebuie exercitat în limitele sale externe (atât din punct de vedere moral,
cât și din punct de vedere juridic);
-dreptul subiectiv civil trebuie exercitat în limitele sale interne, adică numai potrivit scopului
economic și social în vederea căruia este recunoscut de lege, iar nu în scopul de a vătăma sau
păgubi pe altul ori întreun mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe;
-dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu bună credință.
În ceea ce privește abuzul de drept, în literatura de specialitate se menționează că acesta vizează

doar ultimele două principii care guvernează exercițiul dreptului subiectiv civil.
Elementele abuzului de drept:
 element subiectiv: constă în exercitarea dreptului subiectiv civil cu rea-credință;

 element obiectiv: constă în deturnarea dreptului subiectiv civil de la scopul pentru
care a
fost prevăzut de către lege (nu există niciun motiv legitim).
Sancțiunea care se dispune pentru nerespectarea cerințelor privind exercitarea
dreptului în mod legal constă în obligarea titularului dreptului la plata despăgubirilor pentru
prejudiciul suferit (răspundere civilă delictuală).17 Aceasta reprezintă sancțiunea generală care
se dispune, dar pot interveni și alte sancțiuni cu caracter special dacă sunt prevăzute în mode
expres prin norme speciale.
Obligația civilă
Posibile sensuri pentru obligația civilă:

1. Această noțiune mai este folosită și pentru a desemna un raport juridic obligațional.
2. Prin obligație civilă se poate înțelege și înscrisul constatator al unei creanțe.
16
Pentru mai multe detalii privind sancționarea abuzului de drept în vechea reglementare și diferențele
aduse de noua reglementare, a se vedea Ionel Reghini, Șerban Diaconescu, Paul Vasilescu, Introducere
în dreptul civil, Editura Hamangiu, București, 2013, p. 373-380.
17
Pentru noțiunea de răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei fizice/juridice, a se
vedea Florin I. Mangu, Răspunderea civilă – Constantele răspunderii civile, Editura Universul Juridic,
București, 2014, p. 114-272/272-315.
Obligația civilă18 – reprezintă îndatorirea subiectului pasiv al raportului juridic civil de a avea o
anumită conduită corespunzătoare (acțiune/abținere), respectiv de a da, a face sau a nu face ceva;
dacă nu se respectă îndatorirea se poate apela la forța coercitivă a statului.
Clasificarea obligațiilor civile19
 a da;
 a face;
 a nu face;
 pozitive;
 negative;
 de rezultat;
Obligații20
 de mijloace;
 obișnuite;
 scriptae in rem;
 propter rem;
 perfecte;
 imperfecte.
-constă în îndatorirea de a constitui sau de a

Obligația de a da
transmite un drept real;
-constă în îndatorirea de a preda un bun, a
Obligația de a face
executa o lucrare sau a presta un serviciu;
-constă în îndatorirea debitorului de a se abține
de la anumite acțiuni sau inacțiuni pe care ar fi
Obligația de a nu face
putut să le facă dacă nu s-ar fi obligat față de
creditor;
Importanța clasificării:
-calificarea unor acte juridice civile;
-posibilitatea aducerii la îndeplinire silită a obligațiilor.
Obligație pozitivă -implică o acțiune (a da, a face);

18
Solomon, București, 2018, p.176-229.
19
110; pentru mai multe detalii privind obligațiile plurale, a se vedea - Adriana Almășan, Drept civil.
Dinamica obligațiilor, Editura Hamangiu, București, 2018, p. 201-205.
20
Pentru ai multe detalii privind clasificarea în obligații simple, obligații pure și simple și obligații
afectate de modalități, a se vedea Fl. A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, Colectiv,
Noul Cod civil – Comentariu pe articole, art. 1-2664, Editura C.H. Beck, București, 2012, p. 1480-
1497.
Obligație negativă -presupun o abstențiune (de a nu face);
-încălcarea unei obligații negative face ca debitorul să se afle de drept în întârziere;
-încălcarea unei obligații pozitive conduce la punerea în întârziere a debitorului;
-în cazul încălcării obligației de a face, creditorul poate să execute el însuși obligația sau să facă să
fie executată obligația, dar pe cheltuiala debitorului;
-în cazul încălcării obligației de a nu face, creditorul poate să pretindă executarea obligației în fața
instanței, înlăturând efectele neexecutării obligației pe cheltuiala debitorului.
-constă în îndatorirea debitorului de a obține un

Obligație de rezultat
rezultat determinat;
-constă în îndatorirea debitorului de a depune
toată stăruința pentru atingerea unui anumit
Obligație de mijloace (de diligență)
rezultat, fără a se obliga la însuși rezultatul
preconizat;
-este diferită modalitatea de a proba neexecutarea obligației: în cazul obligației de rezultat se
naște prezumția de culpă în sarcina debitorului, pe când în cazul obligației de mijloace neatingerea
rezultatului preconizat va trebui dovedit de către creditor, în sensul că debitorul nu a depus toată
stăruința pentru îndeplinirea obligației asumate.
Obligație obișnuită -incumbă debitorului față de care s-a născut;

-îndatorire ce se naște în legătură cu un lucru și
care își produce efectele și asupra unei terțe
Obligație scriptae in rem persoane care dobândește ulterior un drept real
(opozabile și terților) asupra lucrului respectiv, deși această din urmă
persoană nu a participat în vreun fel la nașterea
raportului juridic;
-îndatoriri ce incumbă, fie în temeiul legii, fie în
temeiul unei convenții, din diferite rațiuni,
Obligație propter rem
precum protecția unor lucruri de importanță
(reale)
națională, conservarea unor lucruri, existența
unor raporturi de vecinătate etc;
! Cu toate că obligațiile propter rem se mai numesc și obligații reale, acest lucru nu semnifică
faptul că această obligație este corelativă unui drept real.
-constă în posibilitatea creditorului de a apela și

Obligație perfectă de a obține ajutorul de la forța coercitivă a
statului (are sancțiune juridică);
Obligație imperfectă (naturală) -constă în imposibilitatea creditorului de a
obține pe cale silită executarea obligației;
-în cazul în care s-a executat o obligație imperfectă, debitorul obligației nu va putea pretinde
restituirea prestației executate de bună voie.
Capitolul V. Obiectul raportului juridic civil
Un alt element al raportului juridic civil, pe lângă subiecte și conținut este obiectul raportului
juridic civil. Acesta constă în conduita părților, respectiv acțiunea sau inacțiunea pe care subiectul
activ o poate pretinde de la subiectul pasiv.
În raporturile juridice patrimoniale această conduită a părților se reflectă la lucruri (obiect
derivavt al raportului juridic civil).
Secțiunea II. Definiție, bunuri, clasificare
Definiții:
Bunurile21 - reprezintă lucrurile, corporale sau necorporale, care constituie obiectul unui drept
patrimonial.22
Patrimoniu23 - totalitatea drepturilor și obligațiilor patrimoniale pe care o persoană fizică sau
juridică le poate avea.
Posibile sensuri pentru bun:
1. lato sensu – reprezintă atât lucrurile, cât și drepturile ce poartă asupra lor; 24
2. stricto sensu – reprezintă numai lucrurile asupra cărora pot exista drepturi patrimoniale.
Corelația dintre bunuri și patrimoniu:
-drepturile patrimoniale se referă la bunuri (latura activă a patrimoniului);

-patrimoniul este o universalitatea de drept (universalitate juridică);
-patrimoniul conține drepturile și obligațiile pe care o persoană le are;
-mai multe bunuri (deținute de către o singură persoană), care au aceeași destinație dată de către
titular/lege reprezintă o universalitate de fapt.
Clasificarea bunurilor
21
69; Răzvan Dincă, Contracte civile speciale în Noul Cod Civil – Note de curs, Editura Universul
Juridic, București, 2013, p. 78-96.
22
București, 2013, p. 381-420; Marian Nicolae, Drept civil – Teoria generală, Vol. II. Teoria drepturilor
subiective civile, Editura Solomon, București, 2018, p. 110-147.
23
Irina Sferdian, Drept civil – Drepturile reale principale, Editura Hamangiu, București, 2013, p. 1-32.
24
Pentru noțiunile de „lucru” și „bun” a se vedea Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu, Drept civil –
Partea generală, Ediția a II-a, revăzută și adăugită de Cornelia Munteanu, Editura Universul Juridic,
București, 2017, p. 177-181.
Clasificarea bunurilor prezintă interes întrucât astfel se poate determina natura raporturilor
juridice, cât și regimul juridic pe care îl va îmbrăca. 25
 imobile;
 mobile;
 aflate în circuitul civil;

 scoase din circuitul civil;
 fungibile;
 nefungibile;
 consumptibile;
 neconsumptibile;
 divizibile;
 indivizibile;
Bunuri
 principale;
 accesorii;
 frugifere;
 nefrugifere;
 corporale;
 incorporale;
 sesizabile;
 insesizabile;
 din domeniul public;

 din domeniul privat.
În funcție de natura bunului și calificării date de lege, bunurile se împart în:
Bunuri -prin natura lor: -sunt terenurile, izvoarele și cursurile de apă, plantațiile prinse
imobile în rădăcini, construcțiile și orice alte lucrări fixate în pământ
cu caracter permanent, platformele și alte instalații de
exploatare a resurselor submarine situate pe platoul
continental, precum și tot ceea ce, în mod natural sau
artificial, este încorporat în acestea cu caracter permanent; 26
25
26
A se vedea art. 537 Cod civil;
-lucruri mobile, însă, dată fiind destinația lor, stabilită de
-prin destinație:
proprietar, legea le consideră imobile;27
-sunt drepturi reale imobiliare, precum și acțiunile în justiție
-prin determinarea
care au ca scop valorificarea unui drept real asupra unui lucru
legii:
imobil;
-lucruri pe care legea nu le consideră imobile, această calitate
fiind stabilită și pentru undele electromagnetice sau asimilate
acestora, precum și pentru energia de orice fel produse,
-prin natura lor:
captate și transmise, în condițiile legii, de orice persoană și
puse în serviciul său, indiferent de natura mobiliară sau
imobiliară;28
-bogățiile de orice natură ale solului și subsolului, fructele
neculese încă, plantațiile și construcțiile încorporate în sol
devin mobile prin anticipație, atunci când, prin voința părților,
sunt privite în natura lor individuală în vederea detașării lor; 29
Bunuri
-bunuri imobile dar pe care părțile le consideră ca fiind
mobile -prin anticipație:
mobile în considerarea a ceea ce vor deveni în viitor;
-fructele și recoltele neculese încă, arborii, materiale rezultate
din demolarea unei construcții, piatra din carieră, numai dacă
sunt înstrăinate cu anticipație prin act juridic (față de terți ele
devin mobile doar după desprinderea efectivă de fond);
-sunt drepturile reale asupra unui lucru mobil, toate drepturile
drepturile de creanță, drepturile intelectuale, acțiunile în
-prin determinarea
justiție referitoare la un drept mobiliar (mobilis est actio quae
legii:
tendit ad quid mobile, immobilis quae tendit ad quid
immobile)
Utilitatea acestei clasificări în bunuri mobile și bunuri imobile constă în deosebirea regimului
juridic aplicabil celor două categorii în cazul unei vânzări sau a unei executări silite (competența
teritorială, precum și înscrierea în registrele aferente). 30
În funcție de regimul circulației lor juridice, bunurile sunt:
-reprezintă regula;
-pot fi dobândite sau înstrăinate prin acte juridice;
-se face distincție între bunurile care pot fi dobândite, deținute și înstrăinate
Bunuri aflate în
liber, neîngrădit și bunurile care sunt supuse anumitor condiții restrictive;
circuitul civil
Exemplu:
-armele de foc, muniția, materiale explozive, substanțe toxice, obiecte de cult;
27
A se vedea art. 538 alin (1) Cod civil;
28
29
30
Pentru mai multe detalii privind înscrierile în cartea funciară a se vedea - Gabriel Boroi, Carla
Alexandra Anghelescu, Bogdan Nazat, Curs de drept civil – Drepturile reale principale, Ediția a 2-a
revizuită și adăugită, Editura Hamangiu, București, 2013, p. 303-310; pentru mai multe detalii privind
urmărirea silită a bunurilor debitorului în funcție de natura acestora, a se vedea – Claudia Roșu, Drept
procesual civil – Partea specială, Ediția a 8-a, Editura C.H. Beck, București, 2018, p. 325-376.
-sunt bunurile care nu pot face obiectul unui act juridic civil translativ sau
constitutiv de drepturi reale;31
Bunuri scoase din
Exemplu:
circuitul civil
-res communis – aerul, razele soarelui, apa mării etc (fiind inepuizabile, nu
aparțin nimănui și sunt de uz comun);
Utilitatea acestei clasificări în bunuri aflate în circuitul civil și bunuri scoase din circuitul civil
constă în deosebirea actelor juridice civile, sub aspectul obiectului lor, respectiv a valabilității lor.
În funcție de posibilitatea de a fi înlocuite unele cu altele în executarea obligației, bunurile sunt:
Bunuri fungibile -bunuri determinate după greutate, măsură, număr, deci

(natura bunului/voința părților unui act care pot fi înlocuite unele prin altele în executarea unei
juridic) obligații;32
-bunuri care nu pot fi înlocuite unele prin altele, astfel
încât debitorul nu poate fi liberat, decât în cazul în care
Bunuri nefungibile predarea constă în bunul datorat;
(natura bunului/voința părților unui act
Exemplu:
juridic)
-părțile convin restituirea aceleiași cărți care poartă o
dedicație din partea autorului;
Utilitatea acestei clasificări în bunuri fungibile și bunuri nefungibile constă în aprecierea

valabilității plății, precum și momentul transmiterii (constituirii) dreptului real:
-prin voința părților – ca regulă, la momentul încheierii actului juridic, chiar dacă bunul nu s-a
predat, dacă convenția poartă asupra unor bunuri individual determinate (nefungibile) sau
individualizate (bunuri de gen, fungibile);
-dacă obiectul privește bunuri de gen (fungibile), dreptul real se transmite în momentul
individualizării, cu excepția cazului în care este vorba despre o vânzare în bloc a bunurilor (în acest
ultim caz dreptul real se strămută cumpărătorului de la încheierea contractului);
Codul civil nu a reținut clasificarea în:
-bunuri care, potrivit naturii lor sau convenției se

individualizează prin însușiri proprii, specifice;
Bunuri individual determinate
-bunuri nefungibile;
(res certa)
-locul executării este acela unde se află bunul în momentul
încheierii contractului;
Bunuri determinate generic (res -bunuri care se individualizează prin însușirile speciei sau
genera sau bunuri de gen) categriei din care fac parte (indicarea greutății, măsurii,
numărului);
-sunt bunuri fungibile;
-locul executării este domiciliul/sediul debitorului din
31
32
A se vedea art. 543 alin (2) Cod civil;
momentul încheierii contractului (plata este cherabilă);
-situația în care un contract are în vedere lucruri care nu există
încă la data încheierii lui, dar care urmează să existe (fie se
produc în mod natural, fie prin fabricare);34
Bunuri viitoare33 Exemplu:
-achiziționarea unui apartament încă neconstruit, ipotecarea

unei construcții viitoare, cumpărarea unei cantități de cereale
dintr-o recoltă neculeasă de pe un anumit teren; 35
În funcție de modul în care bunurile își consumă substanța sau nu, bunurile se împart în:
Bunuri consumptibile -bunuri care nu pot fi folosite fără ca întrebuințarea lor să nu

(și prin voința părților) implice consumarea substanței sau înstrăinarea lui;
Exemplu:
-banii, alimentele, combustibilii;

-consumptibilitatea ≠ fungibilitatea;
-bunuri care pot fi folosite în mode repetat, fără ca prin
întrebuințarea lor să fie consumată substanța lor sau să fie
Bunuri neconsumptibile necesară înstrăinarea lor;
(și prin voința părților) Exemplu:
-clădirile, terenurile, mașinile etc.;
Utilitatea acestei clasificări în bunuri consumptibile și bunuri neconsumptibile poate fi redată prin
evocarea următoarelor situații:
-constituirea unui drept de uzufruct; 36
-încheierea unui contract de împrumut; 37
-încheierea unui contract de depozit; 38
-în caz de rechiziție.39
33
Fl. A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, Colectiv, Noul Cod civil – Comentariu pe
articole, art. 1-2664, Editura C.H. Beck, București, 2012, p. 1748-1749.
34
A se vedea art. 1228 Cod civil
35
A se vedea Ionel Reghini, Șerban Diaconescu, Paul Vasilescu, Introducere în dreptul civil, Editura
Hamangiu, București, 2013, p. 400.
36
A se vedea art. 703, 712 Cod civil;
37
A se vedea art. 2146, 2158 alin (1) Cod civil;
38
A se vedea art. 2103 alin (1), 2105 alin (1) Cod civil;
39
A se vedea art. 1, respeciv art. 2 alin (2) din Legea nr. 132/1997.
În funcție de posibilitatea împărțirii bunurilor, fără a li se schimba destinația, bunurile se împart în:
-bunuri care pot fi împărțite și fără să-și schimbe destinația economică;

