IZVOARELE DREPTULUI CIVIL

1. Noiunea de izvor de drept civil.

Clasificarea izvoarelor de drept civil
Noiunea de izvor de drept i esena ei fac obiectul de studiu al teoriei generale a dreptului. Termenul
izvor de drept a fost cunoscut i dreptului roman, in literatura de specialitate modern se intalnesc multe
enunuri ale acestui termen. Deseori prin izvor de drept civil se are in vedere o form de existen a normelor
de drept, care au o putere obligatorie. Stabilirea sau recunoaterea de ctre stat a unui izvor de drept are o
importan deosebit pentru utilizarea lui in reglementarea raporturilor juridice civile. In principiu, sunt
aplicabile doar acele norme care fac parte dintr-un izvor de drept recunoscut ca atare. Spre exemplu, Codul
civil din 1964 nu admitea folosirea uzanelor ca izvoare de drept civil. in schimb, Codul civil in vigoare (art.
4) enumera printre izvoarele dreptului civil i uzanele. Acest exemplu dovedete c sunt aplicabile doar
normele izvoarelor de drept admise intr-o perioad pe teritoriul unui anumit stat. Dup cum vom vedea, in
Republica Moldova sunt recunoscute ca izvoare de drept actele normative i uzanele, practica judiciar
(jurisprudena) nefiind considerat izvor de drept42. Vom vedea totui c practica judiciar, indeosebi
Hotrarile Plenului Curii Supreme de Justiie, joac un rol deosebit in aplicarea corect i uniform a
legislaiei civile. Nici doctrina nu poate fi considerat izvor de drept. Ea joac un rol important in aplicarea
corect a legislaiei civile, ins concepiile savanilor, precum i tlmcirea doctrinal a actelor normative nu
au putere juridic obligatorie. Doctrina are un rol deosebit in primii ani de aplicare a prevederilor Codului
civil in vigoare, or, ea trebuie s constituie acel "izvor" din care cei care aplic legea insuesc adevratul
sens al noilor noiuni din acest cod.
Nici actele cu caracter individual care nu cuprind norme obligatorii nu pot fi considerate izvoare de
drept. Nu pot fi considerate izvoare de drept civil nici actele de constituire ale persoanelor juridice
(contractul de constituire i statutul). Aceste acte au putere juridic doar intre semnatari i sunt aplicabile
doar lor. Actele de constituire ale persoanelor juridice permit semnatarilor s-i reglementeze relaiile la
latitudinea lor, ins in conformitate cu legislaia in vigoare. in Republica Moldova, ca in majoritatea rilor
din sistemul de drept continental, actele normative sunt considerate principalul izvor de drept, locul central
revenind legii. Actele normative civile constituie legislaia civil, consemnat pentru prima dat in Codul
civil in vigoare la art. 4. Astfel, se stipuleaz c legislaia civil const in Codul civil i in alte legi, in
ordonane ale Guvernului i in alte acte normative subordonate legii. Deci, in toate cazurile cand dispoziia
normei cuprinde termenul legislaie civil se va avea in vedere nu doar legile civile, ci i actele normative
enumerate la art. 4 din Codul civil. Un rol important in sistemul izvoarelor de drept il joac i tratatele
internaionale la mcare Republica Moldova este parte, concluzie bazat pe dispoziia art. 4 din Constituie.
Pornind de la cele expuse mai sus, se poate trage concluzia c sunt izvoare de drept civil actele normative,
ori legislaia civil, aa cum este denumit in Codul civil la art. 3, inclusiv tratatele internaionale, precum i
uzanele.
Sintagma izvor de drept are mai multe sensuri: din punctul de vedere al cuprinsului, ca form de
existen i ca form de studiu.
Izvorul de drept din punctul de vedere al cuprinsului include relaiile obiective din societate, relaiile
sociale patrimoniale i nepatrimoniale reglementate de normele dreptului civil. Anume existena unor
asemenea relaii oblig legiuitorul s adopte norme care le-ar reglementa (de exemplu, existena relaiilor de
vanzare-cumprare a determinat legiuitorul s le reglementeze), in literatura de specialitate se susine ideea
c in acest caz "suntem in prezena noiunii de izvor de drept civil in sens material" ^. Izvor de drept ca
form de existen este un sistem de acte legislative situate intr-o anumit ordine in ierarhia juridic. Acest
izvor de drept mai este denumit izvor de drept formal.
Izvorul de drept ca form de studiu reprezint orice izvor de informaie despre normele dreptului civil.
in cele ce urmeaz se va face analiza noiunii izvor de drept ca form de existent (form de exprimare a
normelor dreptului civil).
Prin izvor de drept, in sens juridic, se ineleg formele de exprimare a normelor juridice, inclusiv a
celor de drept civil. Normele de drept civil sunt reguli de conduit pentru subiectele de drept in raporturile
care formeaz obiectul de reglementare al dreptului civil.
Varietatea izvoarelor dreptului civil necesit ierarhizarea acestora, in funcie de caracterul i de
poziia ierarhic ale autoritii publice emitente. Actele normative civile, aadar, sunt de diferite categorii,
intre ele existand un raport de subordonare, important pentru interpretarea i aplicarea normelor lor juridice.
Cheia i baza reglementrii relaiilor sociale le constituie legislaia civil totalitatea actelor normative
obligatorii, adoptate de organele competente ale puterii de stat cu respectarea procedurii i a modului de
adoptare. Autoritile publice investite cu dreptul de a emite norme civile (indeosebi autoritatea legislativ i
cea executiv) exercit acest drept in limitele competenei lor. in contextul sistemului de izvoare ale
dreptului civil i al ierarhiei lor, sunt necesare dou precizri: elementul central al acestei ierarhii il

