Curs 3-4

Titular disciplină: conf. univ dr. Flavia Ghencea

 Norma juridică – reprezintă o regulă de conduită generală şi
impersonală, create ori sancţionată de către organele competente ale
statului, care poate fi aplicată, la nevoie, prin intermediul forței
coercitive a statului;
 Scopul ei este de a asigura ordinea social;
 Este o regulă generală și impersonală – se adresează tuturor subiectelor
de drept sau unei categorii din cadrul acestor subiecte;
 poate fi creată sau sancţionată de organele competente ale statului;
 poate fi aplicată de bună voie (cum se întâmplă în marea majoritate a
situaţiilor), sau se poate aplica, în caz de nerespectare, prin intermediul
forţei coercitive a statului;
 Răspunderea juridică a subiectelor de drept apare în momentul în care
normele juridice sunt încălcate, iar drepturile subiective pe care aceste
norme le prevăd sunt nerecunoscute.
• coerciţia statală se realizează cu ajutorul organelor etatice. Aceste
autorităţi sunt special delegate (competente) să intervină pentru realizarea
echilibrului social în sensul restabilirii raporturilor juridice de conformare
(drept penal) a restabilirii drepturilor subiective încălcate sau nerecunoscute
(drept civil) şi a reeducării subiectelor de drept care au încălcat prescripţiile
legale (drept execuțional penal);

• izvor de drept – sens material și sens formal;

• izvor material - condiţiile de viaţă, materiale şi efective;
• izvor formal - modul şi procedura de adoptare sau de sancţionare a legilor;
• Izvoarele legislaţiei unui stat cuprind: actele normative juridice, cutumele
(obiceiurile juridice) şi contractile – discuție special asupra doctrinei juridice şi
a jurisprudenţei ca fiind izvoare ale dreptului.
NORMA JURIDICĂ

 DOCTRINA - întreaga literatură de specialitate, română sau străină sub

formă de cursuri, tratate, monografii, studii, articole cuprinzând analize,
investigaţii şi interpretări pe care oamenii de specialitate le dau
fenomenului juridic;
 JURISPRUDENŢA - totalitatea hotărârilor pronunţate de instanţele
judecătoreşti unor cauze determinate;
 Practică judecătorească = precedent judiciar = un act de aplicare a
dreptului cu caracter individual;
 În unele state este izvor de drept – ex. SUA, UK, Canada;
 În România (statele cu sisteme juridice romano-germanice) jurisprudența NU
este izvor de drept. Excepții:
 Deciziile Curții Constituționale pronunțate cu ocazia verificării constituționalității
legii sunt obligatorii pentru toate subiectele de drept;
 Deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursurilor în
interesul legii – obligatorii pentru celellate instanțe
ACTUL NORMATIV JURIDIC
-emanaţie a unui organ de stat competent să reglementeze diferite relaţii din cadrul
societăţii;
-se întâlnesc din antichitate şi până în perioada contemporană;
-cele mai importante sunt legile - adoptate de organul legiuitor într-o formă şi cu o
procedură prestabilită de Constituţia statului;
-Tipuri de legi:
- Constituționale;
- Ordinare;
- Organice;
CUTUMELE – OBICEIURI ISTORICE
•Primele izvoare ale dreptului;
•Agreate de autorități, sancționate  devin norme juridice – dreptul cutumiar;
•parte dintre ele sunt integrate în legi - art. 600 Cod Civil): „înălţimea îngrădirii se va
hotărî după regulamentele particulare sau după obiceiul obştesc...”
•În epoca modernă își pierd din importanță și locul lor este preluat de actul normativ
juridic
STRUCTURA NORMEI JURIDICE
IPOTEZĂ
Structură internă
(logico-juridică)
DISPOZIȚIE

