CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE

Principalele criterii de clasificare sunt:

1. după ramura de drept: - fiecare ramură de drept are propriile sale norme; de exemplu:
 norme juridice constituționale
 norme juridice civile
 norme juridice penale
 etc.

2. după domeniile dreptului:

 norme de drept public
 norme de drept privat

3. după forța juridică a actului normativ în care sunt cuprinse: - de exemplu:

 norme prevă zute în Constituție
 norme prevă zute în legi organice
 norme prevă zute în legi ordinare
 norme prevă zute în decrete
 norme prevă zute în ordonanțe
 norme prevă zute în HG
 norme prevă zute în acte normative subsecvente (cu forță juridică inferioară )

- fiecare act normativ are o forță juridică specifică pe care o împrumută normelor respective

4. după structura logico-juridică

 norme juridice complete (prezintă toate cele trei elemente – ipoteza, dispoziția și
sancțiunea)
 norme juridice incomplete (sunt acele norme care nu prezintă cele trei elemente de
structură , dar care pot fi completate fă câ ndu-se trimitere la alte norme):
o norme de trimitere – se completează cu norme din același act normativ sau
din alte acte normative care există („se coroborează ”)
o norme în alb – se completează cu norme din acte normative care urmează a
fi adoptate (de exemplu: o normă dintr-o lege urmează să se completeze cu
norme juridice din Normele Metodologice de aplicare, act care urmează să
fie adoptat)
Atenție!
- Din cuprinsul unei norme juridice pot lipsi ipoteza şi sancţiunea.
- Dispoziţia nu poate lipsi niciodată dintr-o normă juridică întrucât este miezul normei
juridice – fără dispoziţie nu există norma juridică.
- Din cuprinsul unui text-articol normativ pot lipsi toate trei elementele de structură – ipoteza,
dispoziţia şi sancţiunea - întrucât se pot regăsi în alte texte-articol normative.
Așadar, din perspectiva tehnico-juridică, ipoteza se poate regăsi în același articol de lege în
care sunt prezente dispoziția și/sau sancțiunea, sau într-un alt articol, fiind în prezența unei
norme de trimitere.

5. după conduita prescrisă :

 norme juridice imperative (categorice) - sunt cele care ordonă :
o onerative – ordonă o acțiune ( să faci ceva)
o prohibitive – ordonă o inacțiune (să nu faci)
 norme juridice dispozitive:
o permisive – nu impun ceva – nici să faci, nici să nu faci -; lasă destinatarului
posibilitatea de a alege conduita, de a uza sau nu de acest drept ( de
 exemplu – de face apel sau nu în legă tură cu soluția pronunțată de instanța
de fond);
o norme supletive - prevă d posibilitatea unei conduite subsidiare, scopul lor
fiind ca, atunci câ nd subiecţii tac şi nu-şi exprimă cu claritate opţiunea, de
obicei în privinţa unui contract, să suplinească voinţa acestora. Exemplu, art.
1319 din Codul civil, care prevede, în materia contractului de vâ nzare-
cumpă rare, că „Predarea trebuie să se facă la locul unde se află lucrul vândut
în timpul vânzării, dacă părţilenu s-au învoit altfel”.
o norme de împuternicire,
o norme de stimulare,
o norme de recomandare

6. după sfera de aplicare:

 norme generale – au cea mai mare sferă de aplicare; ele reprezintă „dreptul comun”
într-un domeniu și se aplică ori de câ te ori nu există norme speciale sau
excepționale;
exemplu: „Cu excepţia cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voinţa părţilor nu
rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul
încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori preţul nu a fost plătit
încă.” (art. 1674 C. Civ.)
 norme speciale – au o sferă determinată de aplicare ( de exemplu, normele din
Partea specială a Codului penal sau, un al exemplu: „La vânzarea după mostră sau
model, proprietatea se strămută la momentul predării bunului.” (art. 1680, C. Civ. )
 norme excepționale – au cea mai restrâ nsă sferă de aplicare ( se abat de la regula
generală ) și sunt de strictă interpretare și aplicare.
Atenție! Normele speciale derogă de la normele generale (specialia generalibus
derogant), iar normele excepționale derogă atât de la normele generale, cât și de la cele
speciale.

7. După sancțiune:
 norme juridice punitive – au sancțiune negativă
 norme juridice stimulative – au sancțiune pozitivă , stimulativă , motivantă

8. După gradul de incidență :

 norme juridice principii (cardinale)– consacră , proclamă sau enunţă anumite
scopuri, idealuri, valori, realită ţi, principii etc
 norme juridice mijloace – care pun în aplicare normele principii; sunt norme care
prescriu un tip de conduită

9. după conținut:
 norme materiale (vizează conținutul propriu-zis)
 norme procedurale (de formă )

Alte tipuri de norme:

 normele definiţii — definesc, descriu sau conferă — cu caracter obligatoriu — un
anumit înţeles sau sens unor lucruri, fapte, fenomene sau termeni ai limbajului juridic.
 norme-atribuţii, competenţe sau sarcini – care stabilesc atribuțiile, competența,
sarcinile pentru diferite structuri, funcții, etc.
 norme organizatorice — care reglementează organizarea instituțiilor, organismelor
sociale, etc.

RECAPITULARE
 Criteriul
După ramura de drept
După domeniile dreptului
După forța juridică a actului în
care sunt prevăzute
După structura logico-juridică
După conduita prescrisă
După sfera de aplicare
După sancțiune
După gradul de incidență
După conținut
Tipologia normelor juridice
 norme constituționale, penale, civile, administrative, etc.
 norme de drept public
 norme de drept privat
 norme prevăzute în Constituție
 norme prevăzute în legi organice
 norme prevăzute în legi ordinare
 norme prevăzute în decrete
 norme prevăzute în ordonanțe
 norme prevăzute în HG
 norme prevăzute în acte normative subsecvente (cu forță
juridică inferioară)
 norme complete
 norme incomplete:
o de trimitere
o în alb
 norme imperative (categorice):
o onerative
o prohibitive
 norme dispozitive:
o permisive
o supletive
o de împuternicire
o de stimulare
o de recomandare
 norme generale
 norme speciale
 norme excepționale
 norme punitive
 norme stimulative
 norme principii (cardinale)
 norme mijloace
 norme materiale
 norme procedurale