constituie supremaia legii i mai ales a Constituiei; ierarhia actelor normative privete raportul dintre ele,
deoarece toate actele normative sunt obligatorii in aceeai msur tuturor persoanelor crora li se aplic.
in acest sens, legislaia civil semnific toate actele normative, ceea ce face ca izvoarele dreptului civil, in
totalitatea lor, s aib fora juridic general i egal obligatorie pentru toate subiectele de drept civil,
destinatare ale reglementrilor juridice.
Din punctul de vedere al cuprinsului lor, actele normative civile pot fi clasificate in generale i
speciale. in raport cu norma general, norma special reglementeaz o sfer mai restrans de relaii sociale,
dar mai detaliat.
Normele generale se caracterizeaz prin sfera lor mai larg de aciune ce se aplic tuturor raporturilor
juridice civile, dac printr-o dispoziie legal nu se prevede altfel, in Codul civil, normele generale sunt
cuprinse in cartea intai, "Partea general", respective articolele 1-283. Aceste norme sunt denumite i norme
de drept comun. Normele speciale se aplic numai unei anumite categorii de relaii juridice civile. Drept
exemplu pot servi normele din cartea a treia referitoare la diferitele categorii de obligaii speciale, ca
vanzarea-cumprarea, schimbul, donaia etc. Calificarea unei norme de drept civil ca norm general sau
norm special prezint o mare importan practic, deoarece norma general este situaia de drept comun in
materie, pe cand norma special constituie excepia. inseamn c trebuie s fie respectate dou reguli
distincte: norma special derog de la norma general - specialia generalibus derogant. Norma general nu
derog de la norma special - generalia specialibus non derogant**.
Principiul predominaiei in aplicarea prevederilor legii speciale, in raport cu cele generale, rmane in
mod categoric valabil, dar trebuie s se in cont Vonica, Romul Petru. Op. cit., p.62. de faptul c acest
raport, general - special, este, pe de o parte, subordonat principiului fundamental al unitii legislative, iar pe
de alt parte, are un caracter evolutiv, dispoziiile generale fiind influenabile de dispoziii speciale
ulterioare, tot aa cum dispoziiile speciale pot deveni dispoziii generale, in-locuindu-le pe cele anterioare,
perimate.
Norma special, derogatorie de la norma general, se aplic in toate cazurile concrete ce cad sub incidena
sa, cu prioritate fa de norma general, chiar dac aceasta este mai nou. Drept urmare, norma special nu
poate fi modificat sau abrogat printr-o norm general ulterioar decat in mod expres. Norma special se
completeaz cu norme generale in materie pentru acele aspecte pe care nu le reglementeaz45.
Actele normative, izvoare ale dreptului civil, pot cuprinde norme care, din punctul de vedere al forei
lor obligatorii, pot fi clasificate in imperative i dispozitive. Normele imperative (categorice) impun o
anumit conduit participanilor la raportul juridic, de la care nu se pot abate. Numrul unor astfel de norme
n dreptul civil este redus, dar totui exist. Drept exemplu pot servi prevederile art. 267 i 268 din Codul
civil referitoare la termenele de prescripie extinctiv. Prile unui raport juridic civil nu pot schimba aceste
prevederi legale, stipulnd n contract, de exemplu, c termenul de prescripie nu este de 3 ani, ci de 6 ani.
Dispozitive sunt normele a cror aplicare este lsat la discreia participanilor la raportul juridic. n dreptul
civil, majoritatea normelor sunt dispozitive. Trebuie de reinut faptul c posibilitatea oferit de normele
dispozitive de a aciona ntr-un fel sau altul nu nseamn libertatea prilor de a alege o conduit neconform
legii. n concluzie, se poate spune c un act normativ civil poate conine norme imperative ori norme
dispozitive, deseori ns cuprinde i norme imperative, i norme dispozitive.
2. Actele normative internaionale - izvoare ale dreptului civil
Articolul 4 din Constituie dispune c, dac exist neconcordan ntre pactele i tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte i legile ei interne, prioritate au
reglementrile internaionale. Aceast prevedere constituional impune afirmaia c tratatele internaionale
sunt izvoare ale dreptului.
Dac articolul 4 din Constituie se refer n genere la tratatele internaionale, art. 7 din Codul civil se
refer la tratatele internaionale care reglementeaz raporturile juridice civile, dispunnd c, dac n tratatul
internaional la care Republica Moldova este parte sunt stabilite alte dispoziii dect cele prevzute de
legislaia civil, se aplic dispoziiile tratatului internaional. Ca s devin lege, tratatul internaional trebuie
ratificat prin lege, promulgat de Preedintele Republicii Moldova. Dup ratificare i promulgare, tratatul
international dobndete putere de lege i urmeaz a fi aplicat.
Dup regula general, tratatele internaionale se aplic direct, fr adoptarea unei legi interne care s
corespund dispoziiilor tratatelor internaionale. De exemplu, Convenia cu privire la prescripia extinctiv
n materie de vn-zare-cumprare internaional de mrfuri46 (Convenia din 1974 asupra prescripiei), la
care Republica Moldova a aderat la 25 iunie 1997, se aplic direct fr a fi necesar modificarea legii interne
a Republicii Moldova ori adoptarea unei noi legi n domeniu.
Cu toate acestea, pot exista cazuri cnd tratatul internaional prevede ca unele raporturi s fie
reglementate de legislaia intern. De exemplu, Convenia de la Paris din 1883 pentru protecia proprietii

intelectuale47 stipuleaz, n art.6, c legislaia naional a fiecrei ri din uniune va stabili condiiile de
depunere i nregistrare a mrcilor de fabric sau de comer. n legislaia Republicii Moldova, condiiile de
depunere i nregistrare a mrcilor de fabric sau de comer sunt prevzute n capitolul II, respective art. 821, din Legea din 22 septembrie privind mrcile i denumirile de origine al produselor48.
3. Actele normative interne - izvoare ale dreptului civil
Codul civil, fcand referire la izvoarele scrise ale dreptului civil, clasific in mod convenional
izvoarele scrise interne ale dreptului civil in: a) legi; b) ordonane ale Guvernului i c) acte normative
subordonate legii. in doctrin, aceste izvoare ale dreptului civil sunt denumite izvoare directe, scrise sau
formale.
LEGEA - PRINCIPALUL IZVOR SCRIS AL DREPTULUI CIVIL
Termenul lege poate avea dou sensuri.49 in sens larg, poate fi lege, din punct de vedere juridic,
orice regul de drept obligatorie, chiar i obiceiul. in sens mai restrans i mai exact, in accepia tehnic a
cuvantului, poate fi lege numai regula juridic obligatorie stabilit de autoritatea public investit cu putere
legislativ.
Unica autoritate public avand competena de a adopta legi este Parlamentul. Legile, principalul izvor
de drept civil, sunt de trei categorii: constituionale, organice i ordinare. Aceast clasificare este fcut de
art. 72 din Constituie, conform cruia constituionale sunt legile de revizuire a Constituiei. Raporturile
enumerate la alin. 3 art. 12 din Constituie, printre care i regimul juridic general al proprietii i al
motenirii, pot fi reglementate doar de legile organice.
Constituia Republicii Moldova, adoptat de autoritatea legislativ suprem, servete drept baz
pentru constituirea tuturor ramurilor de drept, inclusiv a celei civile. Constituia este legea fundamental, de
aceea are for juridic superioar tuturor celorlalte acte normative, care i se subordoneaz, i n Constituie
gsim i norme care reglementeaz drepturi fundamentale ce aparin persoanei, ca dreptul de proprietate (art.
9, 46, 127), dreptul la libera circulaie (art. 27), dreptul la via intim, familial i private (art. 28), dreptul la
inviolabilitatea domiciliului (art.29), dreptul la secretul corespondenei (art.30) etc.
Un loc aparte in sistemul legilor ca izvoare ale dreptului civil il ocup Codul civil. Codul civil, fiind o
lege ampl, complex, sistematizat, este considerat principalul izvor al dreptului civil, fr a ignora
existena unei alte legi, care reglementeaz raporturile juridice civile. Dei este considerat principalul izvor
de drept civil, Codul civil, conform legislaiei Republicii Moldova, nu are superioritate fa de alte legi
organice. in unele ri, codul civil are superioritate fa de alte legi, a cror adoptare se face in conformitate
cu acesta (vezi: Codul civil al Federaiei Ruse art. 3 alin. 2).
ALTE LEGI - IZVOARE ALE DREPTULUI CIVIL
Legea cu privire la proprietate, adoptat de Parlament la 22 ianuarie 1991 i pus in aplicare in
acelai an, de la 1 februarie, cuprinde 6 capitole cu 44 de articole. i n aceast lege se intalnete pentru prima
dat noiunea de proprietate privat, proprietate care aparine ceteanului persoan fizic cu drept de
posesiune, folosin i dispoziie. Aceast lege a avut o mare importan in primii ani de aplicare, fiind
abrogat odat cu intrarea in vigoare a noului Cod civil.
Legea cu privire la antreprenoriat i ntreprinderi, adoptat la 3 ianuarie 1992 i pus n aplicare de la
4 aprilie 1992, prevede formele juridice de organizare a activitii de ntreprinztor, modul de fondare, de
desfurare i ncetare a activitii agenilor economici. Dei aproape toate formele juridice de organizare
sunt reglementate de acte normative speciale (Legea cu privire la societile pe aciuni din 1997, Legea cu
privire la ntreprinderea de stat din 1994, Legea cu privire la cooperativa de ntreprinztor din 2001, Legea
privind cooperativele de producie din 2002, Regulamentul societilor economice din 199150), Legea cu
privire la antreprenoriat i ntreprinderi a avut un rol important n apariia n circuitul civil a unor subiecte de
drept ca societatea n nume colectiv, societatea n comandit, societatea cu rspundere limitat, societatea pe
aciuni.
Ordonanele Guvernului - izvoare ale dreptului civil. A doua categorie de acte normative - izvoare ale
dreptului civil enumerate n art. 3 alin. 1 din Codul civil sunt ordonanele Guvernului. Cu dreptul de a
adopta astfel de acte, Guvernul a fost nvestit odat cu modificarea i completarea Constituiei. Conform art.
102 din Constituie, Guvernul adopt hotrri, ordonane i dispoziii. Guvernul poate emite ordonane doar
dac Parlamentul adopt o lege special de abilitare a Guvernului cu dreptul de a emite ordonane n domenii
care nu fac obiectul legilor organice51. Modalitatea de emitere a ordonanelor, ct i termenul de aciune a
acestora, posibilitatea de abrogare, de suspendare i modificare sunt stabilite n art. 106/2 din Constituie.
ACTELE NORMATIVE SUBORDONATE LEGII A treia categorie de acte normative - izvoare
ale dreptului civil enumerate la art. 3 alin. 1 din Codul civil - sunt cele subordonate legii: decretele