Bunuri divizibile Exemplu:
-o bucată de material.
-bunuri care prin împărțire își schimbă destinația economică.
Bunuri indivizibile Exemplu:
(și prin convenție)
-un autoturism;
Utilitatea acestei clasificări în bunuri divizibile și bunuri indivizibile se poate observa în cazul
partajului și a obligațiilor cu pluralitate de subiecte.
În funcție de criteriul corelației dintre bunuri, bunurile sunt:
Bunuri principale -bunuri care pot fi folosite în mod independent, fără să fie destinat a servi
(și prin convenție) la întrebuințarea altui bun;
Bunuri accesorii -bunuri care sunt destinate în mod exclusiv la întrebuințarea economică a
(și prin convenție) altor bunuri (sunt bunuri accesorii cât timp satisface această utilizare);
Utilitatea acestei clasificări în bunuri principale și bunuri accesorii constă în regimul juridic diferit,
în sensul că bunul accesoriu urmează soarta bunului principal (accesorium sequitur principale).
În funcție de posibilitatea de a produce sau nu alte bunuri, fără a li se consuma sau diminua
substanța, bunurile se împart în:
Bunuri -bunuri care în mod -fructe naturale –produsele directe și periodice ale unui
frugifere periodic și fără bun, obținute fără intervenția omului;
consumarea substanței
Exemplu:
lor, dau naștere altor
bunuri, numite fructe; -acelea pe care pământul le produce de la sine,
-fructele ≠ productele;40 producția și sporul animalelor;
-fructe industriale – produsele directe și periodice ale
unui bun, obținute ca rezultat al intevenției omului;
Exemplu:
-recoltele de orice fel;

-fructe civile – prin care se desemnează veniturile
rezultate din folosirea bunului de către o altă persoană
în virtutea unui act juridic;
Exemplu:
-chiriile, arenzile, dobânzile, venitul rentelor,
40
Productele sunt produsele obținute dintr-un bun cu consumarea, respectiv diminuarea substanței
acelui bun, precum sunt copacii unei păduri. Pentru mai multe detalii privind diferența între fructe și
producte, a se vedea Ionel Reghini, Șerban Diaconescu, Paul Vasilescu, Introducere în dreptul civil,
Editura Hamangiu, București, 2013, p. 416-420, precum și art. 549, 550, 710, 711, 948 Cod civil.
dividendele;
Bunuri -bunuri care nu au însușirea de a da naștere altor produse, în mod periodic și fără
nefrugifere consumarea substanței lor.
Utilitatea acestei clasificări constă în deosebirea celor trei categorii de fructe, pentru a se putea
determina momentul din care acestea i se cuvin titularului dreptului, precum și persoana acestuia din
urmă.
În funcție de modul de percepere, bunurile pot fi:
Bunuri
-bunuri care au existență materială, perceptibile simțurilor omului;
corporale
-valori economice care au o existență ideală, abstractă;
-drepturile subiective patrimoniale;
Categorii de bunuri incorporale:
Bunuri
-drepturile reale, altele decât dreptul de proprietate;
incorporale
-proprietățile incorporale;
-titlurile de valoare;
-drepturile de creanță.
Utilitatea acestei clasificări în bunuri corporale și bunuri incorporale constă în regimul de drept
internațional privat diferit, precum și în modul de dobândire diferit.
În funcție de posibilitatea de a forma obiectul executării silite, bunurile sunt:
-creditorul are împotriva debitorului o creanță având ca obiect remiterea

unei sume de bani (certă, lichidă și exigibilă), iar debitorul nu plătește de
Bunuri sesizabile
bunăvoie, el poate trece la executarea silită a bunurilor debitorului său;
-bunuri care pot fi urmărite silit (obiect al urmăririi silite);
Bunuri insesizabile -bunuri care nu pot fi urmărite silit pentru realizarea unei creanțe bănești;
Utilitatea acestei clasificări în bunuri sesizabile și bunuri insesizabile se observă în cadrul dreptului
procesual civil, regula fiind reprezentată de caracterul sesizabil (urmăribil).
În funcție de calitatea pe care o are titularul din al cărui patrimoniu fac parte bunurile, acestea
sunt:
-bunuri ce aparțin statului sau unităților administrativ-teritoriale; 41

Bunuri din -drept de proprietate publică (domeniul public de interes național), drept de
domeniu public proprietate privată (domeniul public de interes local sau județean);
-bunuri care prin natura lor, sunt de uz sau interes public;
Bunuri din -bunuri ce aparțin unui titular persoană fizică sau juridică;
domeniu privat
Utilitatea acestei clasificări în bunuri din domeniu public și bunuri din domeniu privat constă în
regimul juridic diferit – bunurile din domeniu public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile,
41
A se vedea art. 136 alin (2) Constituție.
respectiv cele din domeniul privat pot fi înstrăinate, pot face obiectul urmării silite și pot fi dobândite
în orice mod prevăzut de lege.42
Capitolul VI. Părțile raportului juridic civil

Definiție:
Subiect al raportului juridic civil – calitatea de a fi titular al drepturilor și obligațiilor ce alcătuiesc

conținutul raportului juridic.
Subiect activ – persoana care dobândește sau exercită drepturi subiective civile (creditor).
Subiect pasiv – persoana căreia îi incumbă obligații civile (debitor).
Profesionist – persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale 43.
Secțiunea II. Subiecte de drept civil – categorii, determinare, pluralitate, schimbare,

capacitate civilă
Categorii:
Subiectele de drept civil se pot împărți în două categorii:
- omul, titular de drepturi subiective civile

Persoanele fizice
și obligații civile;
- entitate titulară de drepturi și obligații;
- întrunește cumulativ condițiile cerute de
lege:
- să aibă o organizare de sine
Persoanele juridice (persoane morale)
stătătoare;
- să aibă un patrimoniu
propriu;
- să aibă un scop determinat;
Determinarea subiectelor raportului juridic civil – se face la început prin săvârșirea

faptului/încheierea actului juridic care dă naștere raportului juridic respectiv (în cazul raporturilor
juridice obligaționale).
Exemplu:
La încheierea contractului de vânzare se determină sau se individualizează părțile, respectiv care

persoană este vânzător și care persoană este cumpărător.
! În unele raporturi juridice civile subiectul pastiv al raportului juridic este nedeterminat.
Exemplu:
A se vedea art. 136 alin (4) Constituție, art. 861 alin (1), 553 alin (4) Cod civil.
42
A se vedea art. 3 C. civ., precum și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a
43
Codului civil.
Apărarea dreptului de proprietate se face de către proprietar, care reprezintă subiectul activ, iar
restul persoanelor reprezintă subiectul pasiv nedeterminat, care sunt obligate la respectarea
dreptului de proprietate44.
! În cazul în care se încalcă dreptul de proprietate, raportul inițial nu se va stinge, ci se va naște
concomitent un raport juridic distinct (obligațional), prin care subiectul activ va putea trage la
răspundere pe subiectul pasiv, acum determinat, iar acesta din urmă va avea obligația de a restabili
situația inițială sau, după caz, de a repara prejudiciul.
Subiectele raporturilor obligaţionale sunt determinate, fie că este vorba de subiectul activ sau
pasiv.
Pluralitatea subiectelor raportului juridic civil

Există raporturi juridice civile stabilite între un singur subiect activ și un singur subiect pasiv
(raport juridic simplu), dar există cazuri în care raportul juridic se stabilește între mai multe persoane,
fiind vorba în realitate de un raport juridic civil cu pluralitate de subiecte (pluralitate de subiecte
active/pluralitate de subiecte pasive/pluralitate mixtă) 45.
Drepturi - subiect activ - poate exista pluralitate activă;
absolute (erga Raport juridic determinat - nu poate exista pluralitate
omnes) real
- subiect pasiv pasivă;
Raport juridic nedetermina - pluralitatea activă rar întâlnită;
personal t
nepatrimonial Exemplu:
Coautoratul;
- nu poate exista pluralitate
pasivă;
- subiect activ
- poate exista pluralitate activă;
Drepturi relative (inter partes) determinat;
- poate exista pluralitate pasivă;
(raporturi obligaționale) - subiect pasiv
- poate exista pluralitate mixtă.
determinat;
Regula divizibilității:
Pluralitate activă (pluralitate de creditori) - fiecare dintre creditori poate pretinde de la

debitor numai partea sa de creanță;
Pluralitate pasivă (pluralitate de debitori) - fiecare dintre debitoriaceștia poate fi obligat
să plătească numai partea lui din întreaga
datorie46 (caracter disjunct);
! Excepții de la regula divizibilității:
44
adăugită de Cornelia Munteanu, Editura Universul Juridic, București, 2017;
45
46
A se vedea art. 1422 C. civ.
Activă: Pasivă:
- oricare dintre creditori poate să - creditorul va putea cere
pretindă debitorului întreaga oricăruia dintre debitorii
datorie; solidari întreaga creanță;
Solidaritate - debitorul se poate libera de - rezultă din lege/voința părților;
(expres prevăzută de datorie plătind oricăruia dintre - nu se prezumă;
către lege/stipulată creditori întreaga datorie. - debitorul chemat în judecată
expres într-un act - stipulată în mod expres în actul poate să solicite introducerea
juridic); juridic; în cauză a celorlalți codebitori
solidari numai pentru a se
întoarce împotriva lor pentru
partea datorată de fiecare
dintre ei;
Indivizibilitate – Naturală (obiectul este indivizibil) Convențională (datorită convenției
obligația nu poate fi Exemplu: părților, care consideră obiectul
fragmentată47 indivizibil, chiar dacă prin natura sa
(natura Vânzarea unui autoturism de către doi obiectul este divizibil).
obiectului/stipulată soți.
exres într-un act - în cazul indivizibilității
juridic). pasive, debitorul chemat în
judecată poate să solicite
introducerea în cauză a
celorlalți debitori, pentru a fi
obligați împreună la executarea
prestației datorate;
În funcție de raport, există:
Subiect activ:
 persoană: proprietate exclusivă;
Raporturi  din mai multe persoane:
reale proprietate comună
Raporturi
juridice civile
pe cote-părți; devălmășie;
patrimoniale
Subiect pasiv: pluralitatea celorlalte subiecte de drept civil.
Raporturi - regula: obligații divizibile (conjuncteă)48;
de excepții: - obligații solidare;
creanță - obligații indivizibile.
Asemănări și deosebiri între cele două forme ale proprietății comune:
Coproprietate Devălmăşie
A se vedea art. 1425 C. civ;
47
A se vedea art. 1422 C. civ.; pentru prezumția de egalitate instituită de legiuitor, a se vedea art. 1423
48
C. civ.
Asemănări
- sunt forme ale proprietății comune
- încetează prin partaj
Deosebiri
- proprietarii dețin cote-părţi determinate din - proprietarii nu cunosc întinderea
dreptul de proprietate, cote-părţi de care pot cotelor-părţi din bun pe care le deţin;
dispune, însă nu din bunul în materialitatea lui - nici bunul şi nici dreptul de proprietate
- bunul nu este divizat. nu sunt divizate.
- rezultă din moştenire sau din achiziţionarea - rezultă din căsătorie sau dintr-un act
sau edificarea în comun a unui anumit bun. juridic.
Schimbarea subiectelor raportului juridic civil
În cazul raporturilor nepatrimoniale, subiectul activ este titularul unui drept intransmisibil, iar
subiectul pasiv este nedeterminat, astfel încât doar în cazul raporturilor patrimoniale49 se poate
pune problema schimbării subiectelor raportului juridic civil 50.
În cazul raporturilor de creanță, schimbarea poate interveni atât pentru subiectul activ
(creditorul), cât și pentru subiectul pasiv (debitorul).
- poate fi schimbat în
aceleași moduri prin care
Raporturi juridice reale; Schimbare de subiect activ;
se poate dobândi un
drept real;
- cesiunea de creanță;
- subrogația personală;
Schimbare de subiect activ; - novația prin schimbare
de creditor;
- stipulația pentru altul;
Raporturi juridice de creanță
- novația prin schimbare
(obligaționale).
de debitor;
- preluarea de datorie;
Schimbare de subiect pasiv;
- poprirea;
- cesiunea de contract;
- stipulația pentru altul.
49
A se vedea art. 557 alin (1) C. civ., privind modalitatea de transmitere/dobândire a dreptului de
proprietate.
50
O. Ungureanu, C. Munteanu, op. cit., pp. 122-126.
Capacitate
Capacitatea civilă51
 calitatea de a fi subiect de drept civil;
 componentă a capacității juridice.
Capacitate de folosință – aptitudinea

(generală și abstractă) a unei persoane de a
Capacitate civilă –
avea drepturi și obligații civile;
Capacitate juridică reunoscută tuturor
Capacitate de exercițiu – aptitudinea
persoanelor;
persoanei de a încheia singură acte juridice
civile52;
În funcție de persoana despre care se face vorbire, există:
Persoana Capacitatea de folosință:

fizică - lipsa acesteia ar echivala cu lipsa calității de subiect de drept civil;
- începutul este marcat de nașterea persoanei;
- conținutul este dat de aptitudinea de a avea toate drepturile și obligațiile
civile, cu anumite excepții;
- încetarea are loc odată cu moartea persoanei/hotărârea rămasă definitivă (în
cazul morții fizic constatate).
Capacitatea de exercițiu: Persoane cu capacitate de exercițiu deplină:
- se dobândește la majorat, cu excepția
cazului în care persoana este pusă sub
interdicție;
- se dobândește anticipat
(căsătorie/motive temeinice);
Persoane cu capacitate de exercițiu
restrânsă:
- încetarea are loc odată cu
- minorul între 14-18 ani;
încetarea capacității de
- încheie acte personal, dar în principiu
folosință (la decesul
cu încuviințarea prealabilă a
persoanei)/punere sub
ocrotitorului legal, iar uneori și cu
interdicție
autorizarea instanței de tutelă
judecătorească/pentru minor
- acte de conservare, acte de administrare
–prin anularea căsătoriei
care nu-l prejudiciază, acte de dispoziție
de mică valoare, cu caracter curent și
care se execută la data încheierii;
51
I. Reghini, Ș. Diaconescu, P. Vasilescu, op. cit., pp. 85-193.
52
O. Ungureanu, C. Munteanu, op. cit., pp. 126-128.
- acte privind munca (dispune singur de
venit);
Persoane lipsite de capacitate de exercițiu:
- persoanele care nu au împlinit vârsta de
14 ani;
- persoanele puse sub interdicție
judecătorească;
- în principiu actele juridice se încheie de
reprezentații lor legali;
- poate încheia singur actele prevăzute
anume de lege, acte de conservare,
precum și acte de dispoziție de mică
valoare, cu caracter curent și care se
execută la data încheierii acestora;
- cu încuviințarea reprezentantului legal,
acte privind munca.
Capacitatea de folosință:
- prin actul de înființare al organului competent;
- prin actul de înființare al celor care o constituie;
- în orice alt mod prevăzut de lege;
- începutul: de la data înregistrării/în cazul persoanelor juridice nesupuse
înregistrării – de la data actului de înființare, data autorizării constituirii lor,
data îndeplinirii formalității cerute de către lege;
- conținutul este dat de aptitudinea generală și abstractă de a avea toate acele
drepturi și obligații civile, afară de cele care prin natura lor ori potrivit legii
aparțin doar persoanei fizice (persoanele juridice fără scop lucrativ pot avea
Persoana doar acele drepturi și obligații care sunt necesare pentru realizarea scopului
juridică stabilit prin lege, actul de constituire sau statut, cu excepția liberalităților;
- încetează odată cu încetarea ființei acesteia: prin constatarea ori declararea
nulității, fuziune (absorbție/contopire), divizare totală, transformare,
dizolvare, desființare, alt mod prevăzut de actul constitutiv/lege.
Capacitatea de exercițiu:
- începutul capacității de exercițiu a persoanei juridice este dat de momentul
înființării, dar este condiționată de desemnarea organelor sale de
administrare;
- conținutul este determinat de capacitatea de folosință și pluralitatea
organelor de administrare;
- sfârșitul corespunde cu încetarea capacității sale de folosință.
Capitolul VII. Actul juridic civil

