Actiunea normei juridice

Norma juridica este o prevedere care se aplica in toate ipostazele care cad sub incidenta ei.Prin
urmare, actiunea normei juridice se refera la timp, la spatiu si la persoane.
In ceea ce priveste actiunea normei juridice in timp.Pentru a vedea cu precizie cand se aplica
regula de drept in timp, este necesar sa stabilim cand intra norma juridical in vigoare si cand
iese din actiune.
Norma juridica potrivit dreptului pozitiv, produce efecte in momentul in care intra in vigoare.De
obicei, de la momentul publicarii in M.O.Cu siguranta exista si exceptii si care sunt ilustrate de
situatia in care legiutorul stipuleaza in continutul regulii de drept un alt termen de intrare in
vigoare.Se considera ca legea este cunoscuta de toti cetatenii si deci si momentul intrarii in
vigoare de catre toti destinatarii normei de drept.In virtutea principiului “nemo cenzetur
ignorare lex”, nimeni nu poate sa invoce in apararea sa necunoasterea legii.Aceasta este o
fictiune juridica, dar ea este necesara pentru asigurarea stabilitatii sociale.
Neretroactivitatea legii.
Acest principiu este consacrat la nivel constitutional, in sensul in care legea dispune numai
pentru viitor , cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.In esenta, aplicarea
legii penale mai favorabile izvoaraste din principiul umanismului in sensul in care persoana care
a savarsit o infractiune sub imperiul vechii legi, sa poata beneficia de legea penala noua in
masura in care aceasta este mai blanda si mai favorabila.
Iesirea din vigoare a normei juridice.
Momentul iesirii din vigoare nu este precizat in lege, totusi exista si norme juridice cu caracter
temporar si care legifereaza pe niste perioade provizorii(ex.calamitati).
Iesirea se realizeaza prin:abrogare care poate sa fie expresa si exista atunci cand noua lege
prevede expres ce act normativ se abroga daca se abroga in integrum sau daca numai un articol
din cuprinsul acelui act normativ.
O alta varianta este abrogarea indirecta, in sensul in care, prin legea noua se face precizarea ca
toate normele opuse se abroga.
Abrogarea poate sa fie tacita sau implicita , atunci cand noua dispozitie legala contine dispozitii
radical diferite de vechea reglementare.
In al doilea rand, ajungerea la termen, reprezinta o modalitate de stingere a normei in vigoare
ca urmare fie a implinirii termenului stabilit de legiutor sau daca a disparut situatia de exceptie
pentru care legea a fost intocmita.
In al treilea rand, desuetudinea reprezinta o alta modalitate de iesire din vigoare a regulii de
drept, pentru ca situatia sociala actuala nu se mai potriveste cu situatia care a stat la baza
elaborarii normei juridice care a devenit desueta.
Actiunea normei juridice in spatiu.
Dupa cum se stie, in lume exista mai multe sisteme juridice care se aplica in limitele frontierelor
de stat, adica pe un anumit teritoriu care apartine unei anumite tari.Dar coexistenta relatiilor
juridice diferite de la o tara la alta, poate sa genereze conflicte de legi.Asadar, analizarea
efectelor normei de drept trebuie sa se faca atat din perspectiva dreptului international cat si
din perspectiva dreptului intern al fiecarui stat, cu respectarea suprematiei puterii de stat si a
principiului teritorialitatii , care consacra faptul ca normele emise de un stat au caracter
obligatoriu pe intregul sau teritoriu.
Problema poate sa apara in ceea ce priveste statele care au un caracter federal sau
cofederal.Regula este ca atunci cand apare un conflict intre legea federala(legea statului
Arizona care intra in conflict cu cea a S.U.A), se va acorda de regula prioritate legii federale.
Actiunea normei juridice asupra persoanei.
Stim deja ca cetatenia face legatura dintre stat si cei care locuiesc pe teritoriul Romaniei.
Strainilor care traiesc pe teritoriul romaniei temporar, li se aplica legea.
In al treilea rand, si apatrizilor.
Sunt cunoscute trei forme de reglementare:regimul national prin care strainii au aceleasi
drepturi ca si cetatenii acelei tari, cu exceptie cele care se refera la drepturile
electorale.Regimul special consta in acordarea unor drepturi speciale unei anumite categorii de
cetateni straini, potrivit legislatiei interne sau celei internationale.Clauzele:domenii economice.

Izvoarele drepturi
Legea.