Preedintelui Republicii Moldova; hotrarile i dispoziiile Guvernului; actele cu character normativ ale
autoritilor publice centrale i locale etc. Codul civil, in art. 3 alin. 2, prevede c actele normative
subordonate legii se aplic la reglementarea raporturilor civile doar in cazurile in care sunt emise in temeiul
legii i nu contravin ei. in caz contrar, ele nu au putere juridic i nu pot fi aplicate la reglementarea
raporturilor juridice civile.
Decretele Preedintelui Republicii Moldova sunt izvoare pentru ramura dreptului civil in msura in
care cuprind dispoziii de drept civil cu caracter normativ. Analiza articolelor 77-95 din Constituie ne
permite s tragem concluzia c rare vor fi cazurile in care Preedintele rii va emite decrete care s
reglementeze relaii juridice civile.
Hotrarile i dispoziiile Guvernului se emit pentru organizarea executrii legilor. In aceast ordine
de idei poate fi menionat Hotrarea Guvernului nr. 500 din 10 septembrie 1991, prin care a fost aprobat
Regulamentul societilor economice din Republica Moldova, in care sunt reglementate modul de fondare,
de desfurare i incetare a activitii intreprinderilor in comandit, a intreprinderilor in nume colectiv i a
societilor cu rspundere limitat (S.R.L.). Odat cu intrarea in vigoare a Codului civil, acest
regulament in cea mai mare parte i-a pierdut puterea juridic.
4. Izvoarele nescrise ale dreptului civil in categoria izvoarelor nescrise ale dreptului civil sunt clasate
uzanele. Pentru prima dat uzanele sunt numite izvoare de drept civil in art. 4 din Codul civil. i n
conformitate cu acest articol, uzana reprezint o norm de conduit care, dei neconsfiinit de lege, este
general recunoscut i aplicat pe parcursul unei perioade indelungate intr-un anumit domeniu al raporturilor
civile. Uzana reprezint, aadar, o norm de conduit nescris, emanand direct de la popor, este general,
permanent i recunoscut de autoritatea public drept obligatorie.
Uzana se formeaz prin aplicarea indelungat in viaa social a unei reguli de conduit, in virtutea
unor deprinderi, cu convingerea general acceptat c se respect o regul obligatorie. Uzana sau obiceiul
pot fi aplicate numai dac nu contravin legii, ordinii publice i bunurilor moravuri (Codul civil, art. 4 alin.2).
Totui, dispoziia art. 3 alin. 2 din Codul civil nu trebuie s impun o contrapunere uzanei legii. n acest
sens, n literatura juridical se afirm: "Ca izvor de drept, cutuma are - sub aspect moral, sau intelectual - o
valoare superioar legii, prin aceea c este acceptat n mod voluntar, a fost gsit demn de a fi acceptat,
pentru c cei care o respect o consider demn de acest respect, autoritatea cutumei derivnd de la propria
ei valoare, care a fcut s fie pstrat prin tradiie. Legea poate avea - i are de multe ori - o durat dac nu
efemer, n orice caz scurt; cutuma, dimpotriv, nu poate fi, prin ipotez, dect de ndelungat aplicaie'*3.
n literatura de specialitate54 se susine c un obicei social trebuie s ndeplineasc dou condiii pentru a
deveni cutum juridic, adic s aib for de izvor de drept, i anume: a) o condiie obiectiv constnd ntro practic veche i incontestabil; b) o condiie subiectiv, potrivit creia se consider c regula respectiv
are un character obligatoriu.
La momentul actual, din aceast categorie de izvoare cel mai frecvent se aplic uzanele comerciale
utilizate la reglementarea raporturilor contractuale comerciale. Dac n raporturile civile uzanele sunt
considerate izvoare de drept doar odat cu intrarea n vigoare a Codului civil din 2002, n raporturile
comerciale, uzanele sunt recunoscute ca izvoare de drept prin Legea 134/199455, care, n art. 7, prevede c,
la interpretarea contractului de vnzare a mrfurilor, se va ine cont i de uzanele i obiceiurile din
operaiunile din afaceri. n aceste raporturi contractuale, uzanele dobndesc cu att mai mult importan, cu
ct sunt acceptate de comerciani Prin urmare, uzanele sunt considerate izvoare de drept civil, fiind
aplicabile doar dac nu contravin legii, ordinii publice i bunelor moravuri.
5. Importana practicii judiciare i a doctrinei n aplicarea uniform a legislaiei civile
in conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 lit. (d) din Legea nr. 789/199657, Plenul Curii Supreme de
Justiie examineaz rezultatele generalizrii practicii judiciare i adopt hotrari cu caracter explicativ. Iar
art. 13 din Codul de procedur civil (din 1964) dispune c, in cadrul procedurii civile, Curtea Suprem de
Justiie emite hotrari explicative in problemele de practic judiciar care nu au caracter obligatoriu pentru
instanele de judecat la judecarea pricinilor58. Pe de alt parte, hotrarile Plenului Curii Supreme de
Justiie adoptate asupra demersurilor in interesul legii se aduc la cunotin instanelor de judecat i sunt
obligatorii pentru ele (art. 331 din Codul de procedur civil).
Se poate spune c hotrarile Plenului Curii Supreme de Justiie nu pot fi considerate izvoare de drept
civil. Nefiind izvoare de drept civil, atat aceste hotrari, cat i practica judiciar joac un rol important in
aplicarea uniform a legislaiei civile. Ele prezint utilitate in interpretarea i aplicarea corect a normelor de
drept civil59. Hotrarile Plenului Curii Supreme de Justiie interpreteaz actele normative, le dezvluie
sensul la rezolvarea litigiilor, unificand astfel practica judiciar. Interpretrile date de Curtea Suprem de

