Raportul juridic

Def.
Raportul juridic este o relatie sociala reglementata de o norma juridica.

Trasaturile raportului:
1. Raportul juridic are un caracter social, deoarece toate raporturile juridice se
stabilesc intre oameni priviti ca persoane fizice sau ca juridice.

2. Raportul juridic are un caracter volițional deoarece nașterea, modificarea sau

stingerea raportului juridic este în stransă legătură cu voința persoanelor.

3. Raportul juridic reprezintă un produs valoric al societății a cărei valori sunt

transpuse prin intermediul normelor juridice.

4. Raportul juridic de afaceri presupune de regulă poziția de egalitate a părților în

cadrul raportului juridic respectiv.

Structura raportului juridic

Persoane, Conținut și Obiect.

 Persoanele care compun raportul juridic pot fi persoane fizice și persoane
juridice.
 Conținutul raportului juridic este alcătuit din drepturile și obligațiile părților.
 Obiectul raportului juridic este alcătuit din acțiunile și inacțiunile părților
raportului juridic, iar obiectul derivat al raportului juridic îl reprezintă
bunurile.
Persoana fizică reprezintă omul în calitatea sa de titular de drepturi și obligații.

Persoana fizică se identifică prin nume, domiciliu, reședință și stare civilă. Numele
cuprinde numele de familie și prenumele.

Numele de familie se dobândește prin efectul filiației și poate fi modificat prin efectul
schimbării stării civile ( căsătorie).

Prenumele se stabilește la data înregistrării nașterii în baza certificatului de

naștere.

Domiciliul reprezintă locul în care o persoană are principala așezare. O personă

poate avea un singur domiciliu. Reședința este locul în care o persoană are locuința
secundară.

Domiciliul are și următoarele accepțiuni.

1. Domiciliul profesional, respectiv locul în care profesionistul desfășoară o afacere(

exploatează o întreprindere)
 2. Domiciliul ales , este acel domiciliu pe care părțile printr-un act juridic îl aleg în

vederea executării unor obligații.

Starea civilă este dreptul persoanei de a se individualiza în societate și în familie prin

calitățile strict personale care decurg din actele și faptele de stare civilă.

Starea civilă se dovedește prin actele specifice emise de către stat.

Capacitatea juridică a persoanei fizice din perspectiva capacității civile de

folosință și de exercițiu.

Capacitatea de folosință reprezintă aptitudinea generală si abstractă a persoanei fizice

de a avea drepturi și obligații. Ea se dobândește la naștere și se pierde la momentul
decesului, cu titlu de excepție capacitatea de folosință se dobândește și de către copilul
conceput ,dar nenăscut ori de câte ori este în interesul acestuia și numai dacă se

naște viu.

Capacitatea de acțiuni este o aptitudine de a exercita drepturi și de a-și asuma

obligații prin faptul incheierii actelor juridice civile.
Persoanele fizice prin raportarea la capacitatea de exercițiu se împart în 3 categorii:

o Persoanele lipsite de capacitatea de exercițiu cărora le lipsește discernământul

(minorii în varstă de pană la 14 ani și interzișii judecătorești) nu pot încheia
acte de conservare și nici de dispoziție.
o Persoane care au capacitatea la exercițiu restrânsă care aparține minorilor cu
vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani. În această etapă minorii pot încheia acte de
conservare, acte de administare și acte de dispoziție de mică valoare, iar în
anumite situații și acte juridice mai importante cu acordul părinților, a tutorelui
dacă este cazul și cu încuviințarea instanței de tutelă.
o Persoane care dețin capacitatea deplină de exercițiu. Capacitatea deplina de
exercițiu se dobândește odata cu împlinirea vârstei de 18 ani, persoanele majore
pot să încheie singure orice act juridic.

!!Cu titlu de excepție, capacitatea de exercițiu se dobândește înainte de

împlinirea vârstei de 18 ani în următoarele 2 situații.
1. Minorul care se căsătorește de la vârsta de 16 ani, dobândește capacitatea
de exercițiu deplină, iar în cazul în care divorțează până la momentul împlinirii
vârstei de 18 ani, o păstrează dacă a fost de bună credință.
 2. Minorului de 16 ani i se recunoaște capacitate de exercițiu deplină de că tre
instanța de tutelă pentru motive temeinice, această procedură se numește emancipare.