Secțiunea II. Definiție, clasificare
Actul juridic53 presupune exprimarea voinței în scopul de a se produce efectele juridice dorite de
autorul actului, ceea ce îi conferă acestuia exercițiul drepturilor sale.
voința exteriorizată pentru a putea produce efecte juridice 54 naștere, modificare,

stingere -
raport juridic
civil concret
autorului – consimțământ (discernământ și interes propriu)
Posibile sensuri ale actului juridic:

1. operațiune – negotium juris;
2. înscris constatator – intrumentum probationis.
Diferențe între:
Actul juridic de drept public – administrativ55 Actul juridic civil

-unilaterale; -contract;
-emitent: este organul administrației publice; -părțiile;
-se emite ținându-se cont de: dispozițiile -capacitatea civilă.
referitoare la competență.
Autonomia de voință libertate contractuală să încheie sau nu un contract;

să aleagă forma contractului.
(oral, olograf, autentic)
Clasificarea actelor juridice civile56
 cu executare dintr-o dată (uno ictu);

Acte juridice
 cu executare succesivă;
 cu titlu oneros (pot fi: acte  principale;
comutative, aleatorii);  accesorii;
 cu titlu gratuit (pot fi: acte
dezinteresate, liberalități);
 constitutive;  strict personale;
 translative;  care pot fi încheiate și prin
 declarative; reprezentant;
53
București, 2013, p. 422-472.
54
Acest element al actului juridic civil ține de esența actului juridic.
55
Pentru mai multe detalii privind noțiunea, trăsăturile și specificul dreptului civil, autonomia
dreptului civil, precum și delimitările dintre dreptul civil și celelalte drepturi – a se vedea Marian
Nicolae, Drept civil – Teoria generală, Vol. I. Teoria dreptului civil, Editura Solomon, București 2017,
p. 1-145.
56
Pentru mai multe detalii privind criteriile de clasificare în doctrină, a se vedea Marian Nicolae, Drept
civil – Teoria generală, Vol. II. Teoria drepturilor subiective civile, Editura Solomon, București, 2018,
p. 310-342.
 conservare;  între vii (inter vivos);
 administrare;  pentru cauză de moarte (mortis
 de dispoziție; causa);
 patrimoniale;  subiective;
 nepatrimoniale;  condiție;
 consensuale;  pure și simple;
 solemne (formale);  afectate de modalități;
 reale;
 unilaterale;  cauzale;
 bilaterale;  abstracte;
 plurilaterale;
În funcție de numărul părților, actele juridice civile se împart în:
Acte juridice civile unilaterale57 -rezultatul voinței unei singure părți;58

Exemplu:
-testamentul, acceptarea moștenirii, renunțarea la
moștenire, denunțarea unui contract de către una dintre
părți, oferta de a contracta, promisiunea publică de
recompensă, oferta de purgă,59 ratificarea unui act
juridic încheiat în lipsa ori cu depășirea împuternicirii
de a reprezenta, confirmarea unui act juirid anulabil,
mărturisirea etc.;
-reprezintă acordul de voințe (voințele concordante a
două părți);
Exemplu:
Acte juridice civile bilaterale
-contractul de vânzare, contractul de donație,
contractul de schimb, contractul de locațiune,
contractul de mandat etc.;
Acte juridice civile plurilaterale -rezultatul acordului de voințe a trei sau a mai multor
părți;
Exemplu:
-contractul de societate, 60 dacă a fost încheiat de cel

puțin trei asociați; convenția de partaj, dacă sunt trei
sau mai mulți copărtași; contractul de tranzacție
57
Pentru mai multe detalii privind controversatul caracter juridic al unor acte unilaterale, a se vedea
58
A se vedea art. 1324 Cod civil
59
A se vedea Gabriel Boroi și Carla Alexandra Anghelescu, Curs de drept civil – Partea general, Ediția
a 2-a revizuită și adăugită, Editura Hamangiu, București, 2012, p. 110.
60
Fl. A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, Colectiv, Noul Cod civil – Comentariu pe
articole, art. 1-2664, Editura C.H. Beck, București, 2012, p. 1912.
încheiat de cel puțin trei părți;
Utilitatea acestei clasificări în acte juridice unilaterale, bilaterale și plurilaterale se poate observa
în cazul analizei valabilității actelor juridice (în cazul actelor bilaterale și plurilaterale este necesar să
se verifice fiecare manifestare de voință), precum și a regimului juridic al viciilor de consimțământ,
dar și în cazul regimului revocării actelor (în cazul actelor bilaterale și plurilaterale, regula este
reprezentată de mutuus consensus – mutuus dissensus).
! A nu se confunda:
clasificarea actelor juridice civile (unilaterale și bilaterale) ≠ clasificarea contractelor civile61
(unilaterale, bilaterale-sinalagmatice).
În funcție de scopul urmărit la încheierea lor, actele juridice civile se împart în:
Acte -fiecare parte urmărește să Acte juridice -acte juridice cu titlu oneros în care, la
juridice își procure un avantaj în comutative momentul încheierii lor, existența
civile cu schimbul obligațiilor drepturilor și a obligațiilor părților este
titlu asumate; certă, iar întinderea acestora este
oneros determinată sau determinabilă;
Exemplu:
Exemplu:
-contractul de vânzare, în
care vânzătorul urmărește -contractul de vânzare, contractul de
să obțină prețul în schimbul locațiune, contractul de antrepriză etc;
bunului vândut, iar Acte juridice -actele juridice cu titlu oneros care, fie
cumpărătorul urmărește să aleatorii prin natura lor, fie prin convenția
obțină bunul în schimbul părților, oferă cel puțin uneia dintre părți
prețului; șansa unui câștig și o expune totodată la
riscul unei pierderi, ce depinde de un
eveniment viitor și incert (fiecare
urmărește să câștige și să evite vreo
pierdere; aceste șanse nu pot fi evaluate
în momentul încheierii actului juridic, ci
numai ulterior;
Exemplu:
-contractul de rentă viageră, contractul

de întreținere, contractul de asigurare,
convenția de constituire (cu titlu oneros)
a unui uzufruct viager, vânzarea unui
drept litigios;
61
A se vedea art. 1171 Cod civil; Liviu Pop, Ionuț-Florin Popa, Stelian Ioan Vidu, Curs de drept civil
– Obligațiile, Editura Universul Juridic, București, 2015, p. 40-51.
-una dintre părți urmărește Acte -actele juridice cu titlu gratuit prin care
să procure celeilalte părți dezinteresat dispunătorul procură un beneficiu unei
un beneficiu, fără a obține e persoane, fără să își micșoreze
în schimb vreun avantaj; patrimoniul;
Exemplu: Exemplu:
-contractul de donație, -mandatul gratuit, comodatul, depozitul

Acte comodatul (împrumutul62 neremunerat, etc.
juridice de folosință), împrumutul Liberalități -acte juridice cu titlu gratuit prin care
civile cu de consumație fără dispunătorul își micșorează patrimoniul
titlu dobândă, mandatul gratuit, cu folosul patrimonial procurat
gratuit depozitul neremunerat, gratificatului;
contractul de voluntariat,63 -se aplică regulile privind reducțiunea
legatul; (regulile privitoare la raport se aplică
numai contractului de donație);
Exemplu:
-legatul, contractul de donație,

mecenatul.
Utilitatea acestei clasificări, în acte juridice cu titlu oneros și acte juridice cu titlu gratuit se poate
observa în regimul diferit:
-legiuitorul a optat pentru o reglementare mai exigentă pentru actele cu titlu gratuit în ceea ce
privește capacitatea (există incapacități speciale, actele gratuite nu pot fi încheiate de către
persoanele care au capacitatea de exercițiu restrânsă sau sunt lipsite de capacitate de exercițiu);
-în cazul actelor cu titlu oneros obligațiile părților sunt reglementate cu mai multă severitate
(garanția împotriva evicțiunii, în sensul că aceasta apare ca regulă în cazul actelor cu titlu oneros, iar
în cazul actelor cu titlu gratuit apare ca excepție);
-în cazul succesiunilor, există reguli deosebite în cazul anumitor acte cu titlu gratuit;
Utilitatea distincției între acte dezinteresate și liberalități constă în condițiile de formă mai
restrictive în cazul liberalităților (liberalitățile sunt acte juridice solemne).
În funcție de efectul actelor juridice, acestea se împart în:
-sunt actele care dau naștere unor drepturi subiective

civile ce nu au existat anterior;
Acte juridice civile constitutive Exemplu:
-instituirea unui uzufruct, contractul prin care se instituie

un drept de gaj, contractul de ipotecă, convenția de partaj;
62
Pentru distincția dintre împrumutul de folosință și împrumutul de consumație, a se vedea Francisc
Deak, Lucian Mihai, Romeo Popescu, Tratat de drept civil – Contracte speciale, Volumul al III-a al
ediției a V-a, actualizat de Romeo Popescu, Editura Universul Juridic, București, 2018, p. 94-148.
63
A se vedea art. 2 lit. d) din Legea nr. 195/2001 a voluntariatului, republicată.
-sunt actele care au ca efect strămutarea unor drepturi
subiective din patrimoniul unei persoane în patrimoniul
altei persoane;
Acte juridice civile translative
Exemplu:
-contractul de vânzare, contractul de donație, cesiunea de

creanță;
-sunt actele care au ca efect consolidarea sau definitivarea
unor drepturi subiective civile preexitente;
Acte juridice civile declarative Exemplu:
-actul juridic confirmativ, tranzacția de principiu (poate

produce și efecte constitutive sau translative). 64
Utilitatea acestei clasificări în acte juridice civile constitutive, translative li acte juridice civile
declarative se poate observa sub următoarele aspecte:
-actele juridice constitutive și cele translative își produc efectele numai pentru viitor (ex nunc),
încă actele juridice declarative își produc efectele și pentru trecut (ex tunc);
-în cazul actelor constitutive sau translative o parte poate avea calitatea de având-cauză, pe când
în cazul actelor declarative acest lucru nu se poate;
-de regulă, doar actele constitutive și translative sunt supuse formalitățiilor de publicitate
imobiliară;
-doar actele constitutive și tranlative (dacă sunt sinalagmatice) sunt supuse rezoluțiunii sau, după
caz, rezilierii, iar nu și actele juridice declarative;
În funcție de importanța lor, actele juridice civile se împart în:
-prin care se urmărește preîntâmpinarea pierderii unui

drept subiectiv civil;
-act avantajos, întrucât presupune cheltuieli de o valoare
mai mică decât valoarea dreptului ce se urmărește a fi
Acte juridice civile de conservare salvat;
Exemplu:
-întreruperea unei prescripții, înscrierea unei ipoteci sau a

unui privilegiu, somația, punerea peceților etc.
Acte juridice civile de administrare -prin care se urmărește normala punere în valoare a unui
bun patrimoniu;
-se face distincție între actul de administrare a unui bun
privit izolat de alte bunuri (ut singuli) și actul de
administrare a unui patrimoniu (primul se pune în valoare
fără să se ajungă la înstrăinare, pe când cel de-al doilea
include printre altele și acte de înstrăinare raportate la
64
A se vedea art. 2267 alin. (1) ultima teză Cod civil.
bun, nu la întreg patrimoniu);
Exemplu:
-asigurarea unui bun, locațiunea unui bun;

-care are ca rezultat ieșirea din patrimoniu a unui drept
sau grevarea cu sarcini reale a unui bun;
Exemplu:
Acte juridice civile de dispoziție
-contractul de vânzare, contractul de donație, renunțarea
la un drept, constituirea dreptului de uzufruct, superficie,
ipoteci, gaj etc.;
Utilitatea acestei clasificări în acte juridice de conservare, administrare și acte de dispoziție se

poate observa în următoarele aspecte: capacitatea de a încheia acte juridice civile (actele de
conservare pot fi încheiate și de cel lipsit de capacitate de exercițiu, actele de administrare care nu
sunt lezionare pot fi încheiate de minorul care are capacitate de exercițiu restrânsă, fără a fi nevoie
de încuviințarea prealabilă a ocrotitorului legal, actele de dispoziție pot fi încheiate de cel cu
capacitate de exercițiu restrânsă, dar numai cu încuviințarea prealabilă a ocrotitorului legal, precum
și cu autorizarea instanței de tutelă), 65 în cazul acceptării moștenirii (actele de administrare ce nu au
caracter urgent și angajează viitorul, precum și actele de dispoziție presupun intenția neechivocă de a
accepta tacit moștenirea)66 sau a mandatului general (în cazul actelor de dispoziție este nevoie de un
mandat special).67
În funcție de modul de formare, actele juridice se împart în:
Acte juridice civile -ia naștere în mod valabil prin simpla manifestare de voință a părții sau a
consensuale părților, neînsoțită de niciun fel de formă;
-reprezintă regula în materia contractelor (principiul consensualismului);
-actele juridice pentru a căror manifestare de voință trebuie să îmbrace o
anumită formă prescrisă de lege (de regulă, forma autentică);
-reprezintă o condiție pentru însăși valabilitatea actului juridic (formă cerută
Acte juridice civile ad validitatem sau ad solemnitatem);
solemne (formale)
Exemplu:
-testamentul, contractul de donație, contractul de ipotecă, contractul prin

care se strămută ori se constituie drepturi reale (înscrise în cartea funciară);
Acte juridice civile -manifestarea de voință trebuie să fie însoțită și de remiterea (predarea)
reale bunului;
-remiterea bunului este cerută pentru valabilitatea actului, iar nu pentru
executarea lui;
Exemplu:
65
A se vedea art. 41 alin. (2), (3) art. 43 alin. (2), (3) Cod civil.
66
A se vedea art. 1110 Cod civil.
67
A se vedea art. 2016 alin. (2) Cod civil.
-contractul de împrumut (atât cel de folosință, cât și cel de consumație),
contractul de depozit, darul manual, gajul cu deposedare etc.;
Utilitatea acestei clasificări în acte juridice consensuale, acte juridice solemne și acte juridice reale
se poate observa în analiza valabilității acestor acte, dar și a regimului probelor. În acest sens, actele
juridice solemne care nu respectă forma cerută de către lege vor atrage sancțiunea nulității absolute.
De asemenea, modificarea unui act juridic solemn va trebui să îmbrace aceeași formă, iar în cazul
unei procuri date în sensul de a încheia un astfel de act, mandatul trebuie să îmbrace și el forma
solemnă.
În funcție de conținutul actelor juridice, acestea se împart în:
Acte juridice civile

-care au un conținut pecuniar (evaluabil în bani);
patrimoniale
-a căror conținut este neevaluabil în bani;
Acte juridice civile Exemplu:
nepatrimoniale
-înțelegerea părinților ca un copil din afara căsătoriei să ia numele unuia
dintre ei sau numele lor reunite;
Utilitatea acestei clasificări în acte juridice patrimoniale și acte juridice nepatrimoniale se poate
observa în analiza regimului nulității (în cazul actelor juridice nepatrimoniale nu se poate vorbi de
restituirea prestațiilor), în materia ocrotirii incapabilului, precum și în materia simulației (poate fi
întâlnită numai în cazul actelor juridice patrimoniale). 68
În funcție de modul de executare a actelor juridice civile, acestea se împart în:
Acte juridice civile cu executare dintr- -a cărui executare ppresupune o singură prestație din
o dată partea debitorului;
(uno ictu/act cu executare instantanee)69
-a cărui executare presupune mai multe prestații
eșalonate în timp;
Acte juridice civile cu executare Exemplu:
succesivă
-contractul de locațiune, contractul de arendare,
contractul de societate etc.;
Utilitatea acestei clasificări în acte juridice cu executare dintr-o dată sau acte juridice cu executare
succesivă se poate observa în analiza sancțiunii care intervine pentru fiecare dintre aceste acte (în
cazul contractelor sinalagmatice cu executare uno ictu, pentru neexecutarea culpabilă sau pentru

68
69
București, 2012, p.140-142.
executarea necorespunzătoare intervine rezoluțiunea – efect retroactiv; în cazul contractelor
sinalagmatice cu executare succesivă va interveni rezilierea, care are ca efect desfacerea contractului
ex nunc). De asemenea, condițiile exercitării denunțării unilaterale diferă în funcție de modul de
executare a actului în cauză.
În funcție de raportul dintre actele juridice, acestea se pot împărți în:
Acte juridice civile principale -are existență de sine stătătoare;