Justiie in hotrarile sale nu sunt considerate interpretri oficiale, pe care le poate face doar organul emitent.
Curtea Suprem de Justiie nu trebuie s schimbe sensul normei interpretate. in aplicarea uniform a
legislaiei civile un rol important il are i doctrina, definit, de exemplu, in Dicionarul universal al limbii
romane ca "totalitate a ideilor, principiilor i tezelor fundamentale ale unui sistem de gandire"60. Prin
doctrin a dreptului civil se inelege un ansamblu de concepii, opinii exprimate de specialiti in domeniul
dreptului (profesori, cercettori tiinifici, notari, avocai) in diverse forme literare (monografii manuale,
comentarii tiinifice ale celor mai importante legi civile, tratate etc).
in principiu, doctrina dreptului civil apare odat cu primele reglementri ale relaiilor juridice civile, evoluia
ei fiind identic evoluiei legislaiei civile.
Dintre ilutrii doctrinari care au elaborat diverse teorii in domeniul dreptului civil pot fi relevai Charles
Savigny i Rudolf von Iherng, Petru Manega, D. Alexandrescu i C.Hamangiu, G. F. erenevici, O. S.
Ioffe.
Nefiind izvor de drept civil, doctrina exercit, dup cum s-a mai spus, un rol important in clarificarea
i ordonarea concepiilor i controverselor existente in actele normative. Concepiile doctrinare pot influena
jurisprudena i chiar pe legiuitor. Istoria cunoate cazuri cand codurile civile au fost elaborate de doctrinari
renumii. Un astfel de cod civil poate fi considerat Codul civil portughez din 180761.
Doctrina contribuie la formarea dreptului in msura in care, din refleciile i construciile sale, rezult
principii consacrate ulterior de legiuitor i de jurisprudena.
6. Aplicarea legii civile n timp, n spaiu i asupra persoanelor
Normele juridice, inclusiv cele civile, acioneaz in timp, in spaiu i la anumii
destinatari (persoane fizice, persoane juridice). in cadrul prezentului compartiment se va avea in vedere
aciunea nu numai a legii, ci i a celorlalte acte normative, adic a legislaiei civile, dac am recurge la
termenul utilizat de legiuitor in Codul civil, art. 3.
Analiza aplicrii legii civile are ca punct de pornire prevederile legale din Constituie (art. 72); Codul civil
(art. 5,6); Legea 173/199462; Legea 7807200163. De asemenea se vor lua in considerare prevederile
hotrarilor Curii Constituionale nr. 32 din 29 octombrie 1998 64 i nr. 26 din 23 mai 200265.
ACIUNEA LEGII CIVILE N TIMP
Orice raport juridic este reglementat de legea care este n vigoare la momentul existenei raportului
juridic civil. Dat fiind faptul c nici o lege nu este venic, adic are o aplicaie limitat n timp, urmeaz s
cunoatem care lege va guverna raportul juridic concret. Legea civil are putere juridic din momentul
intrrii n vigoare i pn n momentul abrogrii ei. Deci, aciunea legii civile in timp, ca de altfel a oricror
legi, este determinat de dou66 momente: data cand incepe aciunea normei juridice (intrarea in vigoare) i
datacand inceteaz aciunea ei (ieirea din vigoare).
Nu trebuie s se pun semnul egalitii intre data adoptrii i data intrrii in vigoare a legii, fiindc
ele, de cele mai dese ori, nu coincid (de exemplu, Codul civil a fost adoptat la 11 iunie 2002 i a intrat in
vigoare la 12 iunie 2003).
Intrarea in vigoare. Regula general in acest sens const in faptul c legea civil intr in vigoare la
data publicrii sau la data prevzut in ea. Aceast regul este consfinit in art. 76 din Constituie, care
dispune c legea intr in vigoare la data publicrii sau la data prevzut in textul legii. Avem deci dou
momente cu privire laintrarea in vigoare a legii, i anume:
data publicrii;
data prevzut in textul ei.
Publicarea legii. Legea civil, la fel ca alte legi, se public in Monitorul Oficial al Republicii Moldova (art.
72 din Constituie; art. 1 din Legea 173/1994). Scopul publicrii legii este de a aduce la cunotina
destinatarilor prevederile ei. Legile pot fi publicate doar dup ce sunt promulgate de preedintele Republicii
Moldova. Actele normative civile urmeaz a fi publicate in Monitorul Oficial in termen de 10 zile de la data
adoptrii (art. 1.alin. 4 din Legea 173/ 94). Se susine pe bun dreptate c publicarea legii este o condiie
esenial, imuabil i general67. Publicarea este esenial intrucat, fr aceast formalitate, legea nu poate fi
adus la cunotina celor interesai in a-i produce efectele. Publicitatea este imuabil, intrucat nici o lege nu
poate fi obligatorie i executorie dup promulgare decat dup publicarea sa in Monitorul Oficial. Publicitatea
este general, intrucat privete toate legile de interes general i se public integral in Monitorul Oficial.
Este de reinut faptul c, de la data intrrii in vigoare a legii, opereaz prezumia c aceasta este cunoscut de
toi i c nimeni nu poate invoca necunoaterea ei, aflndu-ne n prezena principiului: nimeni nu poate fi
considerat c nu cunoate legea. Dup publicarea i intrarea n vigoare a legii se prezum c toate persoanele
cunosc textul ei. nseamn c, dei se va dovedi c persoana nu a cunoscut textul legii, prevederile acesteia
vor fi aplicate i fa de aceast persoan.

Intrarea n vigoare a legii la data indicat n ea. Legea civil poate intra n vigoare i la data indicat n ea. n
toate cazurile ns, data indicat n lege urmeaz a fi ulterioar datei publicrii, or o lege nu poate avea
putere juridic dac nu este publicat (art. 76 din Constituie dispune expres: "Nepublicarea legii atrage
inexistena acesteia"). Spre exemplu, Codul civil a fost publicat la 22 iunie 2002 n Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr. 82-86, i a intrat n vigoare la 12 iunie 2003. Acest lucru este stabilit expres
n Legea pentru punerea n aplicare a Codului civil al Republicii Moldova. O astfel de msur se dispune de
cele mai dese ori n cazul unor legi de importan major pentru ntreaga societate. Dat fiind faptul c n
Codul civil sunt consemnate instituii noi, dar i multe instituii vechi, esenial modificate, este important ca
cei crora le este adresat aceasta s aib posibilitatea de a lua cunotin de prevederile lui, ns cel mai
important ar fi ca ele s fie nsuite de cei n a cror sarcin cade aplicarea lor.
Ieirea din vigoare a legii civile. Dup cum s-a relatat, al doilea moment care determin aciunea n timp a
legii este data la care ea nceteaz a se aplica. n principiu, un act normativ se elaboreaz pentru o perioad
nedeterminat, rmnnd n vigoare pn la data abrogrii printr-un act normativ de acelai nivel sau de
un nivel superior, sau devenirii caduce ca urmare a schimbrii relaiilor sociale care i-au determinat apariia.
Aplicarea actului normativ nceteaz la mplinirea termenului pentru care a fost adoptat. Cazurile de ncetare
a aciunii actului normativ sunt indicate expres n Legea 730/2001, art. 47, conform creia aciunea actului
legislativ nceteaz dac acesta: a) este abrogat, b) este declarat nul prin hotrre definitiv a instanei
competente; c) a ajuns la termen; d) este consumat; c) a devenit caduc.
De cele mai dese ori, legea civil iese din vigoare prin abrogare. Abrogarea nseamn desfiinarea unui act
normativ pentru viitor. Ea poate fi expres sau tacit. Att abrogarea expres, ct i cea tacit este total sau
parial. Abrogarea expres, la rndul ei, poate fi: expres-direct sau expres-indirect.
Abrogarea este expres-direct atunci cnd ntr-un nou act normativ se nominalizeaz
actul normativ sau dispoziii ale lui care se abrog (de exemplu, art. 2 din Legea
1125/2002 prevede: "La data intrrii n vigoare a Codului civil al Republicii Moldova se
va abroga Codul civil aprobat prin Legea R.S.S. Moldoveneti cu privire la aprobarea
Codului civil al R.S.S. Moldoveneti din 26 decembrie 1964 cu toate modificrile i
completrile ulterioare".) i expre-s-indirect atunci cnd noul act normativ se limiteaz
la meniunea c dispoziiile anterioare contrare se abrog, fr a nominaliza n mod direct
actul normativ care se abrog (de exemplu, punctul 2 din Hotrrea despre modul de
punere n aplicare a Legii cu privire la proprietate prevede: "Pn la aducerea legislaiei
Republicii Moldova n corespundere cu Legea Republicii Moldova cu privire la
proprietate se vor aplica numai acele prevederi ale actelor legislative n vigoare ale
Republicii Moldova care nu contravin acestei legi".).
Abrogarea este tacit atunci cnd noua lege nu abrog n mod expres legea sau
dispoziia ei (direct sau indirect), dar conine dispoziii care derog de la vechea
reglementare. Abrogarea tacit reiese din incompatibilitatea legii civile noi cu dispoziiile
legii vechi, astfel fiind aplicabil principiul: legea mai nou abrog legea mai veche.
Abrogarea este total atunci cnd un act normativ este abrogat n ntregime, i
parial atunci cnd din actul normativ sunt abrogate unele dispoziii, celelalte rmnnd
n vigoare.
ncetarea aplicrii legii civile prin ajungere la termen. Regula general privind
termenul de aplicare a legii este urmtoarea: "Legea are putere juridic pe un termen
nelimitat dac ea nu prevede altfel". Aadar, pe lng legi cu termen nelimitat, exist legi
temporare i legi cu termen. Temporar este legea emis pentru o anumit situaie
provizorie, de exemplu pentru starea excepional (cutremur, rzboi etc). Odat cu
ncetarea strii excepionale, i pierde efectul i legea respectiv. Legea cu termen se
elaboreaz, de regul, n cazul n care se poate prevedea cu precizie timpul necesar
aplicrii ei.
Aciunea legii nceteaz i atunci cnd ea, dei nu a fost abrogat, nu mai poate fi
aplicat deoarece obiectul reglementrii ei l constituie vechi relaii sociale disprute
odat cu schimbrile social-economice din societate (de exemplu, n perioada 1995-2003 nu se mai putea
vorbi de aplicarea prevederilor din Codul civil din 1964 referitoare la
proprietatea gospodriei de colhoznic, fiindc nu mai existau gospodrii colhoznice).
Principiile fundamentale n materie de aplicare a legii civile n timp. Literatura de
specialitate enumera, n fond, dou principii ce in de aplicarea legii civile n timp:
principiul neretroactivitii legii i principiul aplicrii imediate a legii civile noi.
Principiul neretroactivitii legii civile este nscris n art. 6 alin. (1) din Codul civil,
conform cruia "legea civil nu are efect retroactiv". Prin urmare, aciunea legii se