NORMA
JURIDICĂ SANCȚIUNE

Capitole
Secțiuni
Structură externă Paragrafe
(tehnico-juridică) Articole
Alineate
Tehnica elaborării normelor juridice– stabilirea instituțiilor,
condițiilor, ordinea elementelor componente – legea 24/2000;
Structura normei de drept
- tehnico-juridică (externă)- art. și aliniate – modul de exprimare
al elementelor structurii interne în cadrul actelor normative;
- logico-juridică (internă) – trihotomie (orice normă trebuie să
prevadă:
a) împrejurările în care unele subiecte vor
avea o anumită conduită;
b)care este conduita prescrisă;
c) ce se întâmplă dacă nu este urmată
conduita prescrisă
 1. Ipoteză - elementele necesare identificării cadrului legal în care
norma de drept va acţiona – împrejurări, condiții, subiecte, definiții,
principii, scop, semnificația unor termeni;
 Circumstanțele în care se va aplica norma
 - absolut determinată -se precizează exact în împrejurările în care se aplică aceasta,
fără a lăsa loc de eventuale interpretări – autoritatea are competență legată;
 - relativ determinată - când este creat numai cadrul general, stabilirea existenţei
concrete a împrejurărilor fiind lăsată la aprecierea organului care aplică norma –
autoritatea are putere discreționară (libertate de apreciere);
Dispoziție – conţinutul, fondul normei juridice, indicând conduita pe care trebuie să o
urmeze subiectele – drepturile și obligațiile corespunzătoare ale subiectelor vizate de
norma juridică;
 conține drepturile sau obligațiile părților – o normă poate să ordone acțiune
sau inacțiune
caracter: - onerativ - se impune o anumită conduită;
- prohibitiv - se interzice o anumită conduită
- permisiv - se permite o anumită acţiune, dar nu se impune
3. Sancțiunea cuprinde consecinţele juridice care apar în urma respectării sau
nerespectării normei;
- negativă - indică urmările nefavorabile care intervin în cazul nerespectării dispoziției
- pozitivă - cuprinde măsuri de stimulare, de cointeresare a subiectului, în vederea
promovării conduitei prescrise
CLASIFICAREA NORMEI JURIDICE ONERATIVE
IMPERATIVE
PROHIBITIVE
CONDUITA
PRESCRISĂ PERMISIVE
DISPOZITIVE
SUPLETIVE

COMPLETE
CRITERIU STRUCTURA
LOGICO-JURIDICĂ
INCOMPLETE

GENERALE
SFERA DE
APLICARE SPECIALE

DE EXCEPȚIE
POZITIVĂ
SANCȚIUNEA
NEGATIVĂ
REALIZAREA NORMEI JURIDICE - aplicarea dreptului obiectiv
(pozitiv) de către organele de drept competente
•ETAPA 1- stabilirea situației de fapt
• cercetarea tuturor cauzelor, împrejurărilor şi activităţilor care formează obiectul
litigiului
• prin intermediul probelor: înscrisuri autentice sau sub semnătură privată, proba
testimonială, mărturisirea (recunoaşterea), prezumţiile, înregistrările audio şi video,
constatările medico-legale şi cele tehnico-ştiinţifice, expertizele medico-legale, cele
contabile, cadastrale sau tehnico-ştiinţifice, etc
•ETAPA 2 – stabilirea normelor care au incedență asupra situației de fapt
• Verificarea dacă normele sunt în vigoare;
• Verificarea incidenței altor norme juridice în cauză sau potențialul conflict cu alte
norme incidente
•ETAPA 3 – conceperea actului propriu-zis prin care se aplică dreptul
• Are ca finalitate adoptarea unei soluții la situația data;
• Act final- hotărâre judecătorească data de organul judiciar competent;
• Partea introductivă – dat, instanța crae a judecat, nume jud, grefier etc
• Motivarea – descrierea faptei, analiza probelor administrate, motivarea în fapt
și drept
• Dispozitivul – soluția adoptată de organul judiciar în vederea stingerii
conflictului
Raporturile juridice pot fi clasificate :
După numărul de participanți:
a)Raporturi bilaterale
b)Raporturi multilaterale
După tipul relațiilor sociale sau obiectul de reglementare deosebim:
a)raporturi juridice constituționale 
b)raporturi juridice administrative
c)raporturi juridice penale
d)raporturi juridice civile,familiale.

După repartiția drepturilor și îndatoririlor juridice deosebim :

a)raporturi juridice relativ determinate –ambii participanți au drepturi
subiective și obiective.
b)raporturi juridice absolut determinate – o parte are doar îndatoriri,
alta doar drepturi.
 Premisele raportului juridic
Premisa majoră al oricărui raport juridic este norma juridică în vigoare.
Premisa minoră este faptul juridic -împrejurare sau o stare reală de care legiutorul
leagă apariția, fie încetarea unui raport juridic).
Faptele juridice se clasifică după criteriul volitiv în:
-acțiuni (faptele săvîrșite cu voința omului)
- a)licite –fapta volitivă care corespunde normelor juridice în vigoare
(contracte);
- b)ilicite –fapta săvîrșită prin încălcarea normelor juridice în vigoare
(infracțiuni,încălcări,prejudicii).
-Evenimente – sunt faptele juridice nevolitive (nașterea
omului,decesul,calamnitățile naturale,scurgerea timpului,termenul de valabilitate).
După gradul de complexitate
-simple-o singură faptă juridică.
-complexe- două sau mai multe fapte juridice.
Premisele raportului juridic sunt necesare cumulativ .
👏👏