-nu are existență de sine stătătoare, soarta
juridică depinzînd de soarta altui act juridic
principal;
Acte juridice civile accesorii
Exemplu:
-clauza penală, fideiusiunea, arvuna, contractul

de gaj, convenția de ipotecă etc.;
Utilitatea acestei clasificări în acte juridice principale și acte juridice accesorii se poate observa în
analiza validității acestor acte. În cazul actului accesoriu, pe lângă verificarea elementelor proprii se
va analiza și elementele actului principal, întrucât soarta celor două este legată - accesorium sequitur
principale.
În funcție de modalitatea încheierii actelor juridice, acestea se împart în:
Acte juridice civile strict personale -se pot încheia numai personal, fără să existe
posibilitatea să fie încheiate și prin reprezentare;
-reprezintă excepția;
-pot fi încheiate doar de către persoana fizică;
-normele care reglementează aceste acte sunt de
strictă interpretare și aplicare;
Exemplu:
-testamentul, căsătoria, recunoașterea unui copil;

-acte pentru a căror încheiere se poate face atât
Acte juridice civile care pot fi încheiate și personal, cât și prin intermediul unui
prin reprezentant reprezentant (există mandat dat în acest sens);
Utilitatea acestei clasificări în acte juridice strict personale și acte juridice care pot fi încheiate și
prin reprezentant se poate observa în analiza capacității cerute de către lege pentru încheierea
acestor acte. De asemenea, în cazul actelor juridice care pot fi încheiate și prin reprezentant se
analizează pe lângă condițiile cerute de către lege pentru act și persoana reprezentantului. 70
În funcție de momentul în care își produc efectele, actele juridice civile se împart în:
Acte juridice civile între vii -sunt acele acte care își produc efectele
70
necondiționat de decesul autorului actului;
(inter vivos)
-sunt acele acte care își produc efectele decât la
moartea autorului său (actul este făcut în
considerarea morții);
-sunt limitate la cele prevăzute de către lege;
Acte juridice civile pentru cauză de moarte -sunt supuse de regulă unor condiții mai
(mortis causa) restrictive în ceea ce privește capacitatea de a
dispune iar uneori și capacitatea de a primi;
Exemplu:
-testamentul;
Utilitatea acestei clasificări în acte juridice între vii și acte juridice pentru cauză de moarte se
poate observa în analiza reglementării celor două categorii de acte (actele juridice mortis causa sunt
acte juridice solemne, în vreme ce actele inter vivos sunt solemne numai ca excepție).
În funcție de rolul voinței părților în stabilirea conținutului actelor juridice civile, acestea se împart
în:
-sunt acele acte a căror conținut este determinat prin voința autorului sau
Acte juridice
autorilor lui (majoritatea actelor);
civile subiective
-părțile pot deroga de la juridice dispozitive;
Acte juridice -sunt acele acte a căror conținut este predeterminat de norme de la care părțile
civile condiție nu pot deroga, acestea având doar posibilitatea de a alege dacă doresc sau nu să
încheie respectivul act;
-părțile nu pot modifica, prin voința lor, aceste reguli și nici nu pot deroga de la
acestea;
Exemplu:
-căsătoria;
-contractul de adeziune reprezintă o categorie intermediară – contractele
încheiate de profesioniști cu consumatorii, contractele încheiate cu furnizorii de
utilități (în cazul acestor contracte se pune mai des problema clauzelor
abuzive).71
Utilitatea acestei clasificări în acte juridice subiective și acte juridice condiție se poate observa în
analiza condițiilor de valabilitate (actele juridice condiție nu pot fi decât cele stabilite de către lege).
În funcție de legătura lor cu modalitățile (termen, condiție, sarcină) se face distincție între:
-sunt actele neafectate de modalități;

Acte juridice civile Exemplu:
pure și simple
-actul de opțiune succesorală, recunoașterea filiației, căsătoria, adopția
etc.;
Acte juridice civile -sunt actele care cuprind o modalitate (un termen, o condiție sau o
afectate de modalități sarcină);
-există acte care sunt esențialmente acte afectate de modalități;
71
A se vedea art. 1175 Cod civil; Adriana Almășan, Drept civil. Dinamica obligațiilor, Editura
Hamangiu, București, 2018, p. 101-103.
Exemplu:
-contractul de împrumut, contractul de rentă viageră, contractul de

întreținere, contractul de donație cu sarcină, contractul de asigurare;
! În funcție de criteriul legăturii lor cu modalitățile:

-acte juridice incompatibile cu modalitățile;
-acte juridice care pot fi sau nu afectate de modalități;
-acte juridice inseparabile de modalități.
Utilitatea acestei clasificări în acte juridice pure și simple și acte juridice afectate de modalități se
poate observa în analiza condițiilor de valabilitate a celor două categorii de acte, precum și a
efectelor pe care le produc.
În funcție de legătura cu cauza (scopul), actele juridice se împart în:
-sunt acele acte a căror valabilitate implică analiza scopului său;

Acte juridice civile
-dacă cauza lipsește este imorală sau ilicită, actul juridic va fi lovit de
cauzale
nulitate relativă sau, după caz, de nulitate absolută; 72
Acte juridice civile -sunt acele acte a căror valabilitate nu implică analiza cauzei;
abstracte
Utilitatea acestei clasificări în acte juridice cauzale și acte juridice abstracte se poate observa în
analiza regimului probelor, precum și a condițiilor de valabilitate.
În funcție de reglementarea și denumirea legală, actele juridice se împart în:
-sunt acele acte care au o reglementare proprie și

o denumire stabilită prin lege;
-nu este necesar ca părțile să prevadă întreg
Acte juridice civile numite conținutul actelor, întrucât acestor acte li se vor
aplica dispozițiile în mod automat și complet, cu
condiția ca părțile să nu fi derogat expres de la
aceste dispoziții legale;
Acte juridice civile nenumite -sunt acele acte care nu se bucură de o
reglementare proprie;
-consecință a principiului libertății actelor
juridice;
-se vor aplica regulile stabilite de către părți; 73
Exemplu:
-actuala reglementare nu mai prevede delegația

72
A se vedea art. 1236, 1238 Cod civil.
73
imperfectă, astfel încât în cazul în care se va
încheia un astfel de contract, acesta va fi unul
nenumit.
! A nu se confunda actele juridice civile nenumite cu contractele complexe (care reunesc

elementele a două sau mai multor contracte numite).
Exemplu:
Contractul hotelier – reunește elemente din contractul de locațiune cu elemente din contractul de
depozit.
Utilitatea acestei clasificări în acte juridice civile numite și acte juridice nenumite se poate
observa analizând regulile aplicabile.
! Este posibil ca un act juridic nenumit să devină un act juridic numit și invers, în cazul în care
legiuitorul modifică legislația aflată în vigoare.
Capitolul VIII. Condițiile actului juridic civil

Secțiunea II. Noțiune, clasificare, vicii de consimțământ, forma actului juridic civil
Condițiile actului juridic civil74 – reprezintă elementele care trebuie sau pot să intre în structura
actului juridic civil.75
! A nu se confunda:
-condițiile de validitate ale actului juridic civil ≠ elementele raportului juridic;
≠ condițiile obiectului actului juridic civil.
Posibile sensuri ale condiției:
1. modalitate a actului juridic civil (eveniment viitor și nesigur ca realizare de care depinde
eficacitatea sau desființarea actului juridic civil);
2. clauze contractuale;
3. element intrinsec.
Clasificarea condițiilor actului juridic civil
În funcție de aspectul la care se referă, condițiile actului juridic civil se pot împărți în:
Condiții de fond (intrinseci) – sunt acelea care privesc conținutul actului juridic civil;
74
75
adăugită de Cornelia Munteanu, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 232-252, 291-309.
Condițiile de formă (numite și – sunt aceea care se referă la exteriorizarea
condiții extrinseci) voinței/voințelor.
În funcție de criteriul obligativității, condițiile actului juridic civil se pot împărți în:
– acele condiții care trebuie îndeplinite în mod obligatoriu (în cazul în

Condiții esențiale care lipsește o astfel de condiție, sancțiunea care intervine constă în
nevalabilitatea actului juridic civil);
– acele condiții care pot fi prezente sau pot lipsi din actul juridic civil
Condiții neesențiale (în cazul în care lipsește o astfel de condiție, valabilitatea actului juridic
civil nu este afectată).
În funcție de sancțiunea care intervine, condițiile actului juridic civil se pot împărți în:
– sancțiunea care intervine pentru nerespectarea

Condiții de validitate76
acestor condiții este nulitatea actului juridic civil;
– nerespectarea acestor condiții conduce la alte
Condiții de eficacitate
sancțiuni (nu la nulitate).
În funcție de vocația lor, condițiile actului juridic civil se pot împărți în:
– sunt acele condiții pe care fiecare act juridic trebuie

Condiții generale
să le respecte;
– doar anumite acte juridice civile trebuie să
Condiții speciale
îndeplinească aceste condiții.
Capacitate Consimțământ
Structura actului juridic
Obiect Cauză
Forma autentică – condiție de fond77
Capacitatea de a încheia actul juridic civil78
76
Pentru condițiile de validitate ale contractului de vânzare, a se vedea Florin Moțiu, Contracte
speciale – Curs universitar, Ediția a VII-a, revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, București,
2017, p. 32-53.
77
adăugită de Cornelia Munteanu, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 309-316; Marian
Nicolae, Drept civil – Teoria generală, Vol. II. Teoria drepturilor subiective civile, Editura Solomon,
București, 2018, p. 434-455.
 reprezintă aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi și
obligații civile prin încheierea actelor juridice civile;79
 condiție de fond, esențială, de validitate și generală a actului juridic civil;
 reprezintă doar o parte a capacității civile (structura sa: capacitatea de folosință +
capacitatea de exercițiu).
Persoana fizică Regula: capacitatea;80 Excepție: incapacitatea;

Persoana juridică Regula: capacitatea;81 Excepție: incapacitatea de exercițiu.
- minorii sub 14 ani;

-generală
Incapacitatea de - interzișii judecătorești;
exercițiu -unele acte juridice nu se pot încheia valid de
-specială
anumite persoane majore.
Clasificare incapacitate de exercițiu82
În funcție de natura incapacităților, acestea se pot împărți în:

Incapacitate de exercițiu
Incapacitate de folosință
În funcție de conținutul sau întinderea incapacităților, acestea se împart în:

Incapacități generale
Incapacități speciale
În funcție de izvorul incapacităților, acestea se împart în:

Incapacități stabilite de legea civilă
Incapacități stabilite de legea penală
În funcție de modul în care operează incapacitățile, acestea se împart în:

Incapacități ce acționează de drept (ope legis)
Incapacități ce acționează ca efect al unei hotărâri judecătorești (caracter de sancțiune)
În funcție de opozabilitatea incapacităților, acestea se clasifică în:

Incapacități absolute
Incapacități relative
78
Francisc Deak, Lucian Mihai, Romeo Popescu, Tratat de drept civil – Contracte speciale, Volumul I
al ediției a V-a, actualizat de Romeo Popescu, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 25.
79
București, 2013, p. 474-479.
80
A se vedea art. 29 alin. (1), 1180,987 alin. (1), 1652 Cod civil.
81
A se vedea art. 206 alin. (1), (2), 29 alin. (1), art. 10 Cod civil.
82
Solomon, București, 2018, p. 358-361; a se vedea și incapacitatea de a cumpăra, respectiv de a vinde -
Francisc Deak, Lucian Mihai, Romeo Popescu, Tratat de drept civil – Contracte speciale, Volumul I al
ediției a V-a, actualizat de Romeo Popescu, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 26-44.
În funcție de finalitatea incapacităților, acestea se împart în:
Incapacități cu caracter de sancțiune
Incapacități cu caracter de protecție (ocrotire)
-în cazul în care nu este respectată condiția

Capacitatea de folosință 83
capacității de folosință, actul va fi lovit de nulitate
absolută (nul);
Sancțiune
-în cazul în care nu este respectată condiția
Capacitatea de exercițiu84 capacității de exercițiu, actul va fi lovit de nulitate
relativă (anulabil).
Consimțământul
 reprezintă exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic civil;85
 condiție de fond esențială, de validitate și generală a actului juridic civil;
 poate fi exprimat în scris, verbal, prin fapte sau gesturi concludente.86
Posibile sensuri ale consimțământului:

1. în materie contractuală rerezintă acordul de voințe al părților contractante (etimologie – cum
sentire);
2. manifestare unilaterală de voință, exteriorizată.
Principiile care guvernează consimțământul sunt:
-părțile pot alege între a încheia sau nu un act juridic civil

(numit/nenumit);
-părțile pot pune capăt actului juridic pe care l-au încheiat;
-libertatea contractuală87
-părțile își pot alege partenerul contractual (posibilitatea de a purta
(formă/conținut)
negocieri sau de a le rupe);
-părțile pot alege conținutul actului juridic (inclusiv forma pe care o
vor da actului juridic, dacă legea nu impune o formă specială);
-voința internă prevalează -voința internă ≠ voința exteriorizată există două concepții:
celei declarate (voința  concepția subiectivă - acordă prioritate voinței interne;88
reală)  concepția obiectivă – acordă prioritate voinței
83
84
A se vedea art. 211 alin. (1), (2); 218 alin. (2); art. 1251; art. 210 alin. (2) și art. 218 alin. (2) Cod
civil.
85
București, 2013, p. 479-490.
86
87
Pentru mai multe opinii doctrinare referitoare la acest principiu, a se vedea Gabriel Boroi și Carla
Alexandra Anghelescu, Curs de drept civil – Partea general, Ediția a 2-a revizuită și adăugită, Editura
Hamangiu, București, 2012, p. 135-136; pentru limitele libertății contractuale, a se vedea – Liviu Pop,
Ionuț-Florin Popa, Stelian Ioan Vidu, Curs de drept civil – Obligațiile, Editura Universul Juridic,
București, 2015, p. 34-39.
88
A se vedea art. 1266 alin. (1); art. 1289 (1), (2); art. 1206 Cod civil.
exteriorizate (satisface securitatea dinamică a circuitului
civil).
Voința89 persoanei trebuie să fie:

-liberă și conștientă (în cazul în care lipsește sancțiunea care intervine este nulitatea absolută, iar în
cazul în care aceasta este alterată, sancțiune prevăzută de către lege este nulitatea relativă);
-serioasă (sancțiunea care intervine pentru lipsa acestei condiții este nulitatea relativă);
-exteriorizată (manifestarea de voință poate fi atât expresă, cât și tacită dacă ea se deduce; în
anumite cazuri legea prevede forma expresă).
Exemplu:
În cazul următoarelor acte, legea prevede necesitatea manifestării exprese de voință:

-fiducia, fideiusiunea, scutirea de raport a donațiilor, acceptarea unei donații, indivizibilitatea
convențională, colidaritatea convențională, subrogația convențională, actele solemne.
În cazul următoarelor acte, manifestarea de voință poate fi atât expresă, cât și tacită:
-acceptarea moștenirii, revocarea voluntară expresă sau tacită a testamentului, relocațiunea,
renunțarea la compensație.
-părțile sunt libere să aleagă forma de exteriorizare a voinței lor;

-părțile trebuie să respecte prevederile legale referitoare la ordinea publică și bunele
Regula:
moravuri (încălcarea acestor reguli etice atrage sancțiunea nulității actului juridic civil);
-tăcerea nu valorează consimțământ;
-legea prevede ca anumite acte juridice civile să îmbrace o anumită formă specială;
Exemplu:
Excepția -actele juridice solemne.90

: -tăcerea valorează consimțământ91 când:
 legea prevede acest lucru;
 părțile au atribuit expres tăcerii valoare juridică;
 are valoare de consimțământ potrivit obiceiului sau uzurilor profesionale.
Corelația dintre consimțământ și voința juridică:

- voința (operațiunea psihologică) reunește în conținutul său atât consimțământul, cât și cauza;
- prin manifestare, voința dobândește valoare juridică.
Condițiile valabilității consimțământului
89
București, 2012, p. 147-149.
90
91
A se vedea art. 1810 alin. (1); art. 1196 alin. (2) Cod civil.
-aptitudinea psihică a unei persoane fizice de a
înțelege semnificația faptelor sale, de a avea
putere să aprecieze efectele care se vor produce
-să fie exprimat în cunoștință de cauză, adică să prin manifestarea sa de voință;
provină de la o persoană cu discernământ; -lipsa discernământului constă în incompetența
de a acționa critic și predictiv92 (sancțiunea
pentru lipsa chiar vremelnică a discernământului
atrage sancțiunea nulității relative);
-nu se consideră a fi exprimat cu intenția de a
produce efecte juridice în momentul în care:
 manifestarea de voință a fost făcută
în glumă (jocandi causa);
 s-a făcut sub condiție suspensivă pur
-să fie serios sau să fie exprimat cu intenția de a
potestativă din partea celui care se
produce efecte juridice;
obligă;93
 manifestarea este prea vagă;
 s-a făcut cu o rezervă mentală
(reservatio mentalis), cunoscută de
destinatarul acesteia.
-să fie liber, adică să nu fie alterat de vreun viciu -viciile de consimțământ94 sunt acele împrejurări
de consimțământ. care afectează caracterul conștient și liber al
voinței de a încheia un act juridic;
-sunt vicii de consimțământ:95
 eroarea;
 dolul;
 violența;
 leziunea.
! A nu se confunda:
discernământul (care este o stare de fapt) ≠ capacitatea de exercițiu (care este o stare de drept).
Viciile de consimțământ96
Eroarea – reprezintă falsa reprezentare (ignorare/cunoaștere greșită a realității) a unor împrejurări la

încheierea actului juridic.
Eroarea este spontană și se datorează chiar celui aflat în eroare (nu este provocată).
92
A se vedea art. 211 din Legea nr. 71/2011.
93
94
București, 2013, p. 491-522.
95
96
Clasificare:
În funcție de consecințele care intervin, eroarea poate fi:
-când falsa reprezentare cade asupra:

 naturii sau obiectului actului juridic (error in negotium);
 identitatea fizică a obiectului prestației (error in corpore);
 calităților substanțiale ale obiectului prestației ori altei
Eroare esențială împrejurări considerate esențiale de către părți în absența
căreia actul juridic nu s-ar fi încheiat (error in substantiam);
 asupra identității persoanei sau asupra unei calități a acesteia
în absența căreia contractul nu s-ar fi încheiat (error in
personam).
-falsa reprezentare a unor împrejurări mai puțin importante la încheierea
Eroare neesențială actului juridic;97
(indiferentă) -această eroare poate atrage o diminuare sau o majorare valorică a
prestației, însă poate să rămână chiar și fără vreo consecință juridică.
-un singur element de natură subiectivă (psihologic): falsa

Structura erorii esențiale
reprezentare a realității;
-eroarea să fie esențială;
-eroarea să fie scuzabilă;
-elementul asupra căruia cade falsa reprezentare să fi fost hotărâtor
(determinant) pentru încheierea actului juridic (dacă ar fi cunoscut
Cerințele erorii esențiale realitatea, partea nu ar mai fi încheiat actul juridic respectiv);
-în cazul actelor juridice bilaterale sau plurilaterale, cu titlu oneros,
este necesar ca partea cocontractantă să fi știut ori să fi trebuit să
știe că elementul fals reprezentat era esențial (hotărâtor) pentru
încheierea actului juridic civil respectiv. 98
-eroarea esențială și scuzabilă atrage sancțiunea nulității relative;
-în cazul actelor juridice bilaterale sau plurilaterale este suficient ca
numai o parte să se afle în eroare (dacă ambele părți se află în
Sancțiune eroare, oricare se poate prevala de aceasta). 99
-eroarea poate fi evitată dacă are loc adaptarea contractului (efect
de stingere a dreptului de a obține nulitatea relativă și lipsire de
efecte a notificării).
-fapt juridic stricto sensu, eroarea poate fi probată prin orice mijloc
Proba
de probă, inclusiv prin declarații de martori și prezumții;
Prescripția acțiunii în -3 ani de la momentul la care cel îndreptățit, reprezentantul său ori
anulare cel chemat de lege să autorizeze actul a cunoscut cauza anulării,
termen care începe să curgă nu mai târziu de împlinirea unui termen
97
A se vedea art. 1207 alin. (4); art. 12010 Cod civil.
98
99
de 18 luni de la momentul încheierii actului;
-pe cale de de excepție este imprescriptibilă;
În funcție de natura realității fals reprezentate, eroarea este:
-constă în falsa reprezentare a unei stări sau

Eroare de fapt situații faptice la încheierea actului juridic
civil;100
-constă în falsa reprezentare a unei stări sau
Eroare de drept
situații faptice la încheierea actului juridic civil.
În funcție de persoana căreia i se datorează, eroarea este:
-nu poate fi reproșată părții care a avut o falsă

Eroare scuzabilă reprezentare a realității la încheierea actului
juridic (lipsă de informare/neglijență);
-eroare imputabilă părții, întrucât aceasta poartă
Eroare nescuzabilă asupra unui fapt care putea fi cunoscut de
persoana aflată în eroare cu diligențe rezonabile.
Dolul – reprezintă inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene (manopere
frauduloase), pentru a o determina să încheie un anumit act juridic. 101
Dolul este o eroare provocată (nu spontană). De asemenea sfera de aplicare a dolului este mai mare
decât cea a erorii, întrucât legislația prevede posibilitatea invocării nulității relative, chiar dacă
eroarea nu este esențială.102
-element obiectiv (material-utilizarea de mijloace viclene) +

element subiectiv (intențional-intenția de a induce în eroare o
Structura dolului persoană, pentru a o determina să încheie actul juridic);
-elementul obiectiv poate să se concretizeze fie printr-o acțiune, fie
printr-o inacțiune (dol prin reticență);
-manoperele viclene trebuie să provină de la cealaltă parte
(reprezentant, prepus, gerant sau chiar terț dacă cocontractantul a
cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască existența viciului la încheierea
Cerințele dolului
contractului);
-poate fi întâlnit în cazul actelor juridice unilaterale (dolul sub forma
captației sau sugestiei);103
Sancțiune - atrage sancțiunea nulității relative;
-nu este necesar ca dolul să fie comun (dacă există, oricare se poate
prevala de acesta);
-acțiune în declararea nulității relative a actului juridic civil/acțiune
în răspundere civilă delictuală (se poate cere
100
A se vedea art. 1207 alin. (4); art. 1208 alin. (2) Cod civil.
101
102
103
daune-interese/menținerea contractului cu reducerea prestației cu
valoarea daunelor-interese la care ar fi fost îndreptățit);
-confirmarea actului (renunțarea la invocarea nulității relative) nu
conduce și la renunțarea la daune-interese;
-adaptarea contractului, în măsura în care împrejurările permit
acest lucru.
-dolul nu se prezumă;
-fapt juridic stricto sensu, dolul poate fi probat prin orice mijloc de
Proba probă, inclusiv prin declarații de martori și prezumții;
-datorită elementului său material este mai ușor de probat decât
eroarea.
Prescripția acțiunii în -3 ani din ziua când a fost descoperit
anulare -pe cale de de excepție este imprescriptibilă extinctiv;
Violența – reprezintă amenințarea unei persoane cu un rău de natură să îi producă, fără drept, o
temere ce o determină să încheie un act juridic, pe care în alte condiții nu l-ar fi încheiat.
Amenințarea poate fi:

-legitimă (justă);
Exemplu:
-un creditor amenință debitorul că îl va da în judecată dacă nu își execută obligațiile

contractuale.
-nelegitimă.
Exemplu:
-un creditor amenință debitorul că îl va da în judecată dacă nu își execută obligațiile

contractuale, iar prin exercitarea dreptului la acțiune acesta obține un avantaj exagerat și injust.
Clasificare:
În funcție de natura răului cu care se amenință, violența poate fi clasificată în:
-privește integritatea fizică a persoanei (chiar a altei persoane de care

Violență fizică (vis)
victima este legat printr-o temeinică afecțiune) ori a bunurilor sale;
Violență morală (metus) -privește onoarea, cinstea ori sentimentele persoanei.
Structura violenței -element obiectiv (amenințarea cu un rău-natură

patrimonială/morală) + element subiectiv (intern; constă în
inducerea unei temeri persoanei amenințate);
-elementul subiectiv poate să se concretizeze și în amenințarea cu un
rău viitor, în măsura în care s-ar insufla o temere considerabilă și
prezentă la încheierea contractului;
-temerea insuflată să fie determinantă104 (justificată - persoana are
motive să creadă că în lipsa consimțământului său,
viața/pesoana/onoarea/bunurile ar fi puse în pericol grav și iminent)
pentru încheierea actului juridic civil;
-amenințarea să fie injustă (simpla temere reverențiară, izvorâtă
Cerințele violenței
din respect, curtoazie, nu constituie violență); 105
-amenințarea să provină de la cealaltă parte sau să fie cunoscută
de aceasta ori să fi trebuit să o cunoască, dacă provine de la un terț
(reprezentant, prepus, gerant – se aplică art. 1214, iar nu 1220 Cod
civil, deci nu este necesar ca cealaltă parte să fi cunoscut).
- atrage sancțiunea nulității relative;
-acțiune în declararea nulității relative a actului juridic civil/+acțiune
în răspundere civilă delictuală (se poate cere
Sancțiune daune-interese/menținerea contractului cu reducerea prestației cu
valoarea daunelor-interese la care ar fi fost îndreptățit);
-confirmarea actului (renunțarea la invocarea nulității relative) nu
conduce și la renunțarea la daune-interese;
-fapt juridic stricto sensu, violența poate fi probată prin orice mijloc
de probă, inclusiv prin declarații de martori și prezumții;
Proba
-datorită elementului său material este mai ușor de probat decât
eroarea.
Prescripția acțiunii în -3 ani de când a încetat violența;
anulare -pe cale de de excepție este imprescriptibilă extinctiv;
Leziunea – repezintă prejudiciul material suferit de una dintre părți ca urmare a încheierii unui
contract.
Sfera de aplicare diferă în funcție de persoana care se află în situația unui astfel de viciu de
consimțământ (legiuitorul a consacrat ambele concepții – subiectivă și obiectivă):
-act juridic de administrare;

Minor Leziunea -pagubă -
-act juridic bilateral, cu titlu oneros și comutativ;
(sau persoanele obligația asumată de
-încheiat de minorul cu capacitate de exercițiu
cu capacitate de minor raportată la
restrânsă (între 14-18 ani) singur, fără
exercițiu patrimoniul său/alte
încuviințarea ocrotitorului legal;
restrânsă) circumstanțe.
-să fie păgubitor pentru minor.
-regula – pot fi atacate acte juridice bilaterale, cu
titlu oneros și comutative, indiferent dacă sunt
Major Leziunea -disproporție
de administrare ori de dispoziție;
(sau persoanele vădită de valoare între
-existența se apreciază în funcție de natura și
cu capacitate prestații, existentă în chiar
scopul contractului.
deplină de momentul încheierii unui
-nu pot fi atacate pentru leziune contractele
exercițiu) contract;
aleatorii, tranzacția, precum și alte contracte
anume prevăzute de lege.106
104
A se vedea art. 1216 alin. (2) Cod Civil.
105
A se vedea art. 1219 Cod Civil.
-element obiectiv (vădita disproporție de valoare între prestații) +
element subiectiv (una dintre părți să profite de starea de nevoie, de
Major
lipsa de experiență ori de lipsa de cunoștințe a celeilalte părți, la
Structura încheierea actului);
-elementul obiectiv: prejudiciul material egal cu disproporția de valoare
Minor
dintre prestații;
-nulitate relativă;
Minor -adaptarea contractului (reducerea sau, după caz, mărirea uneia dintre
prestații);
Sancțiune -nulitate relativă – acțiunea este admisibilă doar în măsura în care
leziunea depășește jumătate din valoarea pe care o avea, la momentul
Major
încheierii actului, iar disproporția subzistă până la data cererii de anulare;
- reducerea sau, după caz, mărirea uneia dintre prestații; 107
Prescripția acțiunii în -termenul prevăzut pentru dreptul la acțiune este de 1 an;
anulare -pe cale de de excepție este prescriptibilă extinctiv în termen de 1 an;
Obiectul actului juridic civil

 reprezintă o operațiune juridică;108
! A nu se confunda:
Obiectul contractului109 – operațiunea juridică;
Obiectul obligației – prestația la care se angajează debitorul;
Obiectul prestației – bunul la care se referă prestația (obiectul derivat al actului juridic).
Cerințe generale -nerespectarea acestei condiții pivind

- să fie determinat sau cel obiectul actului juridic sau, după caz,
puțin determinabil; obiectul obligației, obiectul prestației,
atrage sancțiunea nulității absolute;
-să fie licit; -nerespectarea acestei cerințe atrage
nulitatea absolută;
106
A se vedea art. 1221 alin. (2) și art. 1224 Cod civil.
107
A se vedea art. 1222 alin. (3) și art. 1213 Cod civil.
108
București, 2013, p. 522-528.
109
Răzvan Dincă, Contracte civile speciale în Noul Cod Civil – Note de curs, Editura Universul
Juridic, București, 2013, p. 76-78.
-dacă bunul a existat, dar numai există la
momentul încheierii actului, intervine
sancțiunea nulității absolute;
-să existe; 110
-dacă bunul piere ulterior încheierii actului,
cerința se consideră îndeplinită;
- în principiu, cerința se consideră
îndeplinită dacă bunul este unul viitor;
-dacă obiectul obligației este imposibil
-să fie posibil; absolut va interveni sancțiunea nulității
absolute;
-o parte nu poate promite decât fapta sa
proprie (excepție: calitate de reprezentant);
-valabilă convenția de porte-fort;
-să fie un fapt personal; -în contractele intuitu personae obiectul
trebuie să fie o faptă personală (actul s-a
încheiat în considerarea calităților acelei
persoane).
Cerințe speciale
-să existe autorizația -este cazul activităților care trebuie
administrativă/judiciară autorizate de organele competente, precum
prevăzută de către lege; și actelor juridice care au ca obiect
-pentru actele de (derivat) anumite bunuri;
înstrăinare obiectul Exemplu:
derivat (lucrul) să fie în
circuitul civil. -arme, muniție.
-unele acte juridice civile datorită naturii lor privesc numai anumite
bunuri;
Obiectul să fie Exemplu:
circumscris anumitor
bunuri -împrumutul de folosință privește doar bunuri neconsumptibile
-împrumutul de consumație privește doar bunuri fungibile și
consumptibile.
Cauza (scopul) actului juridic civil
! Este posibil ca obiectul actului juridic să fie ilicit, deși obiectul fiecărei obligații să nu aibă acest
caracter, ori invers.
Cauza (scopul) actului juridic civil
 reprezintă motivul care determină fiecare parte să încheie contractul;111

A se vedea cazul privind legatul bunului altuia - art. 1064 alin. (2) Cod civil;
110
111
București, 2013, p. 529-542.

 se poate referi la însușiri ale prestației/persoanei.
Existența cauzei se apreciază prin raportare la momentul încheierii actului juridic. Lipsa
cauzei va atrage sancțiunea nulității relative, cu excepția cazului în care contractul poate fi altfel
calificat pentru a produce efecte juridice. 112
Cauza trebuie să îmbrace cumulativ următoarele condiții:
-să existe; -reprezintă posibilitatea părții de a-și reprezenta corect faptele sale și
consecințele acestora;
-lipsa cauzei se poate datora lipsei discernământului/cauza este falsă (partea
s-a aflat într-o eroare esențială și scuzabilă);
-sancțiunea care intervine pentru nerespectarea acestei cerințe este nulitatea
relativă (pentru cauza falsă intervine această sancțiune numai în măsura în
care sunt îndeplinite condițiile de la eroare ca viciu de consimțământ);
-cauza îndeplinește această condiție când nu încalcă legea sau ordinea
publică și nici nu încalcă normele imperative (frauda la lege);
-să fie licită;
absolută (prestația este supusă restituirii); 113
-cauza îndeplinește această condiție când nu este contrară bunelor moravuri;
-să fie morală.
absolută(prestația este supusă restituirii);
-cel care o invocă are sarcina probei;
-prezumată că există, precum și că aceasta este

valabilă;
-cel care o invocă are sarcina probei;
Proba cauzei
-fapt juridic stricto sensu, cauza poate fi probată
prin orice mijloc de probă, inclusiv prin
declarații de martori și prezumții;
! Un antecontract de vânzare încheiat în scopul de a se menține o relație de concubinaj este lovit de

nulitate absolută pentru cauză imorală.
Dacă obiectul actului juridic civil este ilicit sau imoral, inclusiv cauza va fi ilicită sau imorală, în schimb
invers nu se aplică întotdeauna această rațiune.
112
113
Forma actului juridic civil
 reprezintă modalitatea de exteriorizare a menifestării de voință, făcută cu intenția de a

crea, modifica sau stinge un raport juridic civil concret;114
Principiul consensualismului
 reprezintă regula potrivit căreia simpla manifestare de voință este suficientă pentru ca
actul juridic să ia naștere în mod valabil;115
 reprezintă o aplicare a principiului libertății actelor juridice civile (principiul
autonomiei de voință).
În funcție de izvorul formei, aceasta se clasifică în:
-formă impusă de către lege;