Ea poate sa fie definita ca fiind o formula ce contine o regula imperativa, generala ,
impersonala, creata de catre stat, si sanctionata prin intermediul fortei publice.In sens restrans,
prin lege intelegem acel act normativ superioara.In principiu, legea este un elaborat etatic creat
de corul legislativ supreme.
Alte acte normative pot sa fie elaborate de catre alte autoritati competente:Guvernul, Consiliile
Locale, Ministerele.
La ora actuala, legea reprezinta cel mai important izvor de drept si se caracterizeaza prin
urmatoarele trasaturi principale, in primul rand legea emana de la o autoritate de stat.
In al doilea rand, legea reprezinta acea regula care contine dispozitii generale , obligatorii si
impersonale, ea adresandu-se atat subiectelor de drept privat cat si subiectelor de drept public
si are ca menire reglementarea raporturilor sociale.
In al treilea rand, legea are un caracter permanent si se aplica deci pana la abrogare.
Caracterul general al legii reprezinta o alta trasatura in baza careia concluzionam ca aceasta se
aplica tuturor cetatenilor si celorlalti destinatari fara exceptie, iar faptul ca o lege se aplica
numai unei categorii sociale, nu inseamna ca a disparut si caracterul general al legii.Legile
speciale care se aplica militarilor, fermierilor, studentilor, profesorilor etc, nu sunt lipsite de
caracter general, ele se aplica acestor categorii sociale pentru ca raporturile care se dezvolta in
relatia dintre militari sau intre ei si stat,ori raportul intre studenti trebuie sa se afle sub
incidenta legii.
In al patrulea rand, retinem ca legea trebuie respectata in orice conditie, iar in cazul in care
exista abateri intervine forta de constrangere a statului prin autoritatile competente.
Cutuma
De-a lungul timpului, cutuma a jucat un rol extrem de important in faurirea, consolidarea
fenomenului juridic in general.Multa vreme, cutuma juridica a fost cel mai important izvor de
drept , rolul si importanta acesteia a disparut odata cu aparitia legii scrise.
Cutuma este asadar o forma primitive si originara a dreptului.Ca izvor de drept, cutuma a avut
si mai are inca o valoare juridical deosebita si ea s-a format prin practica indelungata , repetata
si prin recunoasterea acesteia ca norma obligatorie de catre indivizi, societate.Asadar, prima
conditie a existentei cutumei, denumita si obicei juridic o reprezinta practica prelungita.
Aceasta practica prelungita impreuna cu repetabilitatea, reprezinta conditiile obiective si
material ale existentei cutumei.In ceea ce priveste a doua conditie, anume conditia subiectiva,
psihologica, aceasta este redata de subiectele de drept, ca dispozitiile cuprinse intr-un obicei
juridic sunt obligatorii.
Caracteristicile cutumei.In primul rand, ea are un caracter cat de cat precis
In al doilea rand, se caracterizeaza prin repetabilitate
In al treilea rand, ea este acceptata ca izvor de drept de catre autoritatea publica.
In al patrulea rand, ea trebuie sa fie in stricta consonanta cu ordinea publica si cu bunele
moravuri.
Asemnanari:
Atat legea cat si cutuma reprezinta izvoare de drept, adica atat norme juridice cu caracter
obligatoriu si recunoscute de catre stat.
Deosebiri:
Legea este un elaborat statal, in schimb, cutuma are o provenienta spontana si ea devine
obligatorie prin practicarea ei si respectarea de catre comunitate in timp.
Legea este o creatie statala, nu o creatie intamplatoare si care se elaboreaza in mod stiintific
astfel incat intelegerea ei este mai facila.
Cutuma este o creatie a practicii si care ar trebui sa se schimbe atunci cand dispozitiile aflate in
cuprisnul sau,se transforma intr-un cuprins anacronic.
Legea este un izvor de drept precis, cunoastem cu siguranta care sunt momentele de intrari si
iesire din vigoare.Legea este precisa sub aspectul drepturilor si obligatiilor, spre deosebire de
cutuma a caror efecte juridice sunt cat de cat precise.
Legea mai are un avantaj, anume ca asigura stabilitatea si securitatea raporturilor sociale, spre
deosebire de cutuma, legea este scrisa , este certa in vreme ce cutuma are un grad ridicat de
incertitudine si trebuie dovedita, spre deosebire de lege care beneficiaza de avantajul
publicitatii.Dupa cum am retinut deja, legea este adusa la cunostiinta publicului in mod oficial
prin publicarea in M.O.