extinde numai asupra faptelor produse n intervalul dintre intrarea n vigoare i ieirea din
vigoare a legii. Sub incidena legii nu cad faptele produse anterior intrrii ei n vigoare.
Legea civil, fiind aplicat doar situaiilor aprute ulterior intrrii sale n vigoare, nu
reglementeaz situaiile juridice nscute pn la intrarea n vigoare. Acest lucru este
prevzut expres n Codul civil la art. 6 alin. (1), care dispune c legea civil nu modific
i nici nu suprim condiiile de constituire a unei situaii juridice constituite anterior, nici
condiiile de stingere a unei situaii juridice stinse anterior. De asemenea, legea nou nu
modific i nu desfiineaz efectele deja produse ale unei situaii juridice stinse sau n curs
de realizare. Aceast prevedere legal stabilete c valabilitatea actului juridic civil este
determinat de legea n vigoare la momentul ncheierii lui, iar legea civil adoptat dup
acest moment nu poate modifica actul juridic civil. Legea nou nu guverneaz situaiile
juridice civile care s-au realizat n ntregime pn la momentul intrrii ei n vigoare (de
exemplu, valabilitatea unui testament ntocmit n 2001 se va determina de prevederile
Codului civil din 1964, nu de dispoziiile Codului civil din 2002). n schimb, legea nou
guverneaz efectele actelor juridice care au nceput pn la intrarea n vigoare a legii noi,
dar continu s existe i dup intrarea n vigoare a legii noi. n acest sens, art. 6 alin.(2)
din Codul civil dispune c legea nou este aplicabil situaiilor juridice n curs de
realizare la data intrrii sale n vigoare (de exemplu, un contract cu executare succesiv
ncheiat n 2000 pe o perioad de 10 ani a fost guvernat, pn la momentul intrrii n
vigoare a noului Cod civil, de Codul civil din 1964, iar dup intrarea n vigoare a Codului
civil din 2002 efectele contractului succesiv este guvernat de acest cod). Dispoziiile
legale ale art. 6 alin. (1) i (2) din Codul civil impun concluzia c valabilitatea actului
juridic este reglementat de legea n vigoare la momentul ncheierii actului juridic civil,
iar efectele pe care le produce acest act sunt reglementate de legea n vigoare la
momentul producerii lor.
Principiul neretroactivitii legii civile asigur stabilitatea raporturilor juridice civile,
or, subiectele raporturilor juridice civile au certitudinea c actele juridice la care sunt
participante nu vor putea fi modificate printr-o dispoziie legal, ulterioar producerii
efectelor actelor juridice pe care le-au ncheiat.
Dup cum s-a menionat n Hotrrea Curii Constituionale nr. 32 din 29 decembrie
1998, principiul neretroactivitii legii, consacrat expres n art. 22 din Constituie,
"urmrete protejarea libertilor, contribuie la adncirea securitii juridice, a
certitudinii n raporturile interumane. Principala valoare a ordinii de drept const n
posibilitatea oferit fiecruia de a-i conforma comportamentul regulilor dinainte
stabilite".
Principiul aplicrii imediate a legii civile noi, care, de asemenea, privete aplicarea
legii civile n timp, este consemnat n Codul civil, al crui articol 6 alin. (3) dispune c, de
la data intrrii n vigoare a legii noi, efectele legii vechi nceteaz. Esena acestui
principiu const n faptul c legea nou se aplic tuturor raporturilor juridice civile care
apar dup intrarea n vigoare a legii noi. Principiul aplicrii imediate a legii civile noi face s inceteze
aplicarea legii vechi.
De la cele dou principii de aplicare a legii civile in timp (intrarea in vigoare i
ieirea din vigoare) exist i dou excepii: retroactivitatea legii civile noi i
supravieuirea legii civile vechi.
Retroactivitatea legii civile noi. Neretroactivitatea legii civile noi este regula,
retroactivitatea este excepia. Prin retroactivitatea legii civile se inelege aplicarea legii
civile noi la situaii juridice anterioare intrrii ei in vigoare. Aceast excepie este admis
numai dac se prevede expres in legea nou c ea se aplic i unor fapte anterioare. Cu
alte cuvinte, retroactivitatea (ca excepie) nu se prezum, ea trebuie s fie expres.
Problema retroactivitii legii a fost dezbtut i in dou hotrari ale Curii
Constituionale: nr. 32 din 29 octombrie 1998 i nr.26 din 23 mai 2002. in Hotrarea nr.
32, Curtea Constituional menioneaz: "Legea nu se aplic faptelor svarite inainte de
intrarea ei in vigoare, adic nu are efect retroactiv. Ea dispune numai pentru prezent i
viitor i nu are efecte juridice pentru trecut". in aceast hotrare, Curtea Constituional a
menionat c pot avea efect retroactiv doar legea penal sau administrativ mai bland. Pe
de alt parte, in Hotrarea nr. 26, Curtea Constituional a dispus altfel, admiand
posibilitatea retroactivitii nu doar a legii penale mai blande, ci i a altor legi, inclusiv a
celor civile. Pornind de la importana principiului neretroactivitii, Curtea Constituional

in aceast hotrare a statuat: "Principiul neretroactivitii legii are un caracter universal,