-sancțiunea care intervine pentru nerespectarea
Forma legală
acestei forme este cea prevăzută de norma legală
care a impus forma;
-formă impusă de către părți (contractul este
Forma convențională
valabil chiar dacă forma nu a fost respectată). 116
În funcție de consecințele nerespectării formei, aceasta se poate împărți în:
-reprezintă forma cerută expres de către lege

pentru însăși valabiliatea actului juridic;
acestei forme este nulitatea absolută;
-rațiunea instituirii acestei forme constă în
atenționarea părților asupra importanței actului
juridic, asigurarea libertății și certitudinii
consimțământului;
Forma ad validitatem, ad solemnitatem
-incompatibilă cu manifestarea tacită de voință;
Exemplu:
-convenția matrimonială, testamentul, contractul

de arendare, cesiunea ipotecii, convenția de
instituire a unui drept de ipotecă imobiliară,
contractul de donație, promisiunea de donație
etc.
Forma ad probationem -reprezintă forma cerută de către lege pentru
probarea actului juridic;
114
București, 2013, p. 542-559.
115
116
acestei forme este imposibilitatea dovedirii
actului juridic;
atenționarea părților asupra importanței actului
juridic, redarea certă și fidelă a conținutului,
prevenirea unor eventuale litigii;
-este obligatorie, iar nu facultativă;
Exemplu:
-contractul de societate, contractul de comision,

contractul de consignație, contractul de
depozit,117 contractul de asigurare, contractul de
tranzacție etc.
-reprezintă forma cerută de către lege pentru
opozabilitatea actului juridic față de terți.
acestei forme este inopozabilitatea față de terți;
protecția terților față de eventualele efecte
Forma ad opposabilitatem
prejudiciabile ale actului juridic;
-este obligatorie, nu facultativă;
Exemplu:
-înscrierea unor acte în cartea funciară/registrul

național de publicitate mobiliară.118
! A nu se confunda:
forma ad validitatem ≠ forma autentică.
Exemplu:
-testamentul olograf este un act solemn – întrucât respectă cerințele impuse: să fie scris, semnat și
datat de mâna testatorului (nu autentic).
Capitolul IX. Modalitățile actului juridic civil

Secțiunea II. Termen, condiție, sarcină
117
A se vedea art. 2104, 2124 alin. (2), 2133 Cod civil.
118
Pentru mai multe detalii privind publicitatea drepturilor, a actelor și faptelor juridice, a se vedea
București, 2012, p. 225-231; Marian Nicolae, Drept civil – Teoria generală, Vol. II. Teoria drepturilor
subiective civile, Editura Solomon, București, 2018, p. 249-301; Irina Sferdian, Drept civil –
Drepturile reale principale, Editura Hamangiu, București, 2013, p. 692-753.
Existența modalităților actului juridic este rezultatul principiului libertății contractuale. 119
Termenul
- reprezintă un eveniment viitor și sigur ca realizare, până la care este amânată

începerea sau, după caz, stingerea exercițiului drepturilor subiective civile și a
executării obligațiilor civile corelative;
Clasificarea termenului:
În funcție de efectele pe care le produce, termenul se poate clasifica în:
Termen suspensiv -până la îndeplinirea lui, este amânat începutul

exercițiului dreptului subiectiv civil și al
executării obligației civile corelative, fiind astfel
amânată scadența obligației;
-până la îndeplinirea lui, este amânată stingerea
exercițiului dreptului corelativ civil și al
Termen extinctiv executării obligației civile corelative;
-odată cu stingerea exercițiului dreptului se va
stinge însăși obligația corelativă;
În funcție de persoana care beneficiază de termen, acesta se poate clasifica în:
Termen în favoarea creditorului

(lege/convenția părților/reiasă din -prevăzut expres;
împrejurări)
Termen în favoarea debitorului -reprezintă regula;
Termen în favoarea ambelor părți
(lege/convenția părților/reiasă din -prevăzut expres.
împrejurări)
Utilitatea acestei clasificări, rezidă în faptul că doar persoana în favoarea căreia este stipulat
termenul va putea să renunțe la beneficiul acesta fără consimțământul celeilalte părți, cu excepția
cazului în care termenul s-a stipulat expres în favoarea ambelor părți, unde este necesar acordul
ambelor părți.
În funcție de izvorul termenului, acesta se poate clasifica în:
-stabilit prin act unilateral/bilateral/plurilateral;

Termen voluntar (convențional) -poate fi expres/tacit (dedus din natura raportului
juridic concret sau alte împrejurări);
-stabilit prin act normativ și care face parte de
Termen legal
drept din actul juridic;
Termen jurisdicțional -acordat debitorului de către organul de
119
jurisdicție, în temeiul legii;
-se folosește denumirea de termen judiciar în
momentul în care organul de jurisdicție este o
instanță judecătorească;
! Termenul de grație amână, până la împlinirea sa, executarea silită a obligației, însă nu împiedică
compensația.120
În funcție de cunoașterea datei la care se va împlini termenul, acesta se clasifică în:
Termen cu -data (calendaristică) la care se va împlini termenul se cunoaște din momentul

scadență certă încheierii actului juridic;
Termen cu -data (calendaristică) la care se va împlini termenul nu se cunoaște din
scadență incertă momentul încheierii actului juridic, dar împlinirea termenului este sigură;
-a nu se confunda cu o condiție (eveniment viitor și nesigur ca realizare;
Exemplu:
-decesul credirentierului într-un contract de rentă viageră.

Termenul afectează numai executarea actului juridic, iar nu și existența acestuia.
Termenul Pendente -dacă debitorul execută obligația sa înainte de scadență, adică

suspensiv termine înainte de împlinirea termenului suspensiv, atunci el face o plată
stabilit (și) (înainte de valabilă (nu poate cere restituirea ei); 121
în favoarea scadență) -titularul poate lua măsuri conservatorii asupra patrimoniului
debitorului debitorului său;
-în actele juridice translative de drepturi reale cu privire la unuri
individual determinate, termenul suspensiv nu amână transferul
acestor drepturi (cu excepția cazului în care s-a prevăzut expres
contrariul);
-în actele juridice translative de proprietate, riscul pieirii fortuite a
bunului individual determinat înainte de împlinirea termenului
suspensiv va fi suportat de către înstrăinător, chiar dacă
proprietatea a fost transferată dobânditorului 122 (debitorul
obligației de predare pierde dreptul la contraprestație, iar dacă a
primit-o este obligat să o restituie; creditorul pus în întârziere preia
riscul pieirii fortuite a bunului, el neputându-se libera chiar dacă ar
dovedi că bunul ar fi pierit și dacă obligația de predare ar fi fost
executată la timp);
-până la împlinirea termenului suspensiv, creditorul nu poate cere
plata de la debitor;123
-înainte de împlinirea termenului suspensiv, creditorul nu poate
opune debitorului compensația124 (termenul de grație nu împiedică
compensația, ci numai executarea silită); 125
120
121
A se vedea art. 1414; art. 1343 teza I Cod civil.
122
123
124
A se vedea art. 1617 alin. (1) Cod civil
125
-prescripția extinctivă începe să curgă de la data împlinirii
Eveniente termenului suspensiv sau, după caz, de la data renunțării la
termine beneficiul termenului stabilit exclusiv în favoarea creditorului; 126
(după -obligația devine scadentă, iar debitorul este obligat să o aducă la
scadență) îndeplinire și creditorul poate să apeleze la forța de constrângere a
statului pentru a obține executarea silită a obligației;
Termenul -creditorul poate să renunțe oricând la beneficiul său, deci poate solicita oricând
suspensiv executarea obligației;
stabilit în -prescripția extinctivă începe să curgă de la data împlinirii termenului suspensiv
favoarea sau, după caz, de la data renunțării la beneficiul termenului stabilit exclusiv în
creditorului favoarea creditorului;
Termenul Pendente -raportul juridic civil concret își produce efectele sale, ca și
extinctiv termine cum nu ar fi afectat de nicio modalitate;
Eveniente -raportul juridic civil concret își încetează efectele după acest
termine moment;
Exemplu:
Expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul de

locațiune are ca efect stingerea atât a dreptului de folosință al
locatarului, cât și a dreptului la chirie al locatorului.
Condiția
- reprezintă un eveniment viitor și nesigur ca realizare, de care depinde eficacitatea sau

desființarea dreptului subiectiv civil și a obligației civile corelative;
În funcție de efectele pe care le produce condiția, aceasta se clasifică în:
-de a cărei îndeplinire depinde nașterea

Condiție suspensivă (eficacitatea) drepturilor subiective civile și a
obligațiilor corelative;
-de a cărei îndeplinire depinde desființarea
drepturilor subiective civile și a obligațiilor
corelative;
Condiție rezolutorie -condiția se prezumă a fi rezolutorie ori de câte
ori scadența obligațiilor principale precedă
momentul la care condiția s-ar putea îndeplini,
partea interesată putând face dovada contrară;
126
În funcție de legătura cu voința părților a realizării sau nerealizării evenimentului, condiția se poate
clasifica în:
-realizarea evenimentului depinde de hazard (întâmplare) sau exclusiv de voința

Condiție
unui terț, deci voința părții sau a părților actului juridic nu are vreun rol în
cazuală
împlinirea condiției;
Condiție -realizarea evenimentului depinde atât de voința uneia dintre părți, cât și de voința
mixtă unei persoane determinate;
Condiție -realizarea  condiția -condiția a cărei realizare depinde
potestativă evenimentului potestativ exclusiv de voința uneia dintre părți;
depinde de voința ă pură; -obligația sub condiție suspensivă pur
uneia dintre părți; potestativă din partea celui care se
obligă nu produce niciun efect;127
-obligația sub condiție
suspensivă/rezolutorie pur potestativă
din partea creditorului este valabilă;
 condiția -condiția a cărei realizare depinde atât
potestativ de voința uneia dintre părți, cât și de
ă simplă; un element exterior acesteia;
-obligația sub condiție
suspensivă/rezolutorie potestativă
simplă este valabilă, chiar dacă
depinde și de voința debitorului.
Utilitatea acestei clasificări în condiție cazuală, mixtă și potestativă se poate observa când se discută
despre valabilitatea obligațiilor asumate de către părți.
În funcție de realizarea sau nu a evenimentului, condiția se poate clasifica în:
-afectează existența drepturilor subiective civile și a obligațiilor corelative

printr-un eveniment ce urmează să se îndeplinească, mai exact, dacă este
Condiție pozitivă formulată în sens afirmativ;
-se consideră îndeplinită dacă debitorul, obligat sub condiție, a împiedicat
realizarea ei;
-eveniment care urmează să nu se producă, mai exact, atunci când este
formulată în sens negativ.
-se consideră îndeplinită dacă termenul a expirat fără ca evenimentul să se fi
produs sau chiar înainte de împlinirea acestuia dacă este sigur că
Condiție negativă evenimentul nu se va mai produce;
-dacă nu s-a prevăzut niciun termen, condiția se consideră îndeplinită numai
în cazul în care este sigur că evenimentul nu se va mai produce; 128
-se consideră neîndeplinită dacă partea interesată de îndeplinirea condiției
determină, cu rea-credință, realizarea evenimentului. 129
127
128
129
! Indiferent dacă condiția este pozitivă sau negativă, realizarea sau nerealizarea condiției trebuie să
fie posibilă.
În funcție de evenimentul care poate avea loc, sub aspect material sau sub aspect juridic, condiția se
poate clasifica în:
Condiție
-eveniment care poate avea loc, fie sub aspect material, fie sub aspect juridic;
posibilă
-eveniment care nu poate avea loc, fie sub aspect material, fie sub aspect
juridic;
Condiție
-este considerată nescrisă;
imposibilă
-va atrage sancțiunea nulității absolute a unui act juridic dacă aceasta a
constituit cauza acestuia.
În funcție de eveniment a cărui îndeplinire respectă atât dispozițiile legale cât și bunele moravuri,
condiția se poate clasifica în:
Condiție licită și -eveniment a cărui îndeplinire respectă atât normele juridice, cât și bunele
morală moravuri;
-eveniment a cărui îndeplinire contravine normelor juridice și bunelor
moravuri;
Condiție ilicită
-este considerată nescrisă;
și imorală
-va atrage sancțiunea nulității absolute a unui act juridic dacă aceasta a
constituit cauza acestuia.
Efectele Pendente -actul juridic încă nu și- -creditorul nu poate cere executarea
condiției conditione a produs efectele, obligației (plata);
suspensive existența (eficacitatea) -debitorul nu datorează nimic, iar dacă totuși
drepturilor și a plătește, ell poate cere restituirea plății ca
obligațiilor corelative fiind nedatorată;
fiind sub semnul -obligația nu se poate stinge prin
incertitudinii; compensație, deoarece nu se stinge nici prin
plată;
-prescripția extinctivă nu începe să curgă;
-în actele juridice translative de drepturi
reale nu se produce efectul translativ;
-în actele juridice translative de proprietate,
riscul pieirii fortuite a bunului individual
determinat, care face obiectul obligației de a
da, va fi suportat de debitorul obligației de
predare;
-creditorul poate să facă acte de conservare a
dreptulu său, iar dobânditorul sub condiție
suspensivă al unui drept real imobiliar îl
poate înscrie provizoriu în cartea funciară; 130
-creditorul poate să solicite și să obțină
garanții pentru creanța sa;
-creditorul poate să cedeze, prin acte inter
vivos sau mortis causa, dreptul său
condițional, acesta transmițându-se tot sub
condiție.
-plata efectuată este validă prin îndepliinirea
condiției și nu mai poate fi restituită;
-transmisiunea drepturilor consimțite
pendente conditione de către titularul
dreptului condițional sunt consolidate;
Excepții:
-prescripția extinctivă începe să curgă numai
-condiția s-a realizat, de la data îndeplinirii condiției;
actul este considerat, -fructele culese ori încasate de cel care a
Eveniente
retroactiv, că a fost pur înstrăinat bunul rămân ale sale, deși dreptul
conditione
și simplu (neafectat de său dispare cu efect retroactiv, așa încât
modalitatea condiției); dobânditorul va culege fructele numai din
momentul îndeplinirii condiției;
-actele de administrare făcute de cel care a
înstrăinat înainte de îndeplinirea condiției
rămân valabile, deși, ca efect al îndeplinirii
condiției suspensive, se consideră că el nu a
mai fost proprietarul bunului din momentul
încheierii actului juridic;
-condiția nu s-a -toate prestațiile efectuate trebuie restituite;
realizat, dreptul și -garanțiile constituite se desființează;
Deficiente
obligația corelativă se -toate drepturile constituite de către debitor
conditione
consideră că nu au se consolidează;
existat niciodată.
Efectele -debitorul trebuie să își execute obligația

condiției asumată, iar creditorul poate să solicite
-până la realizarea
rezolutorii executarea acesteia;
Pendente condiției, actul juridic
-dreptul dobîndit sub consiție rezolutorie
conditione se comportă ca un act
poate fi transmis prin acte inter vivos sau prin
pur și simplu;
acte mortis causa și va fi dobândit tot sub
condiție rezolutorie;
Eveniente -condiția rezolutorie -părțile trebuie să își restituie prestațiile
conditione s-a îndeplinit, actul se efectuate;
desființează cu efect -dacă pendente conditione dobânditorul a
retroactiv, caz în care constituit anumite drepturi cu privire la bun,
se consideră că actul acestea se desființează retroactiv și, invers,
nu a existat drepturile constituite de cel care a înstrăinat se
niciodată;131 consolidează;
Excepții:
130
A se vedea art. 898 Cod civil; art. 912 alin. (1) Cod civil.
-actele de administrare făcute de dobânditorul
sub condiție rezolutorie rămân valabile;
-în lipsă de stipulație sau prevedere legală
contrară, fructele culese sau încasate de
dobânditorul sub condiție rezolutorie rămân în
proprietatea sa;
-în actele juridice cu executare continuă sau
succesivă, în lipsa unei stipulații contrare,
efectele îndeplinirii condiției rezolutorii se
produc numai pentru viitor;
-condiția rezolutorie -actul este socotit încă de la nașterea sa ca pur
nu s-a îndeplinit, iar și simplu;
Deficiente
actul juridic se -în cazul dreptului afectat de o condiție
conditione
consolidează rezolutorie înscris în cartea funciară. 132
definitiv;
Sarcina
- reprezintă modalitatea specifică liberalităților care constă într-o obligație de a da, a