Un alt avantaj consta in faptul ca legea se poate modifica in mod mai rapid, procedura care nu
este de durata si care se supune doar elementelor de tehnica legislativa, in schimb cutuma care
este indelungata se poate modifica mult mai greu.Deci, legea este mult mai dinamica , spre
deosebire de cutuma care reprezinta la ora actuala un izvor de drept greoi si tributar factorului
timp.
Jurisprudenta
Ca izvor de drept, reprezinta practica instantelor de judecata in sens restrans.
Intr-un alt sens, prin jurisprudenta putem sa intelegem cunostiintele despre ceea ce este just
sau injust.
Rolul jurisprudentei a fost destul de insemnat de-a lungul timpului.In Roma Antica, acolo unde
jurisprudenta statea pe un pedestal glorios din perspectiva dreptului se intelegea stiinta
dreptului si se spunea ca jurisprudenta nu este numai stiinta, ci este si arta.
Potrivit doctrine romanesti actuale, jurisprudenta reprezinta totalitatea hotararilor
judecatoresti ale instantelor de judecata , indiferent de gradul instantei.
La ora actuala, rolul jurisprudentei este de a interpreta si de a aplica legea.
Un rol insemnat in societatea engleza, il are jurisprudenta caci in sistemul de drept anglo-saxon
legea are un rol secundar in comparatie cu jurisprudenta.Judecatorul este cel care creeaza
dreptul.Dreptul jurisprudential englez este alcatuit din common law si equity care contine
principiile justitiei culese si insusite in intervalul secolelor 15-16 de jurisprudenta cancelarului
regal si aceste principii completeaza si sustin sistemul common law( solutiiile date de
judecatori).Cu alte cuvinte, equity ar reprezenta condtiile pe baza carora s-ar conduce procesul.
Common low este un sistem de drept creat de magistrati si care se opune dreptului creat de
catre specialisti.
In sistemul de drept romanesc, jurisprudenta nu reprezinta decat intr-o foarte mica masura
izvor de drept , in sensul in care sunt obligatorii deciziile Curtii de Justitie a U.E sau a Curtii
Europene a Drepturilor Omului, precum si din perspectiva dreptului intern, hotararile
preliminare care rezolva dreptul din perspectiva civila si penala si care devin obligatorii .
In dreptul romanesc, exista doua categorii de hotarari judecatoresti din perspectiva izvorului de
drept si o jurisprudenta facultativa, care reprezinta o sursa de inspiratie pentru practicienii
dreptului.Prin aceasta, subliniem faptul ca in demersul acesta, judecatorul se poate folosi de
argumentele expuse de alti magistrati in hotarari judecatoresti provenite de obicei de la
instantele superioare si de regula de ultimul grad: Inalta Curte de Casatie si Justitie sau Curtile
de Apel.
Asemanari si deosebiri
La fel ca si obiceiul, jurisprudenta se bazeaza pe o practica indelungata si ea se poate impune
numai dupa respectarea acelorlasi solutii judecatoresti.
La fel ca si cutuma si jurisprudenta evolueaza odata cu societatea.
Deosebiri:
Jurisprudenta se exprima in scris, spre deosebire de cutuma care este un izvor de drept nescris.
Prin raportarea la un izvor de drept nescris,hotararea judecatoreasca este proba iar cutuma
trebuie sa fie dovedita.
Doctrina.
In sens larg, doctrina reprezinta ansamblul de opinii, teorii sau teze exprimate de specialisti ai
dreptului in articole cursuri sau alte carti de specialitate.Practic doctrina, reprezinta un izvor de
drept ajutator, la indemana practicienilor dreptului si care folosindu-se de parerile unor
specialist, pot sa isi sustina argumentatia intr-o cerere sau intr-o hotarare.
Drept autonom.
Dreptul autonomy spre deosebire de normele juridice statale, nu provine de la autoritati, ci
reprezinta creatia unor formatiuni sociale cu caracter economic de exemplu cooperativele de
productie sau cu caracter sportive de exemplu regulamentele comisiilor de la federatia romana
de fotbal, cu precizarea insa ca aceste reglementari provenite din sfera privata, se bucura de o
larga autonomie, sunt transpuse in statute sau in regulamente , dar ele sunt inferioare celor
statale.