ine de stabilitatea ordinii de drept, urmrete protejarea libertilor, contribuie la
adancirea securitii juridice i a certitudinii raporturilor interu-mane. Este de observat,
totodat, c principiul neretroactivitii legii nu este un principiu absolut. Or, art. 22
din Constituie prevede retroactivitatea normelor juridice penale mai favorabile. in afar
de aceasta, teoria contemporan a dreptului admite ca excepie de la principiul
neretroactivitii legii normele juridice cu caracter imperativ - legile interpretative,
precum i normele juridice n care legiuitorul a stabilit expres c ele se vor
aplica retroactiv".
Pornind de la coninutul acestei hotrari a Curii Constituionale, se impune afirmaia
c legea civil poate avea efect retroactiv: a) in cazul cand legea nou indic
retroactivitatea sa; b) in cazul legii civile interpretative.
Pentru a fi in prezena primului caz de retroactivitate, este necesar ca in noua lege
civil s fie prevzute expres toate raporturile care au aprut pan la intrarea ei in vigoare
i care sunt reglementate de ea. Fiind o excepie de la principiul neretroactivitii,
retroactivitatea are loc doar dac este prevzut in legea nou.
Aceasta ins nu va putea reglementa toate raporturile care au fost reglementate de
legea veche, ci doar o parte din ele68.
A doua excepie de la principiul neretroactivitii legii civile o constituie cazul legilor
interpretative, care explic sensul unor legi anterioare, producand efecte de la data intrrii
in vigoare a legilor pe care le interpreteaz i cu care fac corp comun. Cu alte cuvinte,
legea interpretativ se integreaz in legea interpretat, aceasta din urm aplicandu-se chiar
pentru trecut, cu sensul stabilit de legiuitor. in realitate, legea interpretativ este
necesarmente retroactiv, deoarece dispune s se aprecieze situaia aprut sub puterea
vechii legi ori a situaiei indoielnice, potrivit unei interpretri pe care, in lipsa legii
interpretative, organul de jurisdicie nu ar consfini-o. Dup cum am vzut, aceast poziie
este susinut de Curtea Constituional in Hotrarea nr. 26 din 23 mai 2002.
Supravieuirea legii vechi. Supravieuirea (ultraactivitatea) legii civile vechi
inseamn aplicarea acesteia, dei a intrat in vigoare legea nou, unor situaii stipulate in legea nou. Fiind i
ea o excepie, supravieuirea legii vechi trebuie de asemenea
consacrat expres in lege. Temeiul legal al acestei excepii il constituie art. 6 alin. (3) din
Codul civil, care dispune c, de la data intrrii in vigoare a legii noi, efectele legii vechi
inceteaz, cu excepia cazurilor in care legea nou prevede altfel. Aadar, legea veche va
supravieui doar dac in legea nou se indic acest lucru. Care sunt argumentele in
susinerea acestei excepii? Raporturile juridice civile au o durat, indeosebi contractele
cu execuie succesiv in timp, efectele lor fiind ulterioare momentului incheierii
contractelor. Prile contractante, la incheierea contractului, au in vedere prevederile
legislaiei de la acel moment. Iat de ce derularea contractului trebuie s fie guvernat de
legea in vigoare la momentul incheierii contractului. Dac in cursul derulrii contractului
s-ar aplica legea nou care modific acele efecte, ar insemna c prilor li se atribuie o alt
voin. Anume din aceste considerente Codul civil, in art. 6 alin. (4), dispune c, in cazul situaiilor juridice
contractuale in curs de realizare la
data intrrii in vigoare a legii noi, legea veche va continua s guverneze natura i
intinderea drepturilor i obligaiilor prilor, precum i alte efecte contractuale, dac legea
nou nu prevede altfel. Prin urmare, regula in cazul relaiilor contractuale in curs de
reluare rezid in faptul c legea nou nu le afecteaz, adic se prezum c aceste relaii
sunt reglementate de legea veche. Aceast prezumie poate fi rsturnat printr-o prevedere
expres din legea nou. Totodat, trebuie s se in cont i de prevederile art. 6 alin. (5)
din Codul civil, care dispun c, in cazul contractelor in curs de derulare, legea nou "se
aplic modalitilor de exercitare a drepturilor sau de executare a
obligaiilor, precum i de nstrinare, preluare, transformare sau de stingere
a acestora".
O clauz contractual, cuprins intr-un contract incheiat anterior intrrii in vigoare a
legii noi, contrar legii noi este nul, dup regula general. O astfel de clauz contractual
produce efecte juridice doar dac in legea nou este stipulat posibilitatea aplicrii clauzei
contractuale contrare dispoziiilor imperative ale legii noi. Acest lucru este prevzut in art.
6 alin. (5), care prevede c, dac legea nou nu prevede altfel, clauzele unui act juridic
incheiat anterior intrrii in vigoare a legii noi contrare dispoziiilor ei imperative sunt, de

la aceast dat, lipsite de orice efect juridic.

In concluzie am putea spune c, la determinarea practic a legii aplicabile unei
situaii juridice concrete, determinat, cu respectarea principiilor sus-menionate, este
important s inem seama de urmtoarea regul: o situaie juridic produce acele
efecte care sunt prevzute de legea civil n vigoare la data producerii ei,
dac n legea nou nu este stipulat contrariul.
ACIUNEA LEGII CIVILE N SPAIU
Legile civile, ca i alte legi, acioneaz pe intreg teritoriul statului. Regula general
privind aplicarea in spaiu a legilor este cuprins in Legea 780/2001, art. 48, care prevede
c actul legislativ se aplic pe intreg teritoriul Republicii Moldova, precum i in locurile
considerate drept teritoriu al statului, cu excepiile stabilite de tratatele internaionale la
care Republica Moldova este parte i de legislaia in vigoare.
Aplicarea legii civile in spaiu depinde de competena organului care o adopt. Astfel,
Constituia, legile i celelalte acte normative emise de autoritile publice centrale se
aplic pe intreg teritoriul statului, iar actele normative ale organelor locale se aplic numai
pe teritoriul unitii administrativ-teritoriale respective.
Exist i excepii de la acest principiu (cand legile statului nostru nu se aplic pe
teritoriul Republicii Moldova). Ele privesc imunitatea diplomaiei, statutul juridic al
consulilor, regimul specific al unor categorii de strini.
Actele legislative sau unele prevederi ale lor pot fi aplicate i in afara teritoriului rii,
conform tratatelor internaionale la care Republica Moldova este parte i principiilor
universale ale dreptului internaional. Astfel de legi sunt cele care se aplic cetenilor
statului nostru aflai in strintate asupra situaiilor prevzute de lege.
Deci, aciunea legii civile in spaiu depinde fie de competena organului emitent (in
prezena aspectului intern), fie de existena unor elemente de extraneitate (in prezena
aspectului internaional).
Aspectul intern privete raporturile juridice constituite intre persoane fizice - ceteni
ai Republicii Moldova i/sau persoane juridice autohtone.
Aspectul internaional privete raporturile juridice private cu elemente de
extraneitate. Conform prevederilor art. 1576 alin. (1) din Codul civil, legea aplicabil
raporturilor de drept civil cu element de extraneitate se determin in baza tratatelor
internaionale la care Republica Moldova este parte, Codului civil, altor legi ale Republicii
Moldova i cutumelor internaionale recunoscute de Republica Moldova. Normele
conflictuale din cuprinsul titlului II al crii a cincea se refer la: statutul persoanei fizice
(art.1587-1595); statutul persoanei juridice (art. 1596-1600); drepturile reale i drepturile personale
nepatrimoniale (art. 1601-1608); actul juridic (art. 1609); obligaiile
contractuale i extracontractuale (art.1610-1620); raporturile de succesiune cu element de
extraneitate (art. 1621-1623); termenul de prescripie extinctiv (art. 1624).
ACIUNEA LEGII CIVILE ASUPRA PERSOANELOR
Normele juridice se adreseaz oamenilor, privii individual (persoane fizice), sau
colectivelor de oameni (persoane juridice). Legea civil se aplic tuturor persoanelor
fizice n mod egal, indiferent de ras, sex, naionalitate.
Din punctul de vedere al subiectelor pot fi:
legi civile cu vocaie general de aplicare, adic cele aplicabile att persoanelor
fizice, ct i persoanelor juridice; cele mai multe acte normative civile au
vocaie general, principalul dintre ele fiind Codul civil; legi civile cu vocaia
aplicrii numai persoanelor fizice; din aceast categorie face parte Codul
familiei;
=>- legi civile cu vocaia aplicrii numai persoanelor juridice (Legea cu privire la
societile pe aciuni).
Legile se aplic, de regul, n egal msur tuturor persoanelor fizice sau juridice. Cu
toate acestea, unele acte normative sunt aplicabile doar unor categorii de persoane. De
exemplu, din coninutul legilor cu privire la protecia consumatorului deducem c ea nu se
aplic tuturor persoanelor, ci doar consumatorilor i agenilor economici.
7. Interpretarea legii civile
Pentru ca normele civile s fie aplicate corect, este necesar s fie neles sensul lor
exact. nelegerea corect a sensului normelor civile se face i cu ajutorul interpretrii lor,
care constituie o faz a procesului de aplicare a acestora.

n literatura de specialitate au fost expuse mai multe definiii ale interpretrii normei
civile. Astfel, ntr-o opinie69, interpretarea presupune determinarea coninutului i a
ntinderii de aplicaie a normei juridice, a nelesului ei exact. ntr-o alt opinie70, prin
interpretarea normei civile se nelege nsuirea coninutului (esenei) acesteia cu ajutorul
nlturrii din norma interpretat a aspectelor neclare. Un alt autor71 consider c
interpretarea legii este o operaie logico-juridic raional, de explicare a coninutului i
sensului normei, n scopul unei juste aplicri. Din alt punct de vedere72, interpretarea este
o operaie logico-raional prin care se precizeaz coninutul i sensul unor norme juridice
civile, n vederea aplicrii lor la un caz concret. Autorii prezentei cri ader la definiia
dat interpretrii de Gheorghe Beleiu: "Prin "interpretare a legii civile" nelegem
operaiunea logico-raional de lmurire, explicare a coninutului i sensului normelor
de drept civil, n scopid justei lor aplicri, prin corecta ncadrare a diferitelor situaii din
viaa practic n ipotezele ce le conin"73.
Codul civil nu cuprinde norme ce ar preciza regulile aplicabile interpretrii normelor
civile. n schimb, Legea 780/2001 conine, n art. 42-45, cteva reguli de principiu ce se
refer la interpretarea actelor legislative. Definiia legal a interpretrii actelor legislative
o ntlnim n art. 42 alin. (1), n conformitate cu care "interpretarea actelor legislative
reprezint un sistem de operaiuni logice prin care se explic sensid exact i complet al
dispoziiilor normative". Observm c, att n definiiile doctrinare, ct i n cea legal se menioneaz c
interpretarea legii civile urmrete s explice sensul exact al normelor civile. nelegerea
exact a sensului normei civile se impune atunci cnd norma civil, formulat concis,
"aparent" poate avea mai multe sensuri, precum i atunci cnd noile relaii din societate nu
pot fi ncadrate n cuprinsul normei care a fost adoptat cu mult nainte74. Se mai susine75
c interpretarea legii este necesar i atunci cnd termenii folosii de legiuitor sunt
ambigui sau cnd sensul exact al dispoziiei normative nu reiese cu claritate, fie cnd norma
juridic general trebuie aplicat unui caz particular atipic.
n funcie de subiectele care interpreteaz legea civil, interpretarea poate fi
autentic, legal, judectoreasc i tiinific. n funcie de fora sa, interpretarea poate fi
oficial i neoficial. n funcie de rezultat, interpretarea legii civile poate fi literal,
extensiv i restrictiv76. i, n final, n funcie de metoda de interpretare, aceasta poate fi
gramatical, sistematic, istoric i logic.
INTERPRETAREA LEGII CIVILE N FUNCIE DE
SUBIECTUL CARE INTERPRETEAZ LEGEA CIVIL
n funcie de subiectele care interpreteaz, interpretarea legii civile poate fi autentic,
legal, judectoreasc i tiinific.
Interpretarea autentic are loc n cazul n care sensul normei este lmurit de organul
emitent al actului normativ. O astfel de interpretare are fora juridic a normei pe care o
interpreteaz. Interpretarea autentic mai este numit interpretare oficial. Art. 43 alin.
(2) din Legea 780/2001 dispune c interpretarea actelor legislative, n afar de Constituie,
ine de competena exclusiv a Parlamentului. Interpretarea legal are loc in cazul in care o anumit
autoritate este imputernicit
s interpreteze actele legislative. Ca i interpretarea autentic, interpretarea legal este
numit interpretare oficial. Ca exemplu al interpretrii legale poate servi
interpretarea Constituiei i a legilor constituionale. In conformitate cu prevederile art. 43
alin. (1) din Legea 780/2001, interpretarea oficial a Constituiei i a legilor
constituionale ine de competena exclusiv a Curii Constituionale.
Interpretarea judectoreasc are loc in cazul in care aceasta este dat de ctre
instana judectoreasc cu prilejul aplicrii unei situaii concrete pentru soluionarea unui
litigiu concret. Interpretarea judectoreasc are for obligatorie doar prilor i celorlali
participani la examinarea litigiului, cu alte cuvinte este opozabil doar lor. Interpretarea
judectoreasc de asemenea este oficial.
Interpretarea tiinific are loc atunci cand sensul normelor civile este lmurit de
ctre savani in literatura de specialitate, in comentarii la legile civile, precum i in alte
surse cu un caracter similar. Interpretarea tiinific este o interpretare neoficial,
deoarece este fcut de persoane care nu au calitatea de organe oficiale ale statului i, in
consecin, o astfel de interpretare nu este obligatorie. Dei nu are putere coercitiv,
interpretarea tiinific joac un rol important, fiindc, deseori, organele care interpreteaz
oficial legile civile au ca surs de inspiraie interpretarea fcut de specialiti in studiile

lor tiinifice.
INTERPRETAREA LEGII CIVILE N FUNCIE DE REZULTATUL
INTERPRETRII
In funcie de rezultatul interpretrii, interpretarea poate fi literal, extensiv i
restrictiv.
Interpretarea literal nu aduce nimic nou, ci intrete doar textul legii. Ea se
aplic atunci cand sensul in textul legii coincide. inand cont de faptul c textul legii
civile trebuie s corespund sensului su, se va face interpretarea literal. De exemplu,
termenul de un an, stipulat in art. 49 din Codul civil, nu poate fi interpretat decat literal,
adic in sensul in care reiese direct din lege. Nu putem spune c pentru declararea
dispariiei fr urm este necesar nu un an, ci opt luni sau doi ani.
Interpretarea extensiv intervine atunci cand coninutul normei este mai larg
decat formularea ei textual. Se susine77 c este extensiv interpretarea impus de
concluzia c intre formularea textului legal interpretat i cazurile din practic la care se
aplic acel text nu exist concordan, c textul trebuie extins i asupra unor cazuri care nu se ncadreaz n
litera textului. Prin urmare,
interpretarea extensiv este cerut de formularea restrictiv a unui text legal fa de
intenia real a legiuitorului pe care o conine acel text. Drept exemplu de interpretare
extensiv poate servi art. 16 alin. (3) din Codul civil, care prevede c "la cererea
persoanelor interesate, se admite aprarea onoarei i demnitii unei persoane fizice i
dup moartea acesteia". Dei n text nu se vorbete despre reputaia profesional a
persoanei fizice, totui i aceasta va putea fi aprat dup moartea ei.
Interpretarea extensiv nu poate avea loc n cazul n care norma civil are caracter
imperativ i cuprinde o enumerare exhaustiv a situaiilor n care urmeaz a fi aplicat.
Spre exemplu, art. 25 din Codul civil enumera exhaustiv temeiurile de limitare a
capacitii de exerciiu a persoanei fizice i doar n aceste cazuri ea va putea fi limitat n
capacitatea de exerciiu. In literatura de specialitate78 se susine c nu pot fi interpretate
extensiv normele civile care cuprind excepii de la regula general. Ca exemplu este
invocat excepia de la regula general conform creia minorul de la 14 la 18 ani ncheie
acte juridice cu acordul prinilor, al adoptatorilor sau al curatorului, excepie prevzut n
art. 21 alin.(2) din Codul civil. Fiindc aceasta este o excepie, ea nu trebuie s fie
interpretat extensiv, n sensul c prin burs, salariu i alte venituri s se neleag i
bunurile care le-au fost transmise acestor minori de ctre alte persoane. Minorii n vrst
de la 14 la 18 ani pot s dispun singuri doar de salariu, de burs i alte venituri provenite
din activitatea proprie.
Interpretarea restrictiv intervine atunci cnd coninutul normei civile este mai
restrns dect formularea ei textual79. Restrictiv ar fi interpretarea art. 49 alin. (1) din
Codul civil, care stabilete c persoana care lipsete de la domiciliu mai mult de un an i
nu parvin tiri despre locul aflrii ei va putea fi declarat disprut fr urm, n sensul c
nu va putea fi declarat disprut fr urm persoana care a svrit o infraciune i se
ascunde, chiar dac lipsete de la domiciliu mai mult de un an.
INTERPRETAREA LEGII CIVILE IN FUNCIE DE METODA DE INTERPRETARE
In funcie de metoda de interpretare, interpretarea legii civile poate fi: gramatical,
logic, sistematic i istoric. Interpretarea gramatical presupune o analiz morfologic (analiz a
cuvintelor) i,
mai ales, sintactic, adic o analiz a legturilor dintre prile de propoziie sau dintre
propoziii. Cu alte cuvinte, interpretarea gramatical presupune analiza dispoziiilor legale
pornind de la regulile gramaticale. De exemplu, art. 24 din Codul civil prevede:
"persoana, care in urma unei tulburri psihice nu poate contientiza sau dirija aciunile
sale poate fi declarat de ctre instana de judecat ca incapabil". Deci, lipsirea
persoanei de capacitatea de exerciiu este posibil atunci cand ea nu inelege (nu
contientizeaz) insemntatea actelor sau cand nu le poate dirija. De aceea, utilizarea
conjunciilor "sau" ori "i" nu este accidental, ele inducand sensuri diferite. Dac in acest
articol ar fi fost utilizat conjuncia "i", sensul articolului ar fi fost altul. Interpretarea logic se face pe baza
unor reguli raionale sau a argumentelor. Drept
exemplu poate servi interpretarea dispoziiilor din urmtoarele articole ale Codului civil:
art. 14 alin. (1): "Persoana lezat ntr-un drept al ei poate cere repararea integral a
prejudiciului cauzat"; art. 1398 alin.(3): "O alt persoan dect autorul prejudiciului

este obligat s repare prejudiciul numai n cazurile expres prevzute de lege"; art. 1414
alin.(l): "Dac dauna a fost cauzat n comun de mai multe persoane, acestea poart
rspundere solidar". Pentru a rspunde la ntrebarea dac n aceste trei articole se are n
vedere numai persoanele fizice sau i alte subiecte, urmeaz s recurgem la interpretarea
logic. Deoarece titlul II, "Persoanele", din cartea nti a Codului civil include i
persoanele fizice, i persoanele juridice, deducem c aceste norme vizeaz att persoanele
fizice, ct i cele juridice.
Interpretare sistematic nseamn determinarea sensului unei norme juridice civile n
funcie de locul pe care l ocup n cadrul actului din care face parte i, totodat, n
sistemul general al legislaiei.
n literatura de specialitate80 se susine c, n cadrul interpretrii sistematice, urmeaz
s se stabileasc urmtoarele: a) locul normei de drept civil n sistemul actelor normative
(legi, decrete, hotrri ale Guvernului); b) felul actului normativ (lege general sau lege
special); c) locul pe care l ocup norma de drept civil n cadrul aceleiai dispoziii legale
(seciune, capitol, parte, titlu etc).
Vom apela pentru exemplificare la interpretarea sistematic n cazul art. 54 din Codul
civil, care cuprinde cteva reguli generale referitoare la nregistrarea de stat a actelor de
stare civil. Textul acestui articol trebuie coroborat cu prevederile Legii nr. 100/200181. O
astfel de interpretare va fi i cea a art. 20 alin.(2) din Codul civil, care dispune c minorul
dobndete prin cstorie capacitate de exerciiu deplin. Vrsta minim de cstorie, de 18 ani pentru
brbai i de 16 ani pentru femei, este prevzut in art. 14 din Codul
familiei. Din motive intemeiate se poate incuviina incheierea cstoriei cu reducerea
varstei pentru brbai, dar nu mai mult decat cu doi ani.
Interpretarea istoric const in stabilirea sensului unei dispoziii legale in funcie de
scopul urmrit de legiuitor la adoptarea actului normativ din care face parte acea
dispoziie, intr-un context istoric dat. Anume o astfel de interpretare, in perioada 19952003, putea fi aplicat articolului 74 din Codul civil din 1964, care dispunea c termenul
general pentru aprarea, printr-o aciune, a drepturilor inclcate ale unei persoane
(prescripie) este de 3 ani, iar in litigiile dintre organizaiile de stat, colhozuri i alte
organizaii cooperatiste i celelalte organizaii obteti - de un an. in conformitate cu
metoda istoric de interpretare, aceast prevedere legal urma a fi actualizat, fiindc la
momentul intrrii in vigoare a Codului civil din 1964 erau cunoscute doar trei categorii de
persoane juridice, numite de legiuitor in art. 74. in anii 1995-2003 nu mai existau
colhozuri, totodat, existau i alte categorii de persoane juridice (societi pe aciuni,
societi cu rspundere limitat), care nu erau numite expres in articolul sus-menionat.
Din aceste considerente, urmand metoda evolutiv, cel care interpreteaz legea poate
adapta textul legii la necesitile epocii sale.
Natura juridic a metodei istorice de interpretare este redat pregnant in urmtorul citat: "O dispoziie a legii
nu mai exprim neaprat voina celui ce a creat-o. Legea i
articolele sale se desprind dup promulgare de creatorii lor pentru a avea o via
proprie. Ea preia pe acest parcurs noi idei, noi concepii i chiar noi sensuri; i numai
schimbarea permanent a vorbirii curente schimb de multe ori sensul unui element
caracteristic al normei juridice. in adevr, o expresie dintr-o lege se inelege in zilele
noastre altfel decat se inelegea acum 100 de ani. Evident, nici situaia social i
economic, astzi modificat, nu rmane fr influen asupra sensului normei. Aadar,
o lege nu se interpreteaz in zilele noastre cum s-ar fi interpretat acum 100 de ani. De
aceea mai important decat sensul subiectiv al normei (adic intenia legiuitorului istoric)
este sensul obiectiv al acesteia, adic intenia legii in vigoare astzi. Aa fiind ratio
legis, nu este voina legiuitorului, ci voina i scopul legii. Intenia pe care a avut-o
legiuitorul la crearea normei poate s constituie doar un punct de plecare'92.