face sau a nu face, impusă gratificatului de către dispunător;
- neexecutarea sarcinii nu atrage nevalabilitatea actului juridic, ci doar eficacitatea
acestuia este afectată (sancțiunea care intervine, de principiu, este revocarea
liberalității prin care a fost instituită, dar donatorul sau moștenitorii acestuia pot cere
de asemenea executarea sarcinii);133
Clasificarea sarcinii:
În funcție de persoana beneficiarului sarcinii, aceasta se poate clasifica în:
-gratificatul este ținut a îndeplini o obligație

impusă de către dispunător prin contract;
Sarcină în favoarea dispunătorului Exemplu:
-donatorul îi impune donatarului să plătească o
datorie a sa față de un terț;
Exemplu:
Sarcină în favoarea gratificatului
-donatorul îi impune donatarului să folosească
suma de bani primită pentru studii academice;
131
A se vedea și problema eficacității temporare a actului juridic, situație dezbătută în doctrină în
raport cu nulitatea actului juridic. - Marian Nicolae, Drept civil – Teoria generală, Vol. II. Teoria
drepturilor subiective civile, Editura Solomon, București, 2018, p. 564-566.
132
133
A se vedea art. 1027 alin. (1); art. 1029 și art. 1648 Cod civil.
Exemplu:
Sarcină în favoarea unui terț -se lasă prin testament un bun imobil cu
obligația legatarului de a plăti o rentă viageră
soțului supraviețuitor.
Utilitatea acestei clasificări a sarcinii se poate observa în regimul juridic diferit.
Capitolul X. Efectele actului juridic civil
Raportul juridic civil are în conținutul său drepturile și obligațiile pe care părțile și le asumă prin
încheierea actului juridic civil. Acest conținut contituie în același timp efectele actului juridic civil. 134
Secțiunea II. Noțiune, principii
Definiție:
Efectele actului juridic civil – drepturile subiective civile și obligațiile civile cărora actul juridic le dă
naștere, pe care le modifică sau le stinge. 135
Determinarea efectelor actului juridic civil
- reprezintă stabilirea sau fixarea drepturilor subiective civile și a obligațiilor corelative

generate, modificate sau stinse de actul juridic civil;
- este necesară determinarea efectelor actului juridic întrucât există cazuri în care părțile
au inclus în contract clauze care nu sunt clare sau au folosit noțiuni sau termeni care
nu se potrivesc conținutului actului;
- pentru a se putea determina conținutul actului există câteva etape ce trebuie respectate:
1. proba actului juridic civil – reprezintă prima etapă obligatorie, întrucât fără
manifestarea de voință a părții/părților nu există act, deci nu se poate vorbi nici
de efectele vreunui act juridic civil;
2. interpretarea clauzelor actului juridic civil – această etapă are ca rezultat
calificarea actului/+lămurirea înțelesului unor clauze;136
Principiile efectelor actului juridic civil
134
adăugită de Cornelia Munteanu, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 335; pentru mai multe
detalii privind efectele actului juridic, a se vedea Marian Nicolae, Drept civil – Teoria generală, Vol.
II. Teoria drepturilor subiective civile, Editura Solomon, București, 2018, p. 473-529.
135
București, 2013, p. 612-644.
136
Adriana Almășan, Drept civil. Dinamica obligațiilor, Editura Hamangiu, București, 2018, p. 23-24;
Răzvan Dincă, Contracte civile speciale în Noul Cod Civil – Note de curs, Editura Universul Juridic,
București, 2013, p. 13-19.
- reprezintă reguli de drept civil care sunt consacrate legislativ și sunt aplicabile atât
actelor juridice civile unilaterale, cât și contractelor;
- reguli care arată în ce mod se vor aplica efectele actului juridic civil, precum și căror
persoane.
Principiul Definiție Excepții:138 Nu constituie

forței excepții:
obligatorii a -efectele juridice nu se -situații în care se
actelor juridice mai produc așa cum au produc mai multe
civile (pacta prevăzut părțile la efecte decât cele
sunt încheierea actului, ci stabilite la încheierea
servanda)137 independent de voința contractului , dar care
părții/părților, după caz, nu reprezintă excepții
aceste efecte fiind mai de la principiu,
întinse sau mai restrânse deoarece acestea se
decât cele prevăzute produc în temeiul
inițial; acordului de voință
tacit/expres;
-regula de drept conform
Exemplu: Exemplu:
căreia actul juridic civil
legal încheiat se impune -cazuri de restrângere a -tacita relocațiune;
părții/părților întocmai ca forței obligatorii; -reînnoirea de drept a
legea; -cazuri de extindere a contractului de
forței obligatorii; aendare, pentru aceeași
-prevederea de către lege durată;
a posibilității modificării -prelungirea tacită a
unilaterale a contractului; contractului de
-revizuirea efectelor societate;
actului juridic ca urmare -cazul în care părțile
a ruperii echilibrului contractante au
contractual prevăzut, la încheierea
(impreviziunea);139 contractului,
-revizuirea condițiilor și posibilitatea prelungirii
sarcinilor în materia efectelor acestuia sau a
liberalităților; reînnoirii contractului;
Principiul -regula de drept conform Exemplu:
-actului
irevocabilității căreia actul juridic civil
bilateral/plurilateral i se
efectelor legal încheiat nu i se
poate pune capăt prin -situația în care
actului juridic poate pune capăt prin
voința uneia dintre revocarea operează cu
civil voința numai a uneia
părți/mai multor părți dar titlu de sancțiune, iar
dintre părți;
nu a tuturor, iar actului nu în baza simplei
137
138
Adriana Almășan, Drept civil. Dinamica obligațiilor, Editura Hamangiu, București, 2018, p. 183.
unilateral i se poate pune voințe a părții;
capăt prin voința -cazurile în care
autorului lui; revocarea operează de
drept;
Exemplu:
-ipoteza în care
-excepțiile de la revocarea se realizează
irevocabilitatea actelor în temeiul acordului
juridice civile bilaterale ulterior de voințe al
sau plurilaterale; părților, ca expresie a
-excepțiile de la principiului libertății
irevocabilitatea actelor contractuale;
juridice civile unilaterale;
-denunțarea unilaterală;
-situațiile în care efectele
se produc și față de alte
persoane care nu au
participat la încheierea
actului respectiv;
-regula de drept conform
Principiul Exemplu:
căreia actul juridic civil
relativității
legal încheiat produce -promisiunea faptei
efectelor
efecte numai față de altuia;
actului juridic
autorul/autorii lui, fără a -stipulația pentru altul
civil
putea să profite ori să (singura excepție
dăuneze terțelor persoane; veritabilă);
-situația avânzilor-cauză;
-reprezentarea;
-acțiunile directe;
-cesiunea de creanță;
-cesiunea de contract.
-terțul poate refuza să
cunoască și să accepte
situațiile juridice create
prin anumite contracte
Opozabilitatea încheiate între alte părți
actului juridic (inopozabilitate);
Exemplu:
-simulația;
-creditorii chirografari.
Noțiunile de parte, terț și având-cauză
Parte -persoana care încheie actul juridic civil, personal sau prin reprezentare și în patrimoniul
Adriana Almășan, Drept civil. Dinamica obligațiilor, Editura Hamangiu, București, 2018, p. 188-
139
198.
căreia ori față de care se produc efectele actului respectiv;
-persoanele străine de un anumit act juridic, care nu au participat nici direct și nici prin
Terți
reprezentare la încheierea acestuia;
-persoana care, deși -succesorul -persoana care dobândește un patrimoniu,
nu a participat la universal; adică universalitate;
încheierea actului -succesorul cu -persoana care dobândește o fracțiune
juridic civil, este titlu universal; dintr-un patrimoniu;
totuși îndrituită să -succesorul cu -persoană care dobândește un anumit
profite de efectele titlu particular; drept subiectiv, privit individual;
Având-
actului respectiv, sau -creditorii care nu au o garanție reală care
cauză
după caz, este ținută să le asigure realizarea creanței pe care o
să suporte aceste dețin împotriva debitorului, ci numai un
-creditorii
efecte, din cauza drept de „gaj general” asupra bunurilor
chirografari.
legăturii sale juridice prezente și viitoare ale debitorului lor,
cu una dintre părțile aceste bunuri servind drept garanție
acelui act juridic; comună a creditorilor;
Acțiunea oblică140 – cerere în justiție prin care creditorul poate să exercite drepturile și acțiunile
debitorului atunci când acesta refuză sau neglijează să le exercite, în prejudiciul creditorului; creanța
debitorului trebuie să fie certă și exigibilă (a se vedea art. 1560-1561 Cod civil).
Acțiunea revocatorie – acțiunea în justiție prin care creditorul poate cere să fie declarate inopozabile
față de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt actele prin care
debitorul își creează sau mărește o stare de insolvabilitate (a se vedea art. 1562-1565 Cod civil).
Acțiunea în simulație – cerere în justiție prin care se urmărește dezvăluirea caracterului mincinos al
contractului public și a existenței unui alt contract, cel secret, care corespunde voinței reale a
părților, declararea inopozabilității actului public, cu consecința aplicării actului secret (a se vedea
art. 1289-1294 Cod civil).
Capitolul XI. Nulitatea actului juridic civil

Secțiunea II. Noțiune, delimitare, efecte
Definiție:
Nulitatea141 este sancțiunea care lipsește actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice
edictate pentru încheierea sa valabilă. 142
140
adăugită de Cornelia Munteanu, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 347.
141
Pentru mai multe detalii privind istoricul nulității și inexistența actulului juridic, a se vedea Ovidiu
Ungureanu, Cornelia Munteanu, Drept civil – Partea generală, Ediția a II-a, revăzută și adăugită de
Cornelia Munteanu, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 361-363, 367369; Marian Nicolae,
Drept civil – Teoria generală, Vol. II. Teoria drepturilor subiective civile, Editura Solomon, București,
2018, p. 543-545.
142
București, 2013, p. 578-611.
Trăsăturile nulității:
- nulitatea actului juridic civil este o sancțiune de drept civil;

- privește doar actele juridice (nu și faptele juridice stricto sensu);
- intervine în momentul în care sunt încălcate normele juridice care reglementează
condițiile de validitate (fond/formă) ale actului juridic;
- constă în lipsirea actului juridic de efectele ce contravin normelor juridice edictate
pentru încheierea valabilă a actului juridic (doar a acelor clauze contrare normelor
juridice, nu a întregului act).
Funcțiile nulității:143
- datorită faptului că nulitatea constă în lipsirea de efecte ale

Funcția preventivă actului în cazul încălcării normelor juridice, părțile care încheie
un act juridic sunt mai puțin tentate să încalce dispozițiile legale;
- în cazul în care funcția preventivă nu a reușit să fie eficientă,
Funcția sancționatorie funcția sancționatorie înlătură efectele unui act juridic încheiat cu
nerespectarea normelor legale.
Delimitarea nulității de alte sancțiuni de drept civil (alte cauze de ineficacitate): 144
Nulitate Rezoluțiune
-sancțiune ce intervine în cazul -cauză de ineficacitate a contractelor (de
nerespectării, la momentul încheierii regulă, sinalagmatice) cu executare dintr-o
contractului sau a actului juridic dată, care intervine în cazul neexecutării, de
Definiție: unilateral, a condițiilor de validitate regulă imputabile uneia dintre părți, a
impuse de lege pentru încheierea obligațiilor născute dintr-un contract valabil
actului juridic civil; încheiat și care are ca efect desființarea
contractului;
-sunt cauze care atrag ineficacitatea actului juridic civil;
-sunt sanțiuni de drept civil;
Asemănări -produc efecte retroactive;
: -pot fi constatate atât pe cale judecătorească, cât și amiabil;
-se poate dispune repunerea părților în situația anterioară prin restituirea prestațiilor
executate;
Deosebiri: -act încheiat fără respectarea -presupune un act valabil încheiat;
condițiilor de validitate cerute de lege;
-să existe la momentul încheierii -acțiune/inacțiune ulterioară momentului
actului; încheierii;
-se aplică tuturor actelor juridice; -numai contractelor (acte bilaterale), de
regulă, sinalagmatice, cu executare dintr-o
dată;
143
Solomon, București, 2018, p. 532.
144
-nulitatea relativă supusă unor reguli -acțiunea în rezoluțiune supusă unor reguli
diferite în privința începutului diferite în privința începutului prescripției
prescripției extinctive, iar nulitatea extinctive.
absolută, precum și nulitatea relativă
invocată pe cale de excepție nu sunt
supuse prescripției extinctive;
Nulitate Reziliere
-sancțiune ce intervine în cazul -cauză de ineficacitate care constă în
nerespectării, la momentul încheierii desfacerea unui contract (de regulă,
contractului sau a actului juridic sinalagmatic) cu executare succesivă,
Definiție:
unilateral, a condițiilor de validitate datorită neexecutării, de regulă imputabilă
impuse de lege pentru încheierea uneia dintre părți, a obligațiilor asumate prin
actului juridic civil; acesta;
-ambele sunt cauze de ineficacitate;
Asemănări: -sunt sancțiuni de drept civil;
-pot fi constatate atât pe cale judecătorească, cât și amiabil;
-act încheiat fără respectarea -presupune un act valabil încheiat;
condițiilor de validitate cerute de
lege;
-să existe la momentul încheierii -acțiune/inacțiune ulterioară momentului
actului; încheierii;
Deosebiri: -se aplică tuturor actelor juridice; -numai contractelor (acte bilaterale), de
regulă, sinalagmatice, cu executare
succesivă;
-produce și efecte retroactive; -produce efecte numai pentru viitor;
-se restituie prestațiile primite (în -nu se mai poate dispune restituirea
natură sau prin echivalent); prestațiilor deja executate.
Nulitate Caducitate
-sancțiune ce intervine în cazul -cauză de ineficacitate, ulterioară încheierii
nerespectării, la momentul încheierii actului juridic civil și independentă de
contractului sau a actului juridic voința părților, care face imposibilă
Definiție:
unilateral, a condițiilor de validitate producerea efectelor respectivului negotium;
impuse de lege pentru încheierea
actului juridic civil;
Asemănări: -ambele sunt cauze de ineficacitate;
Deosebiri: -este o sancțiune civilă; -caducitatea nu are caracter de sancțiune, ea
intervine independent de vreo culpă;
-presupune un act ce a fost încheiat -presupune un act valabil încheiat;
cu nerespectarea condițiilor de
validitate;
-există la momentul încheierii -intervine pentru motive ulterioare acestui
actului; moment;
-produce efecte și pentru trecut; -are efecte numai pentru viitor;
-regimul juridic al nulității este unul -regulile sunt rezultatul doctrinei și
legal; jurisprudenței.
Nulitate Revocare
Definiție: -sancțiune ce intervine în cazul -sancțiune specifică liberalităților (intervine
nerespectării, la momentul încheierii în caz de neexecutare culpabilă a sarcinii);
contractului sau a actului juridic -cauză de ineficacitate a actului juridic civil
unilateral, a condițiilor de validitate ce intervine prin denunțarea sa unilaterală
impuse de lege pentru încheierea sau prin acordul părților;
actului juridic civil;
Asemănări:
-produc și efecte retroactive (revocarea atunci când este privită ca sancțiune);
-sancțiune civilă; -are funcție de sancțiune doar în cazul
liberalităților;
-există la momentul încheierii -sunt cauze ulterioare momentului încheierii
actului; actului;
-act ce a fost încheiat cu -presupune un act valabil încheiat;
Deosebiri: nerespectarea condițiilor de
validitate prevăzute de lege;
-are și efecte retroactive; -are efecte numai pentru viitor (revocarea ca
dezicere);
-prescripția extinctivă este supusă -prescripția extinctivă este supusă unor
unor reguli diferite; reguli diferite.
Nulitate Inopozabilitate
-sancțiune ce intervine:
 în caz de neîndeplinire a unor
formalități de publicitate cerute de lege
tocmai cu acest scop;
-sancțiune ce intervine în cazul  în caz de încheiere de către
nerespectării, la momentul încheierii debitor a unor acte în frauda intereselor
contractului sau a actului juridic
Definiție: creditorilor săi;
unilateral, a condițiilor de validitate
impuse de lege pentru încheierea  în cazul încheierii unui act fără
actului juridic civil; sau cu depășirea împuternicirii primite;
 în cazul încheierii de acte juridice
cu privire la bunul proprietate comună
fără respectarea anumitor reguli privind
acordul coproprietarilor;
Asemănări: -ambele sunt sancțiuni de drept civil;
-ambele pot fi acoperite prin confirmare, respectiv prin ratificare;
Deosebiri: -concomitente cu momentul -sunt, de regulă, ulterioare momentului
încheierii actului juridic; încheierii actului juridic;
-presupune un act nevalabil -privește un act valabil încheiat;
încheiat;
-produce aceleași efecte indiferent -nu afectează raporturile dintre părți, dar
pentru terții de bună-credință actul se
dacă este vorba de părți ori terți;
consideră inexistent;
Nulitate Reducțiune
-sancțiune civilă specifică liberalităților,
-sancțiune ce intervine în cazul dacă se încalcă interdicțiile stabilite de lege
nerespectării, la momentul încheierii pentru ocrotirea anumitor categorii de
contractului sau a actului juridic persoane;
Definiție:
unilateral, a condițiilor de validitate -specifică unor contracte sinalagmatice, cu
impuse de lege pentru încheierea titlu oneros, având drept scop restabilirea
actului juridic civil; echilibrului contractual;
-poate interveni și în caz de impreviziune;
Asemănări: -ambele sunt cauze de ineficacitate și, în principiu, sunt sancțiuni civile;
-se aplică tuturor actelor; -se aplică fie liberalităților, fie contractelor
cu titlu oneros și comutative;
-concomitentă cu momentul -motivul este fie ulterior, fie concomitent
Deosebiri:
încheierii actului juridic civil; acestui moment;
-presupune un act nevalabil încheiat; -presupune un act care îndeplinește
condițiile de valabilitate cerute de lege.
Clasificarea nulităților145
În funcție de natura interesului ocrotit, nulitatea actului juridic civil se clasifică în:
-actul juridic încheiat cu încălcarea unei

dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui
interes particular este anulabil;147
Regim juridic:148
-o poate invoca, în principiu, doar persoana
Nulitate relativă146 lezată;
-este prescriptibilă pe cale de acțiune (în
termenul general de 3 ani);
-este imprescriptibilă pe cale de excepție;
-poate fi acoperită prin confirmare
expresă/tacită;
145
146
A se vedea art. 1251 Cod civil; Pentru mai multe detalii privind acțiunea în anulare/acțiunea în
nulitate, a se vedea Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu, Drept civil – Partea generală, Ediția a II-a,
revăzută și adăugită de Cornelia Munteanu, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 373-374.
147
148
-actul juridic încheiat cu încălcarea unei
dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui
interes general este nul;150
Regim juridic:151
-o poate invoca oricine are interes (părți,
instanță, procuror, alte organe prevăzute de
lege);
-este imprescriptibilă;
Nulitate absolută149
-nu poate fi acoperită prin confirmare, dar se
poate aplica conversiunea sau refacerea actului
juridic civil.
Exemplu:
-actul juridic care este lovit de nulitate absolută

poate fi valid ca act încheiat sub semnătură
privată;
Clasificarea în nulitate absolută și nulitate relativă se face în funcție de:
- dispozițiile instituite de către legiuitor;152

- în cazul în care în textul de lege nu se menționează felul nulității, felul nulității se va
face în funcție de interesul ocrotit prin norma respectivă;
- în cazul în care primele două moduri de clasificare nu sunt eficiente, legiuitorul a
prevăzut faptul că sancțiunea se prezumă a fi nulitatea relativă.153
! În cazul în care legiuitorul a stabilit expres felul nulității în textul de lege, nu mai este necesar să se
stabilească felul nulității în raport cu interesul ocrotit (uneori legiuitorul a optat pentru o nulitate
relativă/absolută, chiar dacă interesul ocrotit ar conduce la o altă soluție). 154
În funcție de efectele nulității,155 aceasta se poate clasifica în:
Nulitate totală -desființează actul juridic civil în întregime;

Nulitate parțială -are în vedere doar acele clauze care sunt
contrare legii, ordinii publice sau bunelor
moravuri (o parte din contract);
-desființează actul juridic în întregime doar în
149
150
151
152
Solomon, București, 2018, p. 563.
153
154
A se vedea art. 300 Cod civil; Florin Moțiu, Contracte speciale – Curs universitar, Ediția a VII-a,
revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 31.
155
cazul în care clauzele au fost esențiale sau în
lipsa acestora actul juridic nu s-ar fi încheiat;
-în cazul în care se aplică nulitatea parțială,
clauzele urmează a fi înlocuite de drept cu
dispozițiile legale aplicabile.
Nu reprezintă cazuri de nulitate parțială:
-din mai multe acte juridice aflate într-o strânsă legătură se anulează un act în întregime;
-manifestarea de voință produce alte efecte juridice decât cele prevăzute în actul juridic încheiat de
către părți, prin conversiune;
-actul juridic anulabil este validat prin confirmare;
-actul juridic este nul, dar ulterior se îndeplinește cerința legală nerespectată în momentul încheierii
actului;
-cazul în care forma ad probationem nu estee respectată, dar actul văzut ca negotium produce efecte
juridice.
În funcție de modul de consacrare legislativă, nulitatea se poate împărți în:
-nulitate care este prevăzut în mod expres în

Nulitate expresă
textul legal;
-nulitate care nu este prevăzută în mod expres în
textul legal, dar care rezultă din modul în care
Nulitate virtuală
sunt reglementate condițiile de validitate a
actului juridic civil (se subînțelege).
În funcție de felul condiției de validitate încălcate la momentul încheierii actului, nulitatea se poate
clasifica în:
-nulitate care intervine în cazul lipsei ori

Nulitate de fond nevalabilității unei condiții de fond a actului
juridic civil;
-nulitate care intervine în cazul nerespectării
formei cerute ad validitatem.
Exemplu:
Nulitate de formă
-testamentul olograf trebuie să fie scris în
întregime de autor, datat și semnat de mâna
acestuia, sub sancțiunea nulității absolute.
În funcție de modul de valorificare a nulității, aceasta se clasifică în:

-nulitate declarată de către organul de jurisdicție
(instanța);
Exemplu:
Nulitate judiciară
-când legea interzice nulitatea amiabilă;
-actul juridic nu poate înceta prin simplul acord
de voință al părților;
-actul juridic este unilateral.
-părțile se înțeleg cu privire la nulitatea actului
Nulitate amiabilă juridic încheiat, fără a se mai adresa organului
de jurisdicție (sesizată de părți).
Cauze de nulitate156 – nerespectarea dispozițiilor legale care reglementează condițiile de valabilitate

ale actului juridic civil la momentul încheierii lui.
 încălcarea dispozițiilor legale privind capacitatea civilă;

 lipsa ori nevalabilitatea consimțămîntului;
 nevalabilitatea obiectului actului juridic civil;
 nevalabilitatea cauzei (scopului) actului juridic civil;
 nerespectarea formei cerute de lege ad validitatem;
 nesocotirea limitelor principiului libertății actelor juridice;
 nerespectarea alor condiții, speciale, cerute pentru încheierea valabilă a anumitor acte
juridice.
Sancțiunea va fi nulitatea absolută sau relativă, în funcție de cauza invocată.
Exemplu:
-cauze de nulitate absolută: încălcarea dispozițiilor privind capacitatea civilă; lipsa totală a
consimțământului; nevalabilitatea obiectului actului juridic civil; nevalabilitatea cauzei actului juridic
civil; nerespectarea formei ad validitatem; nerespectarea dreptului de preempțiune 157 în cazurile
prevăzute de lege; actele și operațiunile persoanei juridice săvârșite fără autorizațiile prevăzute de
lege;
a se vedea art. 66; 206; 208; 271; 273; 274; 276; 287 alin. (1); 293 alin. (1); 294 alin. (1); 295 alin.
(1); 418 lit. a), b); 480; 684 alin. (2);1163 alin. (1); 775; 956; 989 alin. (1); 1015 alin. (2); 1036; 1101;
1225 alin. (2); 1226 alin. (2); 1242 alin. (1); 1653 alin. (1); 1847 alin. (2); 2246; 2274 alin. (1) Cod civil
sau
art. 36 alin. (1) și (5) din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național
mobil, republicată; art. 4 alin. (4) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice,
republicată, cu modificările ulterioare; art. 9 alin. (2) din Legea nr. 379/2003 privind regimul
mormintelor și operelor comemorative de război, cu modificările ulterioare; art. 20 alin. (2) din Legea
nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, cu
modificările ulterioare; art. 159 alin. (5), (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură
fiscală.
-cauze de nulitate relativă: lipsa discernământului; lipsa capacității de exercițiu; viciile de

consimțământ; lipsa cauzei (inclusiv falsa cauză); cazuri particulare de cauză ilicită sau imorală;
156
157
Pentru mai multe detalii privind dreptul de preempțiune, precum și controversata natură juridică a
acestui drept, a se vedea Răzvan Dincă, Contracte civile speciale în Noul Cod Civil – Note de curs,
Editura Universul Juridic, București, 2013, p. 63-76; Francisc Deak, Lucian Mihai, Romeo Popescu,
Tratat de drept civil – Contracte speciale, Volumul I al ediției a V-a, actualizat de Romeo Popescu,
Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 68-87.
depășirea, de către organele persoanei juridice, a puterii de reprezentare; nerespectarea dreptului
de preempțiune.
a se vedea art. 1238 alin. (1); 215 alin. (1); 218 alin. (2); 1251 Cod civil.
Nu se pot institui sau suprima cauze de nulitate. În acest sens, legiuitorul prevede faptul că în
cazul în care părțile încheie vreo convenție sau prevăd clauze contrare, acestea se vor considera
nescrise.158
Efectele nulității
- consecințele juridice ale aplicării sancțiunii nulității, adică urmările datorate

desființării, în întregime sau în parte, a unui act juridic civil care a fost încheiat cu
încălcarea dispozițiilor legale referitoare la condițiile sale de validitate;
Principiile care guvernează efectele nulității actului juridic civil:
-actul juridic nul Excepții:159

absolut/anulat este -minorul de bună-credință la momentul
considerat că nu a fost încheierii căsătoriei;
Principiul niciodată încheiat; -căsătoria putativă;
retroactivității -cazul copiilor dintr-o căăsătorie anulată;
efectelor nulității -numele de familie va fi modificat numai
pentru viitor;
-nulitatea persoanei juridice;
-nulitatea societății.
Principiul restabilirii -tot ce s-a executat în baza Excepții:161
situației anterioare actului anulat va fi supus -dobândirea de către posesorul de bună-
prin restituirea restituirii (în natură credință a fructelor culese cât timp a durat
prestațiilor reprezintă regula, dar dacă buna sa credință;
(restitutio in nu se poate realiza în acest -cazul celui lipsit de capacitate de exercițiu
integrum) mod se va face prin sau cu capacitate restrânsă de exercițiu;
echivalent);160 -dobândirea prin accesiune a proprietății
!
A nu se confunda
unor materiale de construcții;162
-dobândirea proprietății prin uzucapiune;
anularea actului juridic cu -invocarea prescripției extinctive (dacă
efectul acesteia, repunerea acțiunea în restituire este prescriptibilă).
părților în situația anterioară
– va avea loc doar dacă
părțile o cer, în caz contrar
instanța nu va putea să
158
159
A se vedea art. 39 alin. (2); 304 alin. (1); 305 alin. (1); 198 alin. (1); 1935 alin. (1) Cod civil.
160
A se vedea art. 1637 alin. (1) și art. 1640 alin. (2) Cod civil.
161
A se vedea art. 948; 47; 1647;580; 930; 931; 1638; 1254 alin. (3); 1640 alin. (1) Cod civil.
162
Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, Bogdan Nazat, Curs de drept civil – Drepturile reale
principale, Ediția a 2-a revizuită și adăugită, Editura Hamangiu, București, 2013, p. 251-271.
dispună această măsură din
oficiu.
-privește efectele nulității în Excepții:163
raport cu terții; -păstrarea actelor de conservare sau
-se aplică inclusiv actelor administare;
juridice unilaterale lovite de -cazul locatarului de bună-credință a cărui
nulitate; contract va produce efecte chiar și după
-actele subsecvente sunt desființarea titlului de proprietate a
încheiate în strânsă legătură locatorului;
cu actul anulat; -contractele cu executare succesivă, sub
condiția respectării formalităților de
publicitate, chiar după ce s-a desființat titlul
Principiul anulării de proprietate al constituitorului;
actului subsecvent ca -dobândirea dreptului de proprietate asupra
urmare a anulării bunului mobil;
actului inițial -invocarea uzucapiunii de către terțul
(resoluto iure dantis, subdobânditor;
resolvitur ius -se vor menține actele de înstrăinare cu titlu
accipientis) oneros dintre moștenitori și terții de bună
credință, în cazul anulării actului declarativ
de moarte;
-ipoteza celui care, întemeindu-se pe
înscrierea în cartea funciară, a dobândit un
drept real imobiliar cu bună-credință;
-ipoteza subdobânditorului de bună-
credință și cu titlu gratuit;
-cazul soțului celui care a fost declarat mort
pe cale judecătorească și care s-a
recăsătorit.
Cazuri care înlătură principiul quod nullum est, nullum producit effectum (înlătură fie însăși
nulitatea, fie doar unele efecte ale acesteia):
- conversiunea actului juridic (înlătură unele efecte);

- error communis facit ius (înlătură chiar nulitatea);
- principiul răspunderii civile delictuale (înlătură chiar nulitatea).
163
A se vedea art. 1819 alin. (2); 1649; 937 alin. (1); 1648; 54 alin. (2) teza a II-a; 909 alin. (3); 908
alin. (1) pct. 1; 909 alin. (2); 293 alin. (2).

Drept Civil Cursuri

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drept Civil Cursuri

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul III.

Raportul juridic civil

Caracterele raportului juridic civil:

-se stabilește între oameni (relație socială

Raport social norma juridică Raport juridic;

Structura raportului juridic civil3

Părțile raportului juridic civil -persoanele fizice/juridice, în calitate de titulare

Raport juridic civil -subiectele dreptului civil;

-subiectele dreptului civil;

Există două feluri de raporturi:

Corelație între normă-raport abstract-raport concret-izvorul raportului civil concret:

-există norma de drept civil;

-fapte (comisive/omisive) săvârșite cu intenția de a produce

fapte licite: fapte ilicite:

-se încalcă drepturi sau

! Principalele izvoare ale raporturilor juridice civile sunt:

Capitolul IV. Conținutul raportului juridic civil

Conținutul raportului juridic civil se referă la drepturile și obligațiile părților (subiectelor).

Elementele conținutului raportului juridic civil sunt:

-dreptul subiectiv (latura activă);7

Oricărui drept îi corespunde o obligație corelativă.

Secțiunea I. Cadrul legal

Art. 15 Abuzul de drept

Art. 551 Drepturile reale

Art. 552 Formele de proprietate

Art. 553 Proprietate privată

Art. 554 Proprietate publică

Art. 555 Conținutul dreptului de proprietate privată

Art. 693 Noțiune

Art. 703 Noțiune

Art. 749 Dreptul de uz

Art. 750 Dreptul de abitație

Art. 755 Noțiune

Art. 858 Definiția dreptului de proprietate publică

Art. 866 Drepturile reale corespunzătoare proprietății publice

Art. 1164 Conținutul raportului obligațional

Art. 1165 Izvoarele obligațiilor

Art. 1396 Categorii de obligații

Art. 1397 Obligații simple

Art. 1398 Obligații afectate de modalități

Art. 1399 Obligația condițională

Art. 1411 Obligația afectată de termen

Secțiunea II. Dreptul subiectiv civil, clasificare, obligația civilă

Dreptul subiectiv civil9

Clasificarea drepturilor subiective civile

-drepturi care privesc existența și

-drept subiectiv patrimonial în temeiul căruia titularul său își poate

Sunt drepturi reale principale:

-dreptul creditorului de a pretinde de la debitor dobânda aferentă creanței

În funcție de gradul de certitudine conferit titularului, drepturile pot fi:

Exercitarea abuzivă16 a dreptului subiectiv civil se poate recunoaște după următoarele

-dreptul este exercitat cu rea-credință (contrar bunei-credințe).

-dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu respectarea legii și a moralei;

-dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu bună credință.

În ceea ce privește abuzul de drept, în literatura de specialitate se menționează că acesta vizează

Elementele abuzului de drept:

 element subiectiv: constă în exercitarea dreptului subiectiv civil cu rea-credință;

Posibile sensuri pentru obligația civilă:

Clasificarea obligațiilor civile19

-constă în îndatorirea de a constitui sau de a

Obligație pozitivă -implică o acțiune (a da, a face);

-constă în îndatorirea debitorului de a obține un

Obligație obișnuită -incumbă debitorului față de care s-a născut;