Cu alte cuvinte, normele juridice de drept autonom trebuie sa respecte normele statale.

Realizarea si aplicarea dreptului

Dreptul este un produs extreme de complex , iar societatea nu se poate controla si realiza decat
cu respectarea dispozitiilor legale.Deci, intr-o societate realizarea si aplicarea dreptului nu
reprezinta doar o dorinta, ci reprezinta o necesitate.
In esenta, definim realizarea dreptului ca fiind procesul prin care normele de drept se
implementeaza , iar subiectele adica destinatarii le pun in executare , iar organele statale aplica
regula juridica potrivit competentelor legale.
Respectarea prescriptiilor normei juridice.
Libertatea individuala reprezinta specificul oricarei fiinte umane, cu toti tindem la libertate
individuala, dar libertatea nu poate sa fie exercitata intre conditii ci doar prin norma de drept
care protejeaza.
Astfel, fiecare individ , pentru a nu aduce atingere celorlalte subiecte de drept, trebuie sa
respecte normele prohibitive, adica fiecare subiect trebuie sa se si abtina de la anumite actiuni
sau demersuri care ar putea sa-i afecteze pe toti.In ipoteza in care s-au incalcat prevederile
legale, eficacitatea sancitunii se observa prin aplicarea ei, prin felul in care subiectele de drept
inteleg necesitatea sanctiunii.De aici desprindem concluzia ca oamenii respecta legea fie din
ratiunea de a conserva, fie pentru ca sunt presati de societate sau pentru ca respecta legea,
deoarece stiu ca asa este mai bine pentru societate in general.
Sanctionarea comportamentului ilicit, nu inseamna o pedeapsa cu inchisoarea, sanctiunile pot
sa fie civile, contraventionale etc
In concluzie, realizarea dreptului prin respectarea prescriptiilor juridice, presupune din parte
subiectilor de drept urmatoarele:fie sa se indeplineasca cerintele imperative sau in al doilea sa
rand sa se execute norma juridical in vedea valorifcarii drepturilor subiective dar si cu
respectarea drepturilor celorlalti.
Aplicarea normei juridice de catre organele de stat.
Aceasta intreprindere este una oficiala si provine de la organele competente.Cu alte cuvinte, in
aceasta faza de realizare care genereaza un raport juridic, intotdeauna unul dintre subiecte este
un organ de stat cu atributii proprii.Exista diferente dupa cum urmeaza: actele de aplicare au un
caracter concret, in schimb normele juridice au un caracter general si impersonal.
In al doilea rand, actul de aplicare al dreptului naste , modifica sau stinge un raport juridic , spre
deosebire de lege lato sensu care nu generaza un raport juridic, deci o lege poate sa existe la
nivel latent.
Cu privire la actiunea in timp, observam ca actele de aplicare ale dreptului sunt influentate de
comunicare si cooperarea partilor interesate.
Actele pot sa fie intocmite de toate puterile din stat , spre deosebire de norma juridica ce poate
sa fie adoptata nu mai de corul legiutor.
Fazele de aplicare a dreptului
In primul rand stabilirea relatiei de fapt.Cu aceasta ocazie, organele competente trebuie sa tina
cont de imprejurarile concrete.Organul de aplicare este tinut sa cunoasca toate elementele
relevante care pot lamuri situatia de fapt si imprejurarile acestea se numesc fapte juridice.
In demersul stabilirii , organele trebuie sa foloseasca probe, exprertize etc.Pentru ca organul de
aplicare este subordonat principiului aflarii adevarului.
In al doilea rand, alegerea normei juridice reprezinta a doua etapa a procesului de aplicare a
dreptului, operatiunea aceasta se desfasoara sub principiul legalitatii pentru ca organul de
aplicare trebuie sa constate valabilitatea normei juridice si sa faca corelatia dintre norma
juridical subtantiala corroborate cu situatia de fapt.
In al treilea rand, intepretarea dreptului.Aceasta activitatea presupune lamurirea continutului si
actului este necesar ca organul de aplicare sa stapaneasca foarte bine mijloacele de intepretare
ale normei juridice
Ultima etapa consta in elaborarea si emiterea actului.Operatiunea care se desfasoara cu
aceasta ocazie, cuprinde o actiune rationala, anume se realizeaza o analiza prealabila, se
intelege situatia de fapt, a elementelor , a consecintelor, a intentiilor astfel incat sa aiba loc o
evaluare corecta a situatiilor